ISTORIA ORAȘULUI ORADEA

Baluta Mihai Nicolae Gabriel

Preistorie și timpuri străvechi

În timp ce Oradea modernă este menționată pentru prima dată mai târziu, descoperirile
arheologice recente, în și în jurul orașului, oferă dovezi ale unei locuințe mai mult sau mai
puțin continue încă din neolitic. Dacii și celții locuiau și ei în regiune. După cucerirea Daciei,
romanii au stabilit o prezență în zonă, mai ales în cartierul Salca al orașului și în zilele
noastre, Băile Felix.

Evul Mediu
Potrivit Gesta Hungarorum, teritoriul era condus de conducătorul legendar Menumorut -
având cetatea centrată la Bihar - la sfârșitul secolelor al IX-lea și începutul secolului al X-lea,
până la cucerirea maghiară. Prima mențiune documentată a numelui orașului Oradea a fost
în 1113 sub numele latin, Varadinum („vár” înseamnă cetate în limba maghiară). În secolul al
XI-lea, când Sfântul Rege Ladislau I al Ungariei a fondat o așezare episcopală lângă orașul
Oradea, actuala Eparhie Romano-Catolică a Oradiei. Orașul a înflorit în special în secolul al
XIII-lea. Cetatea Oradea, ale cărei ruine rămân pana in zilele noastre, a fost menționată
pentru prima dată în 1241 în timpul invaziei mongole a Europei. Secolul al XIV-lea a fost una
dintre cele mai prospere perioade din viața orașului. Statuile Sfântului Ștefan, Emeric și
Ladislau (înainte de 1372) și sculptura ecvestră a Sfântului Ladislau (1390) au fost ridicate în
Oradea. Statuia Sfântului Ladislau a fost prima piață ecvestră proto-renascentistă din
Europa. Episcopul Andreas Báthori (1329–1345) a reconstruit catedrala în stil gotic. Din
acea epocă datează și Hermes, păstrat acum la Györ, care conține craniul regelui Ladislau
și care este o capodoperă a artei aurarului maghiar.