Aschierea este un proces complex fizico-mecanic prin care se îndeparteaza adaosul de prelucrare sub

forma de aschii, în scopul obtinerii suprafetelor prelucrate ale pieselor finite. Procedeul tehnologic de
aschiere este un procedeu destul de raspândit, având în vedere avantajele obtinerii în conditii
economice a unei anumite precizii dimensionale si de suprafata. Procesul fizico-mecanic prin care se
transforma adaosul de prelucrare în aschii este însotit si de alte fenomene cum sunt cele electrice,
chimice, acustice, etc. Explicarea în întreaga complexitate a procesului a facut obiectul multor cercetari,
care mai continua si în prezent.
Pe baza studiilor si a observatiilor facute s-au elaborat o serie de modele care descriu procesul de
formare al aschiei. Toate modelele pleaca de la ipoteze simplificatoare, care sa permita elaborarea unor
modele cât mai apropiate de realitatea procesului de aschiere si sa aiba, în acelasi timp o forma cât mai
simpla si usor de utilizat. Rolul acestor modele este sa permita sistematizarea cunostintelor dobândite
pâna la momentul dat si sa explice legitatile fizice care guverneaza procesul.
Având în vedere faptul ca majoritatea procedeelor de aschiere se desfasoara cu ajutorul unor scule care
au mai multe taisuri, aschierea de acest tip fiind numita aschiere complexa se folosesc pentru cercetari
scule cu un singur tais, de obicei mai lung decât latimea de aschie, iar aschierea se numeste aschiere
libera.
1. Aschierea ortogonala (fig.8.1) este aschierea libera, simpla a unei suprafete plane, de obicei si
care îndeplineste urmatoarele conditii:
- Muchia aschietoare este normala la directia miscarii principale de aschiere;
- Lungimea muchiei aschietoare este mai mare decât latimea de aschiat;
- Grosimea a1 si latimea b1 ale stratului aschiat sunt constante;
- Miscarea de aschiere este realizata cu o viteza
constanta. 156 FIZICA PROCESULUI DE ASCHIERE
ab
Fig.8.1 Aschierea ortogonala
2. Aschierea oblica (fig.8.1,b) este procedeul de aschiere simpla la care taisul sculei este înclinat la un
anumit unghi fata de normala la directia miscarii principale, adica exista un unghi »T numit unghi de
înclinare al taisului. Restul conditiilor sunt similare cu cele de la aschierea ortogonala.
Deoarece la studiile experimentale trebuie avuta în vedere reducerea numarului de variabile, varianta
aschierii ortogonale este preferata. Acest lucru este explicat prin faptul ca la acest tip de aschiere
conditiile pe întreaga lungime a taisului sunt constante si se poate studia procesul într-o singura sectiune
normala la tais.
Din punct de vedere practic, aschierea ortogonala se realizeaza prin rabotare, dar exista si variante de
strunjire care aproximeaza acest tip de aschiere, (fig.8.2).
Fig.8.2 Modele de aschiere ortogonala
La cele doua variante de aschiere ortogonala prin strunjire trebuie ales un diametru cât mai mare în
raport cu latimea si grosimea aschiei pentru ca variatia de viteza si curbura suprafetei sa poate fi
neglijate.
FIZICA PROCESULUI DE ASCHIERE 157
8.2 Mecanica procesului de aschiere ortogonala
Pentru analiza acestui proces trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:
- Parametrii geometrici ai sculei elementare (pana aschietoare);
- Parametrii geometrici ai aschiei nedetasate;
- Parametrii geometrici ai aschiei detasate.
Definirea parametrilor geometrici ai sculei elementare s-a facut la capitolul respectiv. Pe lânga
unghiurile de asezare, ±, de degajare, ³ si de ascutire ² trebuie avute în vedere raza de ascutire, rn si
lungimea taisului sculei, figura 8.3.
Parametrii care descriu aschia nedesata sunt:
- a1 , grosimea aschiei nedetasate;
- b1, latimea aschiei nedetasate;
- l1, lungimea aschiei nedetasate.

http://www.evek.ro/rezka-i-obrabotka-titana.html?device=mobile