PIPP, anul II - Pedagogia învățământului primar

CURS 1

CURRICULUMUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Asemanător învățământului preșcolar, la nivelul învăţământului primar curriculum-ul

educaţional reflectă realităţi diferite şi prezintă câteva aspecte ce particularizează atât direcţiile
de dezvoltare a copilului, previzionate la nivelul politicii educaţionale, cât şi oferta experienţelor
de învăţare oferite.

I.1. Planul de învățământ

În învăţământul primar planul de învăţământ este cel mai amplu şi cel mai important
document curricular, reprezentând un veritabil indicator al climatului, nivelului şi pulsului socio-
cultural şi economic al unei ţări, prin felul cum conturează conţinutul învăţământului prin acest
plan (Stanciu, M., 1999, p.183). Din punct de vedere structural, planul de învăţământ cuprinde:
 disciplinele de studiu obligatorii şi opţionale, grupate pe arii curriculare 1 (există şapte
arii curriculare: Limbă şi comunicare. Matematică şi Știinţe ale naturii, Om şi
societate, Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare);
 numărul de ore minim/maxim pe arii curriculare, discipline şi anii de studiu.
Exemplu:
Planul cadru pentru învățământul primar
Anexa 1 la OM 3371/2013

Aria curriculară Disciplina P I II III IV

I. Limbă şi comunicare Limba și literatura română 2 5 7 6 5 5
Limbi moderne 1 1 1 2 2
II. Matematică și Științe Matematică3 3 3 4 4 4
ale naturii Științe ale naturii 1 1 1 1 1
III. Om și societate Istorie - - - - 1
Geografie - - - - 1
Educație civică - - - 1 1
Religie 1 1 1 1 1
IV. Educație fizică și Educație fizică 2 2 2 2 2

1
Un grupaj de discipline care urmăresc îndeplinirea aceloraşi obiective
2
La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba română
3
La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, se studiază integrat disciplina Matematică şi explorarea mediului.
1
 PIPP, anul II - Pedagogia învățământului primar

sport Joc și mișcare - - - 1 1

Muzică și mișcare 2 2 2 1 1
V. Arte
Arte vizuale și abilități
2 2 2 2 1
VI. Tehnologii practice
VII. Consiliere şi
Dezvoltare personală 2 1 1 - -
orientare
Nr. total de ore în trunchiul comun 19 20 20 20 21
Curriculum la decizia școlii (discipline opționale) 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Nr. minim de ore pe săptămână 19 20 20 20 21
Nr. maxim de ore pe săptămână 20 21 21 21 22

Pe baza planului cadru, fiecare şcoală/clasă îşi elaborează schema orară unde se
precizează numărul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învăţământ şi
disciplinele opţionale prevăzute a se studia în limita timpului rezultat din diferenţa dintre
numărul maxim şi minim prevăzut de planul cadru.

I.2. Programa şcolară

Reprezintă un document oficial, programatic, care redă conţinutul învăţământului, fiind
elaborată pe cicluri de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial, liceal, universitar) şi clase,
separat pentru fiecare disciplină. Ca şi planul de învăţământ, programa şcolară este un document
de politică educaţională. Cele două documente (planul şi programa) reprezintă în teoria
curriculum-ului documente de mare importanţă în procesualitatea educaţiei, fiind considerate
veritabile instrumente de transpunere în practică a curriculum-ului.
Din punct de vedere structural, în învăţământul primar programa şcolară cuprinde
următoarele componente:
a) Competențele generale ale disciplinei au un grad ridicat de generalitate şi
complexitate. Ele vizează formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de învăţământ
într-un ciclu şcolar. Competențele generale sunt finaliste, ample şi esenţiale. Ele vizează
abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective.
Exemplu: Disciplina Limba și literatura română (clasele a III-a și a IV-a):
 Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare;
 Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare;
 Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare;
 Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare.

2
 PIPP, anul II - Pedagogia învățământului primar

b) Competențele specifice ale unei discipline de învăţământ derivă din competențele

generale şi specifică rezultatele aşteptate ale învăţării prin predarea disciplinei respective pe
fiecare an de studiu. Urmăresc progresia în achiziţii de competenţă şi cunoştinţe de la un an la
altul.
c) Activităţi de învăţare apar în programa şcolară strâns corelate cu competențele
specifice. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative, de asemenea activităţi
posibile, recomandabile, menite să-l ghideze pe cadrul didactic.În funcţie de competențele
specifice învăţătorul poate adapta activităţi vechi, asemănătoare sau poate iniţia altele noi.
Important este ca activităţile de învăţare (fie că sunt preluate din exemplele oferite de programă
sau sunt concepute, adaptate) să corespundă obiectivelor, contextului educaţional şi nivelului
elevilor.
d) Conţinuturile apar în programele şcolare tot cu caracter orientativ, recomandabil şi
nu impuse, absolut obligatorii. Aceasta permite ca unei competențe specifice să-i corespundă mai
multe conţinuturi efective de învăţare. Chiar şi până la apariţia manualelor alternative au existat
conţinuturi alternative (texte, comentarii, exerciţii şi probleme). În teoria modernă a curriculum-
ului nu se exclud conţinuturile concepute de cadrul didactic. Important este ca aceste “variante”
de conţinuturi să fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic şi să se preteze la
activităţile de învăţare aferente competențelor specifice avute în vedere.
Programa școlară reprezintă un document curricular extrem de important pentru cadrul
didactic, având un caracter reglator pentru întregul demers didactic.

I.3. Materialele curriculare

Conceptul de „materiale curriculare” acoperă o realitate amplă şi eterogenă, având mai
multe accepţiuni dintre care două sunt mai des întâlnite:
 una largă, cuprinzătoarecare înglobează practic tot ce facilitează desfăşurarea
procesului de învăţământ ca suport, instrument, mijloacele de învăţământ etc.;
 una restrânsă la materialele de suport curent, adică numai materialele tipărite,
imprimate, redactate (manuale şi celelalte materiale multiplicate) pe care elevii şi cadrele
didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific.
Materialele curriculare au raţiunea de a intermedia, pe de o parte, relaţia dintre copii/elevi
şi curriculum, iar pe de altă parte, de a intermedia relaţia între educatori şi elevi, întrucât
comunică informaţii, stimulează şi dirijează interesele de cunoaştere şi învăţare ale elevilor,

3
 PIPP, anul II - Pedagogia învățământului primar

ghidează atât pe educatori, cât şi educabili, inducând o percepţie intensintuitivă a progresului în

învăţare.
În accepţiunea restrânsă, materialele curriculare includ elemente ca:
 manuale şcolare – pentru elevi şi pentru care didactice;
 ghiduri şcolare pentru elevi/ care didactice;
 caiete speciale – pentru elevi/ care didactice;
 cărţi de uz şcolar sintetic: culegeri, crestomaţii, antologii;
 cărţi de uz şcolar specific: atlase, albume, dicţionare, tabele numerice/ transformative,
portofolii ilustrative, hărţi etc.
 cărţi beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefaţă în scop didactic,tabel
cronologic în consecinţă, termeni explicaţi în subsol sau în glosarul adiacent, extrase din studii
critice, focalizate pe textele prezentate etc.);
 seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tipărite, de regulă de tip grilă, cu
caracter confidenţial, ce însoţesc unele manuale pentru evaluarea optimă);
 diverse materiale imprimate adiacente: broşuri tematice, pliante, fascicole,
postere/afişe jubiliare ş.a.;
 materiale “imprimate”, realizate pe alt suport decât hârtie (fişierele dintr-un PC,
dischete, CD-ROM-uri, microfilme, diapozitive etc.).
Spre deosebire de didactica tradiţională care mergea aproape exclusiv pe prima categorie,
în spiritul unui control, excesiv centralizat, în privinţa materialelor curriculare, deşi, în paralel,
pleda pentru iniţiativa personală a cadrelor didactice în acest sens, dar o cenzura total, teoria şi
practica curriculum-ului acceptă şi încurajează cea de-a doua categorie de materiale curriculare,
perfect compatibile, de altfel, cu dezvoltarea şi diversificarea curriculară evident, între anumite
limite pertinente.