ELEMENTE DE CONSTRUCTII METALICE

LUCRAREA NR. 4

CARACTERISTICI METALICE ALE OTELULUI.

INCERCAREA DE DURITATE BRINELL.

Student:
Facultatea: Constructii Civile,
Anul: III Seral
Grupa: 3331

Prof. indrumator: As. Dr. Ing. V. Munteanu

Propietati mecanice ale otelului.

Aceste proprietati caracterizeaza modul de comportare sub actiunea fortelor exterioare, in

cazul diferitelor solicitari mecanice.
Principalele proprietati mecanice sunt urmatoare:
 Rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune
fortelor exterioare care cauta sa le distruga integritatea. Este principala caracteristica mecanica a
otelurilor pentru constructii.
 Elasticitatea este proprietatea metalelor de a revenii la forma si
dimensiunile initiale dupa indepartarea sarcinilor care au produs deformarea.
Este proprietatea de baza a pieselor care au rolul de a amortiza socurile si vibratiile.
 Plasticitatea este proprietatea metalelor deformate de a nu mai
reveni la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea solicitarii care a produs deformarea.
Aceasta proprietate este deosebit de importanta in prelucrarea metalelor prin deformare plastica
(forjare, laminare, ambutisare etc.)
 Tenacitatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea
sarcinilor mari numai dupa deformari vizibile. Cu cat materialul este mai plastic, cu atat
tenacitatea lui este mai mare.
 Fragilitatea este proprietatea opusa tenacitatii. Materialele fragile se
rup brusc, fara deformatii permanente vizibile.
 Duritatea este rezistenta metalelor la actiunea fortelor exterioare,
care cauta sa le distruga suprafata, sa le deformeze superficial. Metalele mai dure opun o
rezistenta mai mare la patrunderea unui corp strain cu o duritate superioara si care nu capata
deformatii permanente.
 Maleabilitatea este proprietatea unui otel de a-si modifica forma la
prelucrari prin presare. Se atesta prin incercarile tehnologice de indoire la rece si de refulare.
 Ductilitatea este proprietatea metalelor de a putea fi prelucrate prin
tragere sub forma de fire. Aceasta proprietate presupune alte doua proprietatti anterioare:
tenacitatea si maleabilitatea.
 Ecruisarea este proprietatea metalolor de a se durifica in urma
prelucrari mecanice la rece.
 Rezistenta la soc reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o
anumita cantitate de enrgie inainte de ase rupe, atunci cans este lovit brusc de un corp solid.
 Rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor de a rezista la
actiunea unor solicitari repetate (ciclice).
Dupa modul in care are loc actiunea de distrugere a straturilor superficiale metodele de
incercare sunt:
- cu aplicare statica a incarcarii: prin zgariere, prin imprimare, prin pendulare,
prin rulare.
- cu aplicare dinamica a incarcarii, care la randul lor, pot fi: dinamico - elastice
si dinamico – plastice.
Metodele statice de determinare a duritatii se deosebesc intre ele, in principal prin forma
si material, penetratoarelor, conditii de lucru, dimensiuni caracteristice ale urmelor.
Metode:
 Metoda Brinell de determinare a duritatii (simbolizata HB) se aplica
fontelor si otelurilor necalite, metalelor si aliajelor neferoase (HB ≤ 650) reglementata prin
standardul SREN 10003 – 1; este o metoda de determinare a duritatii materialelor metalice care
utilizeaza ca penetrator o sfera (bila) confectionata din otel (aliaj Fe-C) sau din carburi metalice.
  Metoda Vickers de determinare a duritatii (simbolizata HV) se aplica
fontelor, otelurilor turnate si laminate mediu si otelurilor slab aliate. Metoda utilizeaza ca
penetrator o piramida patrata dreapta confectionata din diamant.
 Metoda Rockwell de determinare a duritatii (simbolizata HR) se
aplica pentru oteluri in stare calita, metale dure, oteluri de scule, bronzuri, alame speciale etc.
Aceasta metoda utilizeaza ca penatrator un con confectionat din diamant.
Metodele mentionate constau in apasarea unui corp penetrator, cu o forta F, aplicata
perpendicular pe suprafata piesei si masurarea amprentei lasate de acesta dupa indepartarea
fortei.
Aria suprafetei amprentei S, depinde de:
- forta aplicata F;
- proprietatile mecanice ale materialului (limita de curgere f y)
- dimensiunile penetratorului, marimea incarcarii, viteza si timpul de aplicare
sunt mentinute constante.
S = F/( fy + Δσ)

Δσ – diferenta de tensiune dintre tensiunea reala atinsa in materialul probei sub actiunea
incarcarii F si limita de curgere fy.
Duritatea materialelor se poate aprecia cantitativ prin marimea amprentei lasate de corpul
penetrator, concretizata prin diametru, adancime sau de suprafata sa.

Metoda Brinell de determinare a duritatii prin imprimare cu o bila de otel,

dezvolatata la inceputul secolului XX, s-a mentinut pana in prezent ca una din cele mai frecvent
utilizate metode determinare a duritatii metalelor netratate termic si a aliajelor.
Duritatea Brinell (simbolizata HBS la utilizarea unui penetrator din otel
si HBW la utilizarea unui penetrator din carburi metalice) este o caracteristica mecanica definita
conventional ca fiind raportul dintre forta F aplicata pe penetrator la efectuarea determinarii,
exprimata in kgf (1 kgf = 9,80665 N) si aria suprafetei amprentei lasate de acesta pe materialul
metalic nalizat S, exprimata in mm2: HBS sau HBW = F/S
Pentru indicarea duritatii prin metoda Brinell se scrie valoarea duritatii urmata de
simbolul determinarii HBS sau HBW, cu 3 indici: diametrul bilei penetrator cu D, forta aplicata
F si timpul de mentinere al fortei..
Suprafata calotei sferice se calculeaza determinand diametrul d al bilei, masurat cu lupa
sau microscopul:

S=πDh

2 2
D D d
S   D
2
2F
HBS( HBW) 
 
D D D d
2 2 
 Conditiile normale, duritate notata cu valoarea (HB): D = 10 mm,
F = 3 000 kgf, t = 15 sec. Exista si alte situatii ( 200 HB5/2500/30)
Schema de principiu a incercarii de duritate Brinell

Particularitati ale
metodei:
 pentru ca
cifrele de
duritate sa
fie reproductibile, parametri incercarii
trebuie alesi astfel incat sa se asigure similitudinea geometrica (φ = constant, cea ce duce la
conditia 0,25 < d <0.60D, si pastrarea constanta a raportului k = F/D2 (grad de solicitare).

2F
HBS ( HBW) 
2 2 
D  1  1  sin 
 2

Punand conditia similitudinii (φ = constant), rezulta pentru obtinerea valorii duritatii

constante, conditia ca raportul F/D2 sa fie constant.
 Timpul de mentinere a fortei trebuie sa fie suficient pentru epuizarea
curgerii materialului si obtinerea unei amprente cu dimensiuni constante (cu scaderea duritatii,
timpul de mentinere creste);
Sub actiunea penetratorului structura materialului sufera modificari prin comprimarea
locala, care se propaga si in zonele invecinate amprentei. Se recomanda pastrarea unei distante
minime b intre ccentrele a doua amprente alaturate si a unei distante minime c intre centrul
amprentei si marginea probei.
Deformatia creste cu timpul de apasare.
  Grosimea minima a probelor supuse incercarii trebuie sa fie amin = 8h,
pentru a se evita influenta suportului piesei, in care: h = F/π D HB.
Daca se cunoaste duritatea HBS (HBW) printr-o incercare informativa se poate calcula
grosimea minima a probei:
amin = 8F/( π D HB)
sau respectiv, forta de apasare maxima utilizata pentru o proba de grosime data si o bila de
diametru D:
F = a π D HB/8
 In vederea influentei reciproce intre zonele ecruisate din jurul
amprentelor si ale marginilor piesei, se recomanda ca distanta dintre centrele a doua amprente sa
fie bmin = 4D, iar distanta de la marginea piesei pana in centrul primei amprente sa fie c min = 3D.
Cunoscand cifra duritati, pentru otel carbon si slab aliat, se poate aprecia valoarea
rezistentei la rupere, fu, in [N/mm2] a materialului, cu relatii de forma:
Fu = 0,33HB
sau pentru fonte cenusii
Rm = (HB -400)/6