Aida – Giuseppe Verdi

Aida este o operă tragică în patru acte compusă de Giuseppe Verdi, bazată pe un
libret scris de poetul Antonio Ghislanzoni.
A fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical din Cairo numit
Opera Khedivial și pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul
Suez. Deși are un caracter ocazional, lucrarea reprezintă o adevărată cotitură în
creația lui Verdi. Prin înfruntarea personajelor, forța pasiunii și expresivitatea
muzicii, „Aida” este o dramă romantică autentică. Această operă reprezintă nu
numai una din cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci și o capodoperă a
genului de operă, general vorbind. Premiera operei a avut loc la Teatrul de Operă
din Cairo în data de 24 decembrie 1871.
Opera a luat naștere la insistențele lui Ismail Pașa al Egiptului, care l-a
însărcinat pe Verdi să scrie o operă în numele deschiderii canalului Suez, însă
compozitorul a refuzat. Cu toate acestea, Auguste Mariette, un egiptolog francez,
i-a prezentat Pașei cadrul unei opere festive plasate în Egiptul Antic. Liderul a
trimis-o pe Mariette la șefa teatrului, Camille du Locle, iar aceasta i-a transmis
ideea de poveste lui Verdi. În cele din urmă, compozitorul a acceptat să compună o
lucrare bazată pe acea poveste, pentru 150.000 de franci.

Actul I
Pentru a respinge armatele etiopienilor, Regele Egiptului trebuie să desemneze un
nou general. Tânărul Radames îşi doreşte cu fervoare această cinste, deşi este
îndrăgostit de prinţesa etiopienă Aida, sclavă la curtea din Memphis şi va trebui să
lupte împotriva tatălui ei. Într-adevăr, Radames este cel ales. Aida suferă să-l ştie
victorios împotriva poporului ei, dar Amneris, fiica faraonului, se bucură, fiind
chinuită însă de gelozie, căci bănuieşte iubirea lui Radames pentru Aida. Radames
primeşte în templu sabia de general.
Actul al II-lea
Etiopia a fost învinsă iar Amneris aşteaptă întoarcerea triumfătoare a lui Radames.
Hotărâtă să afle care sunt sentimentele Aidei, Amneris îi spune iniţial acesteia că
Radames a murit, dar îi dezvăluie adevărul imediat ce se convinge că Aida îl
iubeşte pe acesta. În sunetele marşului triumfal, Radames defilează victorios cu
armata şi cu prada de război prin faţa faraonului şi a marilor preoţi. Printre
prizonieri se află şi Amonasro, regele etiopienilor, tatăl Aidei. Pentru a răsplăti
vitejia lui Radames, faraonul îi acordă mâna fiicei lui, Amneris.
Actul al III-lea
Pe malul Nilului, Aida îl aşteaptă pe Radames. Înaintea lui, însă, soseşte
Amonasro. Acesta o convinge să afle de la tânărul general planul de luptă.
Îndrăgostit de Aida, Radames îi divulgă fără să vrea planul, dar îşi dă seama de
greşeala săvârşită în momentul în care apare din nou Amonasro. Amneris, ieşind
din templul în care se ruga înaintea căsătoriei, îi surprinde. Aida şi Amonasro
reuşesc să fugă, în timp ce Radames se predă şi, fiind considerat trădător, este
arestat.
Actul al IV-lea
Înaintea judecăţii, Amneris îl imploră pe Radames să renunţe la Aida în schimbul
iertării. Radames refuză şi, în faţa judecătorilor, nu caută să se dezvinovăţească.
Condamnarea lui la moarte o aduce la disperare pe Amneris. În cripta unde este
îngropat de viu, Radames o descoperă pe Aida. Imnul iubirii, ce-i uneşte în moarte,
este însoţit de cântece funebre şi de plânsul lui Amneris.