ELEMENTELE PUTERII ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

HANS J. MORGENTHAU - Politica între Națiuni (cap. 9)

Hans J. Morgenthau definește puterea națională ca fiind "capacitatea unei națiuni de a atinge
obiectivele sale în relațiile internaționale". El identifică cinci elemente principale ale puterii
naționale:
● Forța militară:
○ cel mai important element al puterii naționale, dă națiunii capacitatea de a se
apăra împotriva agresiunii și de a-și impune voința în relațiile internaționale.
○ Factorii care influențează includ:
■ Dimensiunea și compoziția forțelor armate: O națiune cu o forță
armată puternică și bine echipată va avea o putere militară mai mare
decât o națiune cu o forță armată mai mică sau mai slab echipată.
■ Locația geografică: O națiune cu o locație geografică strategică va
avea o putere militară mai mare decât o națiune cu o locație mai puțin
strategică.
■ Rezervele materiale: O națiune cu o industrie dezvoltată și cu resurse
naturale bogate va avea o putere militară mai mare decât o națiune cu o
industrie mai puțin dezvoltată și cu resurse naturale mai puțin bogate.
● Forța economică:
○ este, de asemenea, un element important al puterii naționale, care oferă
națiunii capacitatea de a finanța forța militară și de a-și susține populația.
○ Factorii care influențează includ:
■ Mărimea și structura economiei: O națiune cu o economie puternică
și diversificată va avea o putere economică mai mare decât o națiune
cu o economie mai mică sau mai puțin diversificată.
■ Resursele naturale: O națiune cu resurse naturale bogate va avea o
putere economică mai mare decât o națiune cu resurse naturale mai
puțin bogate.
■ Tehnologia: O națiune cu o tehnologie avansată va avea o putere
economică mai mare decât o națiune cu o tehnologie mai puțin
avansată.
● Forța politică:
○ este capacitatea unei națiuni de a-și organiza și conduce resursele, și este
esențială pentru utilizarea eficientă a celorlalte elemente ale puterii naționale.
○ Factorii care influențează includ:
■ Stabilitatea politică: O națiune cu o stabilitate politică va avea o
putere politică mai mare decât o națiune cu o instabilitate politică.
■ Capacitatea de conducere: O națiune cu o conducere capabilă va
avea o putere politică mai mare decât o națiune cu o conducere
incapabilă.
■ Consensul național: O națiune cu un consens național va avea o
putere politică mai mare decât o națiune fără un consens național.
 ● Forța socială:
○ este capacitatea unei națiuni de a-și menține coeziunea internă și de a-și
mobiliza populația în sprijinul obiectivelor sale.
○ Factorii care influențează includ:
■ Starea economică a populației: O națiune cu o populație prosperă va
avea o putere socială mai mare decât o națiune cu o populație săracă.
■ Educația populației: O națiune cu o populație educată va avea o
putere socială mai mare decât o națiune cu o populație mai puțin
educată.
■ Unitatea culturală: O națiune cu o unitate culturală va avea o putere
socială mai mare decât o națiune cu o diversitate culturală mai mare.
● Forța culturală:
○ este capacitatea unei națiuni de a-și transmite valorile și idealurile altora, și
poate fi o sursă de putere națională, deoarece poate contribui la crearea unei
identități și a unei loialități comune.
○ Factorii care influențează includ:
■ Prestigiul cultural: O națiune cu un prestigiu cultural ridicat va avea o
putere culturală mai mare decât o națiune cu un prestigiu cultural mai
scăzut.
■ Influența culturală: O națiune cu o influență culturală mare va avea o
putere culturală mai mare decât o națiune cu o influență culturală mai
mică.

Structura textului
● Geografie
○ este un factor stabil și permanent care poate oferi unei națiuni un avantaj sau
un dezavantaj în relațiile internaționale.
○ Locația geografică: O locație geografică strategică, cum ar fi o poziție de
coastă sau un punct de trecere a unui important curs de apă, poate oferi unei
națiuni un avantaj militar sau economic.
○ Mărimea teritoriului: O națiune cu un teritoriu mare și divers poate avea o
bază economică și militară mai solidă decât o națiune cu un teritoriu mai mic
și mai puțin diversificat.
○ Exemple: menționează, de exemplu, că poziția geografică insulară a Marii
Britanii a oferit acestei țări un avantaj defensiv important, făcând-o mai dificil
de cucerit. El menționează, de asemenea, că vastul teritoriu al Uniunii
Sovietice a oferit acestei țări un avantaj defensiv similar, făcând-o dificil de
ocupat.
● Resursele naturale
○ Hrana
■ Resursele alimentare sunt esențiale pentru supraviețuirea unei națiuni.
O națiune care nu are resurse alimentare suficiente este mai vulnerabilă
la foamete și subnutriție. Acest lucru poate duce la instabilitate politică
și socială, precum și la pierderea de vieți omenești.
 ■ Resursele alimentare sunt importante pentru o forță militară puternică.
O armată bine hrănită este mai eficientă și mai capabilă să reziste în
luptă.
■ Resursele alimentare pot fi folosite ca armă politică. O națiune poate
folosi controlul asupra resurselor alimentare pentru a-și submina
adversarii sau pentru a-i influența comportamentul.
■ Exemple: menționează că Marea Britanie a fost în pericol în timpul
celor două războaie mondiale din cauza dependenței sale de
importurile de alimente. Germania a fost, de asemenea, vulnerabilă din
cauza dependenței sale de importurile de alimente, mai ales în timpul
celui de-al doilea război mondial.
○ Materiile prime
■ Resursele naturale pot fi folosite ca armă politică. O națiune poate
folosi controlul asupra resurselor naturale pentru a-și submina
adversarii sau pentru a-i influența comportamentul.
■ Resursele naturale pot fi folosite pentru a construi o economie
puternică. O națiune cu resurse naturale suficiente poate avea o
economie mai puternică decât o națiune care trebuie să importe
resurse.
■ Resursele naturale pot fi folosite pentru a îmbunătăți calitatea vieții. O
națiune cu resurse naturale suficiente poate oferi cetățenilor săi un
nivel de trai mai ridicat.
■ Exemple: menționează că Marea Britanie a fost o mare putere în
secolul al XIX-lea, în parte datorită controlului său asupra resurselor
naturale, cum ar fi cãrbunele și oțelul. În schimb, Germania a fost
nevoită să importe aceste resurse, ceea ce a reprezentat un dezavantaj
pentru ea în timpul primului și celui de-al doilea război mondial.
■ subliniază, de asemenea, că importanța resurselor naturale poate varia
în funcție de tehnologia militară existentă. De exemplu, uraniul a
devenit o resursă importantă după ce a fost descoperit potențialul său
ca sursă de energie nucleară.
○ Puterea petrolului
■ Petrolul este o sursă de putere semnificativă pentru țările producătoare.
Țările producătoare de petrol pot folosi petrolul pentru a-și atinge
obiectivele politice sau economice.
■ Țările consumatoare de petrol sunt vulnerabile la țările producătoare de
petrol. Dependența țărilor consumatoare de importurile de petrol le
face vulnerabile la prețurile ridicate ale petrolului sau la embargourile
petroliere.
■ Țările consumatoare trebuie să adopte măsuri pentru a-și reduce
dependența de importurile de petrol. Acest lucru ar putea include
dezvoltarea de surse alternative de energie sau reducerea consumului
de petrol.
 ■ Exemple: embargoul petrolier impus de țările producătoare în 1973-
1974. Embargoul a fost răspunsul țărilor producătoare la sprijinul
acordat de Statele Unite Israelului în Războiul de Yom Kippur.
Embargoul a dus la o creștere dramatică a prețului petrolului, de la
aproximativ 3 dolari pe baril la peste 12 dolari pe baril. Această
creștere a avut un impact semnificativ asupra economiei mondiale,
ducând la inflație, recesiune și creșterea șomajului.Un alt exemplu este
dependența Japoniei de importurile de petrol. Japonia este complet
dependentă de importurile de petrol pentru a-și satisface nevoile
energetice. Acest lucru o face vulnerabilă la presiunile țărilor
producătoare de petrol. Oferă, de asemenea, exemple de țările
producătoare de petrol care au folosit petrolul pentru a-și atinge
obiectivele politice. De exemplu, țările producătoare de petrol din
Orientul Mijlociu au folosit petrolul pentru a-și sprijini cauza
palestinienă și pentru a-și promova interesele în conflictele regionale.
● Capacitatea industrială
○ Capacitatea industrială este un factor esențial al puterii naţionale. Țările cu o
capacitate industrială puternică sunt capabile să producă bunuri și servicii,
inclusiv arme și echipamente militare, ceea ce le conferă un avantaj
semnificativ în relațiile internaționale.
○ Capacitatea industrială este mai importantă pentru puterea militară decât
resursele naturale. Țările cu resurse naturale bogate, dar cu o capacitate
industrială slabă, sunt vulnerabile în fața agresiunii din partea țărilor cu o
capacitate industrială puternică.
○ Marile puteri sunt caracterizate de o capacitate industrială puternică. Țările
care se află în fruntea relațiilor internaționale sunt, de obicei, țări cu o
capacitate industrială puternică.
○ Exemple: Congo, care deține vaste resurse de uraniu, dar nu are capacitatea
industrială de a le exploata. Acest lucru face ca Congo să fie o țintă a dorinţei
de putere a altor țări, dar nu îi conferă nicio putere proprie. Morgenthau
compară apoi India și Statele Unite, care au ambele resurse bogate de materii
prime, dar care diferă semnificativ în ceea ce privește capacitatea industrială.
Statele Unite au o capacitate industrială mult mai mare decât India, ceea ce le
conferă o putere semnificativă.
● Pregătirea militară
○ Tehnologia
■ Tehnologia este un factor esențial al puterii naţionale. Țările cu
tehnologie avansată sunt mai bine echipate pentru a se apăra, a-și
promova interesele și a-și atinge obiectivele.
■ Tehnologia este dinamică și în continuă schimbare. Țările care vor
rămâne competitive trebuie să investească în cercetare și dezvoltare
pentru a rămâne la curent cu ultimele tendințe tehnologice.
 ■ Tehnologia poate avea un impact semnificativ asupra echilibrului
puterii în lume. Inovațiile tehnologice pot conferi un avantaj
semnificativ unor națiuni în raport cu altele.
■ Exemple: În secolele XIV-XV, introducerea armelor de foc a dus la o
schimbare radicală a balanței puterii în Europa, în favoarea națiunilor
care au fost capabile să le adopte mai repede. În secolul XX, inovații
precum tancul, aviația și armele nucleare au avut un impact similar,
conferind un avantaj semnificativ națiunilor care le-au dezvoltat și le-
au folosit mai întâi.
○ Conducerea
■ Conducerea militară este un factor esențial al puterii naţionale. Țările
cu o conducere militară puternică sunt mai bine echipate pentru a
câștiga războiul.
■ Conducerea militară trebuie să fie flexibilă și adaptabilă la schimbările
în tehnologia militară.
■ Investițiile în dezvoltarea conducerii militare sunt esențiale pentru
puterea națională.
■ Exemple: În secolul al XVIII-lea, Frederic cel Mare al Prusiei a fost
un lider militar genial care a condus armata sa la numeroase victorii. În
secolul al XIX-lea, Napoleon Bonaparte a fost un alt lider militar
genial care a dominat Europa timp de mai bine de un deceniu.
○ Cantitatea și calitatea forțelor armate
■ Cantitatea și calitatea forțelor armate sunt factori esențiali ai puterii
naționale. Țările cu forțe armate puternice sunt mai capabile să-și apere
interesele și să-și atingă obiectivele.
■ O națiune trebuie să găsească echilibrul corect între cantitate și calitate
în dezvoltarea forțelor sale armate. O forță armată prea mare poate fi
imposibil de susținut financiar, în timp ce o forță armată prea mică
poate fi ineficientă în fața unui inamic puternic.
■ O națiune trebuie să investească în dezvoltarea tehnologiei militare.
Armele și echipamentele moderne oferă un avantaj semnificativ pe
câmpul de luptă.
■ Exemple: În secolul al XV-lea, introducerea artileriei a dat un avantaj
semnificativ națiunilor care au fost capabile să o adopte mai repede. În
primul război mondial, submarinul german a fost o armă eficientă care
a provocat pierderi semnificative marinei britanice. În cel de-al doilea
război mondial, aviația a jucat un rol crucial în multe bătălii, iar
rachetele balistice intercontinentale au schimbat radical echilibrul
puterii globale.
● Populația
○ Distribuția
■ O populație numeroasă este un factor esențial pentru puterea militară și
economică a unei țări.
 ■ O populație prea numeroasă poate fi, de asemenea, o slăbiciune, mai
ales în cazul țărilor subdezvoltate.
■ Importanța populației pentru puterea națională depinde de o serie de
factori, inclusiv de nivelul de dezvoltare economică și socială al țării.
■ Exemple: El arată că, în secolul al XIX-lea, Statele Unite au devenit o
mare putere datorită creșterii rapide a populației sale, în timp ce Franța
a fost învinsă în războiul franco-prusac din 1870-1871 deoarece
populația sa era mai mică decât cea a Germaniei.
○ Tendințe
■ O populație numeroasă și tânără este un factor esențial pentru puterea
militară și economică a unei țări.
■ Distribuția populației pe categorii de vârstă este, de asemenea, un
factor important în calculul puterii.
■ Este dificil să se estimeze cu exactitate tendințele demografice, dar
acestea sunt un factor important de luat în considerare în analiza puterii
naționale.
■ subliniază, de asemenea, că distribuția populației pe categorii de vârstă
este un factor important în calculul puterii. O țară cu un segment
relativ mare de populație aflată la vârsta de maxim potențial pentru
scopurile militare și productive va avea un avantaj de putere în fața
uneia în care predomină grupurile vârstnice.
● Caracterul național
○ Existența caracterului național
■ Caracterul național este un concept complex care reflectă valorile,
credințele și comportamentul unei națiuni.
■ Caracterul național este un factor important în determinarea puterii
naționale.
■ Caracterul național poate fi identificat prin analiza culturii, filosofiei și
istoriei unei națiuni.
■ Exempre: El observă că filosofia germană a fost caracterizată de
idealism, colectivism și preamărirea statului. Acest lucru se reflectă în
tradiția guvernării autocratice din Germania, în acceptarea servilă a
autorității și în lipsa curajului civic. Morgenthau observă, de asemenea,
că caracterul național american este caracterizat de pragmatism,
idealism și ezitare. Acest lucru se reflectă în diplomația americană,
care a oscilat între idealismul Cele patru libertăți și pragmatismul
diplomației dolarului
○ Caracter național rus
■ Obediența față de autoritate: soldatul rus din Potsdam respectă ordinele
primite, chiar dacă acestea sunt absurde sau ilogice. Acest lucru se
datorează tradiției autorității monarhice, care a fost puternic
înrădăcinată în cultura rusă.
■ Rezistența la suferință: soldatul rus este capabil să suporte cele mai
mari privațiuni, fără a se plânge sau a-și pierde moralul. Această
 trăsătură se datorează probabil climei aspre a Rusiei, care a obligat
populația să se adapteze la condiții dificile.
■ Xenofobia: rușii au o atitudine de suspiciune și neîncredere față de
străini. Acest lucru se datorează, în parte, izolării geografice a Rusiei,
dar și tradiției de autocrație, care a promovat ideea de superioritate a
națiunii ruse.
■ Superstiția: rușii sunt predispuși la superstiții și credințe populare.
Acest lucru se datorează, în parte, nivelului scăzut de educație și
cultură al populației, dar și influenței bisericii ortodoxe ruse.
■ Secretomania: rușii sunt reticenți în a împărtăși informații cu străinii.
Acest lucru se datorează, probabil, tradiției de spionaj și de securitate
internă, care a fost puternic dezvoltată în Rusia.
○ Caracterul național și puterea națională
■ Efecte pozitive ale caracterului naþional
● Obediența față de autoritate: Această trãsãtură poate contribui
la crearea unei armate puternice și la implementarea eficientă a
politicilor guvernamentale.
● Rezistența la suferință: Această trãsãtură poate ajuta o națiune
să reziste în fața provocărilor și să obțină victorii în conflicte.
● Inițiativă individuală: Această trãsãtură poate duce la inovație
și progres economic.
● Disciplină: Această trãsãtură poate contribui la crearea unei
societăți ordonate și eficiente.
■ Efecte negative ale caracterului naþional
● Xenofobia: Această trãsãtură poate duce la izolarea unei națiuni
și la dificultatea de a încheia alianțe cu alte națiuni.
● Superstiția: Această trãsãtură poate duce la decizii bazate pe
credințe irationale și la pierderea oportunităților.
● Secretomania: Această trãsãtură poate împiedica cooperarea cu
alte națiuni și poate duce la dezinformare.
■ Istoria oferă multe exemple de modul în care caracterul naþional a
afectat puterea națională. De exemplu, Japonia a fost capabilă să
construiască o armată puternică și să obțină victorii în conflicte datorită
caracterului său naþional, care pune accent pe disciplina, loialitatea și
sacrificiul de sine. Pe de altă parte, Germania a fost adesea incapabilă
să-și atingă obiectivele politice datorită caracterului său naþional, care
este caracterizat de lipsa de moderație și agresivitate.
● Moralul național
○ Moralul naþional este o stare de spirit colectivã care reflectã credințele,
valorile și aspirațiile unei națiuni.
○ Moralul naþional poate avea un impact semnificativ asupra puterii naþionale.
○ Un moral naþional puternic poate duce la o mai mare rezistență în fața
provocărilor, la o mai mare eficiență în atingerea obiectivelor și la o mai mare
atracție pentru aliați.
 ○ Un moral naþional slab poate duce la o mai mare vulnerabilitate la agresiune,
la o mai mică eficiență în atingerea obiectivelor și la o mai mare dificultate în
atragerea aliaților.
○ Instabilitatea moralului național - Factori care influențează moralul naþional
■ Caracterul naþional: Trãsãturile caracteristice ale unei națiuni, cum ar
fi curajul, patriotismul, devotamentul sau reziliența, pot avea un impact
semnificativ asupra moralului naþional.
■ Liderii politici: Liderii politici care sunt capabili să inspire și să
motiveze populația pot contribui la menținerea unui moral naþional
ridicat.
■ Succesele și eșecurile militare: Succesele militare pot duce la o creștere
a moralului naþional, în timp ce eșecurile militare pot duce la o scădere
a acestuia.
■ Starea economică: O stare economică bună poate contribui la
menținerea unui moral naþional ridicat, în timp ce o stare economică
precară poate duce la o scădere a acestuia.
■ Starea socială: O stare socială stabilă și armonioasă poate contribui la
menținerea unui moral naþional ridicat, în timp ce o stare socială
conflictuală poate duce la o scădere a acestuia.
○ Calitatea societății și a guvernării ca factori decisivi
■ În ceea ce privește calitatea societãþii, Morgenthau afirmă că o
societate în care există diviziuni profunde de clasã, rasã sau religie va
fi mai probabil sã aibă un moral naþional scăzut. De asemenea, o
societate în care există un nivel ridicat de violenþã și insecuritate va fi
mai puțin probabil sã aibă un moral naþional ridicat.
■ În ceea ce privește calitatea guvernãrii, Morgenthau afirmă că un
guvern care este reprezentativ al populației și care își exercită puterea
în mod eficient și legitim va fi mai probabil sã aibă un moral naþional
ridicat. De asemenea, un guvern care este capabil sã ofere populației o
viaþã decentã și sã apere securitatea țãrii va fi mai probabil sã aibă un
moral naþional ridicat.
● Calitatea diplomației
○ Morgenthau susține că o diplomație de înaltă calitate va armoniza scopurile și
mijloacele politicii externe cu resursele disponibile ale puterii naționale. Ea va
strânge resursele ascunse ale puterii naționale și le va transforma în realități
politice. Direcționând efortul național, va crește în schimb greutatea anumitor
factori ca potențialul industrial, pregătirea militară, caracterul și moralul
național.
○ Morgenthau oferă exemple istorice pentru a susține afirmațiile sale. El arată că
Franța a revenit la nivelurile maxime ale puterii datorită diplomației sale
strânse, în timp ce Germania a decăzut din cauza diplomației sale slabe. El
arată, de asemenea, că Statele Unite s-au bucurat de succes în emisfera vestică
datorită superiorității sale materiale, dar au avut o istorie de succese și eșecuri
în relațiile cu restul lumii.
● Calitatea guvernării
○ Problema echilibrului între resurse și politică
■ Morgenthau argumentează că o națiune care își stabilește obiective
prea ambițioase pentru resursele de care dispune este condamnată la
eșec. De exemplu, Statele Unite au comis această greșeală în perioada
interbelicã, când și-au propus să realizeze o lume pașnică și
democratică, fără a avea puterea militară sau economică necesară
pentru a susține acest obiectiv.
■ În schimb, o națiune care își stabilește obiective prea modeste nu va
putea să-și atingă potențialul. De exemplu, Polonia a comis această
greșeală în perioada interbelicã, când și-a limitat obiectivele la
menținerea independenței sale, fără a încerca să-și extindă influența în
regiune.
■ Morgenthau susține că singura excepție de la această regulă este cazul
în care existența națională a unei națiuni este pusă în pericol. În acest
caz, politica de supraviețuire depășește calculele raționale ale puterii
naționale și urgența situației răstoarnă relația normală dintre politică și
calculele de putere, stabilind primatul celei dintâi.
○ Problema echilibrului între resurse
■ Morgenthau argumentează că o națiune nu atinge în mod necesar
maximul de putere națională doar pentru că este foarte bogată în
resurse proprii, deține o populație foarte mare sau și-a construit o bază
industrială și militară enormă. Ea atinge apogeul atunci când va avea la
dispoziție o cantitate și o calitate suficiente ale resurselor de putere, în
amestecul corect, care-i vor permite să aplice o anumită politică
externă cu maximum de succes.
■ Morgenthau oferă exemple istorice pentru a susține afirmațiile sale. El
arată că Marea Britanie a fost la apogeul puterii sale în secolul al XIX-
lea, deși era deficitară în multe dintre elementele puterii naționale, cum
ar fi resursele naturale, numărul populației și forțele terestre. Cu toate
acestea, Marea Britanie a dezvoltat până la nivelul supremației de
necontestat singurul element al puterii naționale care era esențial
pentru politica sa de expansiune peste ocean: marina.
■ În schimb, India, deși avea o populație numeroasă, a fost o națiune
slabă din cauza lipsei de resurse naturale și a poziției geografice
nefavorabile.
○ Problema sprijinului popular
■ Morgenthau argumentează că un guvern trebuie să evite două pericole
atunci când se confruntă cu dilema de a alege între o bunã politică
externă și una proastă pe care o solicită opinia publică. În primul rând,
trebuie să reziste tentației de a sacrifica pe altarul opiniei publice ceea
ce consideră a fi o strategie eficientă, renunțând la conducere și
preferând avantajele pe termen scurt intereselor permanente ale țării. În
 al doilea rând, trebuie să evite să lărgească distanța inevitabilă dintre
necesitățile unei bune politici externe și dorințele opiniei publice.
■ Pentru a avea succes în politica externă și internă, guvernul trebuie să
respecte trei cerințe de bază. În primul rând, trebuie să recunoască
faptul că opoziția dintre necesitățile unei bune politici externe și
preferințele opiniei publice este în natura lucrurilor și deci inevitabilă.
În al doilea rând, guvernul trebuie să realizeze că este stăpânul, și nu
sclavul opiniei publice. În al treilea rând, trebuie să distingă între ceea
ce este dezirabil în politica externă și ceea ce este esențial și, deși poate
fi dispus să realizeze compromisuri cu opinia publică în lucrurile
secundare, trebuie să se lupte, chiar riscându-și viitorul, pentru ceea ce
consideră a fi minimul ireductibil al unei bune politici externe.
○ Guvernarea internă și politica externă
■ susține că relația dintre cele două domenii este din ce în ce mai strânsă.
Acest lucru se datorează faptului că politica externă modernă nu se mai
bazează doar pe forța militară și diplomație, ci și pe propaganda. Prin
urmare, atractivitatea unei națiuni pentru alte națiuni este esențială
pentru succesul politicii sale externe.
■ Morgenthau susține că o națiune poate câștiga atractivitate pentru alte
națiuni prin implementarea unor politici interne reușite. De exemplu, o
națiune care reușește să sporească sărăcia, educația și standardele de
viață ale cetățenilor săi va fi văzută ca un model pentru alte națiuni.
■ Exemple:
● Democrațiile liberale sunt adesea văzute ca mai atractive decât
dictaturile. Acest lucru se datorează faptului că democrațiile
oferă mai multe libertăți și oportunități cetățenilor lor, ceea ce
le face să pară mai progresiste și mai juste.
● Națiune care respectă drepturile omului este, de asemenea, mai
atrăgătoare decât una care le încalcă. Acest lucru se datorează
faptului că respectul pentru drepturile omului este considerat o
valoare universală, care ar trebui promovată în întreaga lume.
● O națiune care are o economie puternică și o societate prosperă
este, de asemenea, mai atrăgătoare. Acest lucru se datorează
faptului că prosperitatea economică și socială creează o bază
solidă pentru o politică externă eficientă.