IMinisterul Educației , culturii şi

Cercetãrii al Republicii Moldova

Colegiul Tehnic Feroviar din municipiul Bălți

Lucare practică la disciplina ,,Studiul Materalelor"

Tema: Determinarea durității metalelor prin metoda

Rockwell

19.09.2021

A elaborat: elevul grupa TAC-121 Andonii Dumitru

A verificat: Belecov A
Care este metoda Metoda lui Rockwell este numită
metoda de
testare a materialelor pentru duritate. Pentru
elementul studiat, se calculează adâncimea de
penetrare a vârfului solid al indicatorului. În același
timp, sarcina rămâne aceeași pentru fiecare scală de
duritate. De obicei este de 60, 100 sau 150 kgf.
Indicator în studiu sunt bile de conuri de materiale
durabile sau diamante. Acestea ar trebui să aibă un
capăt ascuțit rotunjit și să aibă un unghi la vârful de
120 de grade. Această metodă este recunoscută ca
simplă și rapid reproductibilă. Ce îi conferă un
avantaj față de alte metode.
poveste
Profesorul-cercetător de la Viena Ludwig a propus
mai întâi să folosească un indenter pentru a studia
duritatea penetrând materialul și calculând
adâncimea relativă. Metoda sa este descrisă în
lucrarea din 1908 "Testing the con" (Die Kegelprobe).

Această metodă a avut dezavantaje. Frații Hugh și

Stanley Rockwell au propus o nouă tehnologie care
elimina erorile în imperfecțiunea mecanică a
sistemului de măsurare (defectele de reacție și de
suprafață, contaminarea materialelor și a pieselor).
Profesorii au inventat un tester de duritate - un
dispozitiv care determină adâncimea relativă a
penetrării. A fost folosit pentru a testa rulmenții din
oțel.

definiție duritatea metalelor Metodele lui Brinell și

Rockwell merită atenție în comunitatea științifică. dar
Metoda Brinell inferior - a fost lent și nu a fost folosit
pentru oțeluri întărite. Astfel, nu a putut fi considerată
o metodă de testare nedistructivă.În februarie 1919,
metru de duritate a fost brevetat sub numărul
1294171. În acest moment, Rockwell a lucrat la
compania care produce rulmenți cu bile.În
septembrie 1919, Stanley Rockwell a părăsit
compania și sa mutat în statul New York. Acolo a
solicitat o îmbunătățire a dispozitivului, care a fost
adoptat. Noul dispozitiv a fost brevetat și îmbunătățit
până în 1921.

La sfârșitul anului 1922, Rockwell a fondat o

instalație de tratare termică, care încă mai
funcționează statul Connecticut. Din 1993 a făcut
parte din corporația Instron.
Avantajele și dezavantajele metodei
Fiecare metodă de calculare a durității este unică și
se aplică în orice domeniu. Metodele pentru
determinarea durității lui Brinell și Rockwell sunt de
bază.

Există o serie de avantaje ale metodei:

posibilitatea de a efectua experimente cu duritate
mare;
deteriorarea minoră a suprafeței în timpul testului;

dezavantaje:

în comparație cu hardness-urile lui Brinell și Vickers,

metoda Rockwell nu este suficient de precisă;

pregătiți cu atenție suprafața probei.

Structura scării Rockwell

Pentru a testa duritatea metalelor prin metoda
Rockwell, se deduc doar 11 scale. Diferența lor este
în raportul vârfului cu sarcina. Sfat poate fi nu numai
un con diamant, dar, de asemenea, o minge de
carbură și aliaj de wolfram sau oțel călit, sub forma
unei sfere. Un vârf fixat într-o instalație se numește
un identificator.
Cântăriile sunt de obicei indicate prin literele
alfabetului latin: A, B, C, D, E, F, G, H, K, N, T.

Încercările de rezistență se efectuează pe scări de

bază - A, B, C:

Scala A: teste cu un con de diamant cu o sarcină de

60 kgf. Denumirea este HRA. Astfel de teste sunt
efectuate pentru materiale subțiri solide (0,3-0,5 mm);
Scala B: teste cu o bilă de oțel cu o încărcătură de
100 kgf. Denumirea este HRB. Testele se efectuează
pe oțeluri ușoare și aliaje neferoase temperate;
Scala C: teste cu un con cu o sarcină de 150 kgf.
Denumirea este HRC. Testele se efectuează pentru
metale de duritate medie, oțel întărit și călit sau
straturi cu o grosime de cel mult 0,5 mm.

Duritatea Rockwell HR, de obicei, notate cu a treia

literă a scalei (de exemplu, HRA, HRC).
Formula de calcul
Duritatea materialului afectează adâncimea de
penetrare a vârfului. Cu cât persoana este mai
dificilă, cu atât este mai puțin penetrarea.

Pentru a determina numeric duritatea materialului,

este necesară o formulă. Coeficienții săi depind de
scară. Pentru a reduce eroarea de măsurare, este
necesar să se ia diferența relativă în adâncimea de
penetrare a indenterului la momentul aplicării sarcinii
principale și preliminare (10 kgf).Metoda de măsurare
a durității Rockwell implică utilizarea formulei: HR = N
(H-h) / s, unde diferența H-h indică adâncimea
relativă de penetrare a unui penetratorului sub o
sarcină (preliminar și principal), valoarea calculată în
mm. N, s sunt constante, depind de o scară specifică.

Tester de duritate Rockwell

Un indicator de duritate este un dispozitiv pentru
determinarea durității metalelor și a aliajelor prin
metoda Rockwell. Este un dispozitiv cu un con de
diamant (sau minge) și materialul în care trebuie să
intre conul. De asemenea, sarcina este atașată
pentru a regla forța de impact.Timpul afișează
indicatorul. Procesul are loc în două etape: mai întâi
se face o împingere cu o forță de 10 kgf, apoi este
mai puternică. Pentru mai multă presiune, se
folosește un con, pentru unul mai mic - o minge.

Materialul investigat este situat orizontal. Diamantul

este coborât la el cu ajutorul unei pârghii. Pentru
coborâre ușoară, dispozitivul folosește un mâner cu
un amortizor de ulei.

Durata de încărcare principală este de obicei de 3

până la 6 secunde, în funcție de material.
Preîncărcarea trebuie menținută până la obținerea
rezultatelor încercării.

Săgeata mare a indicatorului se mișcă în sensul

acelor de ceasornic și reflectă rezultatul
experimentului.
Cele mai populare în practică sunt modelele de
duritate Rockwell:

Sisteme staționare "Metrotest" "ITR" modelul, de

exemplu, "IFM-60 / M 150".
Senzorii de duritate Qness GmbH model Q150R.
Dispozitiv staționar automatizat TIME Group Inc
model TH300.

Procedura de testare
Studiul necesită pregătire atentă. La determinarea
durității metalelor prin metoda Rockwell, suprafața
eșantionului trebuie să fie curată, fără crăpături și
cântare. Este important să verificați în mod constant
dacă încărcătura este aplicată perpendicular pe
suprafața materialului și dacă este stabilă pe masă.
Impresia la apăsarea conului trebuie să fie de cel
puțin 1,5 mm, iar atunci când mingea este presată,
mai mult de 4 mm. Pentru calculele eficiente,
eșantionul trebuie să fie de 10 ori mai gros decât
adâncimea de penetrare a indenterului după
îndepărtarea încărcăturii principale. De asemenea,
este necesar să se efectueze cel puțin 3 teste ale
unei singure probe, după care rezultatele ar trebui să
fie medii.

Etapele încercării
Pentru ca experimentul să aibă un rezultat pozitiv și o
eroare mică, trebuie să se respecte procedura de
efectuare a acestuia.

Etapele testului de duritate Rockwell:

Determinați cu alegerea scalei.

Setați indenterul necesar și sarcina.
Realizați două încercări (care nu sunt incluse în
rezultate) pentru a corecta instalarea dispozitivului și
a eșantionului.
Plasați blocul de referință pe masa dispozitivului.
Testați preîncărcarea (10 kgf) și resetați scara.
Aplicați sarcina principală, așteptați rezultate
maxime.
Scoateți încărcătura și citiți valoarea obținută pe
cadran.
Normele permit testarea unei singure probe la
testarea producției în masă.

Ce va afecta precizia
În efectuarea oricărui test, este important să se ia în
considerare o varietate de factori. Identificarea
durității folosind metoda Rockwell are, de asemenea,
propriile particularități.

Factori care trebuie abordați:

Grosimea probei de testare. Este interzisă utilizarea

eșantionului, care este mai mic de zece ori
adâncimea de penetrare a vârfului, în conformitate cu
regulile experimentului. Adică, dacă adâncimea de
penetrare este de 0,2 mm, atunci materialul trebuie
să aibă o grosime de cel puțin 2 cm.
Între amprentele de pe eșantion trebuie respectată
distanța. Sunt trei diametre între centrele celor mai
apropiate exemplare.
Ar trebui să se țină seama de posibila modificare a
rezultatelor experimentului pe cadran în funcție de
poziția cercetătorului. Asta înseamnă că citirea
rezultatului ar trebui făcută dintr-un punct de vedere.
Caracteristicile mecanice ale testelor de rezistență
Caracteristicile de rezistență ale materialelor și
rezultatele testării durității prin metoda de încercare a
durității Rockwell au fost obținute de la oameni de
știință precum Davidenko NN, Markovets MP și alții.

Conform rezultatelor testului de duritate prin

indentare, metodele de calcul puterea de curgere.
Această relație este calculată pentru oțelurile
inoxidabile cu crom înalt care au suferit un tratament
termic multiplu. Valoarea medie a deviației, cu
utilizarea unui indicator de diamant, a fost de numai
0,9%.

De asemenea, sunt în curs de desfășurare studii

pentru a determina celelalte proprietăți mecanice ale
materialelor legate de duritate. De exemplu,
rezistența maximă (sau rezistența temporară),
adevărata rezistență la fractură și constricția relativă.

Metode alternative pentru

determinarea durității
Duritatea poate fi măsurată nu numai prin metoda
Rockwell. Luați în considerare punctele principale ale
fiecărei metode și diferențele dintre ele. Teste la
încărcare statistică:

Probele de testare. Metodele lui Rockell și Vickers

fac posibilă testarea materialelor rezistente relativ
moi și mărită. Metoda Brinell este concepută pentru a
studia mai multe metale moi cu duritate de până la
650 HBW. Metoda Super-Rockwell permite testarea
durității la sarcini mici.
Oaspeți. Rockwell corespunde GOST 9013-59,
metoda Brinell - 9012-59, Vickers test de duritate -
2999-75, metoda lui Shor - GOST 263-75, 24622-91,
24621-91, ASTM D2240, ISO 868-85.
Hardness testers. Dispozitivele cercetătorilor
Rockwell și Shore se disting prin ușurința de utilizare
și dimensiunile mici. Echipamentul Vickers permite
testarea pe probe foarte subțiri și mici.
Experimentele aflate sub presiune dinamică au fost
realizate conform metodei lui Martel, Poldi, cu
ajutorul copiatoarelor verticale Nikolayev, a
instrumentului de primăvară Schopper și Bauman, și
alții.

Duritatea poate fi de asemenea măsurată prin

zgâriere. Astfel de teste au fost efectuate cu ajutorul
unui fișier de Barb, un dispozitiv de Monters,
Hankins, un microcaracter de Birbaum și alții.

În ciuda neajunsurilor, metoda lui Rockwell este

utilizată pe scară largă pentru testarea durității în
industrie. Este ușor de realizat, în principal pentru că
nu este necesară măsurarea amprentei sub
microscop și polizarea suprafeței. Dar metoda nu
este la fel de precisă ca studiile propuse de Brinell și
Vickers. Duritatea, măsurată în moduri diferite, are o
dependență. Asta înseamnă că unitățile eficiente
pentru Rockwell pot fi transferate către unitățile
Brinell. La nivel legislativ, există documente
normative, de exemplu ASTM E-140, în care se
compară valorile durității.