TIPURI DE ASIGURĂRI

ASIGURAREA DE BUNURI

este reglementată în Codul Civil, capitolul XVI, Secțiunea 2

reprezintă un complex de relații economice și juridice, prin intermediul cărora se
formează, se repartizează și se utilizează fondul bănesc necesar compensării pagubelor provocate
bunurilor proprietate personală sau societară, de calamități naturale sau accidente, precum și
pentru finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere a fenomenelor generatoare de pagube.

În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să

plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.
Asigurarea de bunuri asigură o varietate imensă de riscuri a căror producere pot
determina pagube materiale: incendii, furt, jaf, revolte, greve, război, catastrofe naturale,
tehnologice sau ecologice.
În categoria de bunuri sunt incluse clădiri, poduri, platforme petroliere, parcuri de
distracţii, porturi, aeroporturi, maşini, utilaje, echipamente, instalaţii, opere de artă, bani, valori,
animale şi altele.
În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să
plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.
Despăgubirea va putea acoperi integral sau parțial prejudiciul, în dependență de suma asigurată,
franșiza prevăzută în contract și evaluarea efectuată la momentul constatării daunei.
Potrivit regulii generale, în cazul asigurării de bunuri asiguratul sau beneficiarul
asigurării, dacă în contract este stipulată o altă persoană, trebuie să aibă un interes cu privire la
bunul asigurat, atât în momentul semnării contractului, cât și în momentul producerii riscului
asigurat. Poate fi cazul unui bun ipotecat, închiriat, folosit în comun, dat în custodie etc.

Drepturile și obligațiile părților Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii
corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Asiguratul trebuie:
• să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la acelaşi bun, această obligaţie
revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât şi pe parcursul executării
acestora.
 • să comunice asigurătorului înstrăinarea survenită şi dobânditorului existenţa contractului
de asigurare, în caz contrar rămâne obligat să plătească primele care devin scadente
ulterior datei înstrăinării.
Asigurătorul are dreptul:
să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract.
În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama
asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea
pagubelor.
Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este
obligat la plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul
să poată încaseze o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
Riscul asigurat
În cazul bunurilor, se cunosc două categorii de riscuri asigurate:
1. Riscuri civile – în cazul bunurilor folosite în locuință sau în birouri;
2. Riscuri industriale – în cazul bunurilor folosite în spațiile comerciale și de producție.
În general, riscurile preluate de societățile de asigurări cuprind: incendiu, trăznet,
avalanșe, explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, cutremur, prăbușiri și alunecări
de teren, căderea altor corpuri peste bunul asigurat, accidente rutiere.
Ca riscuri specifice pot fi ruperea sau îndoirea în timpul funcționării, acțiunea unor
substanțe chimice, ciocniri sau izbiri de alte corpuri, scurtcircuitarea etc.
Prima de asigurare va fi calculată individual sau după un model care va lua în
considerare: tipul de localitate (urban, rural), amplasarea (central, periferic, zona metropolitană),
categorii de bunuri (clădiri, terenuri, echipamente, utilaje grele, obiecte de artă), natura bunurilor
sau a componentelor (inflamabil, perisabil, explozibil), tipul de exploatare, numărul de persoane
care intră în contact, frecvența evenimentului asigurat etc.
Suma asigurată Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul
producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul
pagubei şi nici suma asigurată. Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne
propriul său asigurător pentru o franșiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să
plătească despăgubire.
În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată care este inferioară
valorii bunului şi dacă părţile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător
raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului.
Stabilirea sumei asigurate pentru un bun
Suma pentru care se asigură bunurile trebuie să corespundă valorii lor reale. Supraevaluarea unui
bun duce la neglijare din partea asiguratului, în timp ce subevaluarea bunului nu mai garantează
o despăgubire din partea firmei în cazul unei pierderi.
Valoarea reală a bunurilor înseamnă ceva diferit în funcție de categoria acestora:
• la clădiri și construcții se referă la valoarea de înlocuire (valoarea ca nou);
• la materii prime, materiale, produse finite – prețul de achiziție;
• la mijloacele fixe și obiectele de inventar – valoare de înlocuire minus gradul de uzură
(vechime, mod de utilizare);
• la bunuri casabile – valoarea de înlocuire;
• metale nobile neprelucrate, bijuterii, pietre prețioase – prețul pieței;
• colecții de artă – valoarea de circulație (de piață) stabilită în funcție de evaluarea unui
expert.
Tipuri de riscuri ce pot fi acoperite de o asigurare de bunuri
• naturale (inundații, cutremur, alunecări de teren, incendii, avalanșe) – diferă de la o firmă
la alta, lipsind fie incendiile, fie avalanșele;
• adiacente celor naturale (distrugerile provocate de apa care a pătruns pe sub ușile stricate
de furtună, efectele grindinei, furtul prin efracție ca urmare a unui fenomen natural);
• politice (greve și tulburări civile);
• tehnologice (erori de construcție, defecte de fabricare apărute în urma unei
supratensiuni);
• izbirea din exterior de către vehicule care nu aparțin asiguratului;
• vandalism;
• cădere de corpuri (stânci, stâlpi, copaci);
• accidente de muncă.
Riscuri ce nu pot fi acoperite de o asigurare de bunuri
• situații de război, invazie sau revoluție
• pagube produse în mod intenționat de asigurat;
 • radiații nucleare;
• ruginirea obiectelor din fier, deteriorarea cauciucurilor, putrefacția lemnului;
• confiscarea bunurilor, naționalizare sau distrugere a unui bun din ordinul unei autorități
de drept sau de fapt;
• construire defectuoasă sau proiectare greșită (de exemplu, construirea unei fabrici într-o
zonă predispusă alunecărilor de teren sau inundațiilor).
Când poate fi asigurat un bun ?
• Asigurarea unui bun la achiziția lui
• Asigurarea unui bun înainte de transportul dintr-un loc în altul
• Asigurarea unui bun dat în folosință unei terțe persoane
• Asigurarea unui bun la creșterea nivelului de risc
• Asigurarea unui bun la expirarea poliței anterioare
ASIGURĂRILE DE PERSOANE
este reglementată în Codul Civil, Capitolul XVI, Secțiunea 5.
Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia
de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală
sau parţială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui
competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.
Asigurările de persoane sunt o măsură suplimentară de prevedere şi de economisire pe
termen lung pentru cetăţeni şi pentru familiile lor, în legătură cu producerea unor evenimente în
viaţa acestora.
Aceste asigurări completează asigurările sociale şi asistenţa socială în ceea ce priveşte
satisfacerea cerinţelor populaţiei în caz de pierdere a capacităţii de muncă, de bătrâneţe sau în
caz de deces.
In acelaşi timp, asigurările de persoane sunt un mijloc de atragere în circuitul economic a
unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei care exercită o influenţă pozitivă
asupra vitezei de rotaţie a banilor. Asigurările de persoane prezintă importanţă nu numai pentru
asiguraţi, ci şi pentru economia naţională.
Asigurările de viaţă au un caracter facultativ, se încheie cu persoane cuprinse între
anumite limite de vârstă, pe durate de asigurare variate;
 Perioada de asigurare şi perioada de plată a primelor de asigurare se află în corelaţie cu
suma asigurată, care are un plafon minim la perioadele de asigurare de peste 10 ani;
Persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt primite în asigurare;
Printr-un contract de asigurare se asigură o persoană, dar există şi excepţii (asigurarea familială).
Drepturile și obligațiile părților. Asiguratul poate desemna beneficiarul îndemnizației
fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă
comunicată asigurătorului de către asigurat sau, cu acordul asiguratului, de către contractantul
asigurării, ori prin testamentul întocmit de asigurat. Înlocuirea sau revocarea beneficiarului
asigurării se poate face oricând în cursul executării contractului, prin aceeași metodă.
Asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual poate să renunţe la
contract fără preaviz în termen de cel mult 20 de zile de la data semnării contractului de către
asigurător. Renunţarea produce efect retroactiv. Excepție fac contractele care au o durată de 6
luni sau mai mică.
Asiguratorul poate oferi un contract de asigurare în vederea unui risc privind o altă
persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare, doar dacă aceasta a fost consimţit în
scris de acea persoană. Este o condiție de validitate a contractului de asigurare de persoane.
Riscul asigurat Riscurile legate de persoană sunt riscurile care afectează în mod direct
individul. Ele implică posibilitatea pierderii complete sau reducerii venitului câştigat, cheltuieli
suplimentare şi diminuarea activelor financiare.
Există trei riscuri de bază legate de persoană:
 risc de supravieţuire;
 risc de deces;
 risc de pierdere sau limitare a capacităţii de muncă.
La asigurările de supravieţuire, asigurătorul se angajează să plătească asiguratului, la
expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă. În perioada de
valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă de bani la
dispoziţia asigurătorului, sumă care devine exigibilă la expirarea contractului.
Suma astfel economisită urmează să fie folosită de asigurat, la momentul potrivit, pentru
cele mai diverse scopuri:
• să-şi achiziţioneze un imobil, un automobil sau alte bunuri de mare valoare ori de
folosinţă îndelungată;
 • să se mute cu familia într-o altă regiune sau ţară;
• să efectueze o călătorie de agrement, de afaceri, de studii, de tratament medical etc.
Potrivit condiţiilor contractuale, asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul
în care este în viaţă la expirarea contractului. Dacă însă acesta a decedat anterior expirării
termenului de valabilitate a contractului, asigurătorul se consideră eliberat de angajamentul luat
prin contract şi, ca urmare, nu are nici o obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului.
Asigurările de deces protejează asiguratul împotriva riscului de deces și îl obligă pe
asigurător să achite suma înscrisă în contract, dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de
valabilitate a contractului. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este
eliberat de orice obligaţie faţă de asigurat.
Prima de asigurare Spre deosebire de asigurările generale, în asigurările de viaţă, nici
viaţa, nici sănătatea sau integritatea nu pot fi evaluate în bani. Oricine are un interes asigurabil
nelimitat în ceea ce priveşte propria persoană, dar modul în care îşi determină suma asigurată
depinde de puterea sa financiară şi de nivelul de protecţie de care are nevoie şi pe care îl poate
susţine. Cu toate acestea, primele de asigurare sunt crescătoare în funcţie de grupele de vârstă ale
asiguraţilor şi descrescătoare în raport cu creşterea duratei contractului şi a duratei plăţii
primelor.
Suma asigurată
Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta.
În cazul decesului asiguratului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare
intră în masa succesorală, revenind moştenitorilor asiguratului. Atunci când sunt mai mulţi
beneficiari desemnaţi, indemnizaţia de asigurare se împarte în mod egal între aceştia, dacă nu s-a
stipulat altfel.
Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare dacă:
a) riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea
contractului de asigurare;
b) riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat.
Atunci când un beneficiar al asigurării a produs intenţionat riscul asigurat, indemnizaţia
de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, asiguratului sau
moștenitorilor acestuia.
 Indemnizaţia de asigurare este datorată, independent de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de
producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de
asigurare.
Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită
beneficiarilor asigurării sau moştenitorilor asiguratului, după caz (art. 2236, alin. 2, NCC).

ASIGURĂRILE DE CREDIT, DE GARANȚII ȘI DE PIERDERI FINANCIARE

DIVERSE
sunt reglementate în Codul Civil, capitolul XVI, Secțiunea 3
Asigurările de credite şi garanţii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate
generală, de credit de export, de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit
agricol, de garanţii directe sau indirecte, precum şi altele asemenea, conform normelor adoptate
de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din
domeniul asigurărilor (art. 2221, alin. 1, NCC).
Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite şi garanţii să se
acopere riscul ca un debitor al asiguratului să nu plătească un credit care i s-a acordat,
asigurătorul nu poate condiţiona plata indemnizaţiei de asigurare de declanşarea de către asigurat
împotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită.
Drepturile și obligațiile părților Asiguratul trebuie să demonstreze asiguratorului:
Bonitatea/solvabilitatea societății asigurate
Capacitatea de executare a contractului garantat (de credit, de execuție lucrări, de împrumut etc.)
Asiguratorul va realiza o analiză a asiguratului, similară cu cea pentru angajamente de plată
bancare.
Riscul asigurat Fiecare dintre cele trei forme de asigurare menționate mai sus alcătuiesc
o clasă distinctă de asigurări, cu riscuri proprii de acoperire, descrie în anexa nr. 1 la Legea nr.
237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare.
Astfel, riscul de credit presupune înregistrarea a unor pierderi sau de modificare
nefavorabilă a situaţiei financiare din cauza fluctuaţiei creditului emitenţilor de valori mobiliare,
al altor contrapartide şi debitori la care sunt expuse societăţile.
Include următoarele riscuri:
 • de contrapartidă,
• de marjă de credit,
• de concentrare a riscurilor de piaţă,
• de insolvabilitate,
• de credit de export,
• de vânzare în rate,
• de credit ipotecar şi
• de credit agricol.
Asigurările de garanţii acoperă două tipuri de garanţii: directe şi indirecte. Asigurarea
de garanții este o alternativă la scrisoarea de garanție bancară, produsul fiind din ce în ce mai
solicitat de companiile care participă la diverse licitații pentru achizițiile publice de bunuri și
servicii și/sau de companiile care încheie sau au în derulare contracte de execuție de lucrări de
construcții cu beneficiari privați sau autorități publice.
Asigurările de pierderi financiare acoperă
• riscurile de şomaj;
• insuficienţa veniturilor;
• pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;
• nerealizarea beneficiilor;
• riscurile aferente cheltuielilor curente;
• cheltuielile comerciale neprevăzute;
• deprecierea valorii de piaţă;
• pierderile de rentă sau alte venituri similare;
• pierderile comerciale indirecte,
• altele decât cele menţionate anterior;
• pierderile financiare necomerciale; alte pierderi financiare, conform clauzelor
contractelor de asigurare.
Prima de asigurare Cotele de prima aplicabile asigurărilor menționate variaza in functie de
tipul garantiei, perioada de garantare, solvabilitatea/bonitatea clientului garantat, riscul afacerii si
tipul/marimea/calitatea contragarantiilor (garanțiile colaterale constituite de client).
Asiguratorul poate pretinde și o bonificație, ca o cotă parte din valoarea primei de asigurare ce
urmeaza a fi returnată, in condiţiile in care garanţia nu a fost executată / nu s-au solicitat
despăgubiri.
Suma asigurată
Dacă nu s-a convenit astfel prin contractul de
asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare trebuie să
acopere paguba efectivă și beneficiul nerealizat, incluzându-se și cheltuielile generale precum și
cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat