(coordonatori)

Simona Andreea Şova, Elena Simona Lăcătuşu, Emanoil Remus Cazacu

Daniela Bertea, Daniela Cerneţchi, Emilia Chilea, Adina Coşescu,

Florin Gheorghiu, Costin Iordache, Florin Iordache, Diana Iurea,
Oana Martin, Eugen Păduraru, Elena Pârlog, Corina Săvuc,
Andrei Tănăselea, Mihaela Vasiloaia, Virgil Vatră

ÎNDRUMAR
clasa a XII-a
pentru
pregătirea elevilor
din învăţământ liceal
cu frecvenţă redusă

Materiale de predare,
activităţi de învăţare şi
teste de evaluare

D D

Editura AMPHION
BACĂU
2019
Coordonatori:
Prof. dr. Simona Andreea Şova
Prof. Elena Simona Lăcătuşu
Prof. Emanoil Remus Cazacu

Contribuţia profesorilor la elaborarea îndrumarului:

Prof. Adina Coşescu
Capitolul 1. Limba şi literatură română
Prof. dr. Simona Andreea Şova
Prof. dr. Mihaela Vasiloaia Capitolul 2. Limba engleză
Prof. Diana Iurea Capitolul 3. Limba franceză
Prof. Daniela Bertea
Capitolul 4. Matematică
Prof. Eugen Păduraru
Prof. Corina Săvuc
Capitolul 5. Istorie
Prof. Costin Iordache
Prof. Andrei Tănăselea
Capitolul 6. Geografie
Prof. Virgil Vatră
Prof. Oana Martin Capitolul 7. Filosofie
Prof. Daniela Cerneţchi Capitolul 8. Educaţie artistică
Prof. Florin Iordache Capitolul 9. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor
Prof. Elena Pârlog Capitolul 10. CDŞ – Tehnici de analiză a textului literar
Prof. Emilia Chilea Capitolul 11. CDŞ - Educaţie socială
Prof. Remus Cazacu
Capitolul 12. CDŞ - Deprinderi de muncă intelectuală
Prof. Florin Gheorghiu

Redactor: Florentina Dincă

Corectură: Alina Filimon, Radu Isaic, Vasile Lezeriuc
Copertă: Radu Isaic
DTP: Radu Isaic, Vasile Lezeriuc

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Îndrumar pentru pregătirea elevilor din învăţământ liceal cu frecvenţă
redusă : clasa a XII-a : materiale de predare, activităţi de învăţare şi
teste de evaluare / Daniela Bertea, Daniela Cerneţchi, Emilia Chilea, ... ;
coord.: Simona Andreea Şova, Elena Simona Lăcătuşu, Emanoil Remus
Cazacu. - Bacău : Editura Amphion, 2019
ISBN 978-973-1919-69-0

I. Bertea, Daniela
II. Cerneţchi, Daniela
III. Chilea, Emilia
IV. Şova, Simona Andreea (coord.)
V. Lăcătuşu, Elena-Simona (coord.)
VI. Cazacu, Emanoil Remus (coord.)

37
 Cuvânt-înainte
Îndrumarul pentru elevii claselor de învăţământ liceal cu frecvenţă redusă apare din nevoia
stringentă de a le oferi un material uşor de parcurs şi de înţeles, unor elevi care, din diverse motive,
nu şi-au putut finaliza studiile la timpul potrivit.
Autorii au avut în vedere nevoile elevilor şi specificul formei lor, de aceea, pe de o parte,
îndrumarul are o funcţie compensatorie, încercând să satisfacă numărul redus de ore alocate
procesului instructiv-educativ specific învăţământului cu frecvenţă redusă, iar pe de altă parte, spre
deosebire de manualele propriu-zise, este mult mai accesibil şi mai esenţializat. Îndrumarul a fost
gândit pentru fiecare nivel de clasă, de la a IX-a, la a XIII-a şi cuprinde sinteze ale disciplinelor
specifice clasei avute în vedere, respectiv, modele de teste de evaluare propuse.
Prin urmare, în elaborarea îndrumarului s-au avut în vedere două principii: arderea etapelor,
respectiv, multum in parvo, ambele reprezentând consecinţe ale specificului formei de învăţământ
liceal cu frecvenţă redusă.

Director,
Prof. Emanoil-Remus Cazacu

Extras din Metodologia de oragnizare şi funcţionare a claselor de învăţământ liceal cu

frecvenţă redusă, aprobată prin OMEN nr. 5139/1999

 Învăţământul liceal cu frecvenţă redusă se organizează pentru persoanele care su depăşit

vârsta de 18 ani, care din diferite motive nu au posibilitatea de a urma cursurile
învăţământului de zi sau seral.
 La învăţământul liceal cu frecvenţă redusă se aplică planurile de învăţământ şi programele
şcolare valabile pentru învăţământul liceal cursuri serale corespunzătoare filierei şi profilului
 În fiecare semestru se alocă pentru fiecare disciplină, un număr de ore de prgătire
(consultaţii, sinteze) identic cu numărul de ore prevăzut pentru 3 săptămâni de şcoală în
planul cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal seral, la care se adaugă 1-3 ore de
evaluare scrisă pentru fiecare disciplină )echivalentul a 2 săptămâni).
 Pe tot parcursul desfăşurării cursurilor, elevii pot primi note şi prin evaluare orală.
 Toate lucrările scrise se arhivează şi se păstrează timp de 1 an.
 Elevii care nu se prezintă la probele de evaluare se consideră amânaţi, şi încheierea situaţiei
şcolare se efectuează în conformitate cu prevederile ROFUIP.
 PLAN-CADRU PENTRU ÎNVATAMÂNTUL SERAL
FILIERA TEORETICĂ-PROFIL UMANIST
SPECIALIZAREA ŞTIINŢE SOCIALE
extras din anexa nr. 2 la O.M.E.C nr. 4051/24.05.2006
cls a IX-a cls a X-a cls a XI-a cls a XII-a cls a XIII-a
Limba şi literatura română 3 3 2 3 3
Limba engleză 2 2 2 2 2
Limba franceză 2 2 2 1 1
Limba latină 1 1 - - -
Matematică 2 2 2 2 -
Fizică 2 1 1 - -
Chimie 1 1 - - -
Biologie 1 1 - - -
Istorie 2 2 1 3 3
Geografie 1 2 2 1 2
Logică şi argumentare 2 - - - -
Psihologie - 2 - - -
Economie - - 2 - -
Sociologie - - 2 - -
Filosofie - - - 2 1
Studii sociale - - - - 1
Educaţie antreprenorială - - 1 - -
Educaţie artistică - - - 1 1
Tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor
1 1 1 2 1
CDŞ- curriculum la decizia şcolii 1 1 2 3 5
TOTAL 21 21 20 20 20

CENTRALIZATOR ORE FRECVENŢĂ REDUSĂ 2019-2020

Disciplina IX ABC X ABC XI ABC XII ABC XIII ABC TOTAL
Lb. română (teză) 78 78 60 78 78 372
Lb. engleză (teză) 60 60 60 60 60 300
Lb. franceză 54 54 54 36 36 234
Lb. latină 36 36 - - - 72
Matematică 54 54 54 54 - 216
Fizică 54 36 36 - - 126
Chimie 36 36 - - - 72
Biologie 36 36 - - - 72
Istorie (teză) 60 60 42 78 78 318
Geografie (teză) 42 60 60 42 60 264
Logică (teză) 60 - - - - 60
Psihologie (teză) - 60 - - - 60
Economie (teză) - - 60 - - 60
Sociologie (teză) - - 60 - - 60
Filozofie (teză) - - - 42 42 84
Studii sociale - - - 36 - 36
Ed. antreprenorială - - 36 - - 36
Ed. artistică - - - 36 36 72
TIC 36 36 36 54 36 198
CDŞ 1 36 36 36 36 36 180
CDŞ 2 - - 36 36 36 108
CDŞ 3 - - - 36 36 72
CDŞ 4 - - - - 36 36
CDŞ 5 - - - - 36 36

2
 Capitolul 1. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

1. SIMBOLISMUL
Aspecte teoretice
Simbolismul este un curent literar care s-a manifestat în Europa - s-a declanşat în 1880, în Franţa - şi a fost teoretizat de Jean
Morèas. Acest poet a publicat în ziarul Le Figaro articolul program Le Symbolisme care devine programul literar şi estetic al acestui curent
literar. Precursorul simbolismului este poetul francez Charles Baudelaire, care a scris poezia Correspondance, unde se abordează pentru
prima dată tehnici simboliste. Reprezentaţii din literatura română sunt: Franţa: A. Rimbaud, St. Mallarmé, P. Verlaine; Anglia: E. A. Poe;
Germania: Rainer Maria Rilke.
Simbolismul în literatura română nu se constituie ca un fenomen de imitaţie, ci ca o dimensiune profund originală adaptată la
specificul nostru naţional. În desfăşurarea acestui fenomen se pot identifica patru etape. Prima etapă – cea a experienţelor şi a tatonărilor – se
desfăşoară sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, la revista Literatorul. Al. Macedonski teoretizează noua poezie în câteva studii, dintre
care cel mai important este Poezia viitorului. În concepţia sa, noua poezie trebuie să sugereze, să exprime corespondenţe între diferite
elemente ale universului. Este o poezie care pune accent pe simţire şi pe muzicalitate. Deşi s-a vrut un poet simbolist, experienţele literare ale
lui Macedonski, între care şi cea simbolistă, se desfăşoară între două mari repere: clasicism (ciclurile de Rondeluri) şi romantism (ciclul
Nopţilor). Reprezentaţi: Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu. Etapa a II-a – revista Viaţa nouă – este condusă de O. D.
Densusianu, care teoretizează şi el despre noua poezie, insistând asupra inspiraţiei din spaţiul citadin cu havuzuri – fântâni arteziene, turnuri.
Etapa a III-a – Simbolismul minulescian - Ion Minulescu abordează un simbolism formal, punând accentul mai mult pe tehnici simboliste şi
mai puţin pe profunzimea trăirilor. Ultima etapă – Simbolismul autentic – George Bacovia promovează toate trăsăturile simbolismului.
Teme şi motive literare: natura cu anotimpurile - spaţii ale corespondenţelor - , iubirea lipsită de speranţă, casa iubitei devenită loc
de refugiu pentru eul liric, spaţiu în care asprimea bolii se mai atenuează, boala, marea călătorie, condiţia poetului damnat; ploaia, plânsul,
ninsoarea, singurătatea, monotonia, golul, frigul, urâtul, plictisul.
Tehnici artistice: utilizarea simbolului (sensuri implicite, multiple), corespondenţele, utilizarea laitmotivului.

GEORGE BACOVIA
UNIVERSUL POETIC. TEMELE POEZIEI

Temele fundamentale ale liricii bacoviene:

1. Lumea oraşului de provincie, a târgului sufocant care este, probabil, Bacăul, ilustrează o lume bolnavă, degradată fizic şi psihic:
- Mahalaua populată de o lume ftizică, aflată în descompunere lentă, sub acţiunea intemperiilor: ploaia, zăpada, vântul, frigul, ceaţa şi arşiţa,
în nopţi halucinante de toamnă sau iarnă: „Sonet";
- Oraşul in ruină, în descompunere, în care coexistă cadavrele în descompunere cu fastul burghez, cu iluminatul electric, iar poetul, alungat
din propria sa locuinţă, este bântuit de obsesii, spaime şi nevroze: „Singur", ”Decor";
- Oraşul înspăimântător, periculos pentru viaţa omului, în care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi scenele de viol: „În parc";
-Oraşul văzut ca un muzeu al figurilor de ceară este ilustrat în poezia „Panoramă".
2. Singurătatea (solitudinea) este una din temele predilecte ale lui G. Bacovia, constituind şi principala sa componentă spirituală.
- Camera poetului nu e o ambianţă benefică, aşa cum este la Macedonski, sau ca la Eminescu, un spaţiu de creaţie, ci este un loc
înspăimântător, generator de spaime: „Miezul nopţii";
- Dragostea sau actul reflex al creaţiei sunt singurele elemente salvatoare într-o singurătate ca o tortură pentru poet, care se simte bine numai
în intimitatea protectoare a camerei iubitei: „Decembre'”;
3. Natura se află sub puterea unor forţe distructive, natura bacoviană fiind o stare de spirit.
- anotimpurile sunt obsedante şi creează stări nevrotice: „Moină";
- apa nu este un simbol al vieţii, ca la Eminescu, ci este un element distrugător de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie:
„Lacustră";
- zăpezi apocaliptice care acoperă, astupă fără posibilitate de scăpare, întreaga existenţă umană: „Tablou de iarnă";
- primăvara bacoviană este provocatoare de isterie, de nevroză, nu este anotimul renaşterii la viaţă a naturii, aşa cum este în lirica lui
Alecsandri sau Coşbuc: „Nervi de primăvară ".
4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman.
- Iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funebra, gemând ca în delir: „Nevroză”;
- Iubita este descrisă cu accente pamfletare, faţă de care poetul are dispreţ: „Contrast", „Unei fecioare".
5. Moartea este o obsesie fascinantă, în care lipseşte cu desăvârşire aspiraţia, este o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a fiinţei, a
existenţei:
- senzaţia de funebru este permanentă în lirica bacoviană, fiind o componentă a eului poetic, chiar şi a sentimentului de iubire: „Plumb";
- moartea este o dezagregare totală, absolută a omenirii: „Cuptor".

Elemente de artă poetică:

1. Muzica este una din principalele modalităţi simboliste întâlnite în lirica bacoviană, deoarece poetul percepe lumea la nivel auditiv
(„Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, ... muzica sonoriza orice atom"), idee susţinută printr-o largă varietate artistică de sugerare a
muzicalităţii, folosind:
- instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, ţambalul, goarna, flaşneta, piculina, flautul, fluierul, lira, harfa): „Marş
funebru";
- compoziţii muzicale (simfonia, marşul funebru, valsul), sugerând trăiri sufleteşti ale poetului: „Marş funebru";
- zgomote diverse (foşnete, scârţâituri, trosnete, gemete, plânsele, şoapte, suspine, oftaturi, tuse, pocnete, ecouri):„Nervi de toamnă";
- verbe auditive care exprimă disperarea, spaima, starea de nevroză (strig, plângând, izbeşte, plouând, se prăbuşesc, scârţâie): „Lacustră";
- muzicalitatea interioară a versurilor, realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele (plumb), prin repetarea unor cuvinte ("Copacii albi,
copacii negri"), versuri-tren ("Nu râde, citeşte-nainte"): („Rar").
2. Cromatica are profunde sensuri în definirea stărilor sufleteşti ale eului poetic, după cum însuşi Bacovia mărturisea: „În poezie m-a obsedat
totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare". Astfel, există un cod al
interpretării culorii bacoviene, între care verdele crud, rozul şi albastrul sugerează starea de nevroză, violetul halucinaţia, albul inexistenţa,
negrul şi roşul simbolizează moartea:„Decor". Combinaţiile de culori au efecte halucinante: „Note de primăvară".
3. Olfactivul se regăseşte ilustrat prin mirosuri puternice, uneori agresive, exprimate direct sau sugerate: „Armindeni", „Cuptor".

3
 PLUMB
- propunere de analiză literară a textului poetic –

„Dormeau adânc sicriele de plumb, Dormea întors amorul meu de plumb,

Şi flori de plumb şi funerar vestmânt- Pe flori de plumb... şi-am început să-l strig
Stam singur în cavou...şi era vânt… Stam singur lângă mort…şi era frig…
Şi scârţăiau coroanele de plumb. Şi-i atârnau aripile de plumb.”

Poezia PLUMB deschide volumul cu același titlu, publicat în 1916, care a trecut aproape neobservat în epocă, mai întâi pentru că
România se pregătea să intre în Primul Război Mondial, apoi pentru că majoritatea poeziilor din acest volum fuseseră publicate în revistele
vremii. Este considerată o capodoperă a creaţiei bacoviene şi o culme a simbolismului românesc. Poezia se înscrie în universul liric specific
bacovian, al „atmosferei de copleşitoare dezolare, (...) o atmosferă de plumb, în care pluteşte obsesia morţii şi a neantului şi o descompunere
a fiinţei organice” (Eugen Lovinescu).
Tema poeziei o constituie condiţia poetului într-o societate meschină, care nu-1 înţelege, o societate superficilă, neputiincioasă să
aprecieze valoarea artei adevărate.
Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, izolare a poetului care se simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l
apasă. Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui George Bacovia.
Titlul poeziei este lexemul „plumb", cuvânt-simbol care are drept corespondent în natură metalul, ale cărui trăsături specifice
sugerează stări sufleteşti poetice: greutatea metalului sugerează apăsarea sufletească; culoarea cenuşie sugerează monotonia, angoasa;
maleabilitalea metalului sugerează labilitate psihică, dezorientarea; sonoritatea surdă a cuvântului (patru consoane şi o singură vocală)
sugerează închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţii de ieşire.
Structura poeziei. Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente două planuri ale existenţei: unul exterior sugerat de
cimitir, cavou, veşmintele funerare, şi unul interior, sugerat de sentimentul de iubire care provoacă poetului disperare, nevroză, deprimare,
dezolare.
Strofa întâi conturează simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte poetul, care poate fi societatea, mediul, propriul
suflet, propria viaţă, destinul sau odaia, oricare dintre acestea fiind sugerate de simbolurile "sicriele de plumb","cavou", trimiţând - ca stare -
către iminenţa morţii ("funerar vestmânt", "coroanele de plumb"). Starea de solitudine a poetului este sugerată de sintagma "stam singur",
care alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească ("era vânt"), nevroză, spleen ("scârţâiau"). Repetarea simetrică a simbolului
"plumb", plasat ca rimă la primul şi ultimul vers al strofei întâi, sugerează apăsarea sufletească, neputinţa poetului de a evada din această
lume apăsătoare, obositoare, stresantă, sufocantă.
Strofa a doua a poeziei ilustrează spaţiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea întors", sugerând disperarea
poetului ("strig") într-o solitudine morbidă ("stam singur lângă mort"), dragostea nefiind înălţătoare, ci dimpotrivă este rece ("frig") şi fără
nici un fel de perspective de împlinire ("atârnau aripile de plumb").
Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, poetul exprimându-şi stările prin folosirea persoanei I singular în sintagma "stam singur",
care se regăseşte simetric la începutul versului al treilea din fiecare strofă. Imaginile surprinzătoare şi inedite dau o profundă semnificaţie
stărilor sufleteşti exprimate, poetul alăturând simbolului "plumb" alte cuvinte, formând sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb"
(viaţă-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihică, sentimente apăsătoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea împlinirii idealului).
Alte simboluri sunt verbele auditive, a căror sonoritate stridentă, enervantă sugerează tristeţe şi disperare ("să strig") sau stare de
nevroză ("scârţâiau"), precum şi intemperii ale naturii ce simbolizează un suflet pustiit ("era vânt") sau încremenire şi răceală interioară ("era
frig"). Imperfectul verbelor sugerează lipsa oricăror stări optimiste, stările interioare ale poetului fiind proiectate în veşnicie, eternitate
("dormeau", "stam", "era", atârnau"), acţiunea lor neavând finalitate.
O trăsătura specifică liricii bacoviene este simetria poeziei, atât ca simbolistică, precum şi emoţional. Astfel, imperfectul verbului
"dormea(u)", aflat la începutul primului vers al fiecărei strofe, sintagmele "flori de plumb" la începutul versului al doilea şi "stam singur" la
începutul versului al treilea din fiecare strofă, sugerează o stare de monotonie fără de sfârşit, o oboseală psihică veşnică. Cromatica este
numai sugerată în poezia "Plumb", prin prezenţa elementelor funerare: veștminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".
Limbajul artistic. Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină aproape întreaga poezie, alternând cu peonul şi
amfibrahul. Muzicalitatea este ilustrată de rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate în consoane (plumb/vestmânt/vânt/plumb), de
verbele la imperfect (dormea, stăm) şi de cele cu sonoritate stridentă, onomatopeică (scârţâiau, vânt, strig). Poezia lui Bacovia este,
neîndoielnic, înscrisă în simbolismul european prin atmosferă, procedee, cromatică, muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind "pictor în
cuvinte şi compozitor în vorbe". (M. Petroveanu).

2. MODERNISMUL
Aspecte teoretice
Modernismul apare în literatura secolului al XX-lea şi cuprinde toate acele mişcări artistice care exprimă o ruptură de tradiţie, negând,
în forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din mişcarea simbolistă, modernismul a încearcat să pună de acord
expresia artistică cu viaţa modernă, cu sensibilitatea epocii şi a contribuit la îmbogăţirea mijloacelor de creaţie artistică.
În critica literară românească, cel care a teoretizat modernismul, punându-l la baza unui sistem, gândind şi creând în spiritul lui a fost
Eugen Lovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclul şi revista Sburătorul, la intrarea literaturii noastre într-o nouă fază a de evoluţie: o
bună parte a literaturii, mai ales moderniste, de după război, este creaţiunea exclusivă a Sburătorului, va scrie el în 1937, făcând, în acelaşi
timp, o disociere importantă. Astfel, modernismul lovinescian este unul teoretic şi constă într-o bunăvoinţă principială faţă de toate
fenomenele de diferenţiare literară. El este cel care a construit teoria sincronismului, conform căreia cultura şi civilizaţia se dezvoltă prin
împrumut şi imitaţie, după un model mai evoluat. Există un spirit comun al veacului care determină, în ansamblu, aceeaşi configuraţie a
culturilor. Teoria lui Maiorescu, cu privire la formele fără fond, prin care era condamnat importul de forme culturale străine, este contrazisă
de Lovinescu prin ideea formelor care îşi creează, treptat, fondul.
Revistele care au susţinut modernismul sunt: Mişcarea literară, România literară (conduse de Liviu Rebreanu); Tiparniţa literară
(Camil Baltazar); Jurnalul literar (G. Calinescu); Cetatea literară (Camil Petrescu); Vremea (Zaharia Stancu); Sburătorul (apare între 19
aprilie 1919 – 8 mai 1921; reapare în 1926 – 1927 –condusă de E. Lovinescu).
Principiile de la Sburătorul, care au fost reluate în Istoria literaturii române contemporane, sunt: racordarea la spiritul veacului;
sincronizarea cu Occidentul, în plan cultural şi literar, prin imitaţia formelor, dar şi prin realizarea diferenţierii; mutaţia valorilor estetice (sub
influenţa factorilor istoriei); afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei; preferinţa pentru tematica citadină, pentru psihologii mai
complicate şi pentru spiritul analitic; promovarea noilor talente şi ,,revizuirea” clasicilor; încrederea în progres şi refuzul autohtonizării
excesive a literaturii.
Scriitorii promovaţi la Sburătorul sunt: Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Anton Holban, Camil
Baltazar.

4
 TUDOR ARGHEZI
Aspecte ale universului poetic
Poet, prozator şi publicist important al literaturii române interbelice, Tudor Arghezi (1880-1967) reprezintă pentru cultura română
o personalitate greu definibilă, controversată, însă fascinantă prin complexitatea ei. Ca poet, el a avut tangenţe cu multe curente literare ale
perioadei (romantism, simbolism, expresionsim), însă niciunul dintre ele nu îl poate revendica pe deplin.
Volume de versuri: Cuvinte potrivite (1927), Flori de mucigai (1931), Versuri de seară (1935), 1907 – Peizaje (1955), Cântare
omului (1956).
Volume de proză: Cimitirul Buna-Vestire (1936), Lina (1942).

Temele liricii argheziene

1. Poezia programatică
Arghezi a fost permanent preocupat de definirea operei literare şi a creatorului ei. Concepţia sa artistică este una de angajare socială, din
perspectiva unui poeta vates (poet cetăţean). În toate artele sale poetice (ars poetica) există un motiv comun – cel al legăturii dintre generaţii,
poetul fiind, de fapt, purtătorul lor de cuvânt în lume. Exemple: Testament, Dor dur, Rugă de seară, Ex libris
2. Poezia de dragoste prezintă două atitudini: una de reticenţă, de amânare a clipei de iubire (Melancolie, Creion); alta de împlinire a
iubirii în universul casnic (Mireasa, Căsnicie)
3. Poezia universului mărunt („a boabei şi a fărâmei”) exprimă fascinaţia lui Arghezi pentru lumea gâzelor, a florilor, a animalelor
domestice şi a copiilor. Exemple: Cântec de adormit Miţura, volumele Buruieni, Copilăreşti
4. Poezia socială prezintă aspecte mai puţin plăcute ale societăţii. Exemple: volumele Flori de mucigai, 1907 – Peizaje, Cântare omului
5. Poezia filosofică şi religioasă prezintă:
a. Confruntarea omului cu moartea (De-a v-aţi ascuns, Duhovnicească)
b. Raportul eului liric cu Dumenzeu (cei zece Psalmi din volumul Cuvinte potrivite)

Lirica religioasă. Psalmi.

Lirica filosofică de inspiraţie religioasă este filonul principal al poeziei argheziene, ilustrat în multe poeme aparţinând tuturor
perioadelor de creaţie. Atitudinea eului liric în raport cu Dumnezeu îmbracă expresii variate: de la adoraţia supusă la îndoială, mâhnire,
aşteptare istovită. Psalmii lui Arghezi exprimă o sensibilitate modernă a omului faţă de Dumnezeu. Potrivit acestuia, la revelaţie nu se ajunge
prin cucernicie, nici prin supunere dogmatică, ci în primul rând prin redescoperirea izvoarelor biblice.
Sentimentul definitoriu pentru întreaga lirică filosofică de inspiraţie religioasă este nehotărârea. Aceasta provine din dorinţa de
cuprindere în absolut şi din neputinţa de a o împlini.
Prima semnificaţie a termenului psalm este cea de imn religios biblic la vechii evrei. Primii psalmi aparţin regilor David şi
Solomon şi prezintă un puternic accent de odă, fiind scrişi într-o tonalitate de preamărire umilă a lui Dumnezeu. Spirit neliniştit, Arghezi
găseşte în Psalmi un tip de poezie filosofică şi religioasă, o formulă adecvată personalităţii sale contradictorii, scriind 16 asemenea poeme
fără titulaturi distincte. Ei concentrează momentele principale ale unei probleme existenţiale insolubile şi obsedante.
În Psalmii arghezieni Dumnezeu este prezentat în patru ipostaze: religioasă, gnoseologică, etică, estetică.
În Psalmii arghezieni eul liric este prezentat în următoarele ipostaze mai importante:
 În Psalmul I el este protejat al lui Dumnezeu, înzestrat cu talent poetic, dar dezamăgit de lumea înconjurătoare;
 În Psalmul III el se simte chinuit şi confuz, singur, ca un copac uitat în câmpie, îndreptându-şi nădejdea spre Dumnezeu;
 În Psalmul V eul liric îl acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare faţă de om, căruia nu i se mai arată ca în
timpurile biblice;
 În Psalmul VI eul liric îl caută pe Dumnezeu, este cuprins de îndoieli, doreşte să aibă certitudinea că Dumnezeu există.

TESTAMENT
- Propunere analiză literară a textului poetic–

Poezia Testament de Tudor Arghezi este o lucrare definitorie pentru concepţia despre misiunea poetului şi rolul poeziei, fiind
considerată o artă poetică, ce cuprinde o largă paletă de atitudini programatice. Discursul poetic reliefează condiţia poetului raportat la
propria artă, în contextul destinului colectiv, privit în simultaneitatea generaţiilor ei trecute şi viitoare. Gândită pentru a deschide volumul
„Cuvinte potrivite", poezia lui Arghezi se dezvoltă într-un monolog solemn, rostit de către poetul-patriarh către fiul său.
Poetul apare în postura unui exponent al primei generaţii de cărturari care a schimbat „acum întâia oară / Sapa-n condei şi brăzda-n
călimară". Izvoarele creaţiei poetice sunt dispuse în serii opuse: „Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite";
„Făcui din zdrenţe muguri şi coroane"; "Veninul strâns l-am preschimbat în miere"; "Din bube, mucegaiuri şi noroi / Iscat-am frumuseţi şi
preţuri noi". În aceeaşi serie de opoziţii relevante este definită metaforic poezia, rod în egală măsură a harului şi a meşteşugului: „Slova de
foc şi slova făurită / împărecheate-n carte se mărită", dar şi relaţia dintre autor şi cititor: „Robul a scris-o, Domnul o citeşte".
Metafora centrală a poeziei este „cartea", sinonimă cu poezia însăşi. Ea reprezintă unicul bun lăsat moştenire fiului - simbol al
viitorimii: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte / Decât un nume adunat pe-o carte". Versurile devin astfel un amplu discurs apodictic cu
uz didactic, organizat în jurul unei succesiuni de echivalente ale cărţii: „Cartea - treaptă", „Cartea -hrisovul vostru cel dintâi", „Cartea -
cuvinte potrivite", "Cartea - Dumnezeu de piatră", „Cartea-slovă de foc şi slovă făurită".
Cartea-treaptă reprezintă liantul dintre generaţiile care au urcat „râpi şi gropi adânci" pe o simbolică Golgotă a neamului întreg.
Versul, alcătuit din cuvinte monosilabice, dă asprime rostirii, sugerând truda îngenuncheată şi împovărătoare, asumată pentru un ipotetic trai
mai bun. Suferinţa uriaşă legitimează drepturile moştenitorului, pentru care cartea devine: „hrisovul cel dintâi", sugerând pecetea voievodală,
ce întăreşte un privilegiu. Îndemnul poetului de a aşeza cartea „cu credinţă căpătâi" este legat de imaginea simbolică a unui adevărat osuar
viu, în care s-au decantat străbunii robi „... cu saricile pline / De osemintele vărsate-n mine".
Cartea trecută în proprietatea urmaşului nu este una obişnuită, ci una ce întemeiază o nouă estetică a cuvântului: „cartea - cuvinte
potrivite". Creatorul preia un material lingvistic, arhaic şi rudimentar pe care îl şlefuieşte cu migală: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite /
Eu am ivit cuvinte potrivite". În viziunea lui Arghezi poezia este un proces de purificare a cuvintelor şi de modelare a lor într-o nouă
substanţă. Urâtul poate deveni estetic pentru că şi frumuseţea are uneori rădăcini urâte, pe care însă arta este chemată să le distileze într-o
doză de otravă perfidă.
Valorificarea urâtului este principalul element novator al liricii argheziene, menită să transfigureze în frumseţea tot ce atinge. Din
aceasta perspectivă, concepţia lui Arghezi despre poezie se dovedeşte tributară poeţilor „blestemaţi", ce alcătuiau nucleul simbolismului
european. Recunoaştem aici influenţa poetului francez Charles Baudelaire, autorul volumului sugestiv intitulat: „Florile răului". De altfel
Arghezi consideră necesar ca în „floarea de cuvinte" a artei să se păstreze parfumul rădăcinilor urâte. Opoziţia artistic - nonartistic trebuie să
amintească mereu izvoarele din care s-a întrupat „cartea". Astfel, limbajul poetic arghezian adună laolaltă cuvinte ce aparţin registrului

5
artistic, dar şi cuvinte ce sunt considerate, prin tradiţie, non-artistice. Se vorbeşte despre „cuvinte potrivite", „leagăne", "versuri şi icoane",
"muguri şi coroane", "miere", dar şi despre „zdrenţe", „venin", „cenuşa morţilor", „bube, mucegaiuri şi noroi". Aceste metafore, inedit
asociate semantic, conferă ideii o deosebită forţă de sugestie.
Odată cu poezia programatică Testament, lirica modernistă infirmă tradiţionala dihotomie (diviziune) aristotelică între frumos şi
urât. O alta ipostază metaforica a „cărţii" argheziene este cea justiţiară. „Cenuşa morţilor", element rezidual, devine în poezie „Dumnezeu de
piatră", eternizând trecutul şi cinstind memoria înaintaşilor. Creaţia poetică devine astfel un martor ce păstrează echilibrul între trecut şi
prezent, între profan şi sacru, convertit în final într-un „hotar înalt". Cartea concentrează „durerea surdă şi amară" trăită şi nerostită în trecut,
dar adunată acum „pe-o singură vioară". Lumina adevărului răzbate printr-o nouă sublimare: „Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte / şi
izbăveşte-ncet, pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor". În măsura în care poezia este produsul superior al suferinţei, în timp ea devine,
firesc, suferinţa însăşi, ce ascunde pedeapsa şi iertarea, robia şi puterea, josnicia şi nobleţea.
Ultima definiţie metaforică a „cărţii" subliniază harul divin al creatorului, pentru care „Slova de foc şi slova făurită / împărecheate-
n carte se mărită / Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte". Într-o inseparabilă uniune se împletesc inspiraţia şi munca trudnică. Poetul este
deopotrivă artist talentat şi meşteşugar, ultimul din filiaţia seculară a străbunilor plugari, a cărui carte: „Robul a scris-o, Domnul o citeşte."

LUCIAN BLAGA

Repere generale ale operei poetice

Unul dintre cei mai importanţi poeţi români ai secolului XX, Lucian Blaga s-a născut pe data de 9 mai 1895 în satul Lancrăm, din
judeţul Alba, sat ce poartă „în nume sunetele lacrimei”. După studii efectuate la Sebeş, Braşov şi Viena, a fost jurnalist, diplomat, profesor de
filosofia culturii la Universitatea din Cluj. A încetat din viaţă la data de 6 mai 1961, fiind înmormântat în satul natal.
Activitatea culturală a lui Lucian Blaga acoperă domeniile poeziei, dramaturgiei, filosofiei, esteticii şi memorialisticii.
Volume de versuri: Poemele luminii (1919), Paşii profetului (1921), În marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna
apelor (1933), La curţile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943), Poezii (1962).
Piese de teatru: Meşterul Manole, Zamolxe, Tulburarea apelor, Daria.
Memorialistică: Hronicul şi cântecul vârstelor.
Creaţia filosofică este grupată în trei trilogii: a cunoaşterii, a culturii şi a valorilor.
Cele două domenii ale creaţiei lui Lucian Blaga, poezia şi filosofia, se întrepătrund într-o operă de mare profunzime, în care eul
liric freamătă de marile întrebări ale cunoaşterii, iar cugetarea filosofică mărturiseşte viziunea poetică a autorului ei.
Concepte fundamentale în scrierile lui Lucian Blaga
1. Cunoaşterea, în accepţia lui Blaga este de două feluri:
- paradisiacă, de tip logic, raţional, care se revarsă asupra obiectului cunoaşterii şi nu-l depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care,
astfel, să-l reducă. Este specifică ştiinţei.
- luciferică: are ca scop potenţarea, adâncirea misterului, şi nu lămurirea lui. Este specifică poeziei.
2. Stilul este un ansamblu de trăsături determinate de factori spaţiali şi temporali care acţionează inconştient asupra unor
comunităţi umane, determinându-le specificul spiritual. În cazul poporului român, Blaga vorbeşte despre un stil pe care îl numeşte „spaţiul
mioritic”, ce constă dintr-o succesiune de deal şi vale, care se regăseşte formativ în spiritualitatea neamului românesc: „melancolia nici prea
grea, nici prea uşoară, a unui suflet care suie şi coboară, ... iarăşi şi iarăşi, sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol al sorţii
şi care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal, sau duioşia unui suflet, [...] ce-şi are suişul şi coborâşul, înălţările şi cufundările de nivel,
în ritm repetat, monoton şi fără sfârşit".
3. Metafora poate fi:
- metafora plasticizantă, care dă frumuseţe limbajului liric, fără a-i îmbogăţi conţinutul: „Un zbor de lăstun/ Iscăleşte peisajul" sau „... prin
oraş/ Ploaia umblă pe catalige";
- metafora revelatorie, care are rolul de a potenţa misterul esenţial, de a revela conţinutul: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

-Propunere analiză literară a textului poetic –

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul Poemele luminii apărut în 1919. Este o artă poetică, în care Blaga
îşi expune eul liric şi viziunea asupra lumii. Este o meditaţie filosofică având profunde accente lirice, o confesiune pe tema cunoaşterii care
poate fi paradisiacă sau luciferică.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea contemplativă a poetului în faţa marilor taine ale Universului, optând cu fermitate nu pentru
cunoaşterea lor pe cale raţională, ci pentru potenţarea lor, prin contemplarea nemijlocită a formelor concrete sub care se înfăţişează. Această
conduită reliefează o diferenţă între gândirea raţională şi gândirea poetică, aceasta din urmă creatoare de metafore, adică de imagini prin care
se intuieşte simultan existenţa a două planuri diferite în ordinea lucrurilor: unul concret şi altul abstract.
Titlul, reluat în incipit ca prim vers, este constituit dintr-o metaforă ce semnifică ideea cunoaşterii luciferice. Blaga îşi exprimă
atitudinea faţă de tainele universale, alegând potenţarea lor prin contemplare şi nu prin cunoaştere raţională.
Pronumele personal „eu", aşezat în fruntea poeziei, are o conotaţie expresionistă ”orgolioasă”, specifică poeziilor din volumele de
tinereţe. Metafora-simbol mai poate semnifica echilibrul universal, măsura binelui, şi a frumosului, imaginea absolutului.
Atitudinea poetului faţă de procesul cunoaşterii trebuie legată de concepţia lui filozofică. Blaga face distincţie între cunoaşterea
paradisiacă (raţională) şi cunoaşterea luciferică (contemplativă şi poetică). Dacă prima formă de cunoaştere risipeşte misterul, înlocuindu-1
cu o formă impersonală şi rece a deducţiei logice, cea de-a doua formă îl adânceşte, mulţumindu-se să-1 contemple şi să-1 amplifice prin
creaţie. Pentru Blaga, creaţia poetică este un mediator între eul poetic şi lume, având rolul de a converti misterul şi nu de a-1 reduce.
Din punct de vedere compoziţional, poezia este structurată în trei secvenţe poetice, marcate prin scrierea cu majusculă a
începutului de vers. Prima secvenţă exprimă atitudinea eu-lui liric faţă de tainele lumii al căror mister nu îl doreşte descoperit: „Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze, ori morminte". Se
pune în evidenţă o opoziţie evidentă faţă de gândirea raţională, vinovată de denaturarea farmecului inefabil al lumii. Marile taine ale
existenţei, precum iubirea, frumuseţea, sufletul sau moartea nu pot fi pătrunse în profunzime decât prin iubire. Cuvintele se arată omului
întruchipate în „flori, ochi, buze ori morminte".
Fiecare dintre aceste simboluri devine un arhetip plin de semnificaţii. Astfel, cuvântul „florile" sugerează frumosul vegetal absolut,
„ochii" - devin expresia conştiinţei de sine, „buzele" - sugerează atât rostirea, cât şi sărutul iubirii, iar „mormintele" exprimă stagnarea şi
moartea. S-ar putea spune că cele patru simboluri au valoare duală, aparţinând atât lumii obişnuite, cât şi lumii fascinante a cunoaşterii
luciferice. Fiecare devine, astfel, „o diferenţială divină", un fragment al Marelui Anonim, care este suma tuturor diferenţialelor divine şi
„misterul ultim".

6
 În viziunea lui Blaga, lumea este corola de mistere ascunse sub aparenţa cotidiană. Din „subiect cunoscător", omul poate deveni
„subiect creator", dacă va alege iubirea ca unică modalitate de cunoaştere, mai precis de „mimus-cunoaştere", cum se va numi în scrierile
filosofice ulterioare ale autorului.
A doua secvenţă se structurează pe baza unor relaţii ale opoziţiei: „eu - alţii", „lumina mea"-„lumina altora". În context, ”lumina
mea” semnifică o cunoaştere poetică de tip intuitiv (luciferică), în timp ce „lumina altora" semnifică o cunoaştere de tip raţional
(paradisiacă). Cele două sintagme atrag o bogată serie verbală antitetică: „lumina mea", „sporesc", „măreşte", „îmbogăţesc", „iubesc", iar
„lumina altora" „sugrumă", adică ”striveşte”, ”ucide”, ”nu iubeşte”. Aşadar, în relaţia „eu-alţii", poetul se defineşte pe sine ca fiinţă solitară,
opusă celor mulţi. Blaga sugerează o formă de cunoaştere sintetizatoare, prin care tainele lumii sunt înglobate fiinţei, prin iubire. El ştie că
inteligenţa, în absenţa emoţiei, are efecte profanatoare asupra „corolei de minuni a lumii". Refuzul percepţiei strict raţionale a lumii şi
aderarea la o percepţie contemplativă reprezintă atitudinea ce garantează eului liric statutul de fiinţă creatoare.
Cea de-a treia secvenţă a poeziei are valoare conclusivă: „căci eu iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi morminte", confirmând opţiunea
fermă a eului liric pentru atitudinea luciferică. Ideile exprimate în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" se vor regăsi ulterior în
„Cunoaşterea luciferică", volum integrat în „Trilogia cunoaşterii".

ION BARBU
Etapele creaţiei (universul liric)
Lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire, relaţia dintre matematică şi poezie: „Ca în geometrie înţeleg prin poezie o
anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă, întrucât există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc
luminos, unde se întâlneşte cu poezia". Creaţia lui Barbu exprimă, mai ales, dorinţa lui de comunicare cu Universul, de contemplare a lumii
în totalitatea ei, este o stare de intelectualitate, izvorâtă din concepţia că „pentru mine poezia este o prelungire a geometriei". Aspiraţia sa
către lirismul pur presupune o stare iniţiatică, ce nu poate fi exprimată decât într-un limbaj încifrat, în care concizia este formula cea mai
aleasă a lirismului barbian, concretizată în imagini-sinteză, propoziţii eliptice, asocieri de cuvinte deseori şocante. Versul lui Ion Barbu nu se
supune nici unei reguli de logică între cuvinte, făcând ca limbajul său să fie criptic şi ermetic.
În creaţia lirică a Iui Ion Barbu, Tudor Vianu desprinde trei etape esenţiale, pe care le evidenţiază în lucrarea "Introducere în poezia
lui Ion Barbu" (1935):
1. Etapa parnasiană cuprinde creaţia publicată între 1919 - 1920 în revista „Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu, din care fac parte
poezii ca: „Lava", „Munţii", „Copacul", ”Banchizele", „Panteism", „Arca", „Pytagora", „Râul", „Umanizare" şi care exprimă puternice
trăsături parnasiene. Curentul literar numit parnasianism (apărut în Franţa la mijlocul secolului al XIX-lea) cultivă o poezie impersonală,
obiectivă, un joc al formei şi al imaginii, manifestându-se ca reacţie fermă împotriva romantismului, care suprasaturase lumea literară prin
exces de sentimentalism şi fantezie. Poezia lui Ion Barbu, exprimată într-un vocabular dur, pe un ton grav, se deosebeşte totuşi de lirica
parnasiană prin aceea că poetul român evocă antichitatea greacă, din care se revarsă o vitalitate frenetică, în deplină consonanţă cu ritmurile
vii ale naturii. Poetul transferă trăirile sale interioare, aspiraţiile sufletului său asupra unor simboluri "obiective" cum ar fi copacul, munţii,
râurile ce pot aduna în ele aspiraţiile şi elanurile omului. Gândirea ia forme concrete de "sunet, linie, culoare", iar Ideea devine "muzică a
formei în zbor". Spre deosebire de parnasianismul francez, Barbu cultivă formula poetică a unui "lirism omogen" pe care-1 desăvârşeşte în
următoarele etape ale creaţiei.
2. Etapa baladică şi orientală (1921-1925) se caracterizează printr-o poezie epică, „baladică", ce evocă o lume pitorească, de
inspiraţie balcanică sau autohtonă, asemănătoare concepţiei lui Anton Pann.
3. Etapa ermetică (1925 - 1926) este marcată de un limbaj criptic, încifrat, o exprimare abreviată, uneori în cuvinte inventate.
Conceptul „ermetic" înseamnă ascuns, încifrat, la care accesul se face prin revelaţie şi iniţiere, amintind de Hermes, zeul grec care deţinea
secretele magiei astrologice.
Ion Barbu este un poet singular în literatura română, creator al unui univers liric şi stilistic inedit, profund şi tulburător, un poet al
esenţelor exprimate într-un limbaj criptic, care exprimă atât de mult în cuvinte puţine şi la care „concizia este virtutea capitală a stilului său"
(Tudor Vianu).
RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL
- Propunere analiză literară a textului poetic–

Inclusă în volumul „Joc secund”, ciclul ”Uvedenrode”, poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel” aparţine etapei de creaţie numită
baladescă şi orientală. Subintitulată „baladă”, „Riga Crypto şi lapona Enigel” este caracterizată de însuşi autorul ei drept un „Luceafăr
întors”. Ambele poezii tratează aceeaşi temă, a iubirii imposibile şi a incompatibilităţii dintre două fiinţe care aparţin unor lumi diferite.
Caracterul alegoric al poeziei este dat de faptul că se pune accentul pe problema cunoaşterii: la fel ca şi fata de împărat, Riga Crypto
doreşte să-şi depăşească statutul de fiinţă inferioară, însă în final constată că acest lucru este imposibil. Diferenţa esenţială este că în cazul
poeziei lui Barbu fiinţa superioară este omul, lapona Enigel, care aspiră spre o cunoaştere absolută. Drama este însă aceeaşi: cineva trebuie să
plătească tentaţia şi tentativa de a-şi depăşi condiţia. Motivele poetice care se întâlnesc sunt: transhumanţa, tentaţia Sudului, atracţia
pentru Soare, visul şi „sufletul-fântână”.
Un alt element comun între cele două poezii este interferenţa genurilor literare. Deşi amestecul genurilor este o trăsătură specifică
romantismului, faptul că poezia modernă a lui Barbu are la bază o baladă, explică această particularitate. Fiind o „baladă”, se păstrează
structura narativă deoarece textul are un fir epic şi „personaje”. Caracterul dramatic este dat de dialogurile dintre „personaje”, dar şi în
această poezie acestea au valoare de simbol, fapt care subliniază lirismul.
În același timp este o poezie modernă prin raportarea polemică la tehnicile poetice ale înaintaşilor, prin cultivarea ambiguităţii şi a
echivocului specific limbajului poetic modern, prin promovarea poeziei ca act de cunoaştere, folosirea unor motive ale literaturii anterioare în
context inedit.
Tema acestui ,,cântec bătrânesc de nuntă'' este iubirea, percepută ca o cale de cunoaştere şi imposibilitatea realizării ei între
reprezentanţi, aparţinând unor lumi diferite. Titlul face trimitere la marile poveşti de dragoste din literatura universală: ,,Romeo şi Julieta",
,,Tristan şi Isolda". Însă, la Barbu, membri cuplului sunt antagonici, personaje romantice, excepţionale, fiecare aflându-se în lumea lui, pe o
treapă superioară. Totuși povestea de dragoste este imposibilă, mai ales din cauza aspiraţiilor fiecăruia. Numele de ,,Crypto" poartă
simbolistica încifrării, întruchipând geniul vegetal, stadiu steril de increat, intelectul pur, în timp ce ,,Enigel" este un nume cu rezonanţe
arhaice care aminteşte de zeitatea fântânilor și care în limba suedeză înseamnă ”înger”. Ea aparține umanului, caracterizat prin aspirație către
absolutul reprezentat de soare.
La nivel formal, poemul este structurat în două părţi, fiecare dintre ele reprezentând câte o nuntă. Tehnica de compoziţie este
povestirea în ramă, specifică genului epic. Rama povestirii se axează pe ideea unei nunţi ratate, pentru a fi de învăţătură cuplurilor tinere.
În prima parte, cu rol de prolog, alcătuită din patru strofe, se redă dialogul dintre un nuntaş ,,fruntaş" şi menestrelul ,,trist", ,,aburit",
,,mult-îndărătnic", simbolizând artistul medieval care cântă şi recită versuri, acompaniindu-se cu un instrument. Este rugat să zică ,,încetinel"
povestea craiului Crypto şi a lui Enigel. Momentul ales pentru zicerea ,,cântecului larg" este la ,,spartul nunţii", într-un spaţiu retras, ,,în
cămară". Zicerea se adresează iniţiaţilor, deoarece povestea a mai fost spusă la altă nuntă împlinită, ,,acum o vară". Caracterul său repetabil îi
accentuează importanța de a deschide porțile cunoașterii prin intermediul imaginației.
7
 Partea a două este mult mai amplă şi construită din mai multe secvenţe poetice redând, în esenţă, iubirea imposibilă dintre riga
Crypto şi lapona Enigel. Sunt prezentate, pe rând cele două personaje. Astfel, în lumea lui întunecată și umedă, Crypto este un ales, având un
statut superior: ,,Împărăţea peste bureţi/ Crai Crypto, inima ascunsă". Este caracterizat prin epitetele ,,sterp", ,,nărăvaş" și metafora ”inimă
ascunsă”, care denotă închidere în sine, conturând simbolul increatului, recurent în lirica barbiană, o entitate suficientă sieși, care înglobează
esența pură a universului, intelectul pur și steril. În lumea lui este şi admirat, şi bârfit, deoarece supuşii săi nu-i înţeleg aspiraţia de a-şi depăşi
condiţia de ciupercă. Se pare că a fost blestemat de o ,,vrăjitoare mânătarcă" de a nu se putea însoţi cu cei asemenea lui. Verbul ,,a înflori"
este echivalent, aici, cu ,,a se nunti", dar și de ”a se înmulți”. Lumea lui se caracterizează printr-o umezeală perpetuă, un spaţiu impur,
amestec de elemente primordiale, apă şi pământ. Enigel aparţine regnului uman şi vine din ,,ţări de gheaţă urgisită", dintr-un spaţiu rece, ceea
ce explică aspiraţia ei spre soare şi lumină. Această aspiraţie o face deosebită în lumea sa. În drumul ei spre sud, ,,lapona mică, liniştită" se
opreşte în poiana lui Crypto unde este rugată de acesta să rămână alături de el în lumea umedă şi răcoroasă a plantelor pădurii.
Întâlnirea dintre cei doi are loc în vis, motiv romantic care face trimitere la poemul ,,Luceafărul", al lui Mihai Eminescu. Riga
Crypto îi adresează îndemnul de a rămâne în lumea lui prin trei chemări, cifră care reprezintă un element de simetrie al poeziei. Prima dată
fată este ,,îmbiată" cu ,,dulceaţă" şi ,,fragi", simboluri ale împărăţiei lui Crypto, pe care el vrea să i-o ofere. Însă, Enigel amână cunoaşterea
prin intermediul iubirii ,,eu mă duc să culeg/ fragii fragezi mai la vale". A două chemare redă sacrificiul suprem de care este capabil Crypto
în numele iubirii: ,,Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine". Enigel intuieşte gestul lui imatur, dar şi faptul că aspiraţia este prea înaltă
pentru condiţia limitată a regnului său: ,,Teamă mi-e, te frângi curând/ Lasă. Aşteaptă de te coace". În ultima chemare îi cere fetei sacrificiul,
prin sugerarea renunțării la ideal, drumul către soare și integrarea în regnul inferior prin nuntire: ”Lasă-l, uită-l, Enigel/ În somn fraged și
răcoare”. Răspunsul laponei este amplu și explicativ, relevând frica de umbră şi adorarea astrului căldurii şi luminii - ,,mă închin la soarele
înţelept". Sufletul omului este în corelaţie directă cu ,,roata albă", iar visul celor ce trăiesc ,,la lămpi de gheaţă sub zăpezi" este de a oferi
sufletului împlinirea: ,,că sufletu-i fântână-n piept/ şi roata albă mi-e stăpână/ ce zace-n sufletul fântână". Umbra este cauza morţii spiritului
uman, ea dezvoltă doar partea materială. De aceea, lapona aspiră spre soare, spre căldură: ,,mă-nchin la soarele înţelept". Fiinţă superioară, ea
îşi dă seama că iubirea lor nu este posibilă şi că opoziţia dintre soare şi întuneric, dintre raţiune şi instinct nu va putea fi anulată niciodată.
Pentru a-şi putea continua drumul spre soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul rigăi și se întoarce în mod brutal împotriva acestuia şi îl
distruge. El cade victimă neputinţei şi îndrăznelii de a-şi depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume care nu îi este accesibilă. Timpul
trece şi soarele îl surpinde pe Crypto, iar oglindirea sa în ,,pielea-i cheală" duce la împlinirea blestemului. Aspiraţia sa este prea înaltă şi de
aceea pedepsită, încât se transformă într-o ciupercă otrăvitoare ce nu se poate nunti decât cu ipostazele degradante ale propriei lumi.
Încercarea de a-şi depăşi condiţia este pedepsită cu nebunia.
Simbolul dominant al poemului este cel al nunţii, care apare ca o probă în iniţierea laponei în drumul ei spre sud. În ”Ritmuri
pentru nunțile necesare” se evocă trei căi de cunoaștere: prin eros (sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având ca simbol
pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Astfel asistăm în „Riga Crypto şi lapona Enigel” la impactul dintre raţiune
(Enigel) şi instinct (Crypto), - „fiară mai bătrână” şi „făptură mai firavă”, care se soldează cu victoria raţiunii asupra instinctului. Fiecare
experiență este o ”nuntă”, adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu e perfectă.
Soarele este simbolul descifrat al raţiunii, al intelectului, al dimensiunii apolinice a fiinţei umane, Enigel, în opoziţie cu Crypto
(ascuns, incifrat), dionisiac, prin tendinţa de rupere a echilibrului. Astfel, Enigel este un personaj superior, fiind guvernată de raţiune, iar
Crypto este un personaj inferior, care reprezintă lumea simţurilor. Raţiunea şi senzaţiile sunt diferite, de aceea se atrag. Soarele este tentaţia
ultimă (al treilea cerc) al existenţei barbiene. Superioritatea principiului feminin solar în dauna celui masculin steril, a făcut pe numeroşi
critici să comenteze poezia lui Ion Barbu ca pe un „Luceafăr întors”. Mircea Scarlat observa că „nebunia rigăi spân este condamnarea
barbiană a aspiraţiilor nejustificate”. Şi într-adevăr putem interpreta sfârşitul rigăi ca o pedeapsă pentru tendinţa de a-şi depăşi condiţia.
Ieşirea din echilibrul prestabilit este sancţionată ca un hybris (mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere în confruntarea cu destinul),
Crypto este alungat spre regnul malign. Oglindirea soarelui în „pielea-i cheală”, de „zece ori” (zece = simbol ermetic al creaţiei complete, în
viziunea lui Barbu), constituie oglindirea rigăi în propria-i imagine.
Al treilea simbol valorificat în poem este cel al oglinzii. Oglindirea soarelui în pielea rigăi îl metamorfozează, coborându-l și mai
mult în inferioritate.
Personajele devin și ele simboluri, poemul remarcându-se printr-un lirism obiectiv, evidentă fiind lirica măștilor. Ca și în
”Luceafărul”, fiecare personaj reprezintă o ipostază a poetului.
La nivelul limbajului se observă cuvinte şi exprimări de factură populară ,,menestrel", ,,îndărătnic", ,,puiacă", ,,lumine". La nivel
stilistic domină metafora, dar sunt prezente şi inversiuni şi repetiţii. Din punct de vedere prozodic, se remarcă strofele inegale, măsura
variabilă a versurilor, care au între cinci și nouă silabe, rimă variabilă - încrucișată și îmbrățișată.
Prin urmare, ,,Riga Crypto şi lapona Enigel" este o poezie modernă în care autorul redă viziunea despre lume dintr-o dublă
perspectivă. La nivelul formei, polemizează cu literatura înaintaşilor, alegând să scrie o baladă. La nivelul limbajului se folosesc cuvinte
populare care intră însă în construcţia unor metafore-simbol ce atrag atenţia asupra sensului alegoric al poemului. Se conturează motive
literare ca soarele, gheața, increatul, oglindirea. Consider că prin acest poem, Ion Barbu neagă o întreagă tradiţie literară, înlocuind ideea
impusă în literatură, că dragostea este un miracol în sine, poetul prezentând drama incompabilității şi legea nemiloasă a iubirii.

3. TRADIȚIONALISMUL
Tradiţionalismul este un curent cultural care preţuieşte, apără şi promovează tradiţia, percepută ca o însumare a valorilor arhaice,
tradiţionale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării şi eroziunii. O încercare importantă de conservare a valorilor tradiţiei româneşti
se regăseşte în activitatea poporanismului şi sămănătorismului, care s-au manifestat pregnant în primele două decenii ale secolului al XX-lea
şi a căror reacţie a avut şi un aspect negativ, deoarece adepţii acestor curente au respins cu fermitate orice tendinţă de modernizare a
literaturii naţionale.
În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la nivel ideatic, în programul promovat, în principal, de reviste cu orientări
politice distincte:
- „Gândirea", revistă apărută la Cluj în 1921, s-a situat de la început pe o linie tradiţională, propunându-şi să apere "românismul", adică
ceea ce e specific „sufletului naţional". Ceea ce aduce nou ideologia gândiriştilor este promovarea în operele literare a credinţei religioase
ortodoxe, care ar fi elementul esenţial de structură a sufletului ţărănesc. Opera cu adevărat românească trebuia să exprime în modul cel mai
înalt specificul naţional – „ethosul" - prin promovarea şi ilustrarea ideii de religiozitate, căutând să surprindă particularităţile sufletului
naţional prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor şi credinţelor străvechi. Dintre poeţii care au aderat la aceste idei şi care le-au
ilustrat în operele lor pot fi menţionaţi: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic.
- „Viaţa românească", revistă apărută în două serii la Iaşi, a avut în prima perioadă (1906-1916) o orientare poporanistă, adică o
simpatie exagerată pentru ţăranul obidit şi asuprit. în 1920 revista şi-a reluat apariţia tot la Iaşi, sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu,
schimbându-şi atitudinea, deoarece după primul război mondial ţăranii primiseră pământ şi drept de vot, de aceea în noua concepţie „va
rămânea sentimentul de simpatie şi solidaritate" faţă de ţărănime, „dar nu mila, nu vina, nu datoria". Orientarea generală a revistei va
continua să fie în spiritul unei democraţii rurale. Colectivul redacţional era alcătuit din nume de prestigiu precum Mihail Sadoveanu, Gala

8
Galaction, Ionel Teodoreanu, G. Călinescu, care au atras în paginile revistei opere ale unor scriitori importanţi ai literaturii române: Liviu
Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu.
- „Sămănătorul", revistă de cultură şi literatură apărută la Bucureşti între 2 decembrie 1901 şi 27 iunie 1910, a fost condusă pe rând de
Al. Vlahuţă şi G. Coşbuc (1901-1902), Nicolae Iorga (1905-1906) şi A.C.Popovici (1909). Articolul-program intitulat „Primele vorbe"
reactualizează direcţiile „Daciei literare" (1840) şi cheamă scriitorii „în jurul aceluiaşi stindard pentru binele şi înălţarea neamului românesc".
Sămănătoriştii se opuneau influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională, Coşbuc susţinând ideea necesităţii unui
ideal, a unei literaturi care să lumineze poporul. Nicolae Iorga promovează concepţia intrării în universalitate prin naţionalism, integrând
esteticul în etnic. Cei mai reprezentativi poeţi au fost G.Coşbuc, Al.Vlahuţă şi Şt.O.Iosif.
Trăsăturile tradiţionalismului:
- întoarcerea la originile literaturii;
- ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
- promovează problematica ţăranului;
- pune accent pe etic, etnic, social;
- cultivă universul patriarhal al satului;
- proză realistă de reconstituire socială;
- istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
- ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.

VASILE VOICULESCU, ÎN GRĂDINA GHETSEMANI

–Propunere analiză literară text poetic –

„Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul ...

Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mână nendurată, ţinând grozava cupă,

Se cobora-mbiindu-1 şi i-o ducea la gură...
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă...
Dar nu voia-s-atingă infama băutură.

în apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...
Dar fălcile-ncleştându-şi cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

Deasupra fără tihnă se frământau măslinii,

Păreau că vor să fugă din loc, să nu-1 mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate după pradă."

Poezia În Grădina Ghetsemani face parte din volumul Pârgă din 1921, primul volum semnificativ pentru opera lui Vasile
Voiculescu.
Geneza poemului: Punctul de plecare al poeziei În Grădina Ghetsemani îl constituie „Evanghelia Sfântului Luca", scena biblică
ilustrată fiind „cina cea de taină", motivul rugăciunii lui Isus în grădina de la poalele muntelui măslinilor înălţată lui Dumnezeu pentru a fi
izbăvit: „Şi când a sosit în acest loc, le-a zis „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită". Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi
îngenunchind Se ruga, zicând „Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar ... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!" Iar un înger din
cer s-a arătat Lui şi-1 întărea. Iar El, fiind în chin de moarte mai stăruitor se rugă. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau
pe pământ. Şi ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare." (Luca 22,40-46).
Motivul biblic devine la Voiculescu un suport metafizic al neliniştii omului în aspiraţia lui spre Dumnezeu.
Rugăciunea lui Isus are loc în Grădina Ghetsemani, înainte de arestarea lui de către escorta înarmată, condusă de Iuda, care îl
trădează sărutându-1, fiind apoi înspăimântat de apropierea martiriului şi a patimilor predestinate Fiului de Tatăl Ceresc, pentru a ispăşi
omenirea de păcate.
Poezia este structurată în patru catrene, organizate în jurul elementelor ce ţin de natura duală a lui Isus, de om şi de fiul lui
Dumnezeu, integrându-se în formula lirismului obiectiv.
În incipitul primei strofe, cele două versuri ale poeziei sintetizează dramatismul interior al lui Isus, care „lupta cu soarta şi nu
primea paharul", fiind conştient de menirea ce-i fusese hărăzită, aceea de a lua asupra sa păcatele omenirii, metaforizate aici prin „pahar", pe
care trebuia să le izbăvească prin suferinţă. Versul al treilea ilustrează natura duală a lui Isus, opoziţia uman-divin, imaginile vizuale „sudori
de sânge" exprimând omenescul, iar „chipu-i alb ca varul" sugerând puritatea, divinul. Latura umană domină în această primă strofă,
suferinţa lui Isus fiind exprimată prin „căzut pe brânci în iarbă", care capătă dimensiuni cosmice prin tragismul ei, „stârnea în slăvi furtuna".
Strofa a doua debutează cu porunca divină, „o mână ne-ndurată", dată Fiului pentru a prelua asupra lui păcatele omenirii,
exprimate prin metafora „grozava cupă". Setea „uriaşă" sugerează dorinţa lui Isus de a se sacrifica prin pătimire, de a-şi împlini destinul, deşi
„nu voia s-atingă infama băutură", din cauza slăbiciunii umane pentru chinurile pe care urma să le îndure pentru izbăvirea omenirii.
În strofa a treia, metaforele „apa ei verzuie" şi „veninul groaznic" sugerează chinurile pe care Isus le va îndura pentru „mierea" şi
„dulceaţa" ce semnifică izbăvirea omenirii prin jertfa divină, fericirea ce urmează să vină. Veninul este o metaforă pentru conţinutul cupei
pline de păcate, dar şi pentru chinurile pe care urma să le îndure Isus. Teama de moarte îl face pe Isus să se împotrivească „cu ultima putere",
uitând că numai aşa va putea să salveze omenirea, căpătând în schimb viaţă veşnică, "uitase de viaţă!".
Ultima strofă redă apocaliptic suferinţele lui Isus. Personificarea măslinilor, „se frământau măslinii" oferă o imagine terifiantă a
întregului univers: „Păreau că vor să fugă din loc, să nu-1 mai vadă.../ Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii". Ultimul vers al poeziei
anticipează chinurile lui Isus, în urma trădării lui Iuda, martiriul şi moartea Fiului, care izbăveşte astfel omenirea de păcate şi lumea de toate
relele care se manifestaseră pe pământ.
Limbajul poetic este de un mare efect plastic, metaforele având profunde semnificaţii ideatice şi biblice: „paharul", „grozava cupă",
„infama băutură", „apa verzuie", „veninul groaznic" sugerează chinurile şi suferinţele lui Isus pentru izbăvirea omenirii, iar „sterlici de
miere" şi „dulceaţă" sugerează fericirea ce va pogorî asupra omenirii după mântuirea ei de păcate. Epitetele potenţează chinul lui Isus, „apa

9
verzuie", „veninul groaznic", „infama băutură", iar personificarea măslinilor, care „se frământau" şi voiau „să fugă", înspăimântaţi de
suferinţele pe care urma să le îndure Isus, oferă dimensiuni cosmice zbuciumului divin.
Isus Hristos a fost Mântuitorul omenirii, pe care a izbăvit-o de păcate şi a plătit cu chinuri fizice şi morale binele suprem făcut
numai din dragostea pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

TESTE DE EVALUARE

Evaluare 1
Se dă textul
„Tăcere…e toamnă în cetate…
Plouă…şi numai ploaia dă cuvânt –
E pace de plumb, e vânt şi pe vânt
Grăbite trec frunze liberate.

Deschide, dă drumu-adorato,
Cu crengi şi foi uscate am venit ;
În târg, o fată tristă a murit, -
Şi-au dus-o pe ploaie, şi-au îngropat-o…

Dă drumu, e toamnă în cetate –

Întreg pământul pare un mormânt…
Plouă…şi peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.” ( George Bacovia, Note de toamnă )

Cerinţe:
1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul drum.
2. Alcătuieşte două enunţuri prin care să pui în evidenţă polisemia cuvântului a trece.
3. Transcrie, din textul dat, patru termeni din câmpul lexical al naturii.
4. Prezintă valoarea expresivă a pauzelor marcate grafic prin puncte de suspensie.
5. Identifică, în textul dat, elementele de recurenţă şi prezintă semnificaţiile lor în context.
6. Demonstrează, prin dezvoltarea a două argumente, că textul dat aparţine esteticii simboliste.
7. Explică valoarea expresivă a modurilor şi a timpurilor verbale utilizate în poezia citată.
8. Comentează, în aproximativ 10 rânduri, relaţia dintre eul liric şi universul exterior, aşa cum se conturează ea în textul dat.
9. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei citate.

Evaluare 2
Se dă textul:
Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-asteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
……………………………...........
Ca fierul cald îmbrățisat în clește.
Robul a scris-o, Domnul o citește,
Făr-ă cunoaște că -n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei. (Tudor Arghezi - Testament)
Cerinţe:
1. Numește într-un enunț tema textului.
2. Prezintă, în maxim 5 rânduri, semnificaţia titlului textului.
3. Precizează minim 5 motive literare din text.
4. Identifică din text 3 figuri de stil diferite și comentează-le, în maximum 12 rânduri.
5. Explică estetica urâtului de la nivelul textului.
6. Descrie, în 8 rânduri, în ce constă ineditul limbajului arghezian din text.
7. Prezintă rolul a 3 imagini artistice din text.
8. Explică alternanța timpurilor verbale: viitor, prezent și trecut, de la nivelul textului.
9. Stabilește măsura versurilor și tipul de rimă .

Evaluare 3
Se dă textul:
Când mă privesc într-o fântână Cerinţe:
mă văd cu-adevărat în zi 1. 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi. cvintelor soarta, fața.
Când mă privesc într-o fântână 2. 2. Explică rolul cratimei în structura și-oi fi.
ghicesc în faţa mea bătrână 3. 3. Construiește două enunțuri în care să ilustrezi sensul
cum ceruri şi pământ se-ngână. denotativ și sensul conotativ al cuvântului fântână.
Când mă privesc într-o fântână 4. 4. Menționează două mărci lexico-gramaticale ale
Ştiu că-n adâncuri foste mume subiectivității prezente în text.
îmi ţin oglindă, ochi de lume. 5. 5. Precizează o temă și un motiv literar identificate în text.
Când mă privesc într-o fântână 6. 6. Motivează scrierea cu literă mică la începutul unor versuri
îmi văd şi soarta, uit de nume. din textul-suport.
(Lucian Blaga – Oglinda din adânc)
7. 7. Precizează valoarea expresivă, în textul dat, a verbelor la
10
 timpul prezent.
8. 8. Demonstrează, folosind două argumente din text,
apartenența acestuia la genul liric.
9. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, titlul textului dat, prin
evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Evaluare 4:
Se dă textul:
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
Pe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte; ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. (Ion Barbu — Din ceas, dedus)

Cerinţe:
1. Precizaţi semnificaţia titlului.
2. Comentaţi semnificaţia epitetului metaforic „calmă creastă".
3. Extrageţi din text patru termeni neologici din domeniul limbajului ştiinţific, familiar poetului matematician.
4. Identificaţi cele două simboluri centrale ce organizează discursul poetic.
5. Comentaţi semnificaţia metaforei „nadir latent".
6. Extrageţi din text patru metafore ce justifică atribuirea calităţii de text încifrat.
7. Argumentaţi ideea că poezia „Din ceas, dedus" poate fi considerată o „artă poetică".
8. Comentaţi conotaţiile diferite ale imaginii apei în cele două strofe.
9. Comentaţi semnificaţia ultimelor două versuri ale poeziei.

Evaluare 5
Se dă textul :

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor, Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete

Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor. Te vezi aievea numai în ştersele portrete.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc. Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...

În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Nerăbdător bunicul pândise de la scară Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Berlina legănată prin lanuri de secară. Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Sări, subţire,-o fată în largă crinolină. Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad. Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,

Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea... M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.

Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat, Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat.
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat. Acelaşi clopot poate în turnul vechi din sat...

Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
(Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri)

Cerinţe:
1. Precizează rolul adverbului ”mai” din versul “hornul nu mai trage alene din ciubuc”.
2. Rezolvând exerciţiul precedent, vei 1 că din text lipsesc verbele “creatoare de lumi” (a imagina, a-şi închipui, a visa). Care crezi că poate fi
cauza acestei absenţe?
3. Transcrie indicii ale trecerii timpului din primele trei distihuri.
4. “Berlina” era o trăsură mare, închisă, asemănătoare unui cupeu, cu două banchete aşezate faţă în faţă, foarte la modă spre jumătatea sec al
XIX –lea. Şi ea este, în poezie, un indice de timp. Care este, în text, corespondentul “modern” al “berlinei”, ce sugerează totodată şi trecerea
timpului?
5. La ce anume face aluzie poetul în versurile: “Te recunoști în ele, dar nu și-n fața ta, / Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita...”?
6. Precizează într-un text de maximul cinci rânduri, semnificaţia versului: “Păienjeni zăbreliră și poartă, și zăvor.
7. Selectează versul cheie al textului, motivează-ţi alegerea.
8. Transcrie versuri cu ajutorul cărora să poată fi ilustrat paralelismul sintactic.
9. Comentează două figuri de stil la alegere.

11
Evaluare 6
Citeşte următorul fragment :
”Prima mea obsesie înainte de a concepe o poveste sau un roman este ca ceea ce scriu să fie adevărat, să aibă viaţă,cititorii să
creadă că totul a fost real.Eu nu pornesc de la idei şi sentimente în mod unilateral,ci mă gândesc că trebuie să realizez o lucrare credibilă
.Temele mele preferate sunt cele din lumea ţărănească. Tot timpul am fost dominat de sentimentul universului copilăriei mele ţărăneşti,pe
care am vrut să-l reconstitui . Când s-a produs prima încercare , atunci mi-am dat seama că acest univers cuprindea în el fapte şi evenimente
care implicau familia şi chiar întregul sat.Descoperind acest lucru,posibilităţile mele de investigaţie în lumea tărănească s-au lărgit.În zilele
noastre,trăsătura psihologică a ţăranului s-a modificat , ca urmare a perspectivei sale.Scriitorului,care posedă totuşi o cheie,îi este mai uşor
să se orienteze în realitatea respectivă şi să-şi orienteze subiectele. De aici , veţi înţelege foarte uşor că nu voi abandona niciodată tema
ţărănească,fie şi pentru motivul că este o temă majoră.” (Marin Preda ,Creaţie şi analiză )
A.Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text.
1.Explică ce înţeles are structura „care posedă totuşi o cheie” în text.
2.Rescrie ,din text,cuvintele /grupurile de cuvinte care pun în evidenţă perspectiva autorului.
3.Menţioneză tema centrală a operei lui Marin Preda, asa cum reiese din spusele autorului .
4.Precizează motivul pentru care ,in viziunea autorului,s-a schimbat natura interioară a ţăranului român.
5.Explică, în 30-50 de cuvinte, următoarea secvenţă:”Eu nu pornesc de la idei şi sentimente în mod unilateral,ci mă gândesc că trebuie să
realizez o lucrare credibilă „
Notă ! Răspunsurile vor fi formulate în enunţuri.

B. Redactează un text, de 150-300 de cuvinte,în care să –ţi prezinţi opinia despre interesul pe care tematica ţărănească îl mai prezintă pentru
opera artistică in ziua de astăzi.
In redactarea textului,vei avea in vedere următoarele repere:
-formularea ipotezei/tezei/premisei;
-menţionarea poziţiei pe care o ai faţă de ipoteza/teza/premisa formulată;
-enunţarea şi dezvoltarea corespunzatoare a doua argumente adecvate poziţiei adoptate;
-formularea unei concluzii pertinente;
-utilizarea corectă a conectorilor in argumentare;
-respectarea precizării privind numărul de cuvinte.
Notă !
In elaborarea răspunsului, te vei raporta şi la informatiile din fragmentul dat.

SUBIECTUL al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte,semnificaţiile textului următor, evidenţiind două trăsături ale simbolismului:
”Urcând pe pomi,zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă,
Sau întocmesc câte-o cascadă
Pe vreo alee mai retrasă.

Parfumul lor purtat în stradă

Întinde-a lui subţire plasă...
Urcând în pomi,zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă .” (Al. Macedonski, Rondelul cascadelor de roze )

Evaluare 7
SUBIECTUL I
Citește următorul fragment:
”La Geneva am cunoscut pe Erik Jackson, un student gata de absolvire la Oxford, om de cultură remarcabilă, literară (poetică,
estetică), filosofică și prețuind îndeosebi literature și poporul spaniol, cunoscând limba spaniolă și toată cultura Spaniei, făcând în stil de
mare eseist briliante asociații de idei și comparații de filosofia culturii. Faptul că iubea și cultura latină, fiind totodată foarte englez, m-a făcut
să-l admir îndeosebi, ca și demnitatea, tactul, finețea lui în relațiile cu mine. Ne-am împrietenit la toartă și îl consider cel mai de calitate om
pe care l-am cunoscut la Geneva și poate peste hotare, de când am călătorit dincolo de granițele țării. […]
Marile prietenii de felul acesta înnobilează, spiritualizează, purifică, făcând pe prieteni să trăiască doar pe cele mai înalte culmi
spiritual. Așa ceva nu se întâlnește deseori în viață și în orice caz nu la orice fel de oameni. […]
Prietenia cu Erik Jackson are și avantajul că nu ne-am văzut atât de mult și de îndelungat, încât să ne descoperim și scăderile sau
defectele. A fost o prietenie de vacanță, o prietenie de zile mari, care s-a înmulțit și s-a prelungit, fără a se trece la banalități, familiarități,
intimități, care de obicei strică sau distruge prieteniile.[...]
O anumită discreție, distanță, rezervă sunt necesare în marile prietenii. […] Nicio clipă nu am avut impresia că totul venea numai
de la mine sau numai de la el, ci din amândouă părțile, firesc, sincer, măsurat.” (Petru Comarnescu, Jurnal.1931-1937)

A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Explică sensul expresiei nu am avut impresia în text.
2. Indică efectul întâlnirii cu Erik Jackson, așa cum reiese din textul dat.
3. Menționează contextual în care a avut loc întâlnirea cu Erik Jackson, utilizând informațiile din textul dat.
4. Precizează recomandarea făcută de Petru Comarnescu, din ultimul paragrah al textului.
5. Prezintă, în 30-50 cuvinte, o trăsătură de caracter a lui Erik Jackson rezultată din primul paragrafal textului.

B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă o scurtă prietenie de o vacanță, la care se referă fragmentul extras
din Jurnal.1931-1937 de Petru Comarnescu, se poate transforma într-o prietenie de o viață.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea ipotezei/tezei/premise;
- menționarea poziției pe care o ai față de ipoteza/teza/premise formulată;
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziției adoptate;
- formularea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare;
12
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte.

Notă! În elaborarea răspunsului, te vei raporta la informațiile din fragmentul dat. Folosirea altor informații este facultativă.

SUBIECTUL AL II-LEA
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificația textului de mai jos, exemplificând cel puțin două trăsături ale modernismului.
„Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui loan.

Sunt stihuri fără an,

Stihuri fără groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s - a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu a mai crescut
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o gheară
Neputincioasă să se strângă.
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă." (Tudor Arghezi - Flori de mucigai)

Bibliografie:
1. *** Dicționarul general al literaturii române, Academia Românǎ, 2004;
2. Programa școlară pentru ciclul superior al liceului – limba și literatura română, clasa a XII-a, MEC, București, 2006
3. Manual de limba si literatura română pentru clasa a XII-a, Ed. Art, 2007
4. www.didactic.ro
5. Călinescu,G., ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, ed. Minerva, București, 1986
6. Crohmălniceanu, Ov., S., ,,Literatura română între cele doua războaie mondiale” vol. I,II, ed. Minerva, București, 1972, 1974
7. Friedrich, Hugo, ”Structura liricii moderne”, București, ed. Univers, 1998
8. Manolescu, Nicolae, ,,Metamorfozele poeziei”, ed. Pentru Literatură, București, 1968
9. Negoiţescu, Ion, Analize şi sinteze, Bucureşti, Editura Albatros, 1976
10. Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2008
11. Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi, Bucureşti, Editura Univers, 1981
12. Scarlat, Mircea, ,,Istoria poeziei românești”, III, ed, Minerva, București, 1986
13. Vianu,Tudor ,,Scriitori români din secolul XX”, ed. Minerva, București, 1986

13
 Capitolul 2. LIMBA ENGLEZĂ
Unit 1 Jobs
Speaking
1. What kind of jobs do you want to get in the future?
2. What kind of tasks will you have to do in the job you would like?
3. What are some of the best jobs you can think of?
4. What are some of the best jobs you can think of?

Reading Comprehension
1.Read what three people say about their jobs. Complete the chart with notes on the good and bad things about Anna’s, Tony’s, and Erika’s
jobs.
Anna, 18
“I work in a factory. My working hours are 8.00 a.m. to 5.00 p.m., Monday to Friday. I have a one-hour lunch break at 12.30. The
routine is the same every day. My job is very boring but the pay is quite good. My colleagues and I don’t really talk to each, but I have a lot
of friends outside work. My job is just a way to earn money.”

Tony, 23
“I’m a computer programmer. I work a 40-hour week. We have flexible hours so I can start and finish when I want. If we are very
busy then I work overtime – I get paid extra for this. There are always problems to solve. This can be difficult, but it can also be quite
creative. I earn a good salary, but my job doesn’t rule my life. I like to do different things in my free time.”

Erika, 25
“I’m a doctor in a large hospital. I work very long hours – 60 or 70 hours a week – often in the evenings and at weekends. The
work is really interesting but it can also be quite stressful. I love my job and my colleagues are also my friends. I don’t have time for a social
life. When I get home, I’m too tired to do anything except have dinner and watch TV.”

good things bad things

Anna

Tony

Erika

Vocabulary Practice
I. Match the following words with the definitions (1-8).
working hours; lunch break; routine; colleagues; flexible hours; overtime; salary; social life
1. the people you work with ……………….
2. the number of hours in the week you spend doing your job …………….
3. the money you receive every month for the work you have done …………
4. the things you do, usually with other people, outside work ………..
5. the time you have for eating in the middle of the working day ………..
6. the time you spend at work after your normal working hours ………..
7. a system where you can choose when to start and finish work ………
8. the usual order and way that you regularly do things ………..

II. Complete the sentences (1-6) with an adjective.

boring; busy; difficult; creative; interesting; stressful

1. If we have too much work and not enough time, it can be quite …………
2. In my job, I use my imagination and ideas a lot, so the work is …………
3. I do the same thing every day – my job is ……………..
4. There is so much to do at work that I’m always …………..
5. Sometimes my job is …………..….., but I would get bored if it was too easy.
6. My job is very ………………..……. because I’m always learning new things.

III. Job or work?

1. Christmas is a very busy time for us. We always have a lot of ……….. at this time.
2. I have applied for a ……….. as the assistant of the Production manager. I think it will be a very interesting post.
3. I think he has a very well-paid ………. Have you seen the house he lives in?
4. It’s always hard to go back to ……… after the holidays. You are no longer in the rhythm.
5. It’s quite hard …….…….. being a gardener, actually physically demanding but great to be outdoors all day.
6. Now that she has two children, she would like a part time …………… so she can spend time with them.
7. She often brings …………….. home at the weekend which is not very good really.

14
8. The children are grown up now so I would like to find a new ……….
9. When you are student, you can always find some ………….. in a bar or restaurant.
10. Who does most of the ………… around the house?

Use of English
I. Put the appropriate part of do or make in the following:

1. We ……… a lot of business with the Third World.

2. I think I ought to ……… an appointment.
3. I don’t want to ……… difficulties, but it is very short notice.
4. I ……… a number of useful contacts at the Fair.
5. We ……… progress but it’s a long job.
6. If we don’t ……… much of a profit, at least we won’t ……… a loss.
7. We need someone to ……… the cleaning.
8. You can’t ……… business without taking risks.
9. I can never ……… any work on the plane.
10. I think they ……… a special weekend price. It’s worth asking.
11. It looks as if someone has ……… a silly mistake on this invoice.
12. It ……… a lot of damage to their reputation.
13. We’d be delighted to ……… the job for you.
14. Their factory ……… a very poor impression on me.
15. I’ll ……… enquiries for you and get back to you later today.

II. Complete all of these fixed phrases with either do or make.

1. ……… an appointment 6. ……… well

2. ……… the post 7. ……… everything we can to help
3. ……… a mess 8. ……… yourself understood
4. ……… your best 9. ……… something about it
5. ……… a note of it

III. Uncountable nouns do not usually take the articles a/an.

We say: I study marketing. Not: I study a marketing.
However, in partnerships you often find an article:
I work for a marketing consultancy.
Put the nouns on the left with the correct partnership:

1. finance an ……………… manual

2. parking an ……………… column
3. shopping a ……………… space
4. instruction a ……………… dispenser
5. information a ……………… jam
6. cash a ……………… centre
7. advice an ……………… desk
8. traffic a ……………… house

Now use the partnerships from the previous exercise to complete the gaps in these conversations:

1. What time is Ruth coming?

>She’s going to be late. She’s just rung to say that she’s caught in ……… in Manor Road.
2. What’s Hasan doing now?
>He’s working for a computer magazine. He writes ……… every month for readers with software problems.
3. So you leave your car in the street, Julie. Isn’t that a bit dangerous?
>Yes. But I haven’t got ……… .
4. What happened to your old headquarters?
>We sold the building to a firm of property developers. Now it’s ……… .
5. Excuse me. Do you know where the marketing seminar’s being held?
>Sorry. I’m new here myself. I think there’s ……… in the reception area.
6. Can I use this card to withdraw money?
> Yes. There’s ……… just outside the building. You can use it there.
Thanks.
7. There’s a part of this new budgeting programme I can’t understand.
>Didn’t ……… come as part of the software package?
8. The bank has just said no to our application.
>have you thought of trying ……… instead?

Writing

How to write an application letter

A formal letter of application is used when applying for a job or a place on an educational course. A job application usually includes
educational/professional qualifications, details of previous experience as well as the applicant’s qualities and skills. Previous experience
should be presented in a clear order using linking words, such as: currently, before this, subsequently, prior to this, following .

15
Outline for application letter:
YOUR NAME
YOUR ADDRESS
YOUR TELEPHONE NO.
YOUR EMAIL

DATE

MR EMPLOYER
JOB TITLE
COMPANY NAME
COMPANY ADDRESS

RE: POSITION TITLE AND POSITION REFERENCE NUMBER (IF APPLICABLE)

Dear Mr Employer

Paragraph 1 Explain the basic reason for the le. er. What job are you applying for? When and where did you see the position advertised?
When applying for a job that has not been advertised, state how you heard about the position.

Paragraph 2 Briefly outline how your technical and transferable skills match the position. Refer to any relevant qualifi cations you may have
and recent or prior employment experience that matches the role you are applying for. Demonstrate confidently that your skills are suitable to
the requirements of the company. When applying for a job that has not been advertised, follow these same principles.

Paragraph 3 Outline any further skills related to the position and how they are highly suitable to the role. Any knowledge of the company or
business may be mentioned here, if appropriate. Mention you have a. ached a resume.

Paragraph 4 Mention how your personal skills enhance and support your technical abilities and state that you would highly regard an
opportunity to work for the company.

Paragraph 5 State your availability for interview and include your contact number. For unadvertised positions, mention that you will contact
them by a certain date to follow up your application.

Yours sincerely
Your signature
TYPE YOUR NAME

Unit 2 How to start your own business

Speaking
1. Do you have a good head for business?
2. What kind of business would you like to start?
3. Do you think anyone can start their own business?
4. What are the dangers of having your own business?

Reading Comprehension
This article gives advice for someone who wants to start their own business. Match the questions (a-f) with the paragraphs (1-6).
a. How much will my business cost to run?
b. How do I get started?
c. Where will I get the money?
d. Can I make a profit?
e. How much money will I make?
f. How much should I charge?

What do Juan from Spain and Jessica from the USA have in common? They are both teenagers running successful businesses.
Juan, 16, has a gardening business with 75 clients and three employees. Jessica’s company cleans new houses. She started it when she was
14. If you want to start a business, good planning is important. Here are some tips.

1. Get organized. Decide what your skills are. Find out if there is a market for them in your area, e.g. ask your neighbours what they
need. Babysitting, coaching for exams or sports, and computer training are all possibilities.
2. Decide how much money you need to start your business. Think about how to get the capital. You can use your own money or you
can ask the bank for a loan. If you get a loan, be sure you can afford to pay the interest.
3. Calculate your costs. First, work out your fixed costs, for example, the rent on your office or the interest on a loan. Then add your
variable costs, for example, equipment or tax (if you pay it).
4. Work out how much to charge for your service. Find out what other people are charging and use this to set your own prices.
5. Your revenue is the amount of money you receive from selling your service. You need to calculate this very carefully. Your
revenue is the number of hours worked multiplied by (x) the price per hour.
6. Your business will make a profit if your revenue for a year is more than your costs. If your costs are higher than the revenue,
you’ll make a loss. Work out carefully the number of hours you need to work.

16
Vocabulary Practice
I. Match the highlighted words in the text with the definitions (1-7). Write them in your language.
1. an amount of money you need to start a business ……………….
2. the money you receive from selling a product or service ……….
3. what you make if your revenue is more than your costs ………..
4. what you make if your revenue is less than your costs ………….
5. an amount of money that someone, e.g. the bank, lends you ……….
6. money you pay for things and services to run your business ……….
7. an amount you pay for borrowing money, e.g. from the bank ……….

II. Look at this summary of two companies’ profit and loss accounts for next year. For each company, calculate:
1. Pre-tax profit (= revenue minus costs)
2. Profit after tax (= pre-tax profit minus tax)
Which company will be more profitable?

Company A (€s) Company B (€s)

Revenue 17,575 18,850

Costs 14,940 16,625

Pre-tax
profit

Tax 790 670

Profit after
tax

Use of English
I. The Present Subjunctive is identical in form with the Past Tense indicative. Replace the verbs in brackets by the appropriate form of the
Present Subjunctive (simple /continuous, active/passive).

1. It's time you (get down) to business.

It’s time you got down to business.
2. It's about time we (be leaving).
It’s about time we were leaving.

3. It is high time the team ……………. (start) training for the competition.
4. It's high time he ………………. (express) his own point of view.
5. It's about time we ……………… (put) an end to this pointless talk.
6. It's time you …………………. (read) books in the original.
7. It's time you ……………….. (be reading) books in the original.
8. Isn't it time he ……………….. (be given) his medicine?
9. It's time you …………….… (realize) the importance of the matter.
10. It's time we ………………….. (close) some unproductive sectors.

II. The Present Subjunctive form of the verb BE is WERE for all persons. Give advice in the following situations. Use If I were you, I'd ....

1. Alice: I want to lose weight.

Helen: If I were you, I'd eat fewer sweets.
Alice: Helen:
2. I think it's going to rain. ............
3. I think I've got a temperature. ............
4. I find it difficult to get up in the morning. ............
5. I've got the hiccoughs. ............
6. I've lost my purse. ...........
7. I've been working too hard. ............
8. I can't see properly. It's too dark in here. ............

III. The Past Subjunctive is identical in form with the Past Perfect indicative. Put the verbs in brackets into the Past Subjunctive form.

1. I wish it (happen) to anyone but you.

I wish it had happened to anyone but you.
2. She almost wished she ………………….. (not invite) them to the party.
3. I wish you ………………….. (bring) the dictionary with you.
4. Henry would have missed his train if he ………………….. (not hurry).
5. I wouldn't have phoned her if I …………………….. (know) she was so busy.
6. I wish you ………………………… (see) the play.
7. My friend wishes I ……………………… (not buy) this expensive car.
8. They wish their boss ………………………. (be) more understanding.
9. Michael would have never go there alone if he ……………..… (think) of the dangerous.
10. Suppose they …………………………. (do) what you asked! What would have become of them?

17
Writing

Formal letters may be written to an individual or to an organisation. The purpose may be, for example,
 to apply for part-time or vacation work (application letter)
 to apply for study or scholarship opportunity (application letter)
 to complain about something (complaint letter)
 to make suggestions about something
 to request information (enquiry letter)

Salutation or Greeting

 (A) If you know the name of the person you are writing to use the title (Mr, Mrs, Miss or Ms) and the surname only. If you are
writing to a woman and do not know if she uses Mrs or Miss, you can use Ms, which is for married and single women.
Examples: "Dear Mr Simpson," / "Dear Mrs Flanders," / "Dear Miss Skinner," / "Dear Ms Van Houten,"
 (B) If you do not know the name of the recipient of the letter begin with "Dear Sir," / "Dear Madam," (if you know you are
writing to a man or a woman) or "Dear Sir or Madam," (if you do not know the sex of the person you are writing to).
Body
Opening
The first paragraph states the reason(s) for writing and, if needed, what you are responding to (an advert, a prospectus...). In addition, an
opening paragraph is needed to make reference to previous correspondence.

Useful phrases for the opening

 I would like to apply for one of the scholarships I saw advertised in your prospectus. (applying for a scholarship)
 I am looking for an outdoor work during the summer holidays and I would like to apply for the position of hotel lifeguard assistant
which I say advertised in my university's student newspaper. (applying for a job)
 I have seen your advertisement for the post / vacancy / job of… advertised in the local newspaper on 16 June. I am writing because
I would like to apply for the job. (applying for a job)
 I am the secretary of my college Science Club. I saw your advertisement for the exhibition "The Next 100 Years" and I am
interested in organising a group visit. I was wondering if I could ask you some questions about it. (requesting information)
 I am writing (in order) to complain about the advertisement for your new game. Having just played the game, I realise that the
advertisement is misleading. (complaint letter)
 I am writing with regard to ... I am writing with reference to... I am writing in response to...
 Thank you for /your letter of 9 May... /for your letter regarding...
 In reply for your letter of 8 May, ...

Main content
The rest of the body will be organized in paragraphs: that will make reading easier and the effect on the target reader will be better. For
example, an application letter may have this layout and paragraphing:

 Salutation or greeting
 1 Opening (first paragraph)
 2 About you (age, where you live, education-training and/or work experience relevant to the job, languages ...)
 3 Reasons for applying (why you are suitable for the job)
 4 Conclusion (availability for interview, further questions, ... - if necessary)
 Closing
 Final salutation
 Name and surname

Other useful phrases

Asking politely
 Could you tell me... ?
 I would be grateful if you could ...
 I would be interested in having more details about...
 I would like to know if/when/when/...
 I would like information on...
 Do you know if...?

Complaining
 I would like to complain about + noun or -ing
 ... is not what I expected / was expecting
 I am not satisfied with...
 I would be grateful if my money was refunded / if you could give me a refund

Closing
The end of your letter is as important as the beginning. You usually state what you would like the recipient to do, make a reference to a
future event, offer to help...
 I look forward to hearing from you soon / I look forward to receiving your reply
 I look forward to receiving a full refund (in a complaint letter)
 I would like to know what you are going to do about this situation (in a complaint letter)
 I would like to thank you in advance for this information (in a enquiry letter -requesting information)
 If you require/Should you need further information, please do not hesitate to contact me/feel free to contact me.

18
Final salutation
Depending on how you started your letter, you will end your letter with: ( A) Yours sincerely, (B) Yours faithfully.
Sign your name and then print your name clearly underneath on another new line

Task
You see this advertisement in a student newspaper: Lifeguard assistants wanted! We are looking for someone in August to assist our
lifeguards, provide supervision during beach activities and observe swimmers.
Write to the Lifeguard Manager, saying what your experience and qualifications are and stating the reasons why you are suitable for the job.
Write your email in 140-190 words in an appropriate style.

Unit 3 How to make presentations

Speaking
1. Do you like making presentations? Why? Why not?
2. What is the best presentation you have ever heard?
3. How can you stop being nervous about a presentation?
4. Is it better to give a presentation to five people or thirty?
5. Do you think giving presentations makes you more confident?

Reading Comprehension
Here are some “rules” for preparing a presentation. Match the first sentence of each paragraph (1-6) with the paragraph (a-f).

1. Decide what you want to say to your audience.

2. Choose the right equipment to help make your talk interesting.
3. Find out who you are talking to.
4. Practice your presentation in advance.
5. Make sure your presentation has a clear structure.
6. Find out about the room you are talking in.

a. It’s important to know your audience. How many people are there? Where are they from? What do they want to learn? How much
do they already know?

b. The venue is important too. If possible, visit it before your presentation. Where will the audience sit? Where will you stand? Where
will you put your equipment?

c. Make sure your objectives are clear. This will help you to prepare material that is interesting and informative. Remember, you want
your audience to learn something they don’t know. You also want them to enjoy your presentation.

d. A well-organized presentation is easier to understand. Give it a beginning, a middle and an end. Make separate points and number
them. This structure will help your audience to follow what you are saying.

e. There are many different kinds of AV (audio-visual) aids. You can use a simple flip chart or show slides on an overhead projector.
There is also computer software, like Microsoft PowerpointTM, which can make your presentation look professional. Choose AV
aids that are appropriate for your audience. And make sure you know how they work.

f. Make notes of the most important points. Make sure you speak to your audience – don’t read to them. Practise giving your talk out
loud and check how much time it takes. Ask a friend to listen and give you feedback.

Vocabulary Practice

Complete the sentences with the words and phrases from the box.
appropriate audience AV aids feedback
informative objectives structure
1. Make sure your presentation is ………….- most people want to learn something new.
2. Your presentation will be easy to understand if it has a clear …………..
3. I’m very nervous; there are over a hundred people in the …………….
4. At the start, explain your ………….. so people know why you are talking to them.
5. Knowing your audience will help you choose material that is …………… for their interests.
6. Using …………. is a good way to help communicate your ideas.
7. If you want to know if your presentation was interesting, ask the audience for their ……..

Use of English
I. Rearrange these words to make sentences:

1. please as look matter as into possible this soon

2. pleased you inform we that supply to able you goods you the we requested are time the the are to to at
3. assure we we this as as look matter possible into soon that can you will
4. future we the look in forward you with working to
5. your March 7th for you thank enquiry dated
6. to of this prepared you be grant would we on 6 a order % discount
7. by us post please your return have let of offer
8. with interested a would ? working be you us in on basis commission
9. note should end the this month invoice paid the be by of please that
10. was by department delay sales our in the a misunderstanding caused
11. in look hearing have future we enclosing forward you from offer and , to in near the our pleasure

19
II.The following is a Sales Manager’s report on returning from a marketing trip. Complete the sentences below using the correct form of the
following verbs:

experience suffer produce (x2) run out of sign

reflect discuss offer (x2) reduce be
pay accept look at introduce have

1. First of all, I was able to offer them a highly competitive price, at least 5% below the current market average. Secondly, I was able to offer
guarantees as regards both delivery and quality, and, finally, I …..................…… them the possibility of a flexible deal that .............………
the demands of the market.

2. Another problem has been a lack of flexibility by their suppliers as regards the fluctuating market for aircraft components. Apparently,
there …................…… times when they ….............…… raw materials and other times when they have had a large surplus.

3. I visited ABC Ltd as part of my marketing trip to a number of European countries. ABC ……..............… components for aircraft and, as
such, they are particularly interested in the light-weight metal alloys we …...............…….

4. This means that they …….............… ways of saving money and one way of doing this is clearly to ……… expenditure on raw materials.
The prices they …….............… at the moment for these materials are rather higher than are justified in the current market.

5. Needless to say, they were extremely happy with these terms and I am confident that they …...........…… them and …...................…… a
contract within the next few weeks.

6. On arrival I ….................…… to the Managing Director and, after a brief discussion with him, I ……...............… a meeting with the
Purchasing Manager and his senior staff. We ……...............… the needs of their company in some detail and also looked at their present
suppliers.

7. In response to all of this, I was able to ……..........… them an improved deal in all of these areas.

8. Apart from the high prices, they are also dissatisfied with the service offered by their current suppliers. They …….................… a number
of problems with deliveries and also with the quality of some of the materials supplied.

9. They are unhappy with their present suppliers for several reasons. First, of course, there is the question of price. The aircraft industry in
general ….................…… a downturn in business and component manufacturers are obviously badly affected by this situation.

Now rearrange the paragraphs to make a complete report.

Writing
Writing a report
A report is a formal document prepared by one person or a group of people who have been studying a particular subject. There are two basic
kinds of reports:

The first simply provides information on a topic and gives a brief conclusion or summary at the end. Example: a report on the educational
system in a particular country, written to help someone research the subject.
The second sets out to identify strengths and weaknesses in a particular situation and make recommendations for improvement. Example: a
report on the library facilities in a college written at the request of the principal.

Language and register

Reports are the most impersonal kind of writing and it is usually best to avoid expressing personal opinions or feelings, except, perhaps, in
the conclusion. Instead of I think that … or I found that… for example, you can use the impersonal “It” construction and a passive, eg It
seems that… It was found that …

It is also advisable to avoid making very definite statements unless you’re absolutely sure they’re true. Instead of saying It is for example,
you can use a modal verb eg It could/may/might be or a more tentative expression such as It seems to be or It tends to be.

Layout and organisation

Reports should have a clear factual heading and may also have subheadings which divide the writing into shorter sections. The information
should be organised and presented as clearly and logically as possible, with a short introduction explaining the aims of the report and how
the information was obtained and a suitable conclusion, summing up the information and making recommendations if necessary.
Useful language

Introduction: The aim of this report is to.. It is based on…

This report is intended to.. It draws on
This report looks at / describes.. It uses..

Reporting an
observation: It seems/appears that.. It was found that..
The majority / minority of … It was felt that ..

Quoting: According to … As X said… In the words of …

Speculating: It may / could / might (well) be that ..
Generalising: In general On the whole In the main
Commenting: Interestingly Curiously Oddly Strangely
Surprisingly Predictably
As might be (have been) expected It is interesting that

20
Making a recommendation: It is recommended that ..
(Perhaps) it would be advisable for X to (do)
(Perhaps) X might /should consider
Summing up: To sum up / To summarise On balance In short

Task 1
Match the extracts (1-5) with the heading (a-e).

a. Conclusion ……
b. Finding …….
c. Introduction …..
d. Procedure …….
e. Method ……

Report on research project into the TV-watching habits of school students.

The purpose of this research was to find out how many hours of TV students watch in a typical week. It also aimed to find out what
kind of programmes they watch. In adition, it looked at the kind of programmes watched by male and female students to find out if there was
any difference in their preferences.

1. We carried out the research by interviewing students in the target group – school students aged 14-18, both male and female. We
spoke to students from a number of different schools in five different cities. We interviewed 120 students in total, 60 boys and 60 girls.

2. We asked all the interviewees the same questions. First, we asked them if they have a TV in their bedroom as well as the main TV
in the house; then if they usually watch TV alone or with their family. Next, we asked what kind of TV programmes they like and how many
hours of TV they watch in a typical week. After that, we asked how many hours they spend watching TV on school days (Monday to Friday)
and how many hours at the weekend. Finally, we asked how many hours they spend watching the different kinds of programmes.

3. We found that 60% of interviewees have a TV in their bedroom and most watch it alone. On school days, 40% of boys and 50% of
girls watch TV for two hours or more, mostly between 6.00 and 9.00 p.m. Only 20% of boys and 15% of girls watch less than one hour.
However, at weekends, 60% of boys and 70% of girls watch more than two hours a day, in the morning and in the evenings. Boys prefer to
watch sport, cartoons and music programmes, whereas girls prefer to watch soaps, dramas and music. Only 18% of boys and 16% of girls say
they watch news regularly. However, more girls than boys watch documentaries.

4. Our research shows that the best time for TV advertisements aimed at young people in this age group is between 6.00 and 9.00
p.m. on weekdays, and in the mornings. In addition, advertisers whose target market is mainly girls should aim to place their ads between
soaps, dramas, and music programmes. If the target market is boys, they should place ads between sport, cartoons, and music programmes.

Look at Extract 3 again. Complete this paragraph with the words in the box. Use capital letters where necessary.

after that first finally then next

…………., we asked the interviewees if they own a mobile phone; …….. what make of phone they own. ………, we asked what
they use it for emergencies, chatting to friends, etc. ………., we asked how many hours they spend on the phone each week. …………., we
asked them who pays for the calls.

Task 2
Write a report on where people can eat out in your area. You should include the views of visitors and local people, comment on any recent
trends and dissatisfaction and make a recommendation.

Write your report in 140-190 words in an appropriate style

21
 Capitolul 3. LIMBA FRANCEZĂ
Semestre I Découvrons la France!

A. Lisez attentivement le texte suivant:

Destination France
Avec ses 550 000 km2, la France est le pays le plus vaste de l’Europe de l’Ouest et l’un des plus gâtés par la nature. Située à l’ouest
du continent européen, elle a pour voisins six États: la Belgique et le Luxembourg au Nord, l’Allemagne et la Suisse à l’Est, l’Italie au Sud-
Est et l’Espagne au Sud-Ouest. Elle dispose par ailleurs d’une double ouverture maritime, d’une part sur la mer du Nord et la Manche, d’autre
part sur l’océan Atlantique et la mer Méditerranée, qui figurent parmi les mers les plus fréquentées du globe.
Placée au cœur de l’Union européenne, la France bénéficie d’une position de carrefour valorisée par d’excellents réseaux routiers,
ferroviaires et fluviaux, permettant un accès très facile partout.
Le territoire français s’inscrit dans un hexagone qui offre une exceptionnelle diversité de paysages. Le point culminant du pays, le
Mont-Blanc, est aussi le plus haut sommet de l’Europe occidentale (4810m). Cinq fleuves drainent le territoire et constituent des axes privilégiés
de développement industriel et urbain: la Loire, la Garonne, la Seine, le Rhône (522 km en France) et une partie du cours du Rhin.
Soixante-dix millions de touristes étrangers viennent chaque année y passer, en moyenne, une semaine. « Créature de rêve », la
France séduit. Ses régions, ses paysages, son patrimoine historique et artistique fascinent. Sa gastronomie et son art de vivre font des envieux.
Ses produits de luxe, sa vie intellectuelle, tout est attrayant.
La culture française! Une référence. Ses musées, ses monuments, ses créateurs, ses festivals, ses villes, ses monuments, ses châteaux...
Sa capitale, éblouissante! Partout dans le monde, la France fait rêver.

B. Pour bien comprendre

I. Complétez les phrases par des mots tirés du texte:

La France est située à ................................................................. de l’Europe. Sa silhouette est celle d’un ......................................... .
Elle est bordée par trois mers (......................................, ..................................................... , .......................................) et l’océan
............................................................ Les pays voisins sont (du Sud au Nord) : ..................................................,
............................................................, ............................................... ............., ..............................................., ......................................................
et .................................................................. Le point culminant de la chaîne montagneuse des Alpes est le
..........................................................., qui est le plus haut sommet d’Europe occidentale.

II. Regardez la carte et indiquez la bonne réponse:

6. Au Nord, la France a pour voisins:

a) la Belgique et le Luxembourg
b) l’Italie et l’Espagne
c) l’Allemagne et la Suisse

7. Comment s’appelle le massif montagneux situé au Nord-Est du pays?

a) le Massif Central
b) les Alpes
c) les Vosges

8. Comment appelle-t-on les montagnes qui séparent:

a) la France de l’Espagne?
b) la France de l’Italie?
c) la France de la Suisse?

9. Quel massif montagneux occupe le centre sud de la France?

22
III. Regardez les images ci-dessous et cochez la bonne réponse:

1. Quelles sont les couleurs du drapeau français de gauche à droite?

a) rouge, blanc, bleu
b) bleu, blanc, rouge
c) rouge, bleu, blanc

2. Qu’est-ce que « La Marseillaise »?

a) une région française
b) la devise du pays
c) l’hymne national

3. Quand est-ce que les Français fêtent le Jour National?

a) le 14 juin
b) le 4 juillet
c) le 14 juillet

4. Bastille est:
a) un musée
b) une prison royale
c) une cathédrale

5. Qui est-ce qui a été Marianne?

a) le chef des Gaulois
b) un personnage historique
c) figure allégorique de la République française

C. Vocabulaire – La ville
I. Complétez les phrases avec les mots suivants: agglomération, capitale, centre, chef-lieu, Cité, port, ville (2 fois).

1. Paris, surnommé la .................................. lumière, est le ...................................... de la région d’Île-de-France.

2. L’Île de la ...................................... est considérée comme le berceau de Paris.
3. En terme d’ ....................................., Lyon représente la seconde ...................................... de Fr ance, après Paris.
4. Indiquez le pays dont la .................................... est Séoul.
5. Marseille est un grand ...................................... urbain et le premier .................................. de F rance.

II. Chassez l’intrus de chaque série:

 banlieue, périphérie, allée, faubourg
 bourg, bourgade, ville, village
 boulevard, avenue, route, hameau
 immeuble, bâtiment, ruelle, maison
 citadin, campagnard, paysan, rural

23
III. Complétez le tableau ci-dessous:

une rue..... Vrai Faux Correction

a) piétonne/piétonnière =
interdite aux piétons
b) commerçante = avec de
nombreux magasins
c) à sens unique = tout à fait
particulière
d) passante = animée,
fréquentée
e) barrée = grand-rue d’une
ville
f) sans issue = une impasse

IV. Associez chacune des expressions ci-dessous à leur équivalent:

avoir quartier libre avoir un magasin/un domicile connu

demander quartier être sans domicile
ne pas faire de quartier demander grâce
courir les rues/la ville traiter sans ménagement
avoir pignon sur rue avoir un moment de liberté
être à la rue/sur le pavé être banal

V. Indiquez le synonyme du mot voie et des expressions où il figure, selon le contexte. Choisissez entre: chemin, chemin de fer,
en train de, galaxie, moyen, par la bouche, piste.

1. L’abandon de tout déchet sur la voie publique /..........................................est interdit.

2. La voie ferrée /............................................ a été rouverte à la circulation.
3. Pendant les nuits claires on peut voir la Voie lactée /................................................. .
4. Pourriez-vous me donner un indice pour me mettre sur la voie /.............................................. ?
5. C’est un médicament à administrer par voie orale /........................................................ .
6. On doit régler un conflit par voie /............................................... de négociation.
7. Le panda est une espèce en voie de /.................................................... disparition.

VI. Une ville peut être... Trouvez les contraires: ennuyeuse, inhospitalière, pauvre, sale, déserte, dangereuse, calme, minuscule,
moderne, ensoleillée, laide, chère, grise, changeante.

propre ǂ peuplée ǂ
bruyante ǂ sûre ǂ
intéressante ǂ bon marché ǂ
ancienne ǂ obscure ǂ
riche ǂ monotone ǂ
belle ǂ accueillante ǂ
verte ǂ immense ǂ

Semestre II Le bénévolat – une école de vie

A. Lisez attentivement le texte suivant:

Devenir bénévole
Un jour, on pousse la porte d’un refuge dans la seule intention d’y adopter un chien ou un chat. Et puis, devant la détresse qu’on lit
dans les yeux de tous les autres, on a bien envie, nous aussi, de faire quelque chose pour eux.
Quels que soient votre âge, votre formation, votre nationalité, que vous soyez un homme, une femme, un enfant… salarié ou sans
profession, retraité ou chômeur, vous pouvez être bénévole au sein d’un refuge.
La seule condition est de n’avoir jamais eu de problèmes avec la justice. Un extrait de casier judiciaire peut en effet vous être
demandé. Mais avant de vous décider, réfléchissez. On ne devient pas bénévole dans un refuge sur un simple coup de tête. Il ne doit pas s’agir
d’une « passade », même si vous n’avez que quelques heures à offrir.
Si être bénévole signifie faire quelque chose de bonne grâce (du latin « benevolus », qui veut dire bienveillant), c’est aussi un
engagement vis-à-vis du refuge, qui doit pouvoir s’organiser, mais surtout des animaux. Soyez responsable dans votre démarche. […] Les
animaux vont s’habituer à votre présence. Et ils compteront sur vous. Il ne faut pas leur faire faux bond! Si par exemple vous pensez venir tous
les samedis ce doit être tous les samedis.
Demandez-vous aussi si vous avez le sens du groupe. Vous allez en effet devoir vous intégrer dans une équipe déjà constituée:
salariés (dans le cas de grandes structures associatives) ou bénévoles d’âge et de caractères divers. L’entente au sein de l’équipe participe au
bien-être des animaux.
Si vous êtes sûr de votre engagement, vous pourrez alors, après un entretien avec les responsables du refuge, commencer votre
bénévolat.

24
B. Pour bien comprendre

I. Cochez les informations qui apparaissent dans le texte:

1. les conditions de devenir volontaire dans une société protectrice des animaux;
2. les formalités de l’adoption d’un animal en refuge;
3. la formation nécessaire pour devenir employé dans une société protectrice des animaux;
4. le profil psychologique et les qualités personnelles indispensables;
5. les coordonnées de quelques refuges pour animaux.

II. Répondez par vrai ou faux. Justifiez votre choix avec une phrase du texte:

1. Chacun peut, dans la mesure de ses moyens, apporter sa contribution à l’édifice de la protection animale.
2. Un entretien préalable avec les responsables du refuge est obligatoire.
3. Pour devenir bénévole, la seule condition est d’aimer les animaux.
4. Le bénévolat dans un refuge, c’est un esprit d’équipe, des personnes qui se mobilisent autour d’une même cause.
5. On ne peut devenir bénévole qu’à partir de 20 ans.

C. Vocabulaire

I. Mettez ensemble le mot et son équivalent de sens de la colonne de droite:

1. détresse a. caprice, goût soudain et passager

2. retraité b. manquer à une promesse
3. coup de tête c. désespoir, sentiment d’abandon, de solitude
4. passade d. personne qui ne travaille plus, qui a pris sa retraite
5. faire faux bond e. décision brusque et irréfléchie

II. Complétez l’annonce ci-dessous avec: année, bénévole (2 fois), bibliothèque, charge, domicile (3 fois), échec, épauler, mail, mission,
rejoindre, soutien, travail.

L’Entraide Amicale est à la recherche de ................................... . Sa ..................................... consi ste à ................................... des
élèves que leurs parents ne peuvent aider, faute de moyens nécessaires. Chaque élève est ainsi pris en .............................................. par un
.........................................., durant une ................................ scolaire. Le ...................................intervient à proximité de son
........................................ ou de son lieu de ................................. et le ........................................ sco laire s’effectue au .........................................
de l’élève ou à la ................................ la plus proche. Si vous souhaitez nous ............................................ dans la lutte contre l’
....................................... scolaire, n’hésitez pas à nous envoyer un ................................ .

III. Choisissez la bonne variante:

1. Nous avons participé à ce projet à l’initiative/ initiation de notre professeur d’histoire.

2. J’ai choisi de faire du bénéfice/ bénévolat parce que j’avais envie de me rendre utile.
3. Je voudrais donner de mon temps aux autres: faire du secours/ soutien scolaire, me déplacer dans les hôpitaux, accompagner une personne
handicapée/ invalidante.
4. Si vous adhérez à cette association, votre engagement/embauchage doit être fiable et régulier.

IV. Associez les mots en italiques à leur synonyme dans la colonne de droite:

 Je travaille comme volontaire / ………………………….

dans une association qui prête assistance /…………...aux personnes âgées.
pauvres
 C’est une association caritative / ……………………. qui a comme objectif humanitaire
l’insertion sociale des personnes défavorisées / ………………………….. gratuit
 Pour nous aider à lancer ce projet ils nous ont prêté leur concours à titre bénévole
gracieux / ………………………… secours

V. Patrick veut déposer sa candidature pour un poste de bénévole, mais il s’est trompé sur une partie de son message. Aidez-le à la récrire, en
remplaçant les mots soulignés par leur contraire: avoir la capacité d’empathie, avoir l’esprit d’organisation, débrouillard, être à l’écoute des
autres, être de bonne humeur, patient, rigoureux, sociable, souple.

Bonjour, je voudrais faire acte de candidature au poste de bénévole. Je souhaite vivement mettre à votre disposition une partie de
mon temps, à titre gracieux, afin d’aider les personnes en difficulté.
Je suis une personne hésitante, têtue, maladroite, impatiente, méfiante; je suis insensible à la souffrance des autres, je ne peux pas
me mettre à leur place, je suis désordonné et toujours de mauvaise humeur.
Je me tiens à votre disposition pour un entretien éventuel, ainsi que des informations complémentaires.

VI. À partir des images ci-dessous répondez aux questions suivantes:

25
 Quelles seraient, à votre avis, les qualités
requises pour devenir bénévole?

À quel genre d’association caritative aimeriez-vous adhérer ? Pour quelles raisons?

VI. Lisez le texte suivant et complétez le

tableau:

J’ai découvert le Parlement des

Jeunes à Fontainebleu, en 1999, à
l’occasion de son premier Forum
académique. Durant cet événement, j’ai
pu rencontrer de nombreux jeunes de
mon âge, venant d’horizons divers. Dans
une atmosphère à la fois studieuse et
détendue, nous étions rassemblés avec
l’objectif d’émettre des propositions, de
débattre, de discuter de l’Europe et de son
avenir. C’est ce que nous nous sommes
efforcés de faire et je dois dire que ces
échanges ont été très enrichissants. D’une
part, au niveau des débats, les différentes
idées permettant de prendre conscience
des multiples perceptions de l’Europe et
d’autre part, au niveau personnel, du fait
des nombreuses nationalités
représentées, qui ont été un moyen
supplémentaire de mieux appréhender la
réalité européenne.
François Quinton
Qui participe à cet événement?

Quand ?

Avec qui?

Où?

Comment?

Pourquoi?

Bibliographie

Dobre, Claudia, Compréhension des écrits, Éditions Booklet, Bucureşti, 2016

Dobre, Claudia et Diana Ionescu, Limba franceză. Caiet de lucru pentru clasa a IX-a, Éditions Booklet, Bucureşti, 2016
Groza, Doina, Gina Belabed, Claudia Dobre, Diana Ionescu, Limba franceză.Exerciţii oentru clasele IX-X, Éditions Corint, Bucureşti, 2006
Nasta, Dan Ion, Limba franceză. Porte-bonheur: manual pentru clasa a X-a, limba modernă 1, Éditions Corint, Bucureşti, 2008
Robert, Paul, Le Petit Robert de la langue française 2006

26
 Epreuve écrite I, semestre I

1. Lisez avec attention le texte ci-dessous et répondez aux questions suivantes: 3p (0,375px8)
Paris, la capitale
Paris a été fondé au IIIème siècle avant J-C, sur l’île appelée depuis Île de la Cité, par un groupe de celtes. Ces pêcheurs de la tribu
des Parisii, poussés par l’émigration vers les rives de la Seine, se sont fixés là où la douceur et la fertilité du climat les ont retenus. On a désigné
sous le nom de Lutèce (qui signifie « habitation au milieu des eaux ») le groupe d’habitations construites sur ces îles, et plus particulièrement
celles de l’Île de la Cité. En 52 av. J-C, la ville de Lutèce tombe aux mains d’un lieutenant de Jules César. Lutèce est alors appelée
progressivement « la ville des Parisii », puis au Vème siècle après J-C, « Paris ».
Capitale de la France et Préfecture de la Région Île-de-France, la ville de Paris occupe une superficie de plus de 100 km2, étant
divisée en 20 arrondissements. La Seine coupe à peu près Paris en son milieu, délimitant la rive gauche et la rive droite. Preuve de la richesse
du patrimoine historique de la capitale, l’UNESCO a classé au Patrimoine de l’Humanité plus de 30 ponts qui enjambent la Seine depuis le
Pont-Neuf, achevé en 1607, jusqu’au Pont Charles-de-Gaulle, inauguré en 1996.
Capitale des arts, reconnue comme l’une des plus belles métropoles du monde, Paris possède une énorme richesse culturelle que l’on
doit non seulement à son histoire mais aussi à son immense patrimoine. La ville s’est organisée à ses débuts autour de l’Île de la Cité. C’est
dans ce coin de Paris que vous aurez le plaisir d’admirer un chef-d’œuvre de l’art gothique, la Cathédrale Notre-Dame, construite à partir de
1163, la somptueuse Sainte-Chapelle et ses vitraux majestueux ou encore la Conciergerie, l’ancienne prison, où la reine Marie-Antoinette passa
ses dernières heures.
Sur les deux rives de la Seine, il y a d’autres emblèmes célèbres de la ville: la Tour Eiffel, qui surplombe la ville du haut de ses 324
m, réalisée à l’occasion de l’Exposition universelle de 1889, l’Arc de Triomphe couronnant la place de l’Étoile au bout des légendaires Champs-
Élysées, la basilique du Sacré-Cœur, située au sommet de la butte Montmartre, le Panthéon, consacré à la mémoire des grands personnages de
la nation, la célèbre Sorbonne (dans le Quartier Latin), l’une des plus anciennes universités européennes, le musée du Louvre qui dévoile au
regard des visiteurs des œuvres parmi les plus célèbres de toute l’histoire de l’art, comme La Joconde de Léonard de Vinci ou La Vénus de
Milo. À voir absolument!
d’après www.paris-city.fr
a. Quel est l’ancien nom de Paris?
b. D’où vient le nom de Paris?
c. Quand la ville a-t-elle pris le nom d’aujourd’hui?
d. Quel est le fleuve qui traverse la ville?
e. Combien de ponts enjambent ce fleuve?
f. Quel est le chef-d’œuvre de l’art gothique de ce coin de Paris?
g. Quand est-ce qu’il a été construit?
h. Énumérez d’autres emblèmes célèbres de la ville de Paris.

2. Choisissez la variante correcte: 2p (1px2)

a. Ce texte est extrait:

o d’un témoignage
o d’un récit
o d’une brochure touristique
b. Quel est le but du texte?
o donner des informations d’intérêt touristique
o présenter les événements culturels de Paris
o informer sur le système de transport à Paris

3. Complétez les points par les mots convenables tirés du texte: 2p (0,25px8)

C’est vers le IIIème siècle avant J-C, qu’une tribu celte de ............................................., les Parisii, s’installe sur
l’actuelle........................................... . La capitale est traversée par la .................................... ......, fleuve qui partage la ville en deux: la
.......................................... droite, au nord, et la ....................................... gauche, au sud. Le fleuve est enjambé par plus de 30
....................................., dont le plus ancien date de 1607. Chef-lieu de la région ............................................., la capitale de la France est divisée,
du point de vue administratif, en 20 ...................................................................... .

4. Associez convenablement les éléments des deux séries: 2p (0,4px5)

Notre-Dame ancienne prison

le Quartier Latin Montmartre
la Conciergerie la plus grande avenue
Sacré-Cœur les universités
les Champs-Élysées l’Île de la Cité
1 p.of.

Epreuve écrite II, semestre I

1. Complétez les phrases avec les mots suivants: station service, parc, trottoirs, gare, rue, bus, mairie, école, passants, maison. 1,50p
(0,15px10)

a. Le plus haut responsable de ma ville habite à la .............................................. .

b. Pour prendre le train je dois me rendre à la ............................................ .
c. Je n'ai plus d'essence. Je vais faire le plein à la ............................................... .
d. Tous les matins, le chauffeur du ......................................... me dépose devant l' ............................ où j'ai cours jusqu'à midi.
e. Je rentre ensuite avec la maman de Mélanie. Nous passons par le .............................................................. pour
rejoindre la ..........................dans laquelle se trouve la .................................. où j'habite depuis que je suis née.
f. Sur les ........................................... une foule de ......................................... se pressent san s se voir les uns les autres.

27
2. Chassez l’intrus de chaque série: 0,50 p (0,10px5)
 rue, embouteillage, employé, carrefour
 maternelle, collège, lycée, banque
 administration, place, guichet, formulaire
 tramway, métro, bus, train
 trottoir, piste cyclable, quartier, arrêt de bus

3. Vrai ou faux? Corrigez les phrases qui sont fausses: 2 p (0,40px5)

a. Un hameau est un petit groupe d’habitations isolées.

b. Une métropole est une petite agglomération rurale.
c. La banlieue désigne la zone urbanisée située autour de la ville centre.
d. Les piétons traversent la rue au feu rouge.
e. Une agglomération urbaine est une ville centre et ses banlieues.

4. Associez les éléments de deux colonnes: 1 p. (0,125px8)

passage de métro
centre unique
feu d’autobus
rond payant
station point
arrêt rouge
sens piétons
parking ville

5. Indiquez le synonyme du mot chemin et des expressions où il figure, selon le contexte. Choisissez entre: direction, déranger, voie ferrée,
en voie de réussite, moyen. 2p. (0,40px5)

a. Il n’arrivera pas à ses fins par ce chemin / ........................................ .

b. Quel chemin / ................................... a-t-il pris pour arriver à la gare?
c. Le train est un moyen de transport qui roule sur le chemin de fer / ........................................... .
d. Il ne faut pas te mettre sur le chemin de / ......................................... ton frère.
e. Je me réjouis pour toi, tu es en bon chemin / ................................................ .

6. Complétez les phrases suivantes avec les éléments qui manquent. Choisissez entre: c’est quel bus, comment arriver à la station Saint-
Michel, la Place de la Bastille, où se trouve la poste, l’aéroport de Roissy. 2 p. (0,40px5)

a. Savez-vous ........................................................................................................................ ..?

b. Pardon, Madame, pour ........................................................................................................?
c. S’il vous plaît, Monsieur, je cherche ...................................................................................?
d. Je dois envoyer une lettre. Pourriez-vous me dire ..............................................................?
e. Excusez-moi, pour la Gare Saint-Lazare .............................................................................?
1 p. of.

Epreuve écrite I, semestre II

1. Lisez avec attention le texte ci-dessous. Choisissez la variante vrai ou faux en justifiant avec une phrase ou une expression du
texte :
3 p. (0,375px8)

Bénévolat: tendre la main ne coûte rien

Du 12 au 14 septembre, ce sont les 3 jours du bénévolat. L'occasion de se poser cette question: et si, moi aussi, j'aidais les autres?
Être bénévole, c'est aider, le plus souvent une association, sans être payé. En France, le nombre de bénévoles serait compris entre 12 et 14
millions, soit un Français sur quatre. Ce sont surtout les étudiants et les retraités qui s'engagent le plus. Quand on choisit de devenir bénévole,
c'est souvent pour défendre une cause qui nous touche. Par exemple aider des personnes handicapées, accueillir des enfants pour les vacances,
protéger les animaux... Pour être bénévole, il suffit d'avoir du temps, et de l'énergie. Il faut normalement avoir 16 ans, mais on peut toujours
aller donner un coup de main avec ses parents. D'ailleurs, la loi autorise même les enfants de 16 ans à créer une association.
S'engager comme bénévole, c'est un excellent moyen de découvrir la vie en société, de prendre des responsabilités. C'est une chose
qui est très appréciée par les patrons quand on mentionne une telle expérience sur son CV. Mais bien sûr, c'est une aide indispensable pour les
associations, qui ont toujours besoin d'aide. Alors si devenir bénévole vous intéresse, pourquoi ne pas en parler à vos parents et chercher
ensemble quel type de cause vous aimeriez aider?
Journal des enfants, 12.09.2012

28
 VRAI FAUX
a. Le bénévolat n'est pas rémunéré.
Justification:
b. 25 % des Français seraient bénévoles du 12 au 14 septembre.
Justification:
c. Tout le monde fait du bénévolat durant ces dates-là, sauf les étudiants et les retraités.
Justification:
d. On fait du bénévolat parce que ça fait bien.
Justification:
e. On peut créer une association de bénévolat avant l’âge de la majorité légale.
Justification:
f. Tous les jeunes qui font du bénévolat doivent être accompagnés de leurs parents.
Justification:
g. Être bénévole c'est assumer des responsabilités.
Justification:
h. Faire du bénévolat enrichit un CV.
Justification:

2. Donnez quatre autres exemples de causes à défendre qui ne sont pas mentionnés dans le texte: « Quand on choisit de devenir
bénévole, c'est souvent pour défendre une cause qui nous touche. Par exemple aider des personnes handicapées, accueillir des enfants pour
les vacances, protéger les animaux.... » 2 p. (0,50px4)

3. Donnez les noms de quatre associations que vous connaissez. 2 p. (0,50px4)

4. Expression écrite: Vous songez à faire du bénévolat. Vous exposez votre désir à l’un de vos amis. Imaginez le dialogue.
2 p.

1 p. of.

Epreuve écrite II, semestre II

1. Lisez avec attention le texte ci-dessous et répondez aux questions suivantes: 3 p. (0,30px10)

Bénévolat et citoyenneté
Pour encourager les gens à aider les autres, 2011 a été désignée Année européenne du Bénévolat ou du Volontariat. L’Année
européenne du Bénévolat et du Volontariat, sert à promouvoir la citoyenneté et à montrer que des gens se mobilisent pour aider. Car, partout,
des personnes pauvres, malades ou âgées ont besoin d’appui ou de soutien.
Être citoyen, c’est vivre dans un pays et bénéficier des droits et des devoirs de ce pays. Ainsi, en France, c’est être libre et égal aux
autres, avoir le droit, par exemple, de voter et le devoir d’obéir aux lois. Faire preuve de citoyenneté, c’est respecter ces droits et devoirs et les
défendre. C’est aussi avoir conscience que l’on partage la même société, se sentir concerné par ce qui se passe, et vouloir s’engager pour
améliorer les choses. Les associations sont très actives, mais souvent, elles n’ont pas assez d’argent. Elles doivent alors faire appel à des
personnes qui donnent de leur temps sans attendre d’argent en retour: les bénévoles.
11 millions de Français, un sixième de la population, sont bénévoles dans une association. Ils font beaucoup de choses: ils aident
des enfants à faire leurs devoirs, ils distribuent des repas chauds un soir par mois, ou encore nettoient les plages polluées ou participent à
l’organisation de la fête de Noël du quartier. Le 5 décembre de chaque année on célèbre la journée mondiale du bénévolat; c’est en 1985 à
New York que l’ONU a décidé de créer cette journée.
Il faut avoir plus de 15 ans pour être bénévole dans une association. Mais aider les autres, ça peut consister simplement à proposer
au voisin malade de l’aider à faire ses courses, ou à aider un copain qui n’est pas fort en math! Ce genre d’actions est important. Cela permet
de lutter contre le chacun pour soi et de changer le quotidien de beaucoup de gens.

a. Qui sont les bénévoles?

b. Combien de Français sont bénévoles?
c. Est-ce qu’on peut être bénévole dans une association à 13 ans?
d. Qu’est-ce que les bénévoles font pour aider les autres?
e. À quoi sert l’Année européenne du bénévolat?
f. Qu’est-ce que c’est la citoyenneté?
g. En quelle année l’ONU a créé la journée mondiale du bénévolat?
h. Citez un synonyme de « bénévolat ».
i. Est-ce qu’il y a en Roumanie des personnes qui ont besoin d’aide (pauvres, malades, âgées…)?
j. Tu aimerais être bénévole? Pourquoi?

2. Choisissez le mot juste pour compléter chaque blanc dans le texte suivant: exclus, gens, au départ, mec, blagues, humoriste,
médiatique, stars. 3 p. (0,375px8)

Les restos du cœur, c’est l’histoire d’un .................................... appelé Coluche. Il est acteur, comédien, comique sur scène. Il a tout
d’un grand ................................................... . Il fait rire la France entière avec ses ........................................ qui touchent à tous les tabous.
Il prend la défense des .......................................... de la société, quels qu’ils soient. En 1985, il a l’idée géniale des Restaurants du Cœur.
Il lance un appel à la radio: « J’ai une petite idée comme ça. Si des fois y a des marques qui m’entendent, si y a des ...................................
qui sont intéressés pour sponsoriser une cantine gratuite qu’on pourrait commencer par faire à Paris. Nous, on est prêts à aider une

29
entreprise comme ça qui ferait un resto qui aurait comme ambition, .................................., de distribuer deux ou trois mille couverts par
jour ». Ainsi sont nés les premiers restaurants sous le logo Les Relais du Cœur.
Coluche sait que le meilleur soutien qu’il puisse offrir à ces restaurants est sa propre image et celle des copains artistes, chanteurs ou
sportifs. Au cours de l’hiver 1985, il rassemble une grande famille ............................ autour de son idée, créant ainsi une bande d’artistes
dite les Enfoirés. Ce sont tous de grandes ......................................... populaires chargées de donner du bonheur et du soutien aux restos.
Les concerts des Enfoirés sont annuels et bénévoles: ils rencontrent un succès extraordinaire grâce à la présence d’artistes très connus
comme Jean-Jacques Goldman, Patrick Bruel ou Patricia Kaas.

3. Trouvez dans l’encadré ci-dessous l’équivalent du mot ou de l’expression en gras: 3 p. (0,60px5)

a. Coluche s’est fait un devoir d’aller visiter les Restos du Cœur.

b. Les chanteurs qui animent le groupe Les Enfoirés ont le cœur sur la main.
c. Pour se mobiliser, ils n’ont pas eu le feu vert d’un ministre.
d. Paul est un battant: lui et l’indifférence, ça fait deux.
e. Après une période d’insuccès et de vaines querelles, il faut savoir tourner la page.

s’obliger à
avoir l’autorisation
ce sont des choses incompatibles
prendre ses distances
être de gens sincères et serviables

1 p. of.

30
 Capitolul 4. MATEMATICĂ
MATRICE
1. Noţiuni generale
 a11 a12 ... a1n 
Definiţie. Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane (sau de tip mn) un tablou cu m linii şi n coloane   , ale cărui
 a 21 a 22 ... a 2 n 
 ... ... ... ... 
 
a ... a mn 
 m1 a m 2
elemente a ij sunt numere complexe.

Se notează şi A = (aij), unde i  1, m şi j  1, n . Pentru elementul a ij , indicele i arată linia pe care se află elementul, iar j indică pe ce
coloană este situat.
Mulţimea matricelor de tip mn cu elemente numere reale se notează prin Mm,n ().

Evident: Mm,n ()  Mm,n ()  Mm,n ()  Mm,n ().

Cazuri particulare
 a1 
1) Matricea linie de forma A  a1 a 2 ... a n   M1,n (C);   Mm,1(C).
2) Matricea coloană are forma  a2  
B
... 
 
a 
 m
 0 0 ... 0 
 
3) O matrice de tip mn se numeşte nulă (zero) dacă toate elementele ei sunt zero. Se notează cu  0 0 ... 0  .
Om, n 
... ... ... ... 
 
 0 0 ... 0 
 
 a11 a12 ... a1n 
4) Dacă numărul de linii este egal cu nr de coloane, atunci matricea se numeşte pătratică:   Mn (C).
a a 22 ... a 2 n 
A   21
... ... ... ... 
 
a 
 n1 a n 2 ... a nn 
Sistemul de elemente a11 a 22 ... a nn  reprezintă diagonala principală a matricei A,
n
iar suma a11+ a22 + ... +ann se numeşte urma matricei A, notată Tr(A)  a
i 1
ii
.

Sist. de elemente a1n a2 n1 ... an1  reprezintă diagonala secundară a matricei A.
1 0 ... 0 
5)   se numeşte matricea unitate.
0 1 ... 0 
In  
... ... ... ... 
 
0 0 ... 1 


2. Operaţii cu matrice
2.1. Egalitatea a două matrice Definiţie. Fie A = (aij), B = (bij)  Mm,n(C). Spunem că matricele A, B sunt egale şi scriem A = B
dacă aij = bij ,  i  1, m ,  j  1, n .
Ex: Să se determine numerele reale x, y astfel încât să avem egalitatea de matrice  x  1 x  y    2  x  1  .
 0 x  2 y   0 9  2x 
   

2.2. Adunarea matricelor Definiţie. Fie A = (aij), B = (bij), C = (cij)  Mm,n (C).
Matricea C se numeşte suma matricelor A, B dacă: cij =aij + bij ,  i  1, m ,  j  1, n .
Observaţie: Două matrice se pot aduna dacă sunt de acelaşi tip (au acelaşi nr de linii şi acelaşi nr de coloane): A, BMm,n(C).
Exemplu: Să se calculeze A + B pentru:
1). A  1  1 2  , B   0 5  3  ; 2). A   1 1 , B   0 1.
3 0 1  10 1 5    1 1 1 0 
       
2.3. Înmulţirea cu scalari a matricelor Definiţie. Fie  C a   M
şi A = i j m,n (C). Se numeşte produsul dintre scalarul

  C şi matricea A, matricea notată A  Mm, n (C). definită prin A = a  . i j

Observaţie: A înmulţi o matrice cu un scalar revine la a înmulţi toate elementele matricei cu acest scalar.
 a11 a12 ... a1n  1 
   3 5   3  18 30 
Deci A =  a 21 a 22 ... a 2 n  . Exemplu: Fie A   2  . Atunci 6A = 
0 .
 ... ... ... ... 
 2   4 6 
 0 1 
   3 
 a a  
 m1 m2 ... a mn 

2.4. Înmulţirea matricelor Definiţie. Fie A = (aij)  Mm, n (C), B = (bij)  Mn, p (C).
Produsul dintre matricele A şi B (în această ordine), notat A·B este matricea C = (ckj)  Mm, p (C) definită prin

31
 n
c k j   a k i bi j ,  k  1, m ,  j  1, n .
i 1
Observaţii:
1) Produsul AB a două matrice nu se poate efectua decât dacă A  Mm, n (C) şi B  Mn, p (C), adică numărul de coloane ale lui A este egal
cu numărul de linii ale lui B, când se obţine o matrice C = AB  Mm, p (C).
2) Dacă matricele sunt pătratice A, B Mn(C). atunci are sens întotdeauna atât A·B cât şi B·A, dar, în general, A·B  B·A adică înmulţirea
matricelor nu este comutativă.
3) Dacă In Mn(C) este matricea unitate, atunci I n A  AI n  A,  AMn(C).

Se spune că In este element neutru în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor.

4) Convenim că A0 = In.

3. Aplicaţii
1. Stabiliţi tipul matricelor:

2. Să se determine numerele reale x, y, z astfel încât să aibă loc egalitatea de matrice, în cazurile
 1 2x  3y   1 y  x  11  2x 3x  y   y  3 8  y   y  3x  1  x 2  1  1
a)      ; b)    ; c)   
  7 x  6y 0  19 0   x  7y 2 x    5 4 y   3 y  x   3 6 

1  3  ,  2 4 .
3. Să se calculeze A + B pentru: A    B   
0 4   5  3

 3  1 ,  3 1 2 3 0  . Calculaţi: 3 A  2 3B ,
4. Se consideră matricele A, B  M2,3(C), A  1  B  3 A  2B .
0 2 3 3   1 3  1
   3

 2  3  1 3    3 6
5. Să se determine matricea X din ecuaţia      .
3X    1 2   2   7 4     9 3 
 2  3   2 6  3 0
     

 x y   y x   3 1 
6. Să se determine x, y , u , v, astfel încât:
   .
 u  1 v   3v 1  2u   8 2 

7. Să se determine matricea A astfel încât:  4 10  5   7  1 11 1 5 2 

2A     .
 6 12  3  12 1 15   4 21 4 

8. Determinaţi numerele reale x, y, z, t ştiind că , unde

 0 0 1
9. Să se arate că dacă   , atunci A3 = I3.
A  1 0 0 
0 1 0
 
DETERMINANŢI

1. Definiţia determinantului de ordin n 4

Fie A= (aij) Mn(C) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrici un număr notat det(A) numit determinantul matricei A.
Definiţie. Dacă A= (aij) M1(C) este o matrice pătratică de ordinul întâi, atunci det(A) =a11.
Definiţie. Dacă , atunci numărul det(A)  a11 a12 =a11a22 – a12a21 se numeşte determinant de ordin 2. Termenii a11a22 ,
a21 a22
a12, a21 se numesc termenii dezvoltării determinantului de ordin 2.
 a11 a12 a13 
Def. Determinantul matricei   este numărul det( A)  a11a22 a33  a13 a21a32  a12 a23 a31  a13 a22 a31  a12 a21a33  a11a23 a32
A   a 21 a 22 a 23 
a 
 31 a32 a33 

32
şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc termenii dezvoltării determinantului.
Pentru calculul determinantului de ordin trei se pot utiliza trei tehnici simple:

*** Regula lui Sarrus

Fie determinantul de ordin 3, d = aiji,j= 1,3. Pentru a-l calcula, se utilizează scrierea:
a11 a12 a13
(am scris sub determinant primele două linii). Se face produsul elementelor de pe diagonale:
a 21 a 22 a 23 Diag. principală: Produsul elementelor de pe o diagonală descendentă este cu semnul plus. Avem trei astfel de produse:
a31 a32 a33 a11a22 a33 , a13 a21a32 , a12 a23 a31 .
a11 a12 a13 Diag. secundară: Produsul elementelor de pe o diagonală ascendentă este cu semnul minus. Avem trei astfel de produse:
 a13 a22 a31 ,  a12 a21a33 ,  a11a23 a32 .
a 21 a 22 a 23
Suma celor şase produse dă valoarea determinantului d de ordin 3.

*** Regula triunghiului

Am văzut că determinantul de ordin 3 are în dezvoltarea sa 6 termeni, trei cu semnul plus şi alţi trei cu semnul minus.
Primul termen cu plus se găseşte înmulţind elementele de pe diagonala principală, iar ceilalţi doi, înmulţind elementele situate în
vârfurile celor două triunghiuri care au o latură paralelă cu cu diagonala principală. După aceeaşi regulă, referitoare la diagonala secundară,
se obţin termenii cu minus.
Observaţie: Atât „regula lui Sarrus” cât şi „regula triunghiului” se aplică numai determinanţilor de ordin 3.
Exemplu. Să se calculeze prin cele două metode de mai sus determinantul 3 0 1
d  0 2 1
3 1 0
Rezolvare: ** Regula lui Sarrus d  3  2  0  0 11  3  0  (1)  3  2 1  (3) 1 (1)  0  0  0  0  0  0  6  3  0  9
** Regula triunghiului d  3  2  0  0  (1)  3  0  1  1  3  2  1  (3)  1  (1)  0  0  0  0  0  0  6  3  0  9 .
**Recurent (sau dezvoltare după o linie sau o coloană)
Determinantul de ordin 3 are 6 (= 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul plus, iar ceilalţi cu minus.
Are loc următoarea proprietate:
a 22 a 23 a 21 a 23 a 21 a 22
det( A)  (1)11 a11  (1)1 2 a12  (1)1 3 a13 , dezvoltarea determinantului după elementele liniei întâi
a32 a33 a31 a 33 a 31 a32

= a 22 a 23 a12 a13 a12 a13 dezvoltarea determinantului după elementele coloanei întâi.
(1)11 a11  (1) 21 a 21  (1) 31 a31
a32 a33 a32 a33 a 22 a 23

Alte precizări: Fie A = (aij)  Mn(C).

Definiţie1. Se numeşte minor asociat elementului a i j
determinantul matricii pătratice Aij de ordin n – 1 obţinut prin suprimarea liniei i şi
coloanei j din matricea A. Se notează acest minor prin det (Aij) sau dij.
Definiţie2. Se numeşte complement algebric al elementului aij numărul ij = (– 1)i+j dij. Exponentul i+j al lui (–1) este suma dintre numărul
liniei i şi coloanei j pe care se află aij.

2. Proprietăţile determinanţilor

P1. Determinantul unei matrice coincide cu determinantul matricii transpuse, adică dacă AMn(C), atunci det(A)= det(tA).
P2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricii este nul.
P3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
P4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
P5. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrici sunt înmulţite cu un număr α, obţinem o matrice al cărei determinant este
egal cu α înmulţit cu determinantul matricii iniţiale.
P6. Dacă elementele a două linii (sau coloane) ale unei matrici sunt proporţionale, atunci determinantul este nul.
P7. Dacă linia i a unei matrice A este suma a doi vectori, atunci determinantul ei este egal cu suma a doi determinanţi corespunzători
matricelor care au aceleaşi linii ca A, cu excepţia liniei i unde au câte unul din cei doi vectori.
Pentru determinanţi de ordin 2, proprietatea spune că: a  a b  b  a b  a b .
' ' ' '

c d c d c d
Observaţie: O proprietate analoagă are loc şi pentru coloane.
P8. Dacă o linie(o coloană) a unei matrice pătratice a este o combinaţie liniară de celelalte linii(coloane), atunci det(A)=0.
P9. Dacă la o linie(o coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii(coloane) înmulţite cu acelaşi număr, atunci această matrice are
acelaşi determinant ca matricea A.
P10. det (In) = 1.
P11. det(λA) = λndet(A), A  Mn(C).
P12. Dacă A=(aij) este o matrice triunghiulară(sau diagonală), atunci det(A)=a11∙a22∙ ... ∙ann.
(Valoarea determinantului este egală cu produsul elementelor de pe diagonala principală).
P13. Dacă A,B  Mn(C), atunci det(A·B) =det(A)·det(B) (Determinantul produsului a două matrice pătratice este egal cu produsul
determinanţilor acelor matrice). În particular det(An) = (det(A))n , nN*.

3. Calculul inversei unei matrice

Definiţie. Fie A= (aij)Mn(C).

Matricea A se numeşte inversabilă dacă există matricea B  Mn(C) cu proprietatea că A B = B  A = In (matricea unitate).
Matricea B din definiţie se numeşte inversa matricei A şi se notează B = A–1. Deci AA–1=A–1A = In.
33
Teoremă. Matricea AMn(C) este inversabilă dacă şi numai dacă det (A) ≠ 0.
O astfel de matrice se numeşte nesingulară.

Construcţia lui A-1 presupune următorii paşi:

 a11 a12 ... an1 
 a11 a12 ... a1n  ,
 
Pasul 1. (Construcţia transpusei) Dacă atunci construim transpusa lui A a a ... an 2 
  t
A   12 22
a
A   21
a 22 ... a 2 n   ... ... ... ... 
... ... ... ...   
 
a
 n1 a n 2 ... a nn   a1n a2n ... ann 
  111 d 11  11 2 d 12 ...  11 n d 1n  obţinută din tA, înlocuind fiecare element cu
Pasul 2. (Construcţia adjunctei): Matricea 
  12 1 d  12 2 d 22 ...  12 n d 2 n 
A*   21

 ... ... ... ... 
 
  1 d n1  1  1
n 1 n2 nn
d n2 ... d nn 
complementul său algebric se numeşte adjuncta matricei A. Elementul dij este determinantul obţinut prin tăierea liniei i şi coloanei j
din matricea tA.

Pasul 3. (Construcţia inversei): 1

A 1   A*
det  A

4. Ecuaţii matriceale

Voi prezenta în continuare o tehnică de rezolvare a unor ecuaţii de forma AX = C, XA = C, AXB = C, unde A, B, C sunt matrici cunoscute,
iar X este matricea de aflat. Astfel de ecuaţii se numesc ecuaţii matriceale.
Astfel de ecuaţii se pot rezolva numai atunci când A, B sunt matrice pătratice inversabile.
*** Pentru rezolvarea ecuaţiei AX=C, înmulţim la stânga egalitatea cu A-1 şi avem:
1

A  AX   A C  A A X  A C  I n X  A C  X  A C .
1 1 1 1 1
Deci soluţia ecuaţiei date este X = A C.
-1

*** Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei XA = C, vom înmulţi la dreapta cu A-1 şi analog vom găsi X = CA-1.
***Pentru găsirea soluţiei ecuaţiei AXB = C, înmulţim egalitatea la stânga cu A-1 şi la dreapta cu B-1 şi obţinem X= A-1CB-1.

5. Aplicaţii

1. Calculaţi determinanţii de ordinul doi:

1 1  1 1 ; 1. 3) 3 1.
1. 1)  1  3  (1)  2  3  2  5 ; 1. 2)
2 3 3  2 3  3
2 1  2 2 0 5 1 2 3
2. Calculaţi determinanţii de ordinul trei: 2.1) ; 2. 2) ; 2. 3) .
6 1 1 5 3 3 3 1 2
4 5 3 0 4 6 2 3 1
3. Calculaţi determinanţii următori, folosind proprietăţile determinanţilor:
ad bd cd a b c d d d a b c 1 1 1
3. a)
a b c  a b c  a b c  a b c  d a b c  0  d 0  0
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
ab ba b a a b b b b a a b b b b
3. b)
b  c c  b c  b  b c  c c c  1 b b c  c c c  1  0  0  0
ca ac a c c a a a a c c a a a a

4. Se consideră matricea A  
a 9
  cu a. Să se determine valorile reale ale lui a pentru care matricea A este inversabilă.
1 a
R: A este inversabilă  det A 0, deci a2  9  0, de unde a  3. Aşadar valorile reale cerute sunt 3. Putem scrie a\{3}.

5. Să se găsească inversa matricei A   3 5 .

 
2 4
R: Se calculează det A= 3·4 2·5 = 2  0. Scriem transpusa lui A: 3 2 .
t
A 
5 4
Scriem adjuncta lui A: A*   11 12  , unde  ij sunt complemenţii algebrici ai elementelor matricei tA.
 
  21  22 
Calculăm complemenţii: 11   111  4  4 , 12   1
1 2
 5  5 ,  21   1
2 1
 2  2 ,  22   1
2 2
 3  3.

Deci A*   4 5  . Scriem inversa matricei A:

 
 2 3 
 5
1 1  4 5   2 
2
A1   A*    .
 
det  A  2  2 3  
 1 3 
 
 2 

34
 APLICAŢII ALE DETERMINANȚILOR
Fie punctele A(x1 , y1) ,B (x2 , y2) şi C(x3,y3).

x y 1
1. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A şi B este: AB : x1 y1 1  0
x2 y2 1
x1 y1 1
2. Condiţia de coliniaritate a punctelor A, B şi C
Trei puncte A(x1 , y1) ,B (x2 , y2) şi C(x3, y3) sunt coliniare dacă şi numai dacă: x 2 y2 1  0
x3 y3 1

1 , unde x1 y1 1
3. Aria triunghiului ABC este:    x2 y 2 1
.
2
x3 y3 1
4. Probleme rezolvate
 Să se determine ecuaţia dreptei AB ştiind că : a) A(1;3) şi B(- 2;5); b) A(0;-3) şi B(0;5).
x y 1
R: a) Ecuaţia dreptei AB este:
1 3 1  0  x  3  1  1  5  1  (2)  y  1  (2)  3  1  1  5  x  1  y  1  0 
2 5 1

2x – 3y +11=0.
b) Ecuaţia dreptei AB este: - 8x = 0 sau x = 0.

 Să se determine aria triunghiului ABC ştiind că A(2;1) , B(1;5) , C(-2;4)

R: Aria triunghiului ABC este A = 13/2

 Să se determine mR astfel încât punctele A(1;5) , B(4;m) şi C(2;-3) să fie coliniare.
R: m = – 19.

 Se dau punctele M(1, 2), N(-2, 3) şi P(4, a +5) , aR. Determinaţi parametrul a astfel încât :
a) M , N , P să fie coliniare; b) aria triunghiului MNP să fie egală cu 30.
R: a) – 3a – 12=0, de unde a= – 4; b) 1 , cu soluţiile: a = – 24 şi a=16.
3a  12  30
2

SISTEME DE ECUAŢII LINEARE

a1 x  b1 y  c1 z  d1  a1 b1 c1 
  
Forma generală: a 2 x  b2 y  c 2 z  d 2 Matricea sistemului: a b2 c2 
 A 2
............................... ... ... ... 
 
 a c n 
a n x  bn y  c n z  d n  n bn
 d1   x
   
Matricea termenilor liberi: d  Matricea necunoscutelor: X   y 
B 2
 
... z
d   
 n
Atunci forma matriceala a sistemului este: AX=B.

Un sistem de ecuaţii liniare în care matricea termenilor liberi este nulă se numeşte sistem omogen.

Tipuri de sisteme:
-sistem compatibil determinat - când sistemul are soluţie unică.
-sistem compatibil nedeterminat - sistemul are mai multe soluţii.
-sistem incompatibil - sistemul nu are soluţii.

METODE DE REZOLVARE A SISTEMELOR

1. Metoda Cramer:
-sistem Cramer – nr. de ecuatii este egal cu nr. de necunoscute
- det. sistemului este nenul
Daca sistemul este de tip Cramer cu necunoscutele x1 , x2 , x3 ,..., xn , se notaeză  x ,  x ,....,  x
1 2 n
determinanţii asociaţi necunoscutelor.

Determinantul  xi se obţine înlocuind coloana „i” a coeficienţilor necunoscutei xi cu termenii liberi.

 x1  x2  x3  xn
Prin metoda lui Cramer soluţiile sistemului sunt date de formulele: x1  , x2  , x3  , …, x n 
   
35
2. Metoda Gauss:
-constă în aducerea sistemelor de ecuaţii liniare la o formă triunghiulară sau trapezoidală prin eliminarea succesivă a necunoscutelor

Aplicaţii
mx  y  z  m 2  3
1. Fie sistemul  ,m .
5 x  2 y  z  2
 m  1 x  2 y  3z  2
 
a) Să se determine m , ştiind că det  A  12 , unde A este matricea asociată sistemului.

b) Să se determine m , astfel încât sistemul să aibă soluţia 1, 2, 3 .

c) Pentru m  1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.

 x  2 y  3z  3
2. Fie sistemul 2 x  y  z  4 ,m .

mx  y  4 z  1

a) Să se arate că tripletul  0,3,1 este soluţie a sistemului pentru m  .

b) Să se determine valorile lui m pentru care sistemul admite soluţie unică.

c) Pentru m / 3 să se rezolve sistemul.
 x  2 y  3 z  3
3. Fie sistemul  ,m .
2 x  y  z  4
mx  y  4 z  1

a) Să se determine m astfel încât  2,1, 1 să fie soluţie a sistemului.
b) Să se rezolve ecuaţia det  A  m2  3m, m  .
c) Pentru m  5 să se rezolve sistemul de ecuaţii.

2 x  5 y  4 z  0
4. Fie sistemul 3 x  y  z  1 , a .

2 x  z  a

a) Să se calculeze det  A .
b) Pentru a  1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
c) Să se determine cea mai mică valoarea a lui a pentru care soluţia sistemului este formată din trei numere naturale.

 x  ay  2 z  1
5. Fie sistemul  a
 x   2a  1 y  3z  1
, .

 x  ay   a  3 z  1
a) Să se arate că det  A  a 2  6a  5 .
b) Să se rezolve ecuaţia det  A  0 .
c) Pentru a0 să se rezolve sistemul de ecuaţii.

LEGI DE COMPOZIŢIE
Def: o aplicaţie  : M x M  M, (x, y)  (x, y) se numeşte lege de compoziţie internă pe mulţimea M.
Notaţii: 1) notaţie aditivă (x, y) = x + y (sumă)
2) notaţie multiplicativă (x, y) = x  y (produs)

Parte stabilă
Def: Fie o mulţime M   şi  : M x M  M o lege de compoziţie pe M.
O submulţime S  M se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea de compoziţie , dacă x, yM, (x, y)M.

Proprietăţi: Fie M   şi  : M x M  M o lege de compoziţie pe M.

1) Comutativitatea:  x, y  M, x  y = y  x
Exemplu:  : R x R  R, (x, y) = 2xy + x + y + 3 = 2yx + y + x + 3 = (y, x).
2) Asociativitatea:  x, y, z  M, (x  y)  z = x  (y  z)
Contraexemplu: scăderea pe Z este lege de compoziţie neasociativă, deoarece (3–7)–9 ≠ 3–(7–9).
3) Elementul neutru:  e  M a. î.  x  M, e  x = x  e = x
4) Elementele simetrizabile:
Elementul x  M se numeşte simetrizabil în raport cu legea ”” dacă  x’  M a. î. x  x’ = x’ x = e.

Def: Perechea (M, ) se numeşte monoid dacă legea de compoziţie  este asociativă şi admite element neutru.

36
 Aplicaţii

1. Pe mulţimea se defineşte legea de compoziţie

asociativă x y  2 xy  6 x  6 y  21 .
a) Calculaţi  3 3 .
b) Arătaţi că x y  2  x  3 y  3  3, x, y  .
c) Calculaţi 1 2 3 ... 2015 .

2. Pe mulţimea se defineşte legea de compoziţie

asociativă x  y  xy  7 x  7 y  56 .
a) Calculaţi  7   7 .
b) Arătaţi că x  y   x  7  y  7   7, x, y  .
c) Calculaţi 1 2  3 ...  2015 .

3. Pe mulţimea se defineşte legea de compoziţie

asociativă x  y  xy  4  x  y  5 .
a) Calculaţi 4  5 .
b) Arătaţi că x  y   x  4 y  4  4, x, y  .
c) Calculaţi 1 2  3 ...  2014 .

4. Pe mulţimea se defineşte legea de compoziţie

asociativă x y  xy  2 x  2 y  6 .
a) Verificaţi dacă x y   x  2 y  2  2, x, y  .
b) Arătaţi că x 2  2 x, x  .
c) Calculaţi 1 2 3 ... 2013 .

5. Pe mulţimea se defineşte legea de compoziţie

x  y  2 xy  6 x  6 y  21 .
a) Arătaţi că x  y  2  x  3 y  3  3, x, y  .
b) Arătaţi că legea "  este asociativă pe
"
.
c) Calculaţi 1 2  3 ...  2011 .

GRUPURI
Def: Fie G o mulţime nevidă şi  : G x G  G o lege de compoziţie pe G. Perechea (G, ) se numeşte grup dacă legea de compoziţie:
1) este asociativă: (x  y)  z = x  (y  z),  x, y, z  M
2) admite element neutru:  e  M a. î. e  x = x  e = x,  x  M
3) admite câte un element simetrizabil pentru oricare element al mulţimii G:  x  M,  x’  M a. î. x  x’ = x’ x = e
Dacă legea de compoziţie este şi comutativă:
x  y = y  x,  x, y  M, atunci grupul se numeşte comutativ sau abelian.
Morfisme de grupuri
Fie (G1, ) şi (G2, ) două grupuri.
Def. 1: Funcţia f : G1  G2 se numeşte morfism de grupuri dacă
f(x  y) = f(x)  f(y),  x, y  G1.
Def. 2: Funcţia f : G1 G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacă f este morfism de grupuri şi este funcţie bijectivă.
Def. 3: Grupurile (G1, ) şi (G2, ) se numesc grupuri izomorfe şi se scrie G1  G2 dacă între ele există cel puţin un izomorfism de grupuri.
Exemplu: f: (R, +)  (R+*, ), f(x) = ax, cu a număr real, pozitiv şi a  1 este morfism de grupuri. În particular f(x) = ex.
Justificare: x, yR, avem: f(x+y) = ax+y = ax  ay = f(x)  f(y). Elementele neutre în cele două grupuri sunt 0 şi 1, şi avem f(0) = a0 = 1. În
R, elementul simetric al lui x este – x, iar în R+* , elementul ax are simetricul a– x.
f este chiar izomorfism de grupuri, deoarece am văzut că este morfism şi, în plus, este bijectiv. Deci (R, +)  (R+*, ).

INELE
Definiţie. Fie A o mulţime nevidă şi legile de compoziţie  : A x A  A şi T: A x A  A.
Tripletul (A, , T) se numeşte inel dacă se verifică:
A1. Axiomele grupului , deci (A, ) -grup comutativ:

37
 -  este asociativă;
-  este comutativă;
-  admite element neutru;
- toate elementele lui A sunt simetrizabile faţă de .
A2: Axiomele monoidului, deci (A, T) -monoid:
- T este asociativă;
- T admite element neutru.
A3: Axiomele distributivităţii:
x T (y  z) = (x T y)  (x T z), x, y, z  A;
(x  y) T z = (x T z)  (y T z), x, y, z  A.

Dacă legea de compoziţie T este comutativă, atunci (A, , T) se numeşte inel comutativ.

Elementele simetrizabile din monoidul (A, T) se numesc elementele inversabile ale inelului sau unităţi ale inelului şi se notează cu U(A).

Perechea ( U(A), T) este grup, numit grupul unităţilor inelului A.

Exemple: (Z, +, ), (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ), sunt inele comutative.

Exerciţiu rezolvat 1:
Pe mulţimea Z se definesc legile de compoziţie  şi  prin:
x○y=x+y–5
x  y = xy – 5x – 5y + 30
Rezolvare:
A1:
- x, y, z  Z, x ○ (y ○ z) = x ○ (y + z – 5) = x + y + z – 5 – 5 = (x + y – 5) + z – 5 = (x ○ y) ○ z
- x, y  Z, x ○ y = x + y – 5 = y + x – 5 = y ○ x
-  e  Z, a. î. avem x ○ e = e ○ x = x,  x  Z.
x ○ e = x, de unde x + e – 5 = x, deci e = 5 este elementul neutru al legii ○.
-  x  Z,  x’  Z a. î.. x○ x’ = x’ ○ x = e
x ○ x’ = e sau x ○ x’ = 5, adică x + x’– 5 = 5, deci x’ = – x + 10.
A2:
- x, y, z  Z, x  (y  z) = x  (yz – 5y – 5z + 30) = xyz – 5xy – 5xz + 30x – 5x – 5yz + 25y + 25z – 150 + 30 =
= xyz – 5xy – 5xz – 5yz + 25x + 25y + 25z – 120. (1)
(x  y)  z = (xy – 5x – 5y + 30)  z = xyz – 5xz – 5yz + 30z – 5xy + 25x + 25y – 150 – 5z + 30 =
= xyz – 5xy – 5xz – 5yz + 25x + 25y + 25z – 120. (2)
Din (1) şi (2)  x  (y  z) = (x  y)  z.
-  e  Z a. î. să avem: x  e = x  e = x,  x  Z,
6x  5
xe – 5x – 5e + 30 = x  e(x – 5) = 6x – 30  e   6, pentru x  5 .
x5
Verific şi pentru 5: x  e = 5  6 = 30 – 25 – 30 + 30 = 5 = x. Deci e = 6 este elementul neutru al legii .
A3: x, y, z  Z, x  (y ○ z) = x  (y + z – 5) = xy + xz – 10x – 5y – 5z + 55 (1)
(x  y) ○ (x  z) = (xy – 5x – 5y + 30) ○ (xz – 5x – 5z +30) = xy + xz – 10x – 5y – 5z + 55 (2)
Din (1) şi (2)  x  (y ○ z) = (x  y) ○ (x  z).
Analog demonstrăm că (x ○ y)  z = (x  z) ○ (y  z), x, y, z  Z.
Deci tripletul (Z, ○, ) este inel comutativ.

CORPURI
Definiţie. Fie A o mulţime nevidă şi legile de compoziţie  : A x A  A şi T: A x A  A.
Inelul (A, , T) se numeşte corp dacă orice element al său, cu excepţia elementului neutru din (A, ), este inversabil în raport cu legea de
compoziţie T.
Dacă T este comutativă, corpul se numeşte corp comutativ.

Exerciţiu rezolvat 2:
Pe mulţimea R se definesc legile de compoziţie ○ şi  prin:
x○y=x+y–2
x  y = xy – 2x – 2y + 6
Rezolvare: Verficăm axiomele inelului şi, în plus, studiem ce elemente sunt inversabile în raport cu legea „”.
A1:
- x, y, z  R, x ○ (y ○ z) = x ○ (y + z – 2) = x + y + z – 2 – 2 = (x + y – 2) + z – 2= (x ○ y) ○ z
- x, y  R, x ○ y = x + y – 2 = y + x – 2 = y ○ x
-  e  R, a. î. avem x ○ e = e ○ x = x,  x  R.
x ○ e = x, de unde x + e – 2 = x, deci e = 2.
-  x  R,  x’  R, a. î.. x ○ x’ = x’ ○ x = e
x ○ x’ = e sau x ○ x’ = 2, adică x + x’ – 2 = 2, de unde x’ = 4 – x.
A2:
- x, y, z  R, x  (y  z) = x  (yz – 2y – 2z + 6) = xyz – 2xy – 2xz + 6x – 2x – 2yz + 4y + 4z – 12 + 3 =
= xyz – 2xy – 2xz – 2yz + 4x + 4y + 4z – 9 (1)
(x  y)  z = (xy – 2x – 2y + 3)  z = xyz – 2xz – 2yz + 6z – 2xy + 4x + 4y – 12 – 2z + 3 =
= xyz – 2xy – 2xz – 2yz + 4x + 4y + 4z – 9 (2)
Din (1) şi (2)  x  (y  z) = (x  y)  z.
38
-  x, y  R, x  y = xy – 2x – 2y + 6 = yx – 2y – 2x + 6 = y  x
-  e  R a. î. să avem: x  e’ = x  e’ = x,  x  R,
3x  2 
x  e’ = x  xe’ – 2x – 2e’ + 6 = x  e’(x – 2) = 3x – 6  e'   3, pentru x  2 .
x2
Probăm şi pentru x = 2: x  e = 2  3 = 6 – 4 – 6 + 6 = 2 = x. Deci e’ = 3 este elementul neutru al legii .
2x  3
-  x  R,  x’  R a. î. x  x’ = x’  x = 3  xx’ – 2x – 2x’ + 6 = 3  x'  , pentru x  2 .
x2
A3: x, y, z  R, x  (y ○ z) = x  (y + z – 2) = xy + xz – 4x – 2y – 2z + 10 (1)
(x  y) ○ (x  z) = (xy – 2x – 2y + 6) ○ (xz – 2x – 2z + 6) = xy + xz – 4x – 2y – 2z + 10 (2)
Din (1) şi (2)  x  (y ○ z) = (x  y) ○ (x  z).
Analog demonstrăm că (x ○ y)  z = (x  z) ○ (y  z), x, y, z  R.
Deci tripletul (R, ○, ) este corp comutativ.

TEST DE EVALUARE – MATRICE – Nr. 1

1) Stabiliţi dacă următoarele propoziţii sunt adevărate sau false:

a. Există matrice A pentru care Tr ( A)  t A . (A / F)
b. Numărul elementelor pe care îl are o matrice de ordinul 3 este 9. (A / F)

2) Se consideră matricea A   2 2  .
 
1 1
a) Să se arate că există un număr real a, astfel încât A2 = a A.

b) Să se arate că (A – tA)2018 = – I2 .

TEST DE EVALUARE – MATRICE – Nr. 2

1) Aflaţi matricea X astfel încât: 

1 3   3  5  .
   X   
 2 4   4  6

1 1 0   3 1 1
2) Se dau matricele:   şi   . Să se calculeze:
A  0 1 0 B  1 3 1
0 0 1  1 1 3 
  
a) 3A-2B+4I3= b) A  B  c) A2-B2= d) At-2Bt= e) Tr(A)

1 x 2 x 2  2 x 
3) Se consideră funcţia   . Să se demonstreze că f ( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  R.
f : R  M 3 ( R), f ( x)   0 1 4x 
0 0 1 
 

TEST DE EVALUARE – MATRICE – Nr. 3

 1 3 
Aflaţi matricea X astfel încât: 
1 1 0  .
 0  1  X   0 2  1.
1)
   
1 1 0  2 1 1 
  şi  
2) Se dau matricele:
A   0 0 1 B   0 1 1  . Să se calculeze:
 0 1 0  0 0 1
   
a) 3A-2B+4I3= b) A  B  c) A2-B2= d) At-2Bt= e) Tr(B)
3) Se consideră matricele A  
4  6  şi X(A)=I +aA. Să se verifice că
 X (a)  X (b)  X (a  b  ab), a, b  R.

2
2  3

TEST DE EVALUARE – MATRICE – Nr. 4

 1  2 4
1) Fie A = 
 3  5 0
 o matrice de tip …….. și   5  C . Calculați Tr A .
 8 1 7
 
 1 5  2 1 
2) Fie A =   și B =   . Găsiţi matricea: 2t A  (3)t B .
  4 2  3 0
 0 1  6  1
   

39
3) Determinați matricea X de tipul ……. , știind că 
 1 5  7 21 .
   2 X   
  4 3   12 11 

TEST DE EVALUARE – MATRICE – Nr. 5

 0 2 1
1) Fie A =   o matrice de tip …….. și   10  C . Calculați Tr A .
 1 5 4
 6 1 3
 
2) Fie A = 
1  3 0  și B =   6 0  2  . Găsiţi matricea: t
   3 A  (2)t B .

 4 1 5  1 7 8 
 
3) Fie A=  3  3  . Calculaţi: (a) Tr ( A)
 3 1 

, (b) A2 = A·A .

TEST DE EVALUARE – DETERMINANTI – Nr. 1

1. Stabiliţi dacă următoarele propoziţii sunt adevărate sau false:

a) Determinantul unei matrice pătratice cu toate elementele egale este nenul. (A / F)
b) Punctele A(-2, 0), B(0, 1), C(4, 3) sunt coliniare. (A / F)
2. Rezolvaţi în ecuaţiile:
3x x  2 3 x 1
a)  0; b)  x 1 3  0.
4 2
1 3 x
3. Se dau punctele A(7, 2), B(5, 3), C(3, 4), D(-3, 1). Se cere:
a) Să se arate că punctele A, B, C sunt coliniare.
b) Să se calculeze aria triunghiului ABD.
c) Să se scrie ecuaţia dreptei AD.
d) Să se scrie ecuaţia medianei AM, unde M este mijlocul  BD .
e) Să se determine m ştiind că aria triunghiului ABE este egală cu 5, unde E  m  2, 1 .

TEST DE EVALUARE – DETERMINANTI – Nr. 2

2 3 1
1. Calculaţi: a) ; b) 1 1 1 .
4 1 1
ab bc ca
1 2 2
1 1 1
c a b
2. Să se determine m pentru care punctele A(m, m+2), B(m, 3) şi C(1, 3 ) sunt coliniare.

3. Se consideră punctele M n 3n ,5n , n   .

a) Scrieţi ecuaţia dreptei M1M 2 ; b) Aflaţi n pentru care aria triunghiului M n M n 1M n  2 este egală cu 1800.

TEST DE EVALUARE – DETERMINANTI – Nr. 3

1. Stabiliţi dacă următoarele propoziţii sunt adevărate sau false:

a) Determinatul matricei unitate de ordinul 3 este un număr strict pozitiv. (A / F)
b) Aria triunghiului cu vârfurile în A(-3, 0), B(0, 2), C(4, 2) este egală cu 4. (A / F)

2. Rezolvaţi în ecuaţiile:
3x x  5 4 x 1
a) 0; x 1
b)
4 0
.
4 2
1 4 x
3. Se dau punctele A(6, 2), B(4, 3), C(2, 4) D(4, -2). Se cere:
a) Să se arate că punctele A, B, C sunt coliniare.
b) Să se calculeze aria triunghiului ACD.
c) Să se scrie ecuaţia dreptei CD.
d) Să se scrie ecuaţia medianei AM, unde M este mijlocul CD .
e) Să se determine m ştiind că aria triunghiului ABE este egală cu 4, unde E  1, m  3 .

40
 TEST DE EVALUARE – DETERMINANTI – Nr. 4

1. Calculaţi:

1 2 1
a) ; b) 1 1 1 .
3 1 2 bc ca ab
1 2 3 1 1 1
a b c
2. Să se determine m pentru care punctele A(m, m-5), B(m, 1) şi C(1, 1 ) sunt coliniare.

3. Se consideră punctele Pn 2 n ,3n , n   .

a) Scrieţi ecuaţia dreptei PP

1 2.
b) Aflaţi n pentru care aria triunghiului Pn Pn 1 Pn  2 este egală cu 216.

TEST DE EVALUARE – LEGI DE COMPOZIŢIE – Nr. 1

1. Pe R definim legea: x  y  x  y  2 .
a) Să se calculeze 3  5  7 0.
b) Arătaţi că [2, +∞) este parte stabilă a lui R în raport cu legea *.
c) Rezolvaţi în R ecuaţia: 2 x  4 x  0 .

2. Fie pe G=R\{2} legea de compoziţie : x  y  xy  2 x  2 y  6 .

a) Arătaţi că legea de compoziţie este asociativă.
b) Stabiliţi dacă legea are element neutru.
c) Determinaţi simetricul elementului 6.

3. Pe R se consideră legile de compoziţie şi x  y  xy  3( x  y )  12. Dacă e1 este elementul neutru în

raport cu legea de compoziţie „  ” şi e2 este elementul neutru în raport cu legea de compoziţie „  ” calculati e1  e2 e1 e2 .

TEST DE EVALUARE - LEGI DE COMPOZIŢIE – Nr.2

1. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de compozitie: x  y  xy  5( x  y )  30 , x  y  x  y  5 şi multimea : M=[5,

+).
a) Să se verifice că: x  y  ( x  5)( y  5)  5 x, y  R .
b) Să se calculeze: 1  (2  3)  (1  2)  (1  3) .
c) Să se rezolve în R ecuaţia: x  x  5.x
d) Să se arate că x  ( y  z )  ( x  y )  z , x, y , z  R .
e) Să se demonstreze că pentru x, y  M rezultă că x  y  M.
2. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de compoziţie x  y  x  y  3 şi respectiv x  y  xy  3( x  y )  12 .
 x ( y  1)  0
Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , x, y  R.
( x  1)  y  x  ( y  1)

TEST DE EVALUARE - LEGI DE COMPOZIŢIE – Nr.3

1. Pe mulţimea R se consideră legea de compoziţie: x  y  xy  4x  4 y  12

3
a. calculati 2  ;
4
b. Sa se arate ca x  y  ( x  4)( y  4)  4 , x, y  R
c. Verificati daca (R,◦) este monoid comutativ
d. Determinati elementele simetrizabile in raport cu legea data, precum si simetricele elementelor -1,0,1,2.
e. Să se demonstreze că pentru x, y   4, rezultă că x  y   4, .
f. Să se calculeze (-2013)◦(-2012)◦ . . .◦2012◦ 2013

 1  2 x 4x  

2. Se consideră G   A( x)    / x  R   M 2 (Q) este parte stabilă a lui M 2 (Q) în raport cu înmulţirea matricelor.

   x 1  2x  


TEST DE EVALUARE – GRUPURI – Nr. 1

1. Pe mulţimea G se consideră legea de compoziţie G  G  G ,  x, y   x y  xy  5 x  5 y  30 .

41
a) Să se arate că  G,  este grup comutativ.
b) Să se demonstreze că
x y   x  5 y  5  5, x, y  G .
c) Să se determine simetricul elementului x  3 .
d) Să se calculeze 1 2 2019 .
e) Să se rezolve ecuaţia x x 9.
f) Să se rezolve ecuaţia x x xx.
2. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x* y  x  y 3 şi x y  xy  5  x  y   30 .
 x  3 * y  2
Să se rezolve sistemul  , unde x, y  .

 x  y  6  10
  
3. Să se rezolve ecuaţia 3 x 2  x  2  0 , în 4.

TEST DE EVALUARE – GRUPURI – Nr. 2

1. Pe mulţimea G se consideră legea de compoziţie G  G  G ,  x, y   x y  xy  6 x  6 y  42 .

a) Să se arate că  G,  este grup comutativ.
b) Să se demonstreze că
x y   x  6 y  6  6, x, y  G .
c) Să se determine simetricul elementului x  4 .
d) Să se calculeze  2010  2009 2010 .
e) Să se rezolve ecuaţia x x  10 .
f) Să se rezolve ecuaţia x x xx.
2. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x y  x  y  xy şi x* y  x  y  2 .

 x  y  2  6
Să se rezolve sistemul  ,unde x, y  .
 x  3 *  y  1  4
 
3. Să se rezolve ecuaţia x 2  x  3  4 , în 5 .

TEST DE EVALUARE – GRUPURI – Nr. 3

1. Pe mulţimea G se consideră legea de compoziţie G  G  G ,  x, y   x y  xy  4 x  4 y  20 .

 G,  este grup comutativ.
a) Să se arate că

b) Să se demonstreze că x y   x  4  y  4   4, x, y  G .
c) Să se determine simetricul elementului x  2 .
d) Să se calculeze 1 2 2019 .
e) Să se rezolve ecuaţia x x  13 .
f) Să se rezolve ecuaţia x x xx.
2. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x * y  x  y  1 şi x y  xy  4  x  y   20 .

 x  1 * y  2
Să se rezolve sistemul 
 , unde x, y  .
 x  y  58
   
3. Să se rezolve ecuaţia 2 x 2  2 x  1  1 , în 4

TEST DE EVALUARE – GRUPURI – Nr. 4

1. Pe mulţimea G se consideră legea de compoziţie G  G  G ,  x, y   x y  xy  3x  3 y  12 .

a) Să se arate că  G,  este grup comutativ.
b) Să se demonstreze că

42
 x y   x  3 y  3  3, x, y  G .
c) Să se determine simetricul elementului x  5 .
d) Să se calculeze  2010  2009 2010 .
e) Să se rezolve ecuaţia x x  7.
f) Să se rezolve ecuaţia x x xx.
2. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x  y  x  y  xy şi x y  x  y  2.

Să se rezolve sistemul 
 x  y 2  8
,unde x, y  .

 x  1  y  1  6

  
3. Să se rezolve ecuaţia x 2  2 x  1  4 , în 5 .

TEST DE EVALUARE – INELE

1. Determinaţi suma elementelor inversabile din inelul (3, +, ·).

(b) Determinaţi produsul elementelor inversabile din inelul (10, +, ·).

2. Se consideră inelul (6, +, ·). Rezolvați ecuația 2ˆ x  4ˆ , unde x6.

  t
3. Dacă matricea M   4 6  cu elemente în inelul (9, +, ·), găsiţi matricea M  t M , unde M este transpusa matricei M.
7 5
 
   
4. Fie mulţimea M   A(a, b)   1 a  / a, b  M   .
 b 0 2 2 

   

(a)1 Să se demonstreze că a2 = a, aM2(2).

(b)1 Pentru a  1 , să se determine bM2(2), ştiind că A(a, b)  A(1,1)  O2 .

(c) Găsiţi a2, pentru care A2 (a, a)  M .

Bibliografie:
◊ Marius Burtea,Georgeta Burtea - Manual de matematică pentru clasa a XI-a –Ediția a 3-a revizuită 2011, Editura Prior&Books
Educațional,2011
◊ Marius Burtea,Georgeta Burtea - Manual de matematică pentru clasa a XII-a, Editura Carminis Educațional,2007
◊ Marius Burtea,Georgeta Burtea -Breviar teoretic clasa a XI-a ,exerciții și probleme matematică,Editura Campion,2014
◊ Marius Burtea,Georgeta Burtea -Breviar teoretic clasa a XII-a ,exerciții și probleme matematică,Editura Campion,2014
◊ Cristian Voica, Mihaela Singer, Mihai Sorin Stupariu - Matematică pentru clasa a XII-a M5, Editura Sigma, Bucuresti 2007

43
 Capitolul 5. ISTORIE

CAPITOLUL I: Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenţei romane a românilor, a stăruinţei elementului daco-
roman, a unităţii de neam şi de limbă, dar şi conştiinţa românilor despre originea lor romanică.
Etnogeneza românească se referă la procesul de formare a poporului român şi a limbii române, proces încheiat în linii mari la
sfârşitul secolului al VIII-lea. Românii s-au format pe un teritoriu vast care se întindea la nordul şi la sudul Dunării, înglobând fostele
provincii romane Dacia şi Moesia. Cuceritorii romani s-au suprapus peste populaţiile tracice, înrudite între ele: daco-geţii şi moesii.
Poporul român este rezultatul unei duble sinteze, la fel ca toate popoarele romanice.
Prima sinteză este cea dintre elementul autohton daco-moesic şi coloniştii romani şi stă la baza formării poporului român. Prin
asimilarea culturii romane autohtonii se romanizează deplin. Este vorba despre procesul de romanizare. Romanizarea s-a desfăşurat în trei
etape: prima etapă a avut un caracter preliminar, precedă cucerirea şi are loc prin intermediul împrumuturilor din cultura materială romană; a
doua etapă este cea propriu-zisă, în timpul ocupaţiei romane, între 106 şi 271 şi la ea contribuie o serie de factori precum: administraţia,
armata, veteranii, coloniştii, urbanizarea, religia, cultura, dreptul roman, elementul esenţial fiind cel lingvistic, adică limba latină; a treia
etapă este cea după retragerea aureliană din 271-274, un factor esenţial fiind în acest caz creştinismul.
A doua sinteză se referă la asimilarea migratorilor de către populaţia daco-romană. În perioada marilor migraţii populaţiei daco-
romane i se alătură populaţii germanice (secolul al III-lea) şi slave (secolul al VI-lea). În anul 602 slavii trec masiv în Imperiul Roman de
Răsărit, unde se stabilesc. Astfel are loc separarea latinităţii din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. La nordul Dunării slavii, mai
puţin numeroşi, sunt asimilaţi de populaţia romanică, pe când la sud de Dunăre se întâmplă invers.
Limba română este o limbă neolatină, la formarea căreia au concurat trei elemente: substratul daco-moesic, stratul latin, adstratul
slav.
Originea latină şi vechimea românilor este subliniată în istoriografia Evului Mediu.
Primii care au tratat această problemă au fost autorii bizantini, care cunoşteau identitatea etnică a românilor. Tratatul militar
Strategikon îi numeşte romani, termen folosit şi în lucrarea împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Despre administrarea imperiului:
„aceştia se mai numesc şi romani pentru că au venit de la Roma şi poartă acest nume până în ziua de azi.”
Notarul anonim al regelui Bela al Ungariei afirma în Gesta Hungarorum că la sosirea ungurilor în Pannonia au găsit aici slavi,
bulgari şi „blachi, adică păstorii romanilor.”
Intrarea spaţiului românesc în sfera de interes al Romei şi declanşarea luptei antiotomane au determinat creşterea interesului
umaniştilor italieni pentru identitatea românilor. Poggio Bracciolini a afirmat originea romană a poporului român, descendent al unei colonii
fondată de Traian.
Umanistul transilvănean Nicolaus Olahus afirmă unitatea de neam şi limbă a românilor în lucrarea sa Hungaria, la 1536.
Problema romanităţii românilor a preocupat şi cronicarii secolului al XVII-lea, precum Grigore Ureche, Miron Costin sau Dimitrie
Cantemir.
Grigore Ureche, în lucrarea „Letopiseţul Ţării Moldovei” susţine latinitatea limbii române şi demonstrează romanitatea. Miron
Costin continuă opera lui Ureche şi scrie „Letopiseţul Ţării Moldovei”, dar şi primul tratat savant despre originea românilor, „De neamul
moldovenilor.” Susţine ideea că istoria românilor începe cu afirmarea elementului dacic modelat prin cucerire romană, afirmă continuitatea
daco-romanilor după retragerea romanilor din Dacia şi rezistenţa în faţa migratorilor. Originea romanică este atestată de numele de „rumâni”
dat acestei populaţii, latinitatea limbii române şi urmele lăsate în Dacia: „de la Râm ne tragem.” Dimitrie Cantemir, în „Hronicul româno-
moldo-vlahilor” vorbeşte depre continuitatea şi unitatea româno-moldo-vlahilor în spaţiul carpato-dunărean, susţinând şi dăinuirea
elementului roman după retragerea aureliană. El susţine totodată descendenţa pură din Traian. În secolul al XVIII-lea se afirmă lupta de
emancipare naţională a românilor din Transilvania. Prin argumente legate de romanitate şi întâietate românii au cerut recunoaşterea naţiunii
române alături de celelalte naţiuni privilegiate şi înlăturarea denumirii jignitoare de „tolerat”, recunoaşterea limbii române şi a religiei
ortodoxe. Până în momentul în care românii au folosit aceste argumente pentru a-şi justifica cauza, nimeni nu a tăgăduit originea latină sau
vechimea poporului român în acest spaţiu. Inochentie Micu Klein susţine obţinerea de drepturi prin apel la romanitate, întâietate şi
majoritate, în „Supplex Libellus.” Şcoala Ardeleană, în „Supplex Libellus Valachorum” reia ideile lui Inochentie Micu. Această abordare
determină reacţia adversă a unor istoriografi, care vor vehicula ideile imigraţioniste, precum: românii nu se trag din coloniştii romani,
părăsirea completă a Daciei după retragerea aureliană, românii s-au format la sudul Dunării de unde au venit în secolul al XII-lea la nord de
Dunăre. Aceste idei au fost combătute de reprezentanţii Şcolii Ardelene, dar şi de istorici străini precum Edward Gibbon sau Michael
Lebrecht. În secolul al XIX-lea, teoria imigraţionistă este sistematizată de Robert Roesler, în „Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei
vechi a românilor”, unde face următoarele afirmaţii eronate: dacii au fost exterminaţi în timpul celor două războaie, dovadă lipsa cuvintelor
dacice din limba română, imposibilitatea romanizării în cei 165 de ani de stăpânire romană, Dacia a fost complet distrusă după retragerea
aureliană, românii s-au format ca popor la sud de Dunăre, inexistenţa izvoarelor istorice anterioare secolului al XIII-lea, care să ateste pe
români la nord de Dunăre. Istoricul român A.D. Xenopol i-a răspuns lui Roesler în „Teoria lui Roesler. Studiu asupra stăruinţei românilor în
Dacia Traiană”, contestă teoria imigraţionistă, dezvoltând teoria continuităţii. Susţine următoarele idei: elementul tracic reprezintă baza
etnică, peste care s-a suprapus cel roman, daco-romanii s-au retras în munţi din calea migratorilor, continuarea procesului de romanizare
după retragerea aureliană, dovadă avem creştinismul răspândit în limba latină şi menţinerea legăturilor cu Imperiul Roman de Răsărit,
dovezile arheologice descoperite care atestă continuitatea dacilor şi daco-romanilor, toponimia, hidronimia, contribuţia elementului slav la
formarea poporului român şi caracterul fundamental romanic al poporului român. În sprijinul teoriei continuităţii au venit şi descoperirile din
secolului al XX-lea, realizate prin contribuţia unor istorici deosebiţi, precum: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, C-tin C. Giurescu, C-tin
Daicoviciu şi alţii. În perioada comunistă istoriografia a preluat ideile staliniste, diminuându-se contribuţia factorului roman şi exacerbându-
se elementul dacic şi cel slav. Un reprezentant al acestei istoriografii este Mihai Roller, autor al lucrării „Istoria românilor.”
Romanitatea românilor a fost abordată de către istorici din diferite considerente: pentru a se cunoaşte originea poporului român,
pentru emanciparea naţiunii române sau pentru a combate unele teorii eronate. O dată cu revenirea la democraţie au apărut noi lucrări
valoroase, care abordează în mod obiectiv problema romanităţii românilor. Un exemplu este lucrarea „Romanitatea românilor. Istoria unei
idei”, de Adolf Armbruster, o lucrare caracterizată prin obiectivitate. Printre ideile sale de bază menţionăm: descendenţa românilor din
coloniştii romani aduşi în Dacia Traiană, continuitatea elementului roman după 271, unitatea de neam şi de limbă, latinitatea limbii române şi
faptul că esenţa romană reiese din tradiţii şi datini populare

44
 CAPITOLUL II:
AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC
(SECOLELE IX-XIV)

De la obştea sătească la domnie

În secolele VII-IX forma de organizare specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească. Ca instituţie colectivă ea se baza pe
proprietatea comună asupra pământului, conducere şi răspundere comună precum şi organizarea colectivă a muncii.
La începuturile existenţei sale, obştea se baza pe o decizie colectivă-sfatul (adunarea) satului; cu timpul decizia se individualizează
şi atribuţiile militare, juridice, sociale sunt încredinţate unor membri, numiţi în documente jupân, cneaz, voievod.
In acest fel procesul de maturizare politică a cunoscut o nouă etapă, desfăşurată însă pe fundalul continuităţii elementului autohton,
motiv pentru care Nicolae Iorga a numit aceste structuri „romanii populare”. Aceste nuclee politice dispuneau de un centru fortificat
(reşedinţă) ce juca rol de sediu politico-administrativ.
Context:
- Extern
Involuţia teritorială a Regatului Ungar, pierderea poziţiilor sale extracarpatice şi extinderea influenţei Hoardei de Aur în aceste teritorii,
au alcătuit trăsătura principală a cadrului extern în care s-a constituit cel dintâi stat românesc la nordul Dunării. Elementul decisiv al
constituirii statelor l-a reprezentat înlăturarea dominaţiei teritoriale a Regatului Ungar.
- Intern
Întărirea raporturilor feudale, ca şi pericolul extern, lupta împotriva tătarilor şi a Regatului Ungar, au determinat concentrarea
formaţiunilor politice prestatale în jurul uneia mai puternice, în interesul stăpânilor de pământ, ajunşi să se constituie în clasă socială.
Lărgirea schimburilor comerciale, favorizate de apariţia târgurilor şi oraşelor, precum şi comerţul de tranzit dintre Carpaţi şi Marea
Neagră, a contribuit la pregătirea premiselor economice care au impulsionat efortul de unificare politică a teritoriului Moldovei.
Formarea statului românesc de la sud de Carpaţi a exercitat o influenţă puternică în grăbirea procesului de închegare a unui stat
asemănător şi pe teritoriul Moldovei.
Procesul de întemeiere a Ţării Româneşti şi a Moldovei s-a realizat în mai multe etape de evoluţie:
- concentrarea formaţiunilor politice în cadre teritorial-politice unitare
- formarea principalelor instituţii laice şi ecleziastice
- eliberarea teritoriului celor două state de sub dominaţiile străine.
Formarea statelor medievale româneşti reprezintă o consecinţă a intrării hotărâte pe scena istoriei a unor noi forţe sociale şi politice,
interesate să asigure progresul economic şi să-l apere, o dată cu pământul şi ţara.
Sfârşitul secolului al XIII lea, reprezintă momentul de biruinţă al statalităţii româneşti, care va continua, nu fără a întâmpina destule
alte obstacole, mai cu seamă externe, vreme de un secol şi jumătate. Este un lung răstimp, în cursul căruia societatea noastră, în continuă
extensie în jurul unui nucleu de personalităţi şi de instituţii, îşi va găsi marginile teritoriale şi implicit, etnice, care îi vor conferi locul
definitiv în istorie.
Statele medievale româneşti sunt: Transilvania, Ţara Românească, Moldova, Dobrogea şi Statul Asăneştilor.

Transilvania
Convieţuirea româno-slavă din sec. VIII-IX are loc în cadrul unor formaţiuni politice medievale timpurii. Asemenea state
incipiente, 6 ducate din jurul anului 900, sunt atestate în “ regiunea daco-pannoniană “. Trei dintre ele, situate la est de Tisa , sunt cele
mai cunoscute:
- ducatul lui Menumorut cu centrul în Crişana
- ducatul lui Glad în Banat
- ducatul lui Gelu în Depresiunea Transilvaniei (de la Porţile Meseşului şi valea Someşului până la cursul mijlociu al Mureşului).
Etnia primilor doi duci nu este menţionată de Anonymus, în cronica „Gesta Hungarorum” (Faptele ungurilor). Despre al treilea
duce, Gelu, aflăm că este “un anumit român”. Supuşii lui sunt români şi slavi, pe care cronicarul ungur îi consideră “cei mai sărmani
oameni din toată lumea”. Ei trăiesc însă într-un spaţiu (ţara de dincolo de păduri) caracterizat prin bunătatea sa, un pământ fertil, la
roadele căruia Anonymus adaugă bogăţia în aur şi sare.
Însă la începutul sec.al XI lea, un strănepot la lui Tuhutum, ducele Geula cel tânăr se împotriveşte misiunilor apostolice ale regelui
Ştefan cel Sfânt. Potrivit aceluiaşi Anonymus, regele Ştefan ocupă întreaga ţară, totodată el desfiinţează episcopia ortodoxă (situată
probabil la Alba Iulia). Sub urmaşii lui Ştefan cel Sfânt începe organizarea Transilvaniei ca entitate politică vasală regelui Ungariei. În
1075, cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda, menită să stăvilească atacurile pecenegilor şi românilor.
Pentru secolul al XI lea din Legenda Sfântului Gerard aflăm despre existenţa lui Ahtum, un urmaş al lui Glad, care se află în
conflict cu regele maghiar Ştefan cel Sfânt şi despre voievodatul lui Gyula.
După anul 1100, în teritoriul intercarpatic, regalitatea maghiară încearcă să impună modele religioase, politico-administrative şi
socio-economice apusene:
- În 1111, este atestat un episcop Ultrasilvanus Simion catolic.
- În 1113, este atestat un principe Ultrasilvanus Mercurius.
- În 1164, este atestat un comite de Dăbâca
- În 1176, acesta devine căpetenia ţării cu numele de Leustachius Voievoda.
Pentru conducătorul Transilvaniei, revenirea la numele tradiţional de voievod este o dovadă a existenţei populaţiei româneşti.
Voievodul Transilvaniei un vasal al regelui Ungariei. Iniţial, autoritatea sa era exercitată asupra a 7 comitate: Solnocul Interior,
Dăbâca,Cluj, Turda, Alba, Hunedoara, Târnava. În celelalte zone ale Transilvaniei, cuceritorii îi colonizează pe secui şi pe saşi,
organizaţi în scaune, ai căror conducători sunt subordonaţi direct regelui Ungariei.
În sec. al XIII lea, cucerirea şi organizarea Transilvaniei de către unguri par a fi încheiate.
Spre sfârşitul veacului al XIII lea şi începutul celui următor, voievozii Transilvaniei
Ronald Borşa (1282, 1284-1285, 1288-1293) şi Ladislau Kan (1294-1359) îşi asumă prerogative sporite. Primul, în numele unui
regatum Transivanum, convoacă la Deva, în 1288, prima Adunare obştească (Congregaţia generală), la care participă nobili din cele 7
comitate, clerul superior, orăşenii şi reprezentanţii ţărănimii libere. Ultimul voievod amintit îşi constituie în cetatea Deva o adevărată
curte, unde primeşte soli ai suveranilor străini. Kan profită de criza politică declanşată de stingerea dinastiei Arpadiene pentru a-şi
exercita atributele de şef al unui stat autonom: stăpâneşte cetăţi, oraşe şi domenii interne şi încheie înţelegeri cu ţări de sine stătătoare.
Curând, Angevinii readuc Transilvania la statutul de voievod vasal regelui Ungariei.

45
Întemeierea Ţarii Româneşti
Situaţia internaţională
În secolul al XIV lea, ca urmare a luptelor interne intervenite în urma stingerii dinastiei arpadiene, puterea statului maghiar a slăbit.
De asemenea a slăbit şi puterea tătarilor.Aceste împrejurări au înlesnit formarea statelor medievale de sine stătătoare, la sudul şi estul
Carpaţilor.Închegarea statelor medievale româneşti s-a înfăptuit într-o perioadă când, în apusul şi centrul Europei, feudalismul atinsese
dezvoltarea maximă, iar în unele ţări ca, Anglia, intră în descompunere. În răsăritul Europei se ridică marele cnezat al Moscovei, iar în
Asia Mică şi în Peninsula Balcanică, Imperiul Bizantin se destramă sub loviturile turceşti.
La începutul sec. al XIII lea, regii unguri încearcă să-şi extindă stăpânirea asupra regiunilor extracarpatice. Pentru realizarea
acestui obiectiv, ei apelează la cavalerii teutoni, care primesc vremelnic în stăpânire Ţara Bârsei. Învingători ai cumanilor, teutonii
acţionează încă din primii ani pe cont propriu atât la miazănoapte de Carpaţi, cât şi la miazăzi. Ca urmare, pe la jumătatea celui de-al
treilea deceniu la veacului al XIII lea armata regală îi alungă din Transilvania.
După marea invazie tătaro-mongolă din 1241-1242, regii unguri reiau planurile de colonizare a Banatului şi sud-vestului
Transilvaniei. Mai mult, formulează tot mai clar obiectivul principal al politicii externe: stăpânirea drumului spre Dunărea de Jos şi
Marea Neagră.
Prin Diploma din 1247, Bela al IV lea, dăruieşte Cavalerilor Sf. Ioan de la Ierusalim Ţara Severinului până la Olt, mai puţin acea
parte a “ţării”, organizată anterior în Banatul de Severin. Colonizarea ioaniţilor este efemeră, dar contractul care o consacră rămâne un
izvor istoric semnificativ. El atestă existenţa unor formaţiuni statale româneşti din spaţiul carpato-dunărean şi două cnezate.
I. Formațiuni politice prestatale
- Voievodatul lui Litovoi, care cuprinde Ţara Haţegului şi nordul Olteniei
- Voievodatul lui Seneslau, care include Ţara Făgăraşului şi nordul Munteniei
- Cnezatul lui Farcaş, situat la sud de munţi (în Vâlcea).
- Cnezatul lui Ioan, localizat între Jiu şi Olt, aproape de Dunăre.
Cu excepţia voievodatului lui Seneslau, vecin cu zona denumită Cumania, celelalte formaţiuni politice menţionate sunt controlate
de regalitatea maghiară, prin banul de Severin. Litovoi va încerca să anuleze acest raport de vasalitate faţă de coroana maghiară. Ucis în
lupta cu armata regală (1277-1279), el este urmat la conducerea voievodatului de fratele său Bărbat.
Această transmitere ereditară a puterii denotă:
- existenţa unor structuri politico-sociale medievale bine conturate,
- viaţă economică prosperă,
- armată condusă de voievod,
- biserici coordonate de o episcopie ortodoxă, la Argeş
- curte voievodală veche ridicată în sec. al XII lea
- ctitorie religioasă, în stil bizantin.
Descălecatul lui Negru Vodă
În iarna dintre anii 1284 şi 1285, statul mongol al Hoardei de Aur organizează o nouă invazie în Ungaria. Criza politică din ultimii
ani ai domniei lui Ladislau Cumanul, se agravează. Vasalii să manifestă tendinţe de independenţă. Ultimul reprezentant al dinastiei
arpadiene, Andrei al III lea (1290-1301), încearcă să evite destrămarea Ungariei în principate de sine stătătoare. În 1291 soseşte în
Transilvania pentru a o readuce sub ascultare.
În acest context, voievodul semilegendar Radu Negru trece Carpaţii şi se instalează la Câmpulung. „Descălecatul„ la Câmpulung
este urmat de întemeierea ţării. Formaţiunile politice existente se unesc treptat în jurul descălecătorului.
Consolidarea statului
La începutul sec. al XIV lea este atestat ca stat Valahia nord-dunăreană. Izvoarele menţionează titlurile conducătorului : mare
voievod (conducător militar) şi domn (stăpân al ţării). Istoria certă a Ţării Româneşti începe cu Basarab I Întemeietorul ( 1310 ?-1352).
Puterea domnului de la Argeş se întindea asupra Banatului de Severin, Olteniei, Munteniei, până la Dunăre şi Basarabiei, teritoriul de la
gurile fluviului smuls tătarilor, poartă numele dezrobitorului. Din primele documente în care este menţionat, Basarab apare cu titlul de
voievod al Ţării Româneşti, stat de sine stătător în nordul Dunării. Puterea sa militară era considerată, în epocă, mai importantă decât a
regelui maghiar, apreciere ce se va confirma curând, în zilele luptei de la Posada. Cauza permanentelor înfruntări între coroana
maghiară și Basarab, a constituit-o stăpânirea Banatului de Severin. În 1317, ţinutul şi cetatea se aflau în posesia Angevinilor, dar în
1324, negocieri îndeplinite’’în chip credincios şi vrednic de laudă“ arată că între părţi se ajunsese la o înţelegere. Basarab se dovedeşte
nu numai un priceput şef militar, ci şi un bun diplomat. În 1324, el încheie un acord prin care regele Ungariei recunoaşte unitatea
statului condus de “Bazarab, voievodul nostru transalpin“. La rândul său, voievodul recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei, dar şi
faptul că Terra Transalpina (Terra Bazarab) este inclusă “în aria spiritualităţii catolice“ (Şerban Papacostea).
Nemulţumiţi de condiţiile acordului, nobilii unguri îl conving pe rege să suprime statul lui Basarab. Carol Robert iniţiază o acţiune
militară pe care şi-o doreşte hotărâtoare. Din Cronica pictată de la Viena, singurul izvor care narează evenimentul, rezultă că voievodul
s-a străduit prin toate mijloacele să păstreze pacea. După ce trupele regale au ocupat Severinul şi au instalat acolo un dregător, Basarab a
reluat tratativele cu Carol Robert căruia îi oferă o despăgubire de 7000 de mărci de argint, sumă apreciabilă, care atestă potenţialul
economic al ţării
În dialogul indirect dintre cei doi conducători, Basarab îşi previne suzeranul că va avea de înfruntat o mare primejdie, Carol Robert
îi răspunde cu trufia marilor seniori:
Este păstorul tuturor oilor sale - aluzie la vasalitatea ţării şi a lui Basarab - şi că-l va scoate pe domnul român din ascunzişurile sale de
barbă.
La Posada însă, pe drumul întoarcerii, pe valea Argeşului după 4 zile de luptă (9-12 noiembrie 1330), voievodul român obţine
victoria “şi însăşi regele abia a scăpat cu câţiva inşi ”. Soldată cu înfrângerea armatei lui Carol Robert, la o posadă, această campanie
consfinţeşte independenţa statului condus de Basarab.
Cât de umilitoare a fost înfrângerea pentru Carol Robert, deducem din mânia neputincioasă care se abate asupra învingătorului său
ori de câte ori acesta este invocat “Basarab, schimaticul, necredinciosul nostru român, răzvrătit şi trădător “.
Urcarea pe tron a lui Ludovic I de Anjou (1342-1382) a adus împăcarea negociată viitorul domn Nicolae Alexandru.
În 1359, Nicolae Alexandru (1352-1364) îşi ia titlul de domn autocrat şi întemeiază Mitropolia Ungro-Vlahiei. Poziţia sa
independentă s-a concretizat prin formula ”de sine stătător”. Puterea domnească era considerată de origine divină, exprimată prin
apelativul simbolic Io - sau prin formula bizantină „din mila lui Dumnezeu”.
Atribuţiile domnului sunt foarte largi; succesiunea la tron era ereditar-electivă, dar nu exista dreptul primului născut, ceea ce a
determinat pe unii domni să-şi asocieze la domnie pe unul din fii încă din timpul vieţii.
Fiul său Vladislav Vlaicu (1364-1376) trece cu pricepere peste conflictele militare, politice şi religioase cu regele Ludovic I,
respinge un prim atac otoman la Dunărea de Jos, organizează instituţiile civile şi ecleziastice ale statului, intitulându-se, “ Io Vladislav,
mare voievod, domn şi singur stăpânitor a toată Ungrovlahia”. Pentru a încuraja comerţul, Vlaicu a dat un privilegiu comercial
braşovenilor şi a bătut primele monede.
46
 În a doua jumătate a sec. al XIV lea, turcii au ocupat partea europeană a Imperiului Bizantin cu excepţia Constantinopolui. În lupta
lor cu turcii, ţarii bulgari şi sârbi au întreţinut strânse legături cu domnii români, Vlaicu I şi Radu I.
Construcţia statului medieval românesc reprezintă o operă politică ce aparţine tuturor românilor.

Moldova
În cazul Moldovei teoria descălecatului poate fi demonstrată. Încercările lui Ludovic de Anjou de a aduce teritoriile est-carpatice
sub puterea sa s-au lovit de o rezistenţă tenace a populaţiei locale.
Prima etapă a întemeierii Moldovei a fost legată de descălecatul lui Dragoş. Cu ocazia expediţiilor maghiare antitătăreşti (1345 –
1354) este organizată în Nordul Moldovei o marcă de apărare condusă de Dragoş, cneaz român din Maramureş.
Dependenţa lui Dragoş şi a urmaşilor săi Sas şi Balc, de coroana maghiară, a contravenit aspiraţiilor clasei conducătoare autohtone
şi a determinat hotărârea acesteia de a îndepărta din fruntea ei pe urmaşii lui Dragoş şi de a înlătura suzeranitatea Ungariei. La eforturile
populaţiei româneşti din Moldova s-a adăugat sprijinul unor căpetenii politice maramureşene, nemulţumite de politica Regatului
Maghiar. Exponentul rezistenţei maramureşene a fost Bogdan din Cuhea, Maramureş, care s-a alăturat mişcării din Moldova îndreptată
împotriva politicii de expansiune maghiară la est de Carpaţi.
Descălecatul lui Bogdan din 1359 a marcat un moment important în procesul emancipării statului românesc de la est de Carpaţi de
sub suzeranitatea maghiară.
Suzeranitate = Dreptul unui stat asupra altui stat care are conducere proprie, dar nu are autonomie completă, drept al suzeranului asupra
vasalilor săi
Descălecat = A coborî, a se da jos de pe cal. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Române) A se așeza
într-un loc, întemeind o țară

Capitolul III: Spaţiul românesc, între diplomaţie şi conflict, in Evul Mediu

Situatia internatională
Tarile Romane au evoluat inca de la constituirea lor intr-un context marcat de conflictul de interese dintre Marile Puteri si dintre statele
vecine. Bogatiile naturale, imensa activitate economica, prezenta punctelor nodale ale marilor drumuri comerciale ce traversau Europa si
iesirea la Marea Neagra, au starnit tendintele expansioniste ale marilor puteri vecine. Din vest si nord ameninta regatul maghiar, care dorea
sa-si reinoiasca veche suveranitate si Polonia direct interesata sa-si deschida drum spre gurile Dunarii si litoralul Marii Negre. In sud,
Imperiul Otoman ajunsese in vecinatatea statelor romanesti dupa ce lichidase treptat statele balcanice. Rezultatul final al confruntarii cu
regatele catolice si cu Poarta, a fost mentinerea statului romanesc, a existentei sale neintrerupte, a autonomiei recunoscute schimbata in
independenta.
In sec. XIV-XVI statutul international al Tarilor Romane este determinat de doi factori: raporturile dintre marile puteri vecine:
Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman si obiectivele politice externe romanesti. Mijloacele folosite de domnitorii romani in acest sens au fost:
militare pana la 1600 si diplomatice si militare dupa 1600. Raportul de forte era favorabil Imperiului Otoman, Tarile Romane nu dispuneau
de resurse necesare unor actiuni ofensive de lunga durata in teritoriul inamic, strategia lor militara era defensiva. Romanii au aplicat tacticii
militare proprii: tactica pamantului parjolit, hartuirea dusmanului, sau atacuri de noapte pentru a surprinde trupele inamice. Tarile Romane au
facut parte din Casa Pacii. La baza raporturilor romano-otomane au stat Capitulatiile- diplome otomane de privilegii acordate de sultan
domnitorilor romani care prevedeau respectarea autonomiei Tarilor Romane, care isi pastrau institutiile, in schimbul unor obligatii reciproce.
Obligatile Tarilor Romane erau; materiale, plata tributului (haraci), daruri pentru sultan (peschesuri), daruri pentru confirmarea domniei
(mucarerul), obligatii in produse (cereale, turme de oi, lemn) obligatii militare (sprijinirea Portii cu soldati si salahori in campanii militare,
tributul sangelui (tributul in copii pentru trupele sultanului). Imperiul Otoman se oblige sa recunoasca autonomia Tarilor Romane, turcii nu
aveau voie sa stationeze la N. Dunarii si sa ridice moschee in aceasta zona.
Obiectivele politicii externe romanesti
Principalele obiective ale Tarilor Romane sunt: Apararea independentei si autonomiei.
- Apararea integritatii teritoriale.
- Apararea teritoriului si a hotarelor tarii.
- Implicarea in lupta antiotomana prin participarea la Cruciada Tarzie.
- Stoparea tendintelor expansioniste ale Ungariei si Poloniei.
Mijloacele folosite:
- diplomatice:- sistemul de aliante- a). cu Tarile Romane prin crearea frontului romanesc antiotoman si anihilarea expansiunii
vecinilor.
b).cu statele vecine in lupta antiotomana (Ungaria, Polonia) impreuna bastioane ale cruciadei tarzii.
- militare- conflictul asimetric: tactica pamantului parjolit, a atragerii inamicului in zone proprice luptei, si importanta acordata
cetatilor.
Principali voievozi romani care s-au implicat in lupta antiotomana in sec. XIV-XVI au fost: Mircea cel Batran (1386-
1418), Alexandru cel Bun (1400-1432), Iancu de Hunedoara (1441-1456), Vlad Tepes (1448, 1456-1462, 1476), Stefan cel Mare
(1475-1504) si Mihai Viteazul (1593-1601).
Mircea cel Bătrân (1386-1418)
A fost fiul lui Radu I Voievod si al doamnei Calinica. A domnit in Tara Romanesca.
Context: Imperiul Otoman ajunsese la Dunare la sf. sec. al XIV lea si a cucerit Ţaratul de Tarnovo (1393) si Ţaratul de Vidin (1396).
Bulgaria a fost transformata in pasalac, Serbia la fel. Imperiul Otoman devenise o amenintare pentru Tarile Romane.
Politica interna: domnul a ocrotit taranimea, a limitat privilegiile marilor feudali, a construit un sistem de fortificatii pe Dunare, a
ridicat numeroase manastiri (Cozia), a unit Dobrogea cu Tara Romaneasca, toate institutiile statului erau sub autoritatea domnului.
Politica externa: a realizat un sistem de aliante cu statele vecine Polonia si Ungaria. In 1389 Mircea a incheiat o alianta cu domnul
Moldovei Petru I Musat, datorita intentiei regelui maghiar Sigismund de Luxemburg de a impune ambelor tari romane dominatia sa regele
era nemultumit ca Mircea preluase (Banatul de Severin, Amlasul si Fagarasul). In 1389 a semnat un tratat de alianta la Radom cu regele
Poloniei, Vladislav Jagello pentru a preveni tendintele expansioniste ale regelui Ungariei. In anul 1389 Mircea a trimis o oaste in ajutorul
cneazului Lazar al Serbiei la Kossovopolie, dar turcii au iesit invingatori. In 1395 cresterea amenintari otomane l-a determinat pe regele
ungar Sigismund de Luxemburg, sa semneze un tratat de alianta cu Mircea la Brasov, care reprezinta primul tratat de alianta antiotomana din
sud-estul Europei.
Lupta antiotomană.
Reprezinta etapa conflictelor militare. In 1388 au loc primele conflicte cu turcii, Dobrogea este integrata in Tarile Romane.
Principala confruntare cu turcii s-a dat la Rovine (1395/1396). Mircea obtine victoria impotriva sultanului Baiazid. Victoria de la Rovine l-a
determinat pe regele ungar sa organizeze Cruciada de la Nikopole (1396). La care a participat si Mircea alaturi de cavalerii occidentali, insa
cruciatii sunt infranti. Un alt moment important al politicii externe al lui Mircea l-a reprezentat amestecul in lupta pentru succesiune la tronul
47
ottoman dupa moarta lui Baiazid in urma victoriei hanului mongol Timur Lenk de la Ankara din 1402. Mircea sustine diferiti pretendenti la
tronul Otoman, l-a sprijinit pe Musa impotriva lui Mahomed, dar invingator a fost Mahomed. In 1417 Tara Romaneasca accepta plata
tributului, in schimb turcii se obligau sa nu atace Tara Romaneasca. In anul 1418 Mircea cel Batran a murit si a fost inmormantat la
Manastirea Cozia.
In conditiile expansiunii otomane in Europa, domnia lui Mircea cel Batran a insemnat pentru Tara Romaneasca, o epoca de mari
confruntari militare si diplomatice. Pe plan intern, tara a cunoscut o etapa de prosperitate economica si consolidare politica. Mircea cel
Batran a fost primul mare conducator al luptei de aparare pe linia Dunarii de Jos, impotriva agresiunii otomane, contribuind la apararea
civilizatiei europene.
Alexandru cel Bun (1400-1432)
A fost fiul lui Roman I Musatinul si a domnit in Moldova. A preluat tronul Moldovei cu ajutorul lui Mircea cel Batran.
Context: a preluat tronul Moldovei intr-o perioada de pace pentru Tarile Romane.
Politica interna: a intreprins o importanta opera de organizare politica, administrativa si ecleziastica a Moldovei. A incurajat
comertul, a obtinut recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia de la Constantinopol.
Politica externa: a mentinut un echilibru de forte intre Polonia si Ungaria. S-a apropiat de Polonia lui Vladislav Jagello deoarece
prin Moldova treceau drumurile comerciale de la Liov si Cracovia spre porturile dunarene, comertul de
tranzit aducand insemnate venituri vamale Moldovei, iar prin alianta cu Polonia spera sa neutralizeze
pretentiile regelui Ungariei. In anul 1402 a recunoscut suzeranitatea regelui polon Vladislav Iagello
impotriva expansiunii maghiare. Alexandru cel Buna acorda ajutor militar polonezilor in lupta impotriva
Cavalerilor teutoni la Grunwald (1410) si Marienburg (1422). In 1411 a incheiat un tratat de alianta cu
Vladislav Jagello la Roman impotriva tendintelor expansioniste maghiare. Cresterea pericolului otoman,
l-au determinat pe Sigismud de Luxembrug sa ajunga la o intelegere cu Polonia, incheind Tratatul de la
Lublau in 1412. Tratatul prevedea o actiune comuna impotriva otomanilor la care trebuia sa participle si
Alexandru cel Bun, in caz contrar, Moldova urma sa fie impartita intre cele doua puteri. In 1420 are loc
primul atac turcesc asupra Moldovei. Alexandru cel Bun a murit in anul 1432, fiind inmormantat la
Manastirea Bistrita.
Domnia lui Alexandru cel Bun a insemnat o perioada de realizari economice si politice, in
relatiile externe domnul a stiut sa pastreze echilibru intre puterile vecine Polonia si Ungaria,
contracarandu-le planurile expansioniste a reusit sa pastreze independenta tarii.
Iancu de Hunedoara (1441-1456)
A fost fiul lui Voicu, provenea dintr-o familie de nobili romani din Tara Hategului, familia
Corvinestilor care detinea domeniul si castelul Hunedoarei. Iancu de Hunedoara a domnit in
Transilvania. A devenit Ban de Severin in 1441 si voievod al Transilvaniei.
Context: a preluat tronul Transilvaniei in contextul in care Imperiul Otoman a cucerit
Constantinopolul (1453), si isi propunea cucerirea Belgradului pentru a inainta spre inima Europei.
Lupta antiotomana: Iancu a urmarit in politica externa atragerea Tarilor Romane in frontul
comun antiotoman (Vladislav II – Tara Romaneasca si Bogdan II in Moldova). In 1442 a fost infrant de
turci la Sântimbru dar, a transformat infrangerea in victorie, in batalia de la Ialomita, si l-a instaurat pe
Vlad Dracul in Tara Romaneasca. In 1443 Papa Eugeniu al IV –lea chema puterile occidentale la o cruciada antiotomana. In 1443-1444 a
avut loc Campania cea Lunga, la care participa si Vladislav I (Ungaria-Polonia) Iancu a obtinut 6 victorii impotriva turcilor, a cucerit orasele
Nis si Sofia si a incheiat o pace avantajoasa pentru regele maghiar la Seghedin (1444). Pacea de la Seghedin prevedea eliberarea cetatilor
cucerite de turci in Serbia, Albania, plata unor despagubiri de razboi, eliberarea prizonierilor. In 1444 regele Ungariei Vladislav I la cererea
Papei, a anulat Pacea de la Seghedin si a organizat o noua cruciada, Cruciada de la Varna, cruciatii au fost infranti, regele maghiar a murit in
lupta, Iancu a continuat lupta si a reusit sa cucereasca Cetatea Giurgiu. In 1446 Iancu devine guvernator al Ungariei. In 1453 turcii cuceresc
Constantinopolul (Mahomed al II lea). In anul 1448 Iancu a declansat o noua campanie antiotomana, a fost infrant la Kossovopolie (Campia
Mierlei), armata crestina suferind o grea infrangere. In 1456 turcii au asediat Belgradul, Iancu i-a infrant obtinand o mare victorie. In 1456
Iancu a murit de ciuma in tabara de la Zemun. A fost inmormantat in Catedrala de la Alba Iulia.
Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476)
Fiul lui Vlad Dracul, a domnit in Tara Romaneasca, tatal sau a fost primit in ordinul dragonilor, de unde si numele de Dracul. A
preluat tronul Tarii Romanesti cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. A dus o politica autoritara indreptata impotriva abuzurilor nobilimii.
Context: -accentuarea expansiunii otomane spre centrul Europei, Papa Pius II relanseaza ideea de cruciada tarzie.
Politica interna: - a intarit armata, a sprijinit comertul romanesc prin masuri de protejare a negustorilor locali, a consolidat
institutiile centrale, a anulat privilegiile negustorilor brasoveni si sibieni, atragandu-si dusmania acestora. A devenit cunoscut in istorie ca
Tepes, datorita tehnicilor sale brutale de pedepsire (trasul in teapa) a talharilor si prizonierilor de razboi.
Politica externa: In anul 1459 Vlad Tepes a refuzat sa mai plateasca tribut turcilor, s-a aliat cu regele maghiar Matei Corvin al
Ungariei impotriva acestora. In 1461-1462 Vlad Tepes a eliberat Cetatea Giurgiu in urma unor campanii la sud de Dunare. In anul 1462
Mehmed II a pornit impotriva Tarii Romanesti, s-a stabilit la Targoviste, Vlad Tepes a atacat noaptea tabara otomana deghizat in turc, dar
Victoria nu a fost deplina. Vlad Tepes s-a retras spre nord, iar turcii l-au inscaunat ca domn pe Radu cel Frumos (fratele lui Vlad Tepes).
Acesta fiind supus turcilor. Vlad Tepes s-a retras in Transilvania astepatand sprijinul lui Matei Corvin, dar a fost luat prizonier, intemnitat la
Buda cazand victima unui complot organizat de negustorii sasi. In anul 1475 Vlad Tepes a fost eliberat la cererea lui Stefan cel Mare, un an
mai tarziu a fost reinstalat domn al Tarii Romanesti, dar a fost asasinat de boieri, in urma uneltirilor lui Laiota Basarab si ale otomanilor.
Vlad Tepes a fost inmormantat la manastirea Snagov.
Ştefan cel Mare (1475-1504)
A fost fiul lui Bogdan al II lea si a domnit in Moldova, a ocupat tronul Moldovei cu ajutorul lui Vlad Tepes. Exapnsiunea otomana
a continuat si in a doua jumatate a sec. XV, urmarind stapanirea bazinului M. Negre si ocuparea cetatilor Chilia si Vetatea Alba.
Context: - Imperiul Otoman manifesta un interes deosebit pentru zona Marii Negre. In 1456 Moldova plateste tribut Imperiului
Otoman.
Politica interna: - domnitorul a refacut domeniul domnesc, a restructurat institutiile statului, a organizat armata (oastea cea mica
15.000 si oastea cea mare 40. 000), a consolidat cetatile, a recucerit Cetatea Chilia(1462-1465), a acordat prvilegii negustorilor brasoveni,
lioveni si maghiari. A integrat Moldova in circuitul comercial european (de la Marea Baltica la Marea Neagra).
Politica externa: - emanciparea Moldovei de sub tutela puterilor vecine (Ungaria, Polonia), implicarea in lupta antiotomana,
evitarea confruntarilor militare cu doi dusmani simultan si inchegarea unui sistem de aliante. Astfel in 1459 Stefan a acceptat suzeranitatea
regelui polon Cazimir al IV lea prin tratatul de la Overchelauti. Prin acest tratat se apara de Ungaria si de politica expansionista a lui Matei
Corvin. In 1467 l-a infrant pe Matei Corvin la Baia. Aceasta victorie a insemnat emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea maghiara.
Lupta antiotomana: - a fost declansata de refuzul lui Stefan de a plati tribut si de a ceda cetatile Chilia si Cetatea Alba. In 1475
turcii condusi de Soliman au atacat Moldova, la Vaslui (Podul Inalt), Stefan a obtinut o mare victorie. Victoria lui Stefan a marcat

48
independenta Moldovei. In 1475 turcii cuceresc Caffa, Mangopul. In ianuarie 1475 Stefan trimite o scrisoare principilor crestini in vederea
realizarii unei coalitii antiotomane (Moldova poarta a crestinatatii). In iulie 1475 Stefan incheie tratat de alianta antiotoman cu Ungaria, prin
care Moldova primea ajutor militar iar Ungaria obtine libertatea comertului. In 1476 are loc atacul tatarilor in Crimeea si campania militara
otomana condusa de Mahomed II. Lupta s-a dat la Razboieni in 1476 sau Valea Alba, Stefan este infrant, dar Mahomed nu a putut valorifica
victoria deoarece cetatile Neamt, Suceava si Hotin au rezistat atacului, acesta fiind nevoit sa se retraga in sudul Dunarii datorita foametei,
ciumei si apropierii oastei lui Matei Corvin. In 1479 Venetia a incheiat pace cu Imperiul Otoman, la fel si Ungaria in 1483. Moldova a
ramas fara aliati in fata pericolului otoman. In 1484 otomanii condusi de Baiazid II, au invadat Moldova, reusind sa cucereasca Chilia si
Cetatea Alba. Ramas singur in fata pericolului otoman, Stefan depune juramant de vasalitate in anul 1485 regelui Poloniei, Cazimir IV, la
Colomeea. In 1485 cu ajutorul polonezilor Stefan a obtinut victoria de la Catlabuga. In 1486 in batalia de la Scheia moldovenii i-au infrant pe
turci, Stefan era sa-si piarda viata. In 1487 Stefan incheie pace cu turcii, urmand sa plateasca un tribut annual de 3000 de galbeni. In 1489
incheie o alianta cu Ungaria, Matei Corvin i-a oferit lui Stefan, Ciceiul si Cetatea de Balta. In 1497 Ioan Albert al Poloniei a pornit impotriva
Moldovei. Batalia s-a dat la Codrii Cosminului armata poloneza a suferit o grea infrangere. Aceasta victorie a insemnat manciparea
Moldovei de sub suzeranitatea poloneza. In anul 1499 s-a incheiat un tratat moldo-polon la Hârlău, prin care se confirma deplina egalitate
intre cele doua state. In anul 1504 Stefan cel Mare a murit si a fost inmormantat la Manastirea Putna. In cursul domniei sale Moldova a
cunoscut o inflorire fara precedent. Stefan cel Mare a reusit sa impuna Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale.

Mihai Viteazul (1593-1601)

Mihai Viteazul a deschis in istoria poporului roman o noua epoca, care s-a desfasurat sub semnul marii lui infaptuiri istorice:
Unirea Tarilor Romane. A fost fiul lui Patrascu cel Bun si al Teodorei, a domnit in Tara
Romaneasca.
Context: - Situatia Internationala din a doua jumatate a sec. al XVI lea s-a caracterizat
prin politica expansionista a celor trei Mari Puteri: Imperiul Otoman, Polonia, si Imperiul
Habsburgic. Imperiul Habsburgic dorea sa cucereasca teritorii in sud-estul Europei, dar se lovea de
Imperiul Otoman. In aceste conditii, Habsburgii au organizat o coalitie antiotomana ,,Liga crestina”
la care au aderat: Spania, Venetia, Statul Papal, ducatele italiene. Se urmarea atragerea Tarilor
Romane in Liga crestina. Liga crestina este o alianta cu caracter antiotoman realizata la initiativa
Papei Clement al VIII lea si condusa de Rudolf al II lea, imparatul Habsburgilor si formata din
Spania, Statul Papal, Austria, Toscana, Mantova, Ferrara. La Liga crestina aderasera si Transilvania
si Moldova. Mihai a fost ocolit la inceput se solii ligii crestine crezand ca este supus turcilor. Acesta
adera la coalitia antiotomana din propria initiativa. Mihai a ocupat mai multe functii in aparatul de
stat: stolnic, in 1593 ban al Craiovei. Mihai si-a cumparat domnia in 1593 prin intermediul
unchiului sau Iani. In politica externa Mihai a urmarit recastigarea independentei prin implicarea
in lupta antiotomana, realizarea unui sistem de aliante cu statele vecine si formarea unui front
comun antiotoman al Tarilor Romane.
Lupta antiotomana – s-a implicat in lupta antiotomana prin aderarea la Liga Sfanta in
1594. Mihai a declansat lupta antiotomana prin pedepsirea creditorilor turci in anul 1594 la
Bucuresti, care au fost omorati, si prin atacarea cetatilor si oraselor de la Dunare (Giurgiu, Silistra,
Hârsova). In ianuarie 1595 i-a infrant pe tatari la Putinei si Stăneşti si pe otomani la Şerpătesti. La
20 mai 1595 Mihai a incheiat un tratat de alianta la Alba Iulia cu Sigismund Bathory al Transilvaniei, tratat dezavantajos pentru Mihai. Mihai
accepta suzeranitatea principelui maghiar in schimbul ajutorului militar impotriva turcilor. Biserica ortodoxa din Transilvania era pusa sub
jurisdictia Mitropoliei de la Targoviste. In 1595 are loc invazia otomana, lupta s-a dat la Calugareni (1595), unde Mihai obtine victoria
impotriva lui Sinan Pasa. Mihai se retrage in munti pentru a astepta ajutorul lui Sigismund Bathory. Turcii au ocupat Bucurestiul. In
octombrie Sigismund Bathory a facut jonctiunea cu armata lui Mihai, au fost eliberate Targoviste, Bucurestiul, Cetatea Giurgiu. Tara
Romaneasca devine independenta. In 1596 armata lui Mihai a pradat sudul Dunarii, a ars Plevna, a atacat cetatea Turnu si Nicopole.
Deoarece armatele maghiare au fost infrante de turci, Mihai a fost nevoit sa incheie pace cu turcii. Pacea cu turcii (1597) prevedea faptul ca
sultanul recunostea domnia pe viata a lui Mihai si reducea tributul la jumatate. In anul 1598 Mihai a incheiat un Tratat cu imparatul Rudolf al
II lea la Manastirea Dealu care prevedea: imparatul platea 5000 de osteni pentru lupta antiotomana si asigura armament, Mihai recunostea
suzeranitatea imparatului, i se garanta domnia ereditara, negustorilor romani li se acorda libertatea comerciala in Ungaria si Transilvania.
Acest tratat anula raporturile de subordonare fata de Sigismund Bathory.
Unirea Ţărilor Române de la 1600
Context: - In Moldova este incoronat domn Ieremia Movila, sustinut de polonezi si adept al pacii cu turcii. Acesta viza tronul Tarii
Roamnesti pentru Simion Movila, fratele sau.
In Transilvania, Sigismund Bathory a renuntat la tron in favoarea varului sau Andrei Bathory, adept al pacii cu turcii si sprijinitor
al politicii poloneze. Singura solutie de refacere a frontului comun antiotoman al Tarilor Roamne era unirea.
Unirea Transilvaniei – In octombrie 1599 Mihai la infrant la Şelimbâr pe Andrei Bathory, care a fugit in Moldova dar a fost prins
de secui si ucis. La 1 noiembrie 1599 Mihai a intrat in Alba Iulia, unde nobilii unguri i s-au inchinat, a fost recunoscut voievod al
Transilvaniei. Mihai nu a modificat sistemul natiunilor privilegiate din Transilvania dar a luat o serie de masuri in favoarea romanilor din
Transilvania: acordarea dreptului de pasunat iobagilor si preotilor romani in hotarul satelor maghiare si sasesti, scutirea de robota a preotilor
romani, pedepsirea impotriva celor care maltrateaza pe iobagii, Mitropolia Ortodoxa de la Alba Iulia. Incercarea de a introduce administratia
romaneasca si, in general, politica lui Mihai a nemultumit nobilimea maghiara si a inrautatit raporturile cu imparatul.
Unirea Moldovei – Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei tari romane, in primavera anului 1600, Mihai a pornit
spre Moldova pentru a-l inlatura pe Ieremia Movila, care era supus polonezilor, platea trubut turcilor si care incercase sa-l omoare pe Mihai
cu otrava. Oastea lui Ieremia Movila a fost infranta, cetatile Suceava si Neamt s-au supus fara lupta lui Mihai, Moldova a intrat sub
stapanirea lui Mihai si pentru cateva luni cele trei Tari Romane au fost unite sub aceeasi conducere. Mihai s-a intitulat ,,domn al Tarii
Romanesti, a Ardealului si toata Tara Moldovei”.
Destramarea Unirii – Unirea a starnit reactii adverse: Polonia, Imperiul Habsburgic, nobilimea maghiara din Transilvania nu au
privit cu ochii buni unirea infaptuita de Mihai. Nobilimea maghiara dorea sa-l inlature pe Mihai deoarece isi vedea amenintate privilegiile
sociale si politice. Astfel, nobilii maghiari l-au atras de partea lor pe generalul Basta si s-au rasculat impotriva lui Mihai, care a fost infrant la
Mirăslău (1600). In acelasi timp, in Moldova, oastea polona l-a instalat din nou pe tron pe Ieremia Movila, iar in Tara Romaneasca pe Simion
Movila. In Transilvania nobilii l-au alungat pe Basta si l-au proclamat principe pe Sigismund Bathory. Mihai ramas fara tron ii cere ajutorul
lui Rudolf II, Rudolf ii ofera sprijin militar si impacarea cu Generalul Basta si au primit misiunea de a supune Transilvania. In august 1601 la
Gurăslău, Sigismund Bathory a fost infrant de armatele lui Mihai si Basta. Transilvania este recastigata. La 9 august 1601 Mihai a fost ucis
din ordinul lui Basta pe Campia Turzii. Unirea se destrama.

49
 Mihai Viteazul a fost una din marile personalitati ale istoriei noastre din toate timpurile care a recastigat independenta Tarilor
Romane si a fost infaptuitorul primei uniri politice din istoria poporului roman. Unirea lui Mihai Viteazul nu a fost durabila deoarece a
intalnit ostilitatea Marilor Puteri expansioniste, dar acest prim pas al unirii a devenit idealul romanilor in epoca moderna.

CAPITOLUL IV
România și concertul European
Chestiunea orientală, Războiul Crimeii (1853-1856) si Congresul de pace de la Paris (1856)
Pe plan international are loc o noua etapa a crizei orientale prin razboiul Crimeii, izbucnit intre Rusia si Turcia, sustinuta de Anglia
si Franta. Razboiul Crimeii a oferit ocazia revizuirii statutului international al Principatelor, in sensul inlaturarii protectoratului rusesc. Rusia
a fost marea infranta a acestui razboi, tratativele de pace s-au desfasurat la Paris, si cuprindea referiri speciale pentru Principate.
Principalele prevederi ale congresului de la Paris :
- inlatura protectoratul Rusiei.
-mentinerea suzeranitati otomane.
- Principatele erau puse sub garantia colectiva a Marilor Puteri.
- libertatea navigatiei si a comertului.
- retrocedarea de catre Rusia catre Moldova a judetelor din sudul Basarabiei.
- conocarea Adunarilor ad-hoc care aveau dreptul de a se pronunta in problema unirii.
Hotararile luate la Paris au incurajat miscarea unionista din Principate. Unirea Principatelor (1859) si formarea statului roman
modern au fost posibile datorita aparitiei unei conjucturi externe favorabile.
Diplomatie si actiune politica (1866-1918)
Politica externa a Romaniei s-a derulat pana la Primul Razboi Mondial, in sensul obtinerii atat a independentei fata de Imperiul
Otoman cat si a unor garantii de securitate din partea marilor puteri impotriva unor posibile agresiuni din afara.
A. România independentă
Contextul internaţional:Nota! Vezi materialul referitor la razboiul
de independenta(1877-1878).
Tratatele de pace şi consecinţele crizei orientale
Primul tratat a fost semnat la San Stefano la 19 februarie/3 martie 1878, dar
delegaţia României nu a fost prezentă, iar prevederile dezavantajau statul
român:
 era recunoscută independenţa României şi a Serbiei;
 autonomia Bosniei şi Herţegovinei;
 era organizat Marele Principat al Bulgariei sub controlul trupelor
ruseşti;
 Rusia anexa cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad şi
Ismail în schimbul Dobrogei, care revenea României (nu era astfel
respectată convenţia care prevedea respectarea integrităţii teritoriale a României).
- Creşterea puterii Rusiei, care devenea cea mai importantă forţă din Sud Estul Europei, a nemulţumit Austro-Ungaria, Germania, Anglia,
dar şi România. Ca urmare au fost organizate noi tratative, la Berlin.
- Congresul de la Berlin s-a desfăşurat în perioada 1 iunie – 1 iulie 1878, unde a participat şi o delegaţie a României (I.C. Brătianu şi M.
Kogălniceanu), care „a fost auzită, dar nu şi ascultată”:
- se recunoştea independenţa României, dar condiţionată de:
 anularea/modificarea articolului 7 din Constituţia din 1866, ceea ce însemna eliminarea restricţiilor religioase în exercitarea
drepturilor politice şi civile;
 acceptarea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia (gurile Dunării redeveneau astfel sub stăpânire rusă), Români urmând să
primească Delta Dunării, Dobrogea şi Insula Şerpilor;
 răscumpărarea ce către statul român a acţiunilor societăţii Strousberg.
Consecinţele:
- Pentru România, rezultatul cel mai important al Congresului de la Berlin a fost recunoaşterea independenţei, astfel România devine un stat
egal în drepturi cu alte state. România a reuşit să rupă astfel legătura juridică, care durase timp de patru secole cu Imperiul Otoman.
- Obţinerea independenţei a permis politicienilor şi intelectualilor români să-şi îndrepte atenţia asupra desăvârşirii naţiunii.
- O altă consecinţă a independenţei a fost proclamarea României ca regat şi a lui Carol ca rege, la 14/26 martie 1881.
- Perioada de după 1878 a fost decisivă pentru consolidarea României moderne. În noul context, statul şi-a asumat rolul de întreprinzător al
dezvoltării generale a ţării. Instituţionalizarea mecanismelor economice, administrative şi juridice specifice modelului de dezvoltare capitalist
occidental a însemnat o integrare rapidă şi definitivă a economiei româneşti în circuitul economic european.
- Independenţa României şi proclamarea regatului au influenţat şi lupta românilor din teritoriile româneşti aflate sub dominaţie străină mai
ales mişcarea naţională a românilor din Transilvania.
România în relaţiile internaţionale.
De la obţinerea independenţei la marile alianţe ale secolului XX
Echilibrul de forte dupa 1878.
Sistemul de aliante al cancelarului Bismark, cu scopul izolarii Frantei a stat la baza incheierii in 1882 a primului sistem politico
militar numit Tripla Alianta sau Puterile Centrale format din Germania si Austro-Ungaria (1879) si Italia (1882) la care adera si Romania in
(1883). Cel de al doilea bloc militar numit Antanta sau Tripla Intelegere s-a format prin semnarea unor acorduri bilaterale intre Franta si
Rusia (1893) intre Anglia si Franta ( Antanta Cordiala 1904) si intre Anglia si Rusia (1907). Cele doua aliante din se. al –XX- lea vor juca un
rol important in declansarea Primului Razboi Mondial.
Poziţia României ca stat independent în relaţiile internaţionale. Sisteme de alianţă
- Evenimentele din timpul Războiului pentru independenţă şi de la Congresul de la Berlin au atras atenţia României asupra necesităţii
afilierii la un sistem de alianţe care putea să promoveze interesele de politică externă ale ţării.
- Aderarea României la Tripla Alianţă a luat forma unui tratat bilateral cu Austro-Ungaria, datat 18/30 octombrie 1883.
 Regele Carol şi Ion I. C. Brătianu au insistat ca acordul să fie ţinut secret, având în vedere că politicienii şi opinia publică erau în
majoritate profrancezi.
- Românii au urmărit, de asemenea, şi evoluţia alianţei franco-ruse după 1891 şi apropierea dintre Marea Britanie şi Franţa, semnalată de
Antanta Cordială din 1904.

50
Războaiele balcanice si Primul Război Mondial
Peninsula Balcanica acontinuat la sf. sec. XIX si inceputul sec. XX sa ramana un
adevarat « butoi cu pulbere ».
Noile state nationale aparute dupa prabusirea Imperiului Otoman, promovau curente
nationaliste agresive iar interesele marilor puteri in zona au complicat situatia si au dus la
declansarea unor noi conflicte regionale, cunoscute sub numele de razboaiele balcanice si la
declansarea Primului Razboi Mondial.
Primul razboi balcanic a izbucnit in anul 1912 intre Uniunea Balcanica ( Bulgaria,
Grecia, Serbia si Muntenegru) impotriva Turciei. Tratatul de pace s-a semnat la Londra.
Neintelegerile dintre aliati a dus la declansarea celui de al doilea razboi balcanic. Desfasurat
intre Bulgaria si Serbia, Grecia, Muntenegru, Turcia si Romania. Bulgaria este infranta iar
pacea s-a semnat la Bucuresti in anul 1913. Romania primea sudul Dobrogei ( Cadrilaterul).
Pacea de la Buc. A insemnat un moment sensibil in relatile internationale iar hotararile adoptate
atunci se vor afla in parte in setul de cauze care au stat la declansarea Primului Razboi Mondial.
Primul Razboi Mondial s-a declansat la 22 iunie 1914 prin asasinatul de la Sarajevo
cand arhiducele Franz-Ferdinand mostenitorul tronului Austro-Ungar este ucis de un nationalist
sarb. Romania a participat la Primul Razboi Mondial reusind sa isi desavarseasca unitatea
statala prin realizarea mari uniri de la 1918, cand provincile romanesti aflate sub stapanire
straina s-au unit cu patria mama (Basarabia, Bucovina si Transilvania).
În primăvara anului 1914, apropierea dintre România şi Antanta, era un fapt real.
- În condiţiile izbucnirii Primului Război Mondial, în 1914 Consiliul de Coroană a hotărât starea de neutralitate (1914-1916).
- Schimbarea condiţiilor a determinat semnarea convenţiilor politice şi militare cu statele Antantei la 4/17 august 1916.
- La Conferinţa de pace de la Paris, care a început la 18 ianuarie 1919, obiectivul principal urmărit de Ion I.C. Brătianu a fost acela de a
obţine recunoaşterea internaţională a noilor graniţe ale ţării sale.
 Tratatul cu Austria şi cel al minorităţilor a fost semnat la 9 decembrie 1919.
 Tratatul de la Neuilly, din 27 noiembrie 1919, a lăsat intactă frontiera din Dobrogea între România şi Bulgaria, stabilită prin
Tratatul de la Bucureşti din 1913.
 Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon, la 4 iunie 1920, şi recunoştea unirea Transilvanei cu România.
 Prin Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920 s-a recunoscut actul unirii Basarabiei cu
România.
- Obiectivul principal al politicii externe a României pe tot parcursul perioadei interbelice a fost
menţinerea frontierelor trasate la sfârşitul Primului Război Mondial.
 Guvernele României au urmărit să păstreze sistemul dela Versailles.
 În acest sens ei au susţinut securitatea colectivă şi au sprijinit eforturile de a transforma Liga
Naţiunilor în apărător de nădejde al păcii şi stabilităţii în Europa.
 S-au promovat alianţe regionale cum a fost Mica înţelegere (România, Cehoslovacia şi
Iugoslavia, în 1921) şi Înţelegerea Balcanică (România, Iugoslavia, Grecia şi
1934).
- Românii au urmărit şi încheierea unui sistem de alianţe europene. In acest sens semnat o alianţă cu
Franţa la 10 iunie 1926.
- Toate eforturile depuse în perioada anilor 1920-1930 de guvernele româneşti succesive pentru a asigura
inviolabilitatea noilor frontiere ale s-au dovedit până la urmă lipsite de succes. Ele nu au putut atenua
diferendele dintre România şi cei doi revizionişti Ungaria şi Uniunea Sovietică.
Relaţiile cu Uniunea Sovietică.
 Obiectul de dispută dintre România şi Uniunea Sovietică era Basarabia. Reîncorporarea acesteia
în România în 1918 a precipitat o ruptură în relaţiile dintre ele şi avea să rămână obstacolul
principal în calea reluării acestora în 1934.
 La 9 iunie 1934 Litvinov şi Titulescu au făcut la Geneva schimb de scrisori şi au stabilit relaţii diplomatice normale. încercarea lui
Nicolae Titulescu de a semna un tratat cu URSS-ul a fost urmată de demiterea sa din funcţia de ministru de externe.
 Demiterea lui Titulescu a simbolizat o schimbare subtilă în politica externă a României în favoarea Germaniei.
Relaţiile cu Germania
 Măsură a influenţei crescânde a Germaniei în România şi mai ales în Europa de Sud-Est a fost tratatul economic încheiat între cele
două ţări la 23 martie 1939. Valabil timp de cinci ani, acesta asigura o legătură mai strânsă între economiile celor două ţări.
 Pactul de neagresiune din 23 august 1939 între Germania şi URSS a însemnat pentru România orientarea spre o nouă etapă a
relaţiilor internaţionale şi anume alianţa cu Germania pentru a proteja integritatea ţării.
 La 1 iulie guvernul român a renunţat la garanţiile britanice din aprilie 1939 şi pe 4 iulie Carol a adus la putere un cabinet
progerman condus de Ion Gigurtu. Guvernul şi-a declarat dorinţa de a adera la Axa Roma-Berlin şi la 11 iulie el a anunţat
retragerea României din Liga Naţiunilor.
 Antonescu a pus bazele noului rol pe care România avea să-l joace într-o Europă de Sud-Est dominată de Germania, întărind
legăturile militare şi economice cu Germania.
 Până în primăvara anului 1944 forţele politice se uniseră în efortul de a scoate ţara din război. Figura centrală era Iuliu Maniu,
conducătorul opoziţiei democratice.
 Celălalt canal românesc spre Moscova trecea prin Stockholm, unde între decembrie 1943 şi ianuarie 1944, ministrul român
Frederic Nanu a avut convorbiri cu oficialii de la legaţia sovietică în ceea ce priveşte interesul exprimat de anumite cercuri din
România de a negocia retragerea României din război.
 Armistiţiul semnat în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944, între România şi URSS, cerea guvernului român să se angajeze în
efortul de război aliat cu cel puţin douăsprezece divizii de infanterie, să permită deplasarea liberă a Armatei Roşii pe teritoriul său
şi să sprijine militar şi logistic operaţiile militare ale Aliaţilor împotriva Germaniei şi Ungariei.
 România îşi asuma povara de a plăti despăgubiri care se ridicau la 300 de milioane de dolari către Uniunea Sovietică. Singurul
punct favorabil pentru România era abrogarea dictatului de la Viena şi redobândirea Transilvaniei de Nord-Vest.
Conflicte militare
- Participarea României la Primul Război Mondial (1916-1918) s-a făcut în slujba idealului naţional. Dezintegrarea imperiilor multinaţionale
şi impunerea principiului naţionalităţilor a favorizat formarea statului naţional unitar român în 1918.
51
- Al Doilea Război Mondial:
- La 22 iunie 1941, la câteva ore după ce începuse invazia germană a Uniunii Sovietice, regele Mihai şi Ion Antonescu au proclamat
începerea războiului pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică.
 În decurs de o lună de la începerea ostilităţilor, obiectivele militare principale ale românilor – eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei
de Nord – fuseseră atinse.
 Ion Antonescu hotărâse să trimită trupele române dincolo de Nistru.
- La sfârşitul anului 1941 România se afla în război cu Aliaţii occidentali.
- în vara anului 1942, un număr mare de efective româneşti au luat parte la ofensiva germană din sudul Rusiei şi din Caucaz.
 Dezastrul de la Stalingrad a avut o influenţă hotărâtoare asupra politicii româneşti.
 Antonescu s-a convins că Germania nu poseda forţa militară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică şi că trebuie găsite alte mijloace
pentru a proteja ţara împotriva unei invazii a Armatei Roşii.
 În primăvara anului 1943, l-a autorizat pe Mihai Antonescu, adjunct al preşedintelui Consiliului de Miniştri, să iniţieze contacte cu
Marea Britanie şi Statele Unite. Antonescu încerca acum protejarea României de „marele pericol” din est.
- Situaţia a ajuns critică o dată cu ofensiva sovietică iniţiată la 20 august pe frontul românesc. Armata Roşie a străpuns poziţiile defensive în
câteva locuri.
 În după amiaza zilei de 23 august 1944, regele l-a invitat pe Antonescu la Palat. Când Antonescu a refuzat să accepte încheierea
imediată a armistiţiului, regele a ordonat arestarea lui şi a lui Mihai Antonescu, care-l însoţise.
 Până la 28 august, trupele române neutralizaseră pericolul german care ameninţa oraşul Bucureşti.
 La 31 august Armata Roşie a ocupat Bucureştiul.
 Armata Roşie invada România şi comandanţii sovietici tratau ţara ca un teritoriu cucerit.
- Înfrângerea Germaniei, în luna mai, a pus capăt grelelor încercări prin care a trecut România în cei patru ani de război.

Anul 1940 în istoria României Pierderi teritoriale

In anul 1940 Romania a suferit grave pierderi teritoriale. In urma notelor
ultimative din iunie 1940 adresate de Moscova, Romania a cedat Rusiei Basarabia,
Nordul Bucovinei si tinutul Herta.
- La 26 iunie 1940, ministrul de externe Molotov a înmânat ministrului român de la
Moscova un ultimatum prin care se cerea cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord
în decurs de 24 de ore. Carol al II-lea şi consilieri săi nu au văzut o altă alternativă
decât să cedeze.
- Negocierile cu Bulgaria pentru fâşia din sudul Dobrogei, pe care România o
dobândise prin tratatul de la Bucureşti din 1913, s-au încheiat repede. Tratatul de la
Craiova din 7 septembrie 1940 restaura frontiera din 1912 dintre cele două ţări.
România ceda 7412 km2 şi aproximativ 360 000 de locuitori. Tratatul prevedea şi un
schimb de populaţie.
- România era angajată în negocieri mult mai importante cu Ungaria, referitoare la
viitorul Transilvaniei.
 Punctele de vedere divergente ale celor două părţi nu au putu fi reconciliate şi negocierile care au început la Turnu Severin la 16
august au fost întrerupte.
 Lui Mihail Manoilescu, la Viena, i s-a prezentat oferta de „arbitraj” a lui Hitler şi i s-a dat posibilitatea s-o accepte sau să se
confrunte cu un război declanşat de Ungaria şi sprijinit de Axă.
 În dimineaţa zilei de 30 august 1940, Consiliul de Coroană din Bucureşti a analizat opţiunile posibile fără a şti precis ce proporţie
din Transilvania va fi pierdută.
 O serie de oameni politici au cerut respingerea „arbitrajului” lui Hitler, dar Carol şi majoritatea au hotărât că acceptarea lui,
împreună cu garanţiile germane ale noilor frontiere, era singura cale pentru a împiedica distrugerea ţării.
 Decizia lui Hitler a fost citită oficial la Viena la 30 august 1940. Ungaria primea o regiune tăiată din nordul Transilvaniei de la
Oradea în sud şi Maramureş în nord, şi cuprinzând Clujul şi regiunea de-a lungul pantelor vestice ale Carpaţilor, până în
vecinătatea oraşului Braşov. România era deposedată de 42 243 km2 şi o populaţie de aproximativ 2 600 000 locuitori, circa 50%
dintre ei români şi 37% maghiari şi secui.
 În schimbul acestora România primea angajamentul din partea Germaniei că aceasta îi va apăra frontierele. Actul însemna
pierderea independenţei sale în afacerile externe şi subordonarea economiei efortului de război german.
- Ca rezultat al cedărilor teritoriale România, care se născuse la sfârşitul Primului Război Mondial, a pierdut o treime din suprafaţa sa (97 790
km2) şi din populaţie aproximativ 6 161 317 locuitori.
Aceste cedarii teritoriale au avut importante urmari pentru Romania. Efecte de ordin economic, social, demografic si cultural, o
lovitura morala.
Armata romana a jucat un rol important in eliberarea Trans si la infrangerea Germaniei in luptele purtate in Ungaria,
Cehoslovacia si Austria. Sfarsitul razboiului a plasat Romania in sfera de influenta sovietica (1945). Romania a semnat la 10 feb. 1947
tratatul de pace de la Paris in urma caruia nu i se recunostea cobeligeranta, fiind inclusa in randul statelor invinse, i se recunostea Trans. dar
Basarabia si Nordul Bucovinei raman in componenta Rusiei, tara noastra urma sa plateasca despagubiri de razboi U.R.S.S.

Test 1
SUBIECTUL I 30 puncte
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A. Cele două înalte puteri contractante, confirmând tot ceea ce a fost stipulat prin actul separat al convenţiei de la Akkerman referitor la
modul de alegere a hospodarilor Moldovei şi Valahiei, au recunoscut necesitatea de a da administraţiei acestor provincii o bază mai stabilă şi
mai conformă cu adevăratele interese ale celor două ţări. În acest scop s-a convenit şi reglementat definitiv ca durata de guvernare a
hospodarilor să nu mai fie limitată la şapte ani, ca în trecut, ci ca ei să fie de acum înainte învestiţi cu această demnitate pe viaţă, în afară de
cazurile de abdicare de bunăvoie sau de destituire din cauză de delicte, prevăzute în numitul act separat.
Hospodarii vor reglementa nestingherit toate treburile interne ale provinciilor lor, consultând divanurile respective, fără a putea, totuşi, să
aducă vreun prejudiciu drepturilor garantate celor două ţări de hatişerifuri, şi nu vor fi tulburaţi în administrarea lor internă de nici un ordin
contrar acestor drepturi. Sublima Poartă făgăduieşte şi se angajează să vegheze în mod scrupulos ca privilegiile acordate Moldovei şi

52
Valahiei să nu fie încălcate în nici un chip de către comandanţii săi de la frontiere; să nu îngăduie nici un amestec din partea lor în treburile
celor două provincii şi să împiedice orice incursiune a persoanelor riverane de pe malul drept al Dunării pe teritoriul valah şi moldovenesc.
Vor fi considerate ca făcând parte integrantă din acest teritoriu toate insulele alăturate malului stâng al Dunării, iar şanalul (Thalweg)
acestui fluviu va alcătui limita celor două principate de la intrarea sa în statele otomane până la confluenţa sa cu Prutul.
Oraşele turceşti aşezate pe malul stâng al Dunării, ca şi teritoriile lor (raiale) vor fi înapoiate Valahiei, pentru a se uni de acum înainte cu
acest principat, şi fortificaţiile existente mai înainte pe acest mal nu vor mai putea fi niciodată refăcute. (Tratatul de la Adrianopol 1829)

B Art. 22. Ţările române şi Moldova se vor bucura şi pe viitor, sub suzeranitatea Înaltei Porţi şi sub chezăşia puterilor tocmitoare, de
drepturile şi scutelile ce au. Nici una din puterile chezaşe nu va putea să aibă în parte ocrotire asupra acestor ţări; asemenea nu se poate
îngădui ca să se amestece cineva în treburile dinăuntru.
Art. 23. Înalta Poartă se îndatorează a păstra ziselor ţări o oblăduire neatârnată şi naţională, precum şi deplina slobozenie de religie, legi,
negoţ şi plutire. Legile şi întocmirile de astăzi se vor schimba. Spre a se întocmi o deplină înţelegere asupra acestei schimbări, se va întocmi
o comisie care se va aduna la Bucureşti cu un comisar al Înaltei Porţi şi despre a cărei alcătuire puterile tocmitoare se vor înţelege între
dânsele. Însărcinarea acestei comisii va fi de a cerceta şi a afla starea de astăzi a ţărilor numite şi de a arăta temeiurile viitoarei lor întocmiri.
Art. 24. Sultanul făgăduieşte că va chema îndată, în fiecare din aceste două ţări, o adunare într-adins pentru aceasta (ad-hoc) alcătuită din
înfăţişătorii tuturor intereselor şi tuturor stărilor de oameni ale neamului. Aceste adunări vor fi chemate pentru sfârşitul de a da pe faţă
dorinţele poporului asupra chipului de întocmire hotărâtoare a ţărilor lor. Congresul va regula cum trebuie să se înţeleagă comisia cu aceste
adunări. (Tratatul de pace de la Paris 1856)

C. Art. 43. Înaltele părţi contractante recunosc independenţa României legând-o de condiţiunile expuse în următoarele două articole.
Art. 44. în România, deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de
incapacitate în ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri sau exercitarea
diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate supuşilor pământeni
ai statului român, precum şi străinilor şi nu se va pune nici un fel de piedică atât organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cât
şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali.
Naţionalii tuturor puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religiune, pe piciorul unei desăvârşite
egalităţi.
Art. 45. Principatul României retrocedează m. s. împăratului Rusiei porţiunea teritoriului Basarabiei despărţită de Rusia în urma
tratatului de la Paris din 1856 şi care la apus se mărgineşte cu talvegul Prutului, iar la miază-zi cu talvegul braţului Chiliei şi cu gura Stari-
Stambulului.
Art. 46. Insulele formând Delta Dunării, precum şi Insula şerpilor, sandgeacul Tulcei, cuprinzând districtele (Cazas) Chilia, Sulina,
Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Hârşova, Kiustange, Constanţa, Medgidia sunt întrupate cu România.
Principatul mai primeşte afară de aceasta ţinutul situat la sudul Dobrogei până la o linie care plecând de la răsărit de Silistra răspunde în
Marea Neagră, la miază-zi de Mangalia.
Linia graniţelor se va fixa la faţa locului de comisiunea europeană instituită pentru delimitarea Bulgariei . (Tratatul de la Berlin
1878)
Pornind de la aceste surse, raspundeți la urmatoarele cerințe:
1.Selectați o prevedere cu caracter teritorial din sursa A. 2 puncte
2.Precizați secolul în care se desfășoara evenimentele descrise de sursele B și C 2 puncte
3 Menționați câte o prevedere referitoare la statutul politico-juridic , precizată în sursa B, respectiv în sursa C. 6 puncte
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzatoare sursei care susține ca domnia să fie pe viață. 3puncte
5.Scrieți, pe foaia de examen, doua informații aflate în relație cauza-efect, selectate din sursa B. 7 puncte
6. Prezentați două fapte istorice desfășurate în spațiul românesc în cadrul crizei orientale în perioada 1711-1914. 4 puncte
7. Menționați o asemanare între doua acțiuni diplomatice la care au participat românii în secolul al XIX-lea. 6 puncte

SUBIECTUL I I 30 puncte
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
Articolul I
Cu începere din ziua schimbului ratificărilor acestui tractat pace și prietenie va domni între Maiestatea Sa Regele României,
Maiestatea Sa Regele Greciei, Maiestatea Sa Regele Muntenegrului, Maiestatea Sa Regele Serbiei ăi Maiestatea Sa Regele Bulgariei, între
moștenitorii și urmași Lor, Statele Lor și supușii respectivi.
Articolul II
Între Regatul Bulgariei și Regatul României, vechea graniță între Dunăre și Marea Neagră este, în conformitate cu procesul verbal
încheiat de delegații militari respectivi și anexat la Protocolul No. 5 din 22 Iulie (4 August) 1913 al Conferinței din București, rectificată în
modul următor:
Noua graniță va porni de la Dunăre, din sus de Turtucaia, ca să ajungă în Marea Neagră la Miazăzi de Ekrene. Între aceste două
puncte externe, linia graniței va urma traseul indicat pe hărțile 1/100 000 și 1/200 000 ale statului major român și după descrierea anexată
acestui articol. E hotărât înțeles ca Bulgaria, va dărâma, cel mai târziu într-un răstimp de doi ani, lucrările fortificațiunilor existente și nu va
construi altele la Rusciuk, la Șumla, în părțile intermediare, și într-o zonă de douăzeci de kilometri împrejurul Balcicul.
Pacea de la București (1913)

B. O direcție importantă în sfera politicii externe a României, a vizat stabilirea de relații pașnice, de bună vecinătate, cu statele din Sud-Estul
Europei. Stabilirea de bune legături cu Bulgaria, Serbia, Grecia ca și cu Turcia-fosta putere suzerană și inamică- se înscria pe linia politicii de
stabilitate și consolidare a României; dea viza totodată și asigurarea posibilităților de ajutorare a comunităților de ajutorare a comunităților
românești aflate în aceste state.
Trebuie subliniat mai întâi că garanțiile oferite României de alianța cu Puterile Centrale s-au reflectat, într-un anumit fel, de-a lungul
deceniilor, și în planul cu aceste state. Această alianță i-a permis României, sub conducerea lui Carol I, să nu se implice în conflictele inter-
balcanice, manevrate din umbră de interesele marilor puteri (în 1885, când răscoala din Rumelia a dus la unirea acestei provincii cu Bulgaria;
în același an, când s-a declanșat un război al Serbiei împotriva Bulgariei.)
{…}Oficial la baza orientării pe linia unor relații pașnice cu vecinii, guvernanții români au pus principiul respectării consecvente a statu-
quo-ului teritorial decurgând din tratatul de pace de la Berlin. Atunci însă cercurile politice conducătoare, odată cu declanșarea crizei
balcanice vor aprecia că acest statut este încălcat, ele își vor suma responsabilitatea schimbării acestei orientări. În acest sens, lucrurile vor
deveni mai concludente odată cu desfășurarea celui de-al doilea război balcanic, în vara anului 1913.
Pornind de la aceasta sursa, raspundeți la urmatoarele cerințe:
1. Precizat în sursa A data titulatura statului roman. 2 puncte

53
 2. Precizați, pe baza sursei A, o prevedere teritorială. . 2 puncte
3. Menționați o alianță și un principiu respectat de România care decurge din Tratatul de la Berlin din sursa B.
6 puncte
4. Menționați, din sursa B, doua informații referitoare la garanțiile oferite României de alianța cu Puterile Centrale.
6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la politica externă a României susținându-l cu doua informații
selectate din sursa B. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform careia Criza orientală a avut implicații asupra spațiului
românesc. (Se puncteaza pertinența argumentarii elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprima cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL III (30 de puncte)

Elaborati, în aproximativ doua pagini, un eseu despre România si marile puteri din Europa de la „criza orientala” la marile aliante ale
secolului al XX-lea, având în vedere:
- numirea a doua mari puteri care se implica în „criza orientala”;
- mentionarea unui fapt istoric prin care România se implica în „criza orientala”, în a doua jumatate a secolului al XIX-
lea, respectiv, a unei cauze a acestei implicari;
- prezentarea unui fapt istoric, din secolul al XX-lea, prin care România se alatura marilor puteri si mentionarea a doua consecinte ale
acestuia pentru România;
- formularea unui punct de vedere referitor la relatiile României cu marile puteri din Europa în
secolele al XIX-lea – al XX-lea si sustinerea acestuia printr-un argument istoric.

Nota! Se puncteaza si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentarii, evidentierea relatiei cauza-efect,
sustinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenta si pertinenta argumentarii elaborate prin utilizarea unui fapt
istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprima cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor
istorice si încadrarea eseului în limita de spatiu precizata.

Test 2

I. Citiţi cu atenţie textele de mai jos

A. În acest timp, Decebal a trimis 20 dintre soli pe cei mai buni pileaţi şi se rugă la împărat, prin mijlocirea lor: nimic mai mult decât că este
gata să încheie pace în condiţiile impuse. Pentru aceste motive, dar mai ales pentru că Maximus prinsese în acest timp pe sora aceluia şi
cucerise un loc întărit, Decebal era gata să primească orice condiţii ce i s-ar fi impus, nu fiindcă ar fi avut de gând să le respecte, ci ca să mai
prindă putere, după pierderile suferite atunci: anume, să dea înapoi armele, maşinile de război şi pe constructorii acestor maşini, să predea pe
dezertori, să distrugă întăriturile şi să se retragă din teritoriul cucerit, ba încă să-i socotească duşmani sau prieteni ai săi pe cei ai romanilor;
să nu mai primească nici un fugar, nici să nu mai ia în slujba lui vreun ostaş din Imperiul roman. De nevoie el primi aceste condiţii.

Cassius Dio, Istoria romană

B. Învins şi pus pe fugă de marcomani, Domitian a pornit grabnic o solie la Decebal, regele dacilor, îndemnându-l să încheie un tratat, pe
care el [Domitian] îl refuzase mai înainte, deşi [regele] i-l ceruse adesea. Decebal primi propunerea de pace (căci era la mare strâmtoare), dar
nu a vrut să vină el însuşi să stea de vorbă cu Domitian, ci l-a trimis pe Diegis, împreună cu câţiva bărbaţi, ca să-i predea armele şi câţiva
prizonieri, sub cuvânt că i-ar avea numai pe aceştia. […] … pentru încheierea păcii, căci fără întârziere dădu lui Decebal nu numai însemnate
sume de bani, dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pace şi de război şi făgădui să-i dea mereu multe.

Cassius Dio, Istoria romană

1. Numiţi numele regelui dac, precizat în sursa A; 2p

2. Precizaţi, din sursa B, o prevedere a păcii încheiate cu Domitian; 2p
3. Mentionati un conducator roman in sursa A, respectiv in sursa B; 6p
4. Scrieţi pe foaia de examen, litera sursei în care se precizează ca Decebal trebuia să distrugă 3p întăriturile;
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii din sursa B; 7p
6. Prezentaţi războiul daco-roman care se încheie pacea descrisă în sursa A; 6p
7. Menţionaţi două deosebiri între tratatele de pace dintre daci şi romani 4p

II Citiți cu atenție sursa de mai jos:

„În anii ’20, (...) bolșevicii și-au orientat eforturile spre construirea societății socialiste la ei acasă. (...) Lenin sperase, ca prin exproprieri și
teroare, să transforme, în câteva luni, Rusia în cea mai mare putere economică a lumii, nereușind de fapt decât să ruineze sistemul economic
moștenit de la fostul regim. Sperase ca Partidul Comunist să impună națiunii propria-i disciplină, dar s-a văzut confruntat cu reacții de
disidență chiar în interiorul partidului, după ce reușise să le înăbușe în restul societății. Din momentul în care muncitorii au întors spatele
comuniștilor și țăranii au început să se răzvrătească, menținerea la putere [a bolșevicilor] a impus recurgerea permanentă la măsuri
polițienesti. (...) Discursurile și scrierile lui Lenin mărturiseau (...) furia abia reținută a liderului bolșevic în fața propriei neputințe politice și
economice; nici chiar teroarea nu putuse distruge obișnuințele adânc înrădăcinate ale milenarului popor rus.” (R. Pipes, Scurtă
istorie a revoluției ruse)

Pornind de la această sursă, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți formațiunea politică precizată în sursa dată. 2 puncte

2. Precizați, pe baza sursei date, un scop al bolșevicilor în anii ’20. 2 puncte
3. Menționați spațiul istoric și liderul politic la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la atitudinea populației față de măsurile noului regim politic.
6 puncte

54
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul liderului bolșevic în cadrul regimului politic, susținându-l cu două
explicații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia ideologiile totalitare reprezintă o caracteristică a Europei secolului al
XX-lea. 4 puncte
(Se punctează pertinența argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea și
concluzia)

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre organizarea politică prestatală a românilor având în vedere:
- prezentarea sumară a obștilor sătești;
- menționarea a cel puțin două izvoare istorice care fac referire la autonomiile locale românești din Transilvania (secolele IX-XI);
- menționarea unui izvor istoric care face referire la autonomiile locale românești din Țara Românească (secolul al XIII-lea);
- menționarea unui izvor istoric care face referire la autonomiile locale din Dobrogea (secolele X-XIII);
- menționarea a doi factori care au favorizat procesul de constituire a statelor medievale românești.

Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, susținerea unui punct de
vedere cu argumente istorice (coerența și pertinența argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu
precizată.

Test 3

A. Dupa moartea lui Traian a fost facut împarat Aelius Hadrianus. […] el a rechemat armatele din Asiria […] A încercat sa faca acelasi
lucru si în Dacia, dar l-au oprit de la aceasta prietenii sai, ca nu cumva sa fie dati pe mâna barbarilor numero[i cetateni romani; deoarece
Traian, dupa cucerirea Daciei, adusese o mullime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru popularea oraselor si
cultivarea ogoarelor: caci Dacia fusese secatuita de barbati în urma lungului razboi al lui Decebal.

Eutropius, Scurta istorie de la întemeierea Romei

B. Roesler pare deci a primi de adevarate spusele lui Eutropiu, care zice ca „Dacia pierduse prin lungul razboi împotriva romanilor
poporatiunea sa barbateasca“. […] Dara, chiar daca am lua ca atare spusele lui Eutropiu, nu arata el oare prin cuvintele sale ca femeile si
copii dacilor nu suferira cu totii soarta parintilor? Apoi aceasta noua generatie nu era ea îndestulatoare pentru a reconstitui în iara o baza
nationala pe care sa se poata hultui elementul roman? De aceea, si inscriptiunile gasite atât în Dacia, cât si aiurea ne dovedesc cu prisosinta
fiintarea poporului dac dupa cucerire, precum si romanizarea lui.

A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei românilor în Dacia Traiana

1.Numiti numele regelui dac mentionat in sursa A; 2p

2. Precizati, din sursa B, o informatie referitoare la dovada continuitatii poporului dac dupa cucerire;
2p
3. Menționați procesul istoric la care se refera sursele A si B; 6p
4. Scrieti pe foaia de examen litera sursei in care este combatuta teoria imigrationistă; 3p.
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii
(cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentati doi factori ai romanizarii populatiei dacice; 6p
7.Mentionati o deosebire intre opiniile celor doi autori referitoare la continuitatea dacilor dupa cucerirea romana.
4p
Cititi cu atentie textele de mai jos:

A. „Ceea ce caracterizeaza statul democratic sunt obiectivele pe care și le propune și mijloacele prin care el cauta să le atingă. (…) Intr-o
democrație veritabila, există o singură limitare a libertății: instituțiile statului trebuie să fie ocrotite de violență și de acțiuni distrugătoare.
Orice reformă, orice revendicare pot face obiectul nu numai al unei discuții libere, ci și al unei acțiuni individuale sau colective pe lângă
puterile publice, în formele prevăzute de lege.” (R. Schuman, Pentru Europa)

B. „Democrația este un sistem bazat pe principiul conform căruia nimeni nu se poate proclama conducător, nimeni nu poate deține puterea în
nume personal și în mod irevocabil. Tocmai pentru că principiul autocratic este respins, axioma democratică este aceea că puterea omului
asupra altor oameni poate fi acordată doar de ceilalți.” (G. Sartori, Teoria democrației reinterpretată)

C. „Regimul democrației liberale (...) presupune participarea cetațenilor la viața publică și (...) garanția tuturor formelor de libertate. (...)
Regimul democrației liberale este, în primul rând, un regim democratic, ceea ce înseamnă că cetățenii participă, direct sau indirect, la putere.
Cea mai bună expresie a acestei democrații pare să fie votul universal care permite tuturor cetățenilor adulți să-și desemneze reprezentanții.
(...). Libertatea economică e fondată pe ideea că economia se supune unor legi naturale și că statul nu trebuie să le perturbe pe acestea prin
intervenții care ar risca să le denatureze funcționarea. Liberalismul economic (...) se proclamă apăratorul celor doua postulate de bază ale
libertații economice: initiațiva individuală și proprietatea privată. Libertatea sociala, strâns legată de libertatea economică, presupune că
statul nu trebuie să intervină în raporturile dintre patroni și salariați.” (P. Milza, S. Bernstein, Istoria
secolului XX)

Pornind de la aceste texte, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Precizați, din sursa B, principiul „respins” de către democrație. 2 puncte

2. Precizați, din sursa B, „axioma democratică”. 2 pu ncte
3. Menționați o informație, din sursa C, și o alta din sursa B, aflate în relație cauză-efect. 6 puncte
4. Menționați, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la stat, susținându-l cu o explicație din text.
5 puncte
5. Menționați, pe baza sursei C, un punct de vedere referitor la stat, susținându-l cu o explicație din text.
5 puncte

55
6. Prezentați alte caracteristici ale unei ideologii totalitare promovate de un stat european în secolul al XX-lea, în afara aspectelor menționate,
indirect, de sursele date. 10 puncte

Test 4
Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Războiul modificase așteptările umane și raporturile între stat și indivizi, ceea ce a determinat ca liberalismul să devină minoritar. Deși
curentul liberal sau partidele liberale stătuseră la originea și definirea noilor regimuri și instituții ale democrației (modelul instituțional al
democrației liberale cunoștea o latgă difuzare teoretic), liberalii nu mai joacă rolul politic anterior. În prima parte a perioadei interbelice,
liberalii sunt încă prezenți în spațiul public; Francesco Nitti, în Italia; Alexandre Millerand în Franțatextul Constituției de la Weimar din iulie
1919, care punea bazele noii Germanii, aparținea liberalilor democrați proveniți din curentul progresist, Huga Preus și F. Naumann; stat
federal modern, recunoașterea rolului partidelor moderne (reprezentare proporțională, sufragiu universal) de garant al pluralismului politic și
social. Dar chestiunea națională a devansat în Germania chestiunea liberală, constituționalismul. O tendință a liberalilor germani a fost aceea
de a renunța la eticheta de <<liberal>>, transformându-se în partidul popular (Deutsche Volkspartei), cu Gustav Stresemann ca figură
proeminentă, dar preocupată de refacerea prestigiului Germaniei în lume., de reconstituire progresivă a puterii naționale și mai puțin de
apărarea sau amendarea instituțiilor liberale; ceilalți liberali, partidul democrat (Deutche Demokratische Partei) au cunoscut un declin
accesntuat în primul deceniu interbelic. Declinul cel mai spectaculos este al liberalilor britanici; în 1918, liderul liberal și șeful guvernului,
David Lloyd George, era foarte popular; dar el părăsea terenul liberalismului în favoarea proiectelor sociale născute de război, marcate de
idea statului – providență (progresul social, cu locuință, salariu minim, reducerea timpului de lucru).”
(Ovidiu Ștefan Buruiană, Doctrine și partied politice în secolele XIX-XX)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți ideologia precizată în sursa data. 2 puncte
2. Precizați pe baza sursei date, doi lideri politici. 6 puncte
3. Menționați un partid politic la care se referă aceasta. 2 puncte
4. Menționați, din sursa data, două informații referotoare la gruparea politică britanică din 1918.
6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la grupările politice din Germania, susținându-l cu două informații
selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în secolul al XX-lea în România au existat ideologii și
practice politice democratice. 4 puncte
Test 5

Citiți cu atenție textul de mai jos:

,, În est, se constată de asemeni o radicalizare a situaţiei, dar de o amploare diferită căci Stalin impune în tabăra sa un adevărat regim de stare
de asediu. Suspiciunea patologică a ,, mareşalisimului’’ şi efortul imens pe care îl implică reconstruirea URSS-ului devastat de război, duc la
crearea unui aparat de represiune care vizează mai întâi naţionalităţile obligate să-şi uite trecutul pentru al glorifica pe cel al ,,marelui frate’’
şi deportate parţial sau în totalitate când se opun rusificării; apoi minorităţile religioase în special evreii împotriva cărora ,,tătucul popoarelor”
canalizează nemulţumirile populaţiei provocate de politica sa, cadrele militare de care se teme sănu fie contaminate cu ideile şi modul de
viaţă ale ţărilor în care au luptat şi în sfârşit toţi cei care într-un mod sau altul nu par să fie în conformitate cu idealul ,,omului nou’’, impus
de ,,conducătorul genial” şi de principalii lui reprezentanţi, şeful politic Beria şi teoreticianul regimului Jdanov. În 1953 , populaţia din
lagărele gestionate de Gulag este de cel puţin între 8 şi 10 milione de persoane multe dintre ele fără şansa de supravieţuire, în timp ce în
rândurile partidului se înmulţesc ,,purificările‘’sângeroase şi se întăreşte cultul personalităţii conducătorului carismatic.(…) Stalin conduce
într-o atmosferă de suspiciune tot mai mare, imensul imperiu pe care l-a moştenit de la ţari şi din şansele oferite de război , profitând de
ameninţarea unui conflict armat cu Occidentul la care a contribuit el însuşi , pentru a justifica teroarea cîn care trăieşte poporul său şi
celelalte din Europa de est.( …).Se încurajază denunţul şi punerea în carantină a suspecţilor, iar mii de opozanţi reali sau fictivi dispar fără
urmă. Astfel sunt ucişi Kostov în Bulgaria, Ana Pauker în România, Slansky în Cehoslovacia, Rajk în Ungaria, zeci de foşti preşedinţi ai
consiliului, generali, directori din toate ţările comuniste, judecaţi şi executaţi pentru crime ca ,, troţkismul,” ,,titoismul”, sau
,,sionismul.’’Acest terorism generalizat este însoţit de sovietizarea partidelor comuniste naţionale transformate în nişte ,, curele de
transmisie ‘’ale ordinelor Kremlinului şi de instalarea unui totalitarism care afectează în primul rând Biserica şi intelectualitatea , eventuali
propagatori ai unui sentiment naţional pe care întreaga politică a stăpânilor de la răsărit intenţionază să- l eradicheze definitiv.”

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi liderul politic precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la Gulag 2 puncte
3. Menţionaţi două practici poilitice la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la crearea unui aparat de represiune 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la modul în care Stalin conduce , susţinându-l cu două informaţii selectate din
sursă. 10 punct e
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia democraţia a fost o caracteristică a secolului al XX-lea. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea si concluzia.) 4 puncte

BIBLIOGEAFIE
Hitchins, Keith, Romania.1866-1947, Bucuresti, 2017.
Papacostea, Serban, Geneza statului in Evul Mediu romanesc, Bucuresti, 2000.
Rezachievici, Constantin, Rolul romanilor in apararea Europei de expansiunea otomana in secolele XIV-XVI. Evolutia unui concept,
Bucuresti, 2011.
Zugravu, N., Istoria romanitatii nord dunarene. Contributii la etnogeneza romanilor, Iasi, 1994.

56
 Capitoluil 6. GEOGRAFIE
Semestrul I
POZIȚIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
1. POZIȚIA PE GLOB Este determinată de coordonatele geografice: Latitudinea- distanța măsurată în grade, minute şi secunde de la
Ecuator la paralela locului. Paralelele sunt linii imaginare rezultate din intersecția Pământului cu plane perpendiculare pe axa polilor -
România este străbătută în partea central sudică de paralela de 45°lat.N
- Paralela de 46° lat. N străbate România prin partea centrală • Localități situate la extremități: N – Horodiştea – 48°15’ lat. N ⇒ distanța de
525 km ≈ 5° de latitudine, S – Zimnicea – 43° 37’ lat. N
• Consecințe: o situarea României în cadrul zonei de climă temperată ⇒ 4 anotimpuri o în N temperatura medie anuală a aerului este de
8,5°C, iar în S 11° C⇒ o diferență de 2° C Longitudinea – distanța măsurată în grade, minute şi secunde de la meridianul Greenwich la
meridianul locului - Meridianele sunt semicercuri rezultate din intersecția suprafeței terestre cu plane paralele cu axa terestră şi
perpendiculare pe Ecuator. - România este străbătută în partea centrală de meridianul de 25° long. E. • Localități situate la extremități V –
Beba Veche – 20°15’ long. E ⇒ distanța de 740 km ≈ 9° de longitudine E – Sulina – 29° 41’ long. E (plus cele 12 mile marine ce formează
apele teritoriale ale României):
• Consecințe: o scăderea cantității de precipitații de la V la E o Soarele răsare cu 37 de minute mai repede în E față de V ⇒ România este
situată la intersecția paralelei de 45° lat. N şi meridianul de 25° long. E Cele două linii se intersectează pe teritoriul județului Argeş.
2. POZIȚIA ÎN CADRUL CONTINENTULUI: România se află situată în cadrul Europei în partea CENTRAL SUD-ESTICĂ
datorită: o situări la distanțe aproximativ egale de extremitățile continentului
V – 2 700 km – Capul Rocca (Oc. Atlantic)
N - 2 800 km – Capul Nord ( Oc. Arctic) E – 2 600 km – Munții Ural ⇒ poziȚia centrală (meridianul de 28°32’ ce traversează Europa prin
partea mediană străbate estul României) o situarea la doar 1 000 km de extremitatea S – Capul Matapan (Marea Mediterană) ⇒ poziționarea
în partea de SE a Europei Centrale
• Consecințe: Determină caracterul continental moderat de tranziție a climatului temperat o Pe teritoriul României se face trecerea de la
climatul temperat oceanic (caracteristic Europei Occidentale) la cel temperat continental (caracteristic Europei de Est) şi climatul
mediteranean (caracteristic Europei Sudice) determinând influențe climatice specifice.
3. POZIȚIA GEOPOLITICĂ a. România Țară pontică Determinată de ieşirea României la Marea Neagră, lungimea litoralului fiind de
247 km , ceea ce asigură țării noastre: - legătura cu Oc. Planetar ( prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, respectiv Gibraltar sau Canalul de
Suez) - legătura cu alte țări din bazinul pontic - un important potențial turistic heliomarin - o zonă importantă de dezvoltare a aşezărilor din
cele mai vechi timpuri (Histria, Callatis, Tomis) b. România țară danubiană Determinată de importanța Dunării pentru țara noastră şi Europa:
• din lungimea totală 2 860 km, 1 075 km (38%) se desfăşoară pe teritoriul României (cursul inferior) • asigură legătura dintre țara noastră şi
țările din Vestul şi Centrul Europei (Canalul Rhin - Maine- Dunăre, Canalul Dunăre- Marea Neagră) • colectează aproape întreaga rețea
hidrografică a României (>97%) • deține gurile de vărsare (Delta Dunării) • deține un important potențial hidroenergetic, piscicol, de
alimentare cu apă (potabilă şi pentru irigații), de vânat şi turistic • în luncă deține terenuri agricole cu un ridicat potențial agricol, importantă
zonă de transhumanță • asigură dezvoltarea a 220 de aşezări din care 22 de oraşe c. România țară carpatică Determinată de prezența lanțului
Munților Carpați-2/3 din lungimea totala.
4.EVOLUȚIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI ROMÂNIEI SI EUROPEI Formele de relief din România s-au
realizat într-un interval de timp îndelungat ca urmare a acțiunii conjugate a agenților interni (care au înălțat munții şi celelalte forme de
relief) şi externi (au nivelat şi fragmentat formele de relief existente s-au au dat naştere la altele noi . Intervalul de timp este redat de scara
geocronologică, constituită din ere, perioade epoci etc:
1. Era Precambriană (cuprinde Arhaicul şi Proterozoicul) ⇒ are loc orogeneza baikaliană care cutează şisturile cristaline din soclul
Platformei Est Europene, care formează în prezent fundamentul sectorului nordic al Podişului Moldovei.
2. Era Paleozică (cuprinde Cambian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian) 15 ⇒ în Silurian are loc orogeneza caledoniană
⇒ în Europa se formează munții: Scoției de N, Penini, Grampiani, Caledonici, Scandinaviei ⇒ în România se cutează şisturile verzi din
centrul Dobrogei dând naştere la Podişul Casimcei ⇒ în Carbonifer are loc orogeneza hercinică ⇒ în Europa se formează: Masivul Central
Francez, Munții Vosgi, Munții Jura, Munții Pădurea Neagră, Munții Pădura Turingiei, Patrulaterul Boemiei ⇒ în România se cutează ce
alcătuiesc în prezent Munții Măcin şi metamorfozează depozitele sedimentare din geosinclinalul carpatic.
3. Era Mezozoică (cuprinde perioadele Triasic, Jurasic, Cretacic) ⇒ în Cretacic are loc orogeneza alpină ce dă naştere ⇒ în Europa: Munții
Alpi, Caucaz, Balcani, Apenini, Pirinei, Pindului ⇒ în România se cutează partea centrală a Munților Carpaților (zona cristalino-mezozoică),
determinând în acelaşi timp scufundarea lentă a regiunilor intra şi extracarpatice.
4. Era Neozoică (cuprinde Paleogenul, Neogenul şi Cuaternarul) ⇒ în Paleogen are loc formarea munților din fliş (roci sedimentare recutate
parțal) şi alipirea acestora la lanțul carpatic ⇒ în Neogen au loc: - erupții vulcanice care vor da naştere lanțului vulcanic din V Carpaților
Orientali şi a munților vulcanici din SE M. Apuseni; - formarea Subcarpaților (dealuri cu structură cutată sau monoclinală) în exteriorul
Carpaților Orientali, de Curbură şi Meridionali - colmatarea treptată a bazinelor transilvan, panonic şi pontic situate în interiorul respectiv
exteriorul arcului carpatic ⇒ în Cuaternar are loc: - ridicarea în bloc a Carpaților a unităților învecinate - formarea piemonturilor (Pod. Getic,
Dealurile de Vest) - exondarea câmpiilor - definitivarea structurii Subcarpaților şi Depresiunii colinare a Transilvaniei - individualizarea unor
depresiuni tectonice (Dep. Braşov) – apariția unor manifestări magmatice ce au dat naştere unor măguri de bazalt în Carpați, Dealurile de
Vest etc - în Pleistocen pe fondul răcirii climei se instalează pe culmile carpatice ghețarii - în Holocen clima se încălzeşte determinând
topirea ghețarilor şi definitivarea aspectului actual al reliefului.

5.CARACTERISTICILE RELIEFULUI EUROPEI

1. CARACTERISTICILE GENERALE - atitudinea medie este de 340 m ⇒ altitudine redusă - altitudinea maximă este de 5
642 m în vf. Elbrus- munții Caucaz, 4 807 m vf. Mont Blanc – Munții Alpi - altitudinea minimă este sub nivelul Mării în C. Olandei şi C.
Precaspică- (-28) m - predomină relieful de câmpie cu altitudini < 200 m -52%⇒ tipuri o câmpii litorale: Franța, Olanda, Anglia, N
Germaniei şi Poloniei o câmpii rezultate prin umplerea unor bazine tectonice: Panonică, Padului, S Spaniei o câmpii rezultate prin
sedimentarea unor platforme continentale: C. Germano- Polonă, C. Română, C. Rusă - dealurile şi podişurile 200- 1 000 m – 37%-
predominante în centrul şu estul continentului⇒ tipuri o dezvoltate pe roci magmatice şi roci cristaline foarte vechi: Ucraina, Cehia, Rusia,
Germania, Finlanda, Suedia o rezultate prin fragmentarea unor podişuri situate la marginea munților: Rusia, Polonia, Ungaria – munții > 1
000 m – 10% ⇒ s-au format în 3 orogeneze distincte: o orogeneza caledoniană (începutul Paleozoicului): M-ții Penini, M-ții Grampiani, M-
ții Scoției, Alpii Scandinaviei o orogeneza hercinică (sfârşitul Paleozoicului): Messeta Spaniolă, Masivul Central Francez, M-ții Ural, M-ții
Măcin o orogeneza alpină (sfârşitul Mezozoicului): lanțul muntos Pirinei-Alpi-Carpați- Balcani (Stara Planina) - relieful insular este
preponderent vulcanic
2. TIPURILE DE RELIEF GENETIC (DERIVAT) RELIEFUL DERIVAT Este rezultatul acțiunii agenților externi
asupra reliefului major. Cele mai vechi forme se regăsesc la nivelul interfluviilor, iar cele mai noi la nivelul văilor⇒ 1. Suprafețele de
eroziune - sunt rezultatul nivelării munților sau dealurilor înalte, apar sub forma peneplenelor în masivele vechi sau sub forma platourilor în

57
sisitemul alpin 2. Terasele şi luncile - s-au format ca urmare a alternanței climatice şi ridicărilor tectonice - sunt favorabile amplasării
aşezărilor, agriculturii, căilor de comunicație - ca număr diferă în funcție de unitatea de relief având 4-8 trepte mai ales în Europa Centrală şi
de Sud 3. Piemonturile şi glacisurile - apar sub forma unor câmpii sau podişuri la contactul dintre munți şi depresiuni mai ales în Europa
Sudică 4. Relieful glaciar - este rezultatul eroziunii ghețarilor de calotă din nordul continentului şi al celor montani instalați la peste 1 800m
în trecut azi la peste 3 000 m - se prezintă sub forma de: circuri glaciare (în prezent ocupate de lacuri glaciare), văi glaciare (U) , praguri,
morene 5. Relieful carstic - se dezvoltă pe roci dizolvabile, unde apar goluri, iar prin precipitare apar cruste şi forme pozitive- Pod. Karst-
Slovenia:
pe calcare şi gips (Optimiceskaia, Ucraina) apar: platouri carstice cu lapiezuri, doline, chei, peşteri-Holoch, Elveția (în interiorul
cărora apar stalactite-Cuevas de Nerja, Spania, stalagmite-Krasnohorska, Slovacia, draperii etc) pe sare apar forme efemere: lapiezuri,
avene, peşteri (6 S -România), prăbuşiri, alunecări, depresiuni (în care se instalează lacurile sărate) 6. Relieful eolian - format din câmpuri de
dune S Franței, C. Precaspică 7. Relieful vulcanic - include vulcanii stinşi şi platourile vulcanice din pliocen precum şi vulcanii activi din
Cuaternar: Vezuviu, Etna, Straomboli, Vulcano etc 8. Relieful litoral - este cel mai recent fiind rezultatul evoluției din ultimele milenii - este
reprezentat de: faleze plaje, limane şi lagune - în funcție de geneză țărmurile se împart: țărmuri cu fioduri:Europa de Nord;țărmuri cu riass:
Marea Britanie, NV Franței ; țărmuri cu canale: V Croației; țărmuri cu delte: Volga, Dunăre, Pad; țărmuri cu estuare: Tamisa, Elba, Sena,
Loara.

3. SUBDIVIZIUNI
a. M-ții Alpi⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă cele mai mari altitudini ⇒ 4 807 m vf. Mont Blanc - limite: M.
Ligurică- C. Panonică - prezintă cea mai mare masivitate, cel mai extins relief glaciar, iar în E apare relieful carstic
b. M-ții Carpați⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini intermediare între Alpi şi Balcani ⇒ 2 655 m vf.
Gerlahovka - limite: Bazinul Vienei-v. Timokului - au o masivitate mai redusă decât Alpii
c. M-ții Pirinei⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini > 3 000 m, masivitate remarcabilă şi relief glaciar -
limite: Oc. Atlantic- M. Mediterană
d. M-ții Apenini⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini de 2 900 m (GranSasso), culmile paraele orientate
N-S - apare relieful vulcanic
e. M-ții Balcani⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini de 2 376 m vf. Botev
f. M-ții Alpii Dinarici⇒caracteristici formați în orogeneza alpină - relieful carstic este extins - spre țărmul de tip dalmatin (cu
canale)
g. M-ții Caucaz⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini mari şi o tectonică activă
h. M-ții Pindului⇒caracteristici – formați în orogeneza alpină - prezintă altitudini de 2 911 m vf. Olimp - prezintă relief carstic şi
ruiniform
i. Masivul Central Francez⇒caracteristici - format în orogeneza hercinică - prezintă altitudini medii de 700 m ⇒ maximă 1 886 m
vf. Mt. Dore - prezintă relief vulcanic (centru şi N) intens erodat, carsti (S şi SV) şi tectonic (grabene în centru)
j. M-ții Ural⇒caracteristici – formați în orogeneza hercinică - prezintă altitudini medii de 600 m - au aspectul unui lanț muntos
orientat N↔S⇒ 2 000 Km
k. Messeta Spaniolă⇒caracteristici - formată în orogeneza hercinică - prezintă un relief intens erodat şi faliat, dominat izolat de
culmi muntoase rezultate în urma reînălțărilor din Cuaternar
l. M-ții Vosgi-Pădurea Neagră⇒caracteristici – formați în orogeneza hercinică - se prezintă sub forma a două masive separate de
greabenul Rinului, intens erodate
m. Masivul Şistos Renan⇒caracteristici - format în orogeneza hercinică - orientat E↔V, tăiat de valea rinulu - prezintă relief
vulcanic
n. M-ții Jura⇒caracteristici – formați în orogeneza hercinică - prezintă relief de tip jurasian - altitudinile sunt reduse
o. Patrulaterul Boemiei⇒caracteristici - format în orogeneza hercinică - prezintă altitudini reduse - include: Pod. Boemiei străbătut
de M-ții Pădurea Boemiei şi încadrat de M-ții Sudeți, M-ții Metaliferi şi Colinele Ceho-Morave
p. M-ții Penini⇒caracteristici – formați în orogeneza caledoniană - prezintă înălțimi reduse < 900m - intens erodați, prezintă relief
carstic
q. M-ții Scandinavici⇒caracteristici – formați în orogeneza caledoniană - prezintă altitudini > 2 000 m datorită reînălțărilor alpine -
prezintă un versant abrupt spre ocean modelat de ghețari (fiorduri) şi domiol spre Pod. Suediei
r. Podişul Finlandei⇒caracteristici - are aspect colinar modelat de eroziunea glaciară⇒ numeroase lacuri glaciare
s. Cîmpia Europei de Est⇒caracteristici - este a doua ca suprafață de pe Glob - are altitudini între 463 m în N la (– 28) m în zona
Mării Caspice - se prezintă ca o asociere de câmpii şi podişuri sau dealuri joase ↔Pod. Valdai, Colinele Timan, Pod. Central Rus, Pod.
Volgăi - râurile mari au o orientare N↔S
t. Câmpia Nord-Europeană⇒caracteristici – poziționată între M. Nordului şi M. Baltică a fost intens fragmrntată de ghețarii de
calotă⇒morene şi sandre - este vălurită şi acoperită cu loess, iar în zona de litoral râurile formează estuare sau lagune
u. Câmpia Padului⇒caracteristici - este un fost golf al M. Adriatice intens colmatat - în zona de litoral apar lagunela şi Delta
Padului v
. Câmpia Panonică⇒caracteristici - Intens faliată se prezintă sub forma unor sectoare joase şi unele mai înalte dominate de munți
insulari
w. Câmpia Română⇒caracteristici - poziționată în lungul Dunării, evidențiată de prezența Luncii Dunării, teraselor Dunării şi a
celor trei tipuri genetice de câmpii (tabulare, piemontane şi de subsidență) dispuse în fâşii paralele

4. CARPAȚII
Din punct de vedere fizico-geografic şi structural se împart în trei sectoare: 1. Carpații Orientali- granița cu Ucraina şi valea
Prahovei 2. Carpații Meridionali-valea Prahovei şi culoarul Timiş-Cerna-Bistra 3. Carpații Occidentali- v. Barcăului şi Dunăre
1. Carpații Orientali. A. GRUPA NORDICĂ Limite: - N- granița cu Ucraina - E- Pod. Sucevei - S- Depresiunea Dornelor (drenată de
Dorna) şi culoarul depresionar Câmpulung Moldovenesc- Gura Humorului (drenat de Moldova) - E- Depresiunea colinară a Transilvaniei,
Dealurile şi Câmpia de Vest.
Caractere generale: -mai este numită şi Carpații Maramureşului şi Bucovinei -prezintă cea mai mare lățime 130-140 km -prezintă cele mai
mari altitudini: vf. Pietrosul Rodnei (2 303 m) şi vf. Ineu (2 279 m) în M. Rodnei -este singura în care se păstrează relieful glaciar în M.
Rodnei (lacurile glaciare Lala şi Buhăiescu) -culmile sunt orientate pe direcție NV-SE, fiind paralele, paralelism evidențiat şi de alcătuirea
petrografică -în V se dezvoltă lanțul de munți vulcanici, în centru munții cristalino-mezozoici, iar în est munții mai joşi din fliş –munții
vulcanici sunt mai joşi , cu cratere şi conuri vulcanice mai slab dezvoltate -includ una dintre cele mai extinse depresiuni intramontane din
România (se desfăşoară şi dincolo de granița cu Ucraina) -suferă influențe climatice nord-vestice (scandinavo-baltice) -sunt bine împăduriți -
păşuni extinse⇒creşterea animalelor (zootehnia) bine dezvoltată mai ales în Obcinele Bucovinei. Cuprinde: - Munții:
-vulcanici:M. Oaş, M. Igniş (vf. Igniş 1 307 m), M. Gutâi, M. Lăpuşului, M. Țibleş (vf.Țibleş 1 839 m), M. Bârgău

58
- din şisturi cristaline: M. Maramureşului (vf. Farcău 1 956 m, vf. Toroioaga 1 930 m, vf. Pop Ivan 1 937m),
M. Rodnei (vf. Pietrosul
Rodnei 2 303 m, vf. Ineu 2 279 m), M. Suhard
-din fliş:Obcinele Bucovinei alcătuite din teri culmi paralele ce scad altitudinal de la vest la est: • Obcina Mestecăniş • Obcina Feredeu •
Obcina Mare
-Depresiuni:
Dep. Oaş- bine individualizată,
Dep. Maramureşului- drenată de Tisa (în N) şi afluenȚii săi Iza şi Vişeu; cu altitudini de
800 m cu culturi pomicole şi păşuni,
Dep. Dornelor- drenată de Bistrița şi afluentul său Dorna; aici se află stațiunea turistică Vatra Dornei,
Culoarul depresionar Câmpulung Moldovenesc- Gura Humorului- drenată de Moldova
-Pasuri şi trecători:
Huta –leagă depresiunile Oaş şi Maramureş, Gutâi (Pintea)- leagă depresiunile Baia Mare şi Maramureş, Şetref (818
m)- leagă depresiunile Transilvaniei şi Maramureş pe valea Sălăuței, Prislop (1 416 m)- leagă depresiunile Dornelor şi Maramureş,
Mestecăniş (1 096 m)- leagă depresiunile Dornelor şi Câmpulung Moldovenesc, Tihuța (1 201 m)- leagă depresiunile Dornelor şi
Transilvaniei.
B. GRUPA CENTRALĂ Limite: - N- Depresiunea Dornelor (drenată de Dorna) şi culoarul depresionar Câmpulung Moldovenesc- Gura
Humorului (drenat de Moldova), - E- Subcarpații Moldovei - S- valea Oituzului şi Pasul Oituz - V- Depresiunea colinară a Transilvaniei, de
care este delimitată de un abrupt cu care se termină un platou vulcanic.
Caractere generale: -mai este numită şi Carpații Moldo- Transilvani, -zona cristalino-mezozoică se scufundă la S de valea Trotuşului fiind
înlocuită de fliş, -altitudinile scad de la N la S, -altitudinea maximă 2 100 m vf Pietrosul Călimanilor din M. Călimani, -lipseşte relieful
glaciar, -relieful carstic de suprafață prezintă o mai mare extensiune: Cheile Bicazului, Pietrele Doamnei (M. Rarău), Piatra Singuratică (M.
Hăşmaşul Mare), M. Ceahlău, -prezintă numeroase defilee: Mureşului (Toplița-Deda), Olt (Tuşnad), Bistrița (Zugrenilor, Toance), -prezintă
numeroase depresiuni, pasuri şi trecători -relieful vulcanic este mai bine reprezentat, datorită conurilor şi craterelor vulcanice mai bine
păstrate precum şi datorită altitudinilor mai ridicate ,-aici apare singurul lac vulcanic Lacul Sfânta Ana din Masivul Ciomatu (o prelungire a
M. Harghita dincolo de valea Oltului,) -ca urmare a unei alunecări în masă a unui pinten montan în anul 1837 s-a format prin blocarea văii
Bicazului lacul de prăbuşire L. Roşu, -din Masivul Hăşmaşul Mare izvorăsc cele două râuri surori , cu cursuri orientate în sensuri contrare ⇒
Mureş şi Olt, -aici se află numeroase obiective turistice dintre care se remarcă mai ales: M. Rarău, M. Giumalău, M. Ceahlău -ca resurse se
remarcă pădurile şi rocile de construcție Cuprinde:
- Munții vulcanici:
M. Călimani (vf. Pietrosul Călimanilor 2 100 m), M. Gurghiu (vf. Bătrâna 1 634 m), M. Harghita (vf. Harghita 1 800
m)
-din şisturi cristaline:
M. Bistriței (vf. Budacu 1 859 m), M. Rarău, M. Giumalău (vf. Giumalău 1 856 m), M. Giurgeu, M. Hăşmaşul Mare
- din fliş: M. Ceahlău (vf. Toaca 1 907 m), M. Tarcău, M. Ciuc, M. Nemira, M. Stânişoarei, M. Goşmanu, M Berzunț cei mai joşi, închid la
est Dep. Comăneşti (Dărmăneşti) –
Depresiuni: Dep. Giurgeu (Gheorgheni)- bine individualizată, largă, cu frecvente inversiuni termice, drenată de Mureş, Dep. Ciuc- bine
individualizată, largă, cu frecvente inversiuni termice, drenată de Olt, Dep. Dornelor- drenată de Bistrița şi afluentul său Dorna; aici se află
stațiunea turistică Vatra Dornei, Culoarul depresionar Câmpulung Moldovenesc- Gura Humorului- drenată de Moldova, Dep. Bilbor, Dep.
Borsec, Dep. Comăneşti- drenată de Trotuş, închisă la est de M. Berzunț, Dep. Vărşag drenată de Târnava Mare, Ghimeş drenată de Trotuş
-Pasuri şi trecători: Mestecăniş (1 096 m)- leagă depresiunile Dornelor şi Câmpulung Moldovenesc, Tihuța (1 201 m)- leagă depresiunile
Dornelor şi Transilvaniei, Bucin (în M. Gurghiu-1 287 m) -leagă depresiunile Giurgeu şi Transilvaniei, Sicaş (în M. Harghita-1 000 m) -
leagă depresiunile Ciuc şi Vărşag, Oituz (866 m), Tuşnad (pe Olt)-leagă depresiunile Ciuc de Braşov, Izvorul Mureşului -leagă depresiunile
Giurgeu şi Ciuc, Bicaz (Pângărați) Tulgheş- leagă depresiunile Bilbor şi Borsec, Ghimeş-Palanca (pe Trotuş).
C. GRUPA SUDICĂ Limite: - N- valea Oituzului şi Pasul Oituz - E- Subcarpații Curburii - S- Valea Dâmboviței (Prahovei) şi
Subcarpații Curburii - V- Depresiunea colinară a Transilvaniei Caractere generale: -mai este numită şi Carpații Curburii -include după unii
autori din punct de vedere al alcătuirii geologice şi Grupa Bucegi (o vom caracteriza separat) -nu cuprinde relief vulcanic -nu are relief
glaciar -apare relieful eolian în M. Ciucaş- Sfinxul din Ciucaş şi Tigăile -este alcătuită în totalitate din fliş -prezintă o puternică curbare ce
determină reorientarea culmilor -culmile sunt orientate invers NE-SE -include cea mai mare depresiune intramontană din Țara noastră⇒Dep.
Braşov (intens populată ) -prezintă cele mai mici altitudini din Carpații Orientali -altitudinea maximă 1 954 m vf. Ciucaş din M. Ciucaş -în
depresiuni apar frecvent inversiuni termice ce determină inversiuni de vegetație (Dep Întorsura Buzăului = polul frigului din România) –
versanții în funcție de expoziția lor se află sub influențe climatice diferite:
cei nordici⇒influențe oceanice
cei nord-estici⇒ influențe
continentale cei sudici⇒ fenomene de foehn (vânt cald ce coboară de pe versanți) - intens fragmentați de văi, pasuri şi trecători -valea
Prahovei este cea mai importantă zonă turistică montană din România Cuprinde: - Munții
M. Vrancei -între văile Oituzului şi Bâsca Mică,
alcătuiți din următoarele masive: M. Zbonia Verde, M. Lăcăuț, M. Zbonia Frumoasă, M. Furu
M. Buzăului –între văile Bâsca Mică şi
Teleajen, formați din trei culmi paralele: M. Penteleu (Bâsca Mică -Bâsca Mare), M. Podul Calului (Bâsca Mare-Buzău), M. Siriu (Buzău-
Teleajen), M. Ciucaş (vf. Ciucaş 1 954 m)-Teleajen- Doftana, M. Baiului- Doftana- Prahova, M. Brețcu –situați în N spre Dep. Braşov,
includ şi M. Grohotiş şi Clăbucetul Doftanei, M. Întorsura Buzăului –situați în N spre Dep. Braşov, M. Bârsei –formați din două masive de
mare interes turistic M. Piatra Mare şi M. Postăvaru (unde la altitudinea de 1 000 m se dezvoltă „perla” stațiunilor montane româneşti,
Poiana Braşov). Munți ce pătrund digital în Dep. Braşov: M. Perşani (prelungindu-se spre sud cu Măgura Codlea), M. Baraolt, M.
Bodoc.Depresiuni:
Dep. Braşov- este cea mai mare depresiune intramontană din Carpații româneşti, netedă ca o câmpie, cultivată agricol
(mai ales cartof şi zootehnie-ovine), intens populată (cel mai înalt grad de urbanizare); este formată din trei depresiuni mai mici : Bârsei,
Prejmer, Râul Negr , Dep. Întorsura Buzăului- drenată de Buzău, Dep. Baraolt- drenată de Olt, între M. Baraolt şi M. Perşani, Dep.
Comandău -drenată de Moldova, Dep. Doftana, Dep. Cheia- toate de mici dimensiuni, apar sub forma unor bazinete.Pasuri şi trecători:

Predeal (1 000 m)- pe valea Prahovei, Bratocea- pe Teleajen, Buzău –pe Buzău
Oituz (866 m)-pe Oituz, Tuşnad (pe Olt⇒defileul Oltului
de la Tuşnad)-leagă depresiunile Ciuc de Braşov, Racoş –în M. Perşani pe Olt (Defileul Oltului de la Racoş) leagă depresiunile Baraolt şi
Transilvaniei, Vlădeni –leagă depresiunile Braşov de Transilvaniei, Pârâul Rece
Întorsura Buzăului(Brădet), Predeluş –pe Doftana.
2. Carpații Meridionali Limite: - N- Depresiunea colinară a Transilvaniei, culoarul Orăştiei, Culoarul Bistrei - E- valea Dâmboviței sau
valea Prahovei (dacă se include şi Gr. Bucegilor) - S- Subcarpații Getici şi Pod. Mehedinți (şi Subcarpații Curburii dacă se include şi Grupa
Bucegilor) - V- Culoarul tectonic Timiş- Cerna.
GRUPA BUCEGI Limite: - N- Dep. colinară a Transilvaniei - E- valea Prahovei - S- Subcarpații Curburii - V- valea Dâmboviței.
Caractere generale: -este considerată ca făcând parte, de către unii geografi, din Carpații Meridionali, datorită altitudinii şi
reliefului, - ca roci predomină conglomeratele şi calcarele⇒ relief carstic: cheile Dâmbovicioarei, cheile Tătarului peştera Ialomiței, -nu
prezintă relief vulcanic şi glaciar, -apare relieful eolian în M. Bucegi- Sfinxul şi Babele, -spre N şi E se termină printr-un impunător abrupt
(mai ales către valea Prahovei⇒ Abruptul Caraimanilor) -cele trei suprafețe de eroziune au o mare extensiune, -este cea mai importantă zonă
montană din punct de vedere turistic, -altitudinea maximă este de 2 505 m vf Omu- M. Bucegi.
Cuprinde: - Munții: M. Bucegi –situați în partea de E, se prezintă sub forma unui semicerc dispus în amfiteatru, fiind cel mai
important masiv turistic, cu numeroase cabane, pârtii şi trasee pentru turişti, cu vf Omu-2 505 m, M. Leaota –situați la V de M. Bucegi,
având aspectul unui promontoriu, M. Piatra Craiului –alcătuiți în majoritate din calcare, cu creste, zimțate situași la N de Culoarul Rucăr-
Bran ,cu vf. Baciului 2 238 m
-Depresiuni: Culoarul Rucăr-Bran –un şanț tectonic adânc şi larg
-Pasuri şi trecători: Predeal (1 000 m)- pe valea Prahovei, Bran (Giuvala) – 1 240 m, Vlădeni

59
 GRUPA FĂGĂRAŞ Limite: - N- Dep. Transilvaniei (Dep. Făgăraş) - E- v. Dâmboviței - S- Subcarpații Getici - V- defileul
Oltului (Turnu Roşu- Cozia). Caractere generale: -este cea mai masivă şi înaltă din Carpați, -prezintă cele mai mari altitudini din Carpați⇒2
544 m vf. Moldoveanu , vf. Negoiu-2 535 m din M. Făgăraş, -este alcătuită dintr-o culme nordică unitară, cu aspect de zid crenelat, orientată
vest-est, în lungime de 60 km din care se desprind spre sud patru masive „insulare”, sub forma unor culmi prelungi, separate de Olt, Argeş şi
afluenții acestora. -la confluența Lotrului cu Oltul se dezvoltă Dep. Loviştei (Brezoi), o veche zonă de populare din Carpați, -prezintă
numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare⇒ relief glaciar -prezintă un peisaj pitoresc⇒ interes turistic deosebit, -prezintă numeroase lacuri
de baraj artificial şi hidrocentrale (Vidraru pe Argeş)
Cuprinde: - Munții - în Nord: M. Făgăraş -2 544 m vf. Moldoveanu , vf. Negoiu-2 535 m (vf. Suru 2 282 m) , Spre Sud: M. Cozia
–între Olt şi Topolog, M. Frunții –între Topolog şi Argeş, M. Ghițu –între Argeş şi Vâlsan, M. Iezer (Păpuşa)- între Vâlsan şi Dâmbovița
(Vf. Iezer 2 482 m)
-Depresiuni:Dep. Loviştei- bine individualizată la confluența Oltului cu Lotrul, Defileul Oltului de la Turnu Roşu-Cozia – o vale
transversală (ce mai caracteristică din Carpați) ce taie perpendicular linia carpatică
-Pasuri şi trecători: Bran (Giuvala) – 1 240 m, Turnu Roşu (400 m)- la intrarea Oltului în zona montană
Cozia (309 m)- la ieşirea
Oltului din zona montană, Transfăgărăşan.
GRUPA PARÂNG Limite: - N- Dep. Colinară a Transilvaniei (Dep. Sibiu şi culoarul Secaşelor) - E- defileul Oltului (Turnu
Roşu- Cozia) - S- Subcarpații Getici - V- valea Jiului (ce drenează Dep. Petroşani)şi valea Streiului (ce drenează depresiunea Hațeg)
Caractere generale: -prezintă cea mai mare lățime dintre cele trei grupe din Carpații Meridionali, -platformele de eroziune au cea
mai mare extindere -relieful glaciar este prezent însă pe o suprafață mai redusă de cât în celelalte grupe, -o mai mare extensiune o are relieful
carstic⇒Cheile Oltețului, Peştera Muierii, -în partea centrală prezintă o fractură tectonică, orientată vest –est, unde s-a instalat cursul Lotrului
(şi şoseaua Transalpina), -este o zonă populată din cele mai vechi timpuri, ca mărturie stând ruinele vechii reşedințe a statului dac
Sarmizegetusa Regia din Masivul Orăştiei situați în NV M. Şureanu şi ruinele reşedinței provinciei romane Dacia Felix din Dep. Hațeg,-
Sarmizegetusa Ulpia Traiana, -aici se află cel mai înalt pas din țară –Urdele 2 141 m, -are un aspect palmar, masivul principal (numit nod
orografic) aflându-se în SV din care se desprind celelalte culmi Cuprinde: - Munții o nodul orografic M. Parâng (vf. Parângul Mare 2 519 m)
din care se desprind: spre N⇒M. Şureanu (vf. lui Pătru 2 130 m)-între Strei şi Sebeş; spre NE⇒M. Cândrel (vf. Cândrel 2 244 m) -între
Sebeş şi Sadu; spre E⇒M. Lotrului (vf. Ştefleşti 2 242 m)-între Sadu şi Lotru; la sud de valea Lotrului⇒ m. Căpățânii (vf Ursu 2 124 m).
-Depresiuni: Dep. Loviştei- bine individualizată la confluența Oltului cu Lotrul, Defileul Oltului de la Turnu Roşu-Cozia – o vale
transversală (ce mai caracteristică din Carpați) ce taie perpendicular linia carpatică, Dep. Petroşani –drenată de Jiu , Dep. Hațeg- drenată de
Strei
-Pasuri şi trecători: Urdele (2 141 m) cel mai înalt din România, Lainici (450m)- pe valea Jiului , Turnu Roşu (400 m)- la intrarea
Oltului în zona montană, Cozia (309 m)- la ieşirea Oltului din zona montană, Merişor- leagă cele două depresiuni Hațeg şi Petroşani.
GRUPA RETEZAT-GODEANU Limite: - N- Culoarul Bistrei - E- valea Jiului (ce drenează Dep. Petroşani)şi valea Streiului (ce
drenează depresiunea Hațeg) - S- Subcarpații Getici şi Pod. Mehedinți - V- Culoarul tectonic Timiş- Cerna
Caractere generale: -Cuprinde cele mai numeroase altitudini de peste 2 000 m, -include cel mai numeroase lacuri glaciare (80)
printre care L. Bucura (cel mai extins- 10 ha) şi L. Zănoaga ( cel mai adânc 29 m), -prezintă relief carstic mai ales în SV: Cheile Runcului,
Cheile Corcoaiei, Izbucul Cernei -prezintă cea mai mare masivitate, -culmile principale sunt separate de văi longitudinale, -aici se află primul
parc național din țară cu numeroase specii de plante şi animale rare, – Parcul Național Retezat (1931, 51 000 ha), -prezintă o culme
principală situată în partea centrală din care se desprind celelalte culmi
Cuprinde: - Munții: în zona centrală: M. Retezat (vf. Peleaga 2 509 m, între Valea Râul Mare şi Jiul de Vest) şi M. Godeanu (vf.
Godeanu 2 229 m, spre nord M. łarcu (vf. łarcu 2 190 m) care se continuă spre NV cu M. Muntele Mic, spre sud M. Cernei (la N de valea
Cernei), M. Mehedinți (între Cerna şi Motru) M. Vâlcan (cu vf. Straja 1 868 m între Motru şi Jiul de Vest)
-Depresiuni: Defileul Jiului, Dep. Petroşani –drenată de Jiu, Dep. Hațeg- drenată de Strei, Culoarul tectonic Timiş- Cerna,
Culoarul Bistrei
-Pasuri şi trecători: Lainici (450m)- pe valea Jiului, Merişor- leagă cele două depresiuni Hațeg şi Petroşani
Domaşnea (Poarta
Orientală)- 540 m, în Culoarul Timiş- Cerna, Poarta de fier a Transilvaniei 700 m, pe Bistra.

3. Carpații Occidentali Limite: - N- Valea Barcăului (sau valea Someşului), - E- Depresiunea colinară a Transilvaniei: Culoarul
Bistrei şi Culoarul Timiş- Cerna, - S- Valea Dunări,i - V- Dealurile de Vest, iar pe alocuri intră în contact cu Câmpia de Vest.
MUNȚII BANATULUI ŞI POIANA RUSCĂ a. MUNȚII BANATULUI Limite: - N- Dealurile de Vest (Dealurile Banatului,
subunitatea acestuia Dealurile Buziaşului numite şi Dealurile Pogănişului) - E- Culoarul Timiş -Cerna - S- Defileul Dunării - V- Dealurile de
Vest (Dealurile Banatului, subunitatea acestuia Dealurile Tirolului).
Caractere generale: -reprezintă o punte de legătură cu Munții Balcani -datorită alcătuiri petrografice se aseamănă mai mult cu
Carpații Meridionali -relieful carstic este extins : Cheile Nerei, Cheile Caraşului, Peştera Comarnic -includ Defileul Dunării cel mai lung din
Europa (144 km), unde temperaturile sunt mai ridicate permițând dezvoltarea unor elemente biogeografice submediteraneene: liliacul
sălbatic, vipera cu corn -aici se află Parcurile Naționale: Porțile de Fier, Cheile Nerei- Beuşnița -prezintă 3 trepte altimetrice ce scad
altitudinal de la est (peste 1 400 m) la vest (sub 600 m).
Cuprinde: - Munții: în Est cei mai înalți:
M. Semenic -1 446 m vf. Semenic şi M. Almăjului- 1 224 m vf. Svinecea Mare,
Centru:M. Aninei şi M. Locvei, Vest cei mai joşi: M. Dognecea (617m).
-Depresiuni:
Dep. Almăjului (Bozovici)- bine individualizată între M Semenic şi M. Almăjului, traversată de Nera cu numeroase
livezi de meri⇒ „țara florilor de măr” ,Dep. Caraş- Reşița (Caraş –Ezeriş) – drenată de Caraş şi Bârzava.
-Pasuri şi trecători: Domaşnea ( Poarta Orientală)– 540 m, Târova, Văliug.
b. MUN ȚII POIANA RUSCĂ Limite: - N- Valea Mureşului (Defileul Deva – Lipova), - E- Dep. Hațeg - S- Culoarul Bistrei - V- Dealurile
de Vest (Dealurile Banatului, subunitatea acestuia Dealurile Lipovei)
Caractere generale: -apar izolați ca un horst înconjurat de zone joase -sunt alcătuiți din calcare cu intruziuni granitice -prezintă văi înguste cu
versanți abrupți şi culmi largi⇒aşezările rurale şi căile de comunicație se concentrează pe culmi -altitudinea maximă⇒vf. Padeşu 1 374 m.
MUNȚII APUSENI Limite: - N- valea Barcăului - E- Dep. colinară a Transilvaniei - S- Valea Mureşului (Defileul Deva – Lipova)
- V- Dealurile de Vest, iar pe alocuri intră în contact cu Câmpia de Vest (sub forma depresiunilor de tip „golf”).
Caractere generale: -relieful carstic este extins: Platourile carstice Padiş- Cetățile Ponorului, Vaşcău; chei: Turzii, Râmeți; peşteri:
Vântului, Scărişoara, Urşilor etc. -câmpia pătrunde adânc în interiorul munȚilor sub formă de depresiuni de tip ”golf” -nu prezintă
subdiviziuni transversale -prezintă suprafețe de eroziune acoperite de pajişti subalpine -sunt bine populați⇒ localitatea Tomnatic se află la 1
600 m altitudine -prezintă o alcătuire petrografică mozaicată⇒ diversitatea formelor de relief -în ultimii ani această zonă a fost declarată Parc
Natural -prezintă o distribuție palmară, având în partea centrală masivul principal (nod orografic) M. Bihor, cel mai înalt din care se desprind
celelalte culmi muntoase
Cuprinde: - Munții: în zona centrală: M. Bihor -vf. Bihor 1 849 m, cu un relief carstic extins, spre nord M. Vlădeasa (vf. Vlădeasa
1 836 m) între v. Iada şi v. Someşul Mic, spre nord-est M. Gilău între v. Someşului Mic şi v. Iara, spre est M. Muntele Mare (vf. Muntele
Mare 1 826 m) între v. Iara şi v. Arieşului, spre est M. Trascău între v. Arieşului şi v. Ampoiului, spre sud M. Găina –1484 m la N de valea

60
Crişului Alb care izvorăşte din acest masiv,
spre sud –est M. Metaliferi între v. Ampoiului şi v. Mureşului, alcătuiți predominant din roci
vulcanice ⇒ numeroase zăcăminte auro-argintifere, tot aici se află Detunatele, spre vest M. Crişurilor separați de depresiunile de tip „golf” şi
văile râurilor în următoarele subunități: M. Zarand (vf. Drocea 836 m, vf. Highiş 799 m)-între Mureş şi Crişul Alb, M. Codru Moma (vf.
Pleşu 1 112 m)-între Crişul Alb şi Crişul Negru, M. Pădurea Craiului -între Crişul Negru şi Crişul Repede, M. Plopiş (Şes) –între Crişul
Repede şi Barcău, M. Meseş
-Depresiuni:
Şimleu- pe Barcău,
Huedin- Abrud- pe Arieş,
Zlatna- pe Ampoi, Vad-Borod- pe Crişul Repede,
Beiuş
- pe Crişul Negru,
Brad, Hălmagiu, Gurahonț- pe Crişul Alb,

-Bazinete depresionare: Săcărâmb, Băița, Glod
-Pasuri şi trecători:
Ciucea – 901 m, Vălişoara- 461 m, Bucium- 915 m, Buceş- 725 m, Vârfuri- 650 m, Vârtop

Semestrul II
5.PARTICULARITĂȚILE CLIMATICE ALE ROMÂNIEI România dispune de un climat temperat continental
moderat de tranziție. Factorii climatogeni - cei care determină clima: 1. Poziția României pe Glob pe paralela de 45°⇒ integrarea în cadrul
climatului temperat 2. Poziția în cadrul Europei, în partea central-sud estică⇒nuanțarea climatului temperat în climat temperat continental
moderat situat la interferența influențelor climatice din N Europei (scandinavo-baltice), E Europei (continentale excesive), S Europei
(submediteraneene), V Europei (oceanice) 3. Potențialul energetic-determinat de mărimea energiei solare, care scade cu altitudinea-
125kcal/cm2 /an pe litoral, 110kcal/cm2 /an pe crestele Carpaților şi latitudinea-125kcal/cm2 /an în S şi 115kcal/cm2 /an în N
4. Circulația generală a maselor de aer 5. Relieful - prin altitudine determină scăderea temperaturii cu 6°C/1000 m, creşterea cantității de
precipitații şi scăderea presiunii aerului⇒ determină etajarea climatică: - etajul montan - etajul de deal şi podiş - etajul de câmpie - prin
orientarea culmilor montane reprezintă o barieră orografică pentru masele de aer, astfel încât versanții V sunt mai umezi şi mai răcoroşi ,iar
cei E mai calzi şi mai uscați; tot orientarea culmilor, care împiedică pătrunderea maselor de aer în anumite regiuni determină regionarea
climatică a României - în depresiuni şi culoarele de vale datorită stagnării maselor de aer reci se manifestă inversiuni termice (inversări ale
temperaturii-pe creste temperaturile sunt ridicate, iar pe fundul văii temperaturi coborâte) ce determină şi inversiuni de vegetație 6. Marea
Neagră- influențează climatul pe o fâşie îngustă de 15-20 km⇒ un climat cu temperaturi moderate şi umiditate mai ridicată 7. Factorii
antropici- prezintă influențe locale prin defrişări, activități industriale, cultivarea terenurilor, etc. 8. Vegetația- prezintă influențe locale,
moderând temperatura, reducând viteza vântului, creşterea umidității aerului
PARTICULARITĂȚILE ELEMENTELOR CLIMATICE 1. TEMPERATURA AERULUI a. Temperatura medie
anuală - este de +10°C pe ansamblul țării - scade cu altitudinea (0,6°C/100 m) şi în latitudine (în S 11°C în Lunca Dunării şi 8,5°C în N) -
izotermele (liniile care unesc puncte cu aceeaşi temperatură) urmăresc fidel curbele de nivel (liniile care unesc puncte cu aceeaşi altitudine)⇒
izoterma de 6°C ≈ curba de nivel de 1000m(delimitează zona montană), iar izoterma de 0°C ≈ curba de nivel de 2000 m (delimitează etajul
alpin) b. Temperatura medie a lunii Iulie - este de +21°C - scade cu altitudinea (Lunca Dunării 23°-24°C , zonele montane înalte 18°C) c.
Temperatura medie a lunii Ianuarie - este de ≈ - 2°C. -scade cu altitudinea (0°C în zona litoralului şi -10°C zonele înalte montane) şi de la V
la E ( Câmpia de Vest -1°C, Câmpia Bărăganului -4°C, Pod. Moldovei -5°C) d. Amplitudinile termice anuale – diferențele de temperatură
între lunile extreme (Ianuarie ,Iulie) – evidențiază caracterul continental moderat al climei - sunt de ≈ 21°-23°C - cresc de la V la E şi scad cu
altitudinea e. Temperaturi extreme: - s-au înregistrat datorită unor condiții locale - temperatura maximă absolută +44,5°C-înregistrată la
10.VIII.1951 la Ion Sion (lângă Brăila) - temperatura minimă absolută –38,5°C-înregistrată la 25.I.1942 la Bod (lângă Braşov) - amplitudinea
termică anuală absolută: 83°C.
2. PRECIPITAȚIILE: - media este de 637 mm/an - cresc odată cu altitudinea – 388 mm/an în Delta Dunării și pe litoral şi peste
1200 mm/an la peste 2000 m ( 1400 mm/an în M.Vlădeasa) - scad de la V (630 mm/an- Câmpia de Vest) la E ( Bărăgan sub 500 mm/an) -
prezintă un regim neregulat, înregistrându-se ani ploioşi şi ani secetoşi⇒ necesitatea construirii sistemelor de irigații - cea mai mare cantitate
de precipitații se înregistrează în luna iunie, iar cea mai mică în luna Februarie - izohietele (liniile care unesc puncte cu aceeaşi cantitate de
precipitații) urmăresc fidel curbele de nivel – versanții vestici primesc cantități de precipitații mai mari decât cei estici - vara se pot înregistra
ploi cu caracter torențiale ce pot determina inundații
3. VÂNTURILE - sunt determinate de circulația generală a maselor de aer - vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi
determină temperaturi moderate şi precipitații mai bogate – crivățul- bate dinspre E-NE mai ales iarna , fiind rece şi uscat determinând geruri
puternice şi viscole mai ales în E şi Se României –pătrunde şi în Depresiunea Braşov unde poartă denumirea de Nemira - suhoveiul- un vânt
uscat ce bate dinspre E-NE, vara, în E şi SE României determinând secetă⇒ se mai numeşte regional „Sărăcilă” sau „Traistă goală” - vânturi
locale - austrul- un vânt cald şi uscat vara, cald şi umed iarna, bate în SV țării - coşava- un vânt rece ce bate în Banat dinspre munții din fosta
Iugoslavie -brizele marine- în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea - brizele de munte- bat în depresiuni şi culoare de
vale ( se inversează de la zi la noapte) -vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanții opuşi circulației generale vestice(SE Munților
Apuseni, SE Carpaților şi Subcarpaților Curburii, N Munților Făgăraş- Vântul Mare)fiind cald şi uscat
4. FENOMENE CLIMATICE: - inversiunile termice - zile geroase- temperaturi medii mai mici de -10°C - zile de îngheț –
temperaturi medii mai mici de 0°C - zile tropicale – temperaturi maxime de peste +35°C – chiciura.
REGIONAREA CLIMATICĂ ŞI ETAJELE CLIMATICE Sunt determinate de influențele climatice exterioare
1. Climat cu influenșe oceanice- se resimte în V şi Centru, determină temperaturi moderate şi umiditate mai mare 2. Climat cu
influenșe submediteraneene- resimșit în SV- ierni blânde şi veri mai pușin secetoase 3. Climat cu influenșe de tranzișie de influenșele
oceanice şi submediteraneene la cele continentale de ariditate-resimșite în partea centrală a Munteniei, cu precipitașii ce scad de la V la E 4.
Climat cu influenșe continentale de ariditate- resimșit în SE şi E , cu amplitudini termice anuale mari şi cu precipitașii reduse, geruri iarna şi
secete frecvente vara 5. Climat cu influenșe scandinavo-baltice- înregistrat în Bucovina, cu temperaturi mai scăzute şi precipitații mai bogate
(iarna în general solide) 6. Climat cu influenșe pontice- resimțit pe o fâşie îngustă de litoral (15-20km), cu temperaturi moderate şi
precipitații reduse.
PARTICULARITĂȚILE HIDROLOGICE ALE ROMÂNIEI - În România se regăsesc toate categoriile de ape (râuri,
lacuri, ape subterane şi mare).
RÂURILE: Caracteristici: - lungimea totală de 115 000 km⇒ o densitate maximă în Carpați şi minimă în zona de câmpie -
majoritatea râurilor sunt carpatice -65%- izvorăsc din Carpați şi dealurile înalte - majoritatea sunt dunărene deoarece 98% sunt colectate de
Dunărea, iar restul sunt pontice – rețeaua hidrografică are o orientare radiar-circulară, cu văi longitudinale şi transversale, impusă de relief -
reflectă concentricitatea reliefului, structura petrografică şi clima - 96,9% dintre râuri au lungimi mai mici de 50 km - regimul de scurgere
este variabil determinat de climă (prin cantitatea şi regimul precipitațiilor), relief (prin altitudine şi orientarea culmilor), alcătuirea
substratului geologic şi om - împreună acumulările antropice reprezintă principala sursă de apă pentru populație, pentru industrie, pentru
obținerea hidroenergiei, pentru irigație, navigație, etc. Regimul de scurgere: - există mari diferențe între debitele medii multianuale şi cele
maxime ale râurilor(mai ales la cele mici)⇒ majoritatea bazinelor hidrografice necesită amenajări pentru a preîntâmpina inundațiile - este
variabil datorită succesiunii anotimpurilor, ploilor torențiale şi secetelor:
Iarna – se înregistrează apele mici de iarnă, dar în zonele joase şi
cele vestice se pot produce viituri de iarnă datorită invaziei de mase de aer cald.
Primăvara – se produc apele mari de primăvară (în aprilie
în zonele joase şi mai în zonele înalte). Vara- se înregistrează apele mici de vară; accidental pot apare viituri de vară pe fondul
precipitațiilor torențiale.
Toamna-se înregistrează cele mai mici debite ⇒apele mici de toamnă, în zonele joase unele râuri pot chiar seca o
61
Creşterile rapide de debit sunt determinate de ploile torențiale sau de cele îndelungate, provocând inundații uneori cu urmări catastrofale:
1970, 1975, 2000 o Ca urmare a secetelor prelungite are loc fenomenul de secare al râurilor o Iarna datorită temperaturilor negative se
produc fenomene determinate de îngheț: gheață la mal, sloiuri (care duc la formarea zăpoarelor în zonele înguste⇒inundații) poduri de
gheață - În țara noastră se pot individualiza trei macrotipuri de regim de scurgere o Carpatic cu subtipurile:
Vestic, transilvănean, sudic, de
Curbură, estic o Pericarpatic (extracarpatic) cu subtipurile
Vestic, transilvănean, sudic, de Curbură, estic o Ponto-Danubian- în SE,
neregulat.
LACURILE Caracteristici: - sunt în număr de peste 3450 ocupând 1,1% din suprafața României - 2300 sunt natural , iar 1150 sunt
antropice ( 400 fiind mari cu un volum de 13 mld m3 - alimentarea se face din precipitații, izvoare sau afluenți - regimul termic este
influențat de temperatura aerului, vara prezintă o stratificație directă (temperatura scade cu adâncimea) ,iar iarna o stratificație inversă
(temperatura creşte cu adâncimea). În Lacul Ursu are loc fenomenul de heliotermie (temperatura creşte de la suprafață în adâncime) -
mineralizarea apelor lacurilor este diversă în funcție litologie (tipul de rocă). În funcție de unitatea de relief şi de geneza cuvetei lacustre (
modul în care s-a format depresiunea în care s-a adunat apa) lacurile se clasifică:
I. Lacuri naturale
A. Lacuri din zona montană: 1. Lacuri glaciare - s-au format în circurile glaciare prin topirea ghețarilor - M. Rodnei: Lala,
Buhăiescu -Grupa Făgăraş: Bâlea, Podragul Mare, Capra, Călțun -Grupa Parâng: –Gâlcescu, Iezeru Şureanu, Lacul fără Fund -Grupa
Retezat: Bucura ( cel mai extins ca suprafață-10 ha), Zănoaga ( cel mai adânc 25 m), Ana, Florica 2. Lacuri carstice- au luat naştere în zone
calcaroase prin dizolvarea calcarului: L. Padiş şi L. Vărăşoaia ⇒ M. Bihorului; L. Ighiu ⇒ M. Trăscăului 3. Lacuri vulcanice – s-au format
în craterele vulcanilor stinşi L. Sfânta Ana din Masivul Ciomatu 4. Lacuri în depresiuni structurale- Lacul Vulturilor ⇒M. Siriu 5. Lacuri
de baraj natural- s-a format prin bararea cursului râului Bicaz de către o alunecare de teren în 1837- Lacul Roşu 6. Lacuri pe masive de
sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei - Ocna Şugatag, Coştiui- Depresiunea Maramureş
B. Lacuri din zona de deal şi podiş: 1. Lacuri pe masive de sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea
apei –Subcarpații Curburii: L. Slănic, L. Teleaga –Subcarpații Getici: L. Ocnele Mari -Dep. Colinară a Transilvaniei: L. Ocna Dej, L. Ocna
Turda, L. Ocna Mureş, L. Lacul fără Fund (Ocna Sibiului), L. Ursu (Sovata), L. Praid 2. Lacuri carstice- au luat naştere în zone calcaroase
prin dizolvarea calcarului - L. Ponoare, L. Zătonu -Podişul Mehedinți
C. Lacuri din zona de câmpie: 1. Lacuri de crov:- s-au format pe loess, prin tasare, în zonele de câmpie, sunt în general
mineralizate (mai ales sărate) datorită evaporației intense -L. Amara (utilizat terapeutic), L. Lacul Sărat, L. Fundata, L. Ianca, L. Movila
Miresii, L. Plopu, L. Plaşcu 2. Lacuri între dune de nisip: -s-au format între dunele de nisip din C. Olteniei - L. Piscu 3. Lacuri din Lunca
Dunării: - s-au format în perioadele de inundații, în prezent o mare parte dintre ele fiind desecate, iar terenurile aferente redate agriculturii -
L. Brateş, L. Crapina
4. Limanuri fluviale:- sunt lacuri prelungi ce s-au format prin bararea, cu aluviuni, a gurilor de vărsare a unor afluenți în râul
colector - pe Dunăre: L. Mostiştea, L. Oltina, L. Vederoasa, L. Bugeac - pe Ialomița: L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Strachina - pe Buzău: L.
Balta Albă 5. Limanuri maritime: - sunt lacuri prelungi ce s-au format prin bararea gurilor de vărsare a unor râuri în mare, cu cordoane
litorale formate de curenţii litorali - Babadag, Taşaul, Techirghiol ( cu nămoluri curative), Tatlageac, Mangalia 6. Lagune maritime: -s-au
format prin închiderea unor foste golfuri cu cordoane litorale - Complexul lagunar Razim-Sinoe, Laguna Siutghiol 7. Lacuri din Delta
Dunării: -s-au format în depresiunile din Delta Dunării -Lacurile situate între Deltă şi Laguna Razim-Sinoe : Dranov, Babadag, Agighiol,
Zătonul Nou, Leahava -Lacuri între Sulina-Sf.Gheorghe:Roşu, Puiu, Uzlina, Isac, Gorgova, Lumina - Lacuri între Chilia-Sulina: Fortuna,
Trei Iezere, Babina, Merhei, Lopatna, Matiţa, Bogdaproste, Obretin, Tatanir.
II. Lacuri antropice - 400 dintre ele ocupă un volum de 13 mld m3.
A. Lacuri de agrement:- construite mai ales în capitală - L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca, L. Cişmigiu .
B. Iazuri şi heleştee: - au fost construite de oameni pe cursurile râurilor care secau în perioada de vară pentru a acoperii deficitul
de apă, sau pentru piscicultură -C. Moldovei- L. Dracşani -Pod. Transilvaniei: L. Geaca, L. Ştiucii, L. Legii, L. Zau de Câmpie, Cătina -C. de
Vest: L. Cefa.
C. Lacuri de acumulare:- au fost construite pentru valorificarea potențialului hidroenergetic al râurilor, pentru alimentarea cu apă
a localităților, pentru irigații, etc. - pe Dunăre: Porţile de Fier I şi II - pe Prut: L. Stânca- Costeşti - pe Siret: 3 lacuri în aval de Bacău - pe
Bistriţa: L. Izvorul Muntelui, şi alte 12 în aval, mai mici - pe Buzău: L. Siriu - pe Doftana: L. Paltinu -pe Ialomiţa: L. Scropoasa, L. Bolboci -
pe Dâmbovița: L. Pecineagu -pe Argeş: L. Vidraru, şi alte 15 în aval -pe Olt: L. Viştea, şi alte 30 în aval, -pe Lotru: L. Vidra, -pe Jiu: L.
Ceauru -pe Bârzava: L. Văliug -pe Timiş: L. Trei Ape - pe Sebeş: L. Şugag, L. Gâlceag, L. Săscior, L. Petreşti -pe Râul Mare: L. Gura Apei -
pe Cerna Ruscăi: L. Cinciş -pe Someşul Mic: L. Mărişel, L. Fântânele, L. Gilău.

Bibliografie
Grigore Posea, Geografie- Europa, România, Uniunea Europeană, Ed. C.D.Press , București 2008

62
 Test
I. Analizaţi harta Europei de mai jos şi precizaţi:
1.Prin sudul Europei trece paralela
de:
a. 25°lat S b. 35°lat S
c. 35°lat N d. 45°lat N
2. Limita Europei faţă de Asia este
dată de Munţii:
a. Carpaţi b. Scandinaviei
c. Alpi d. Ural
3. Strâmtoarea 16 poartă numele
de:
a. Gibraltar b. Singapore
c. Bosfor d. Ormuz
4 Insula Sicilia este marcată pe
hartă cu litera:
a. H b. I c. J d. E
5. Prin mijlocul Europei trece
meridianul de :
a. 0°long b. 50° long V
c. 50° long E d. 25° long E
6. În Peninsula Iberică se află
munţii marcaţi cu numărul:
a. 1 b. 10 c. 14 d. 12

7. La graniţa dintre Spania şi Franţa se află munţii marcaţi cu numărul: a. 9 b. 8 c. 7 d. 12

8. Marea Egee este marcată pe hartă cu litera: a. C b. B c. A d. D
9. Lanţul Munţilor Apenini este marcat pe hartă cu numărul: a. 11 b. 10 c. 3 d. 1
10. În vestul Peninsulei Balcanice se află munţii marcaţi pe hartă cu nr. : a. 8 b. 5 c. 10 d. 1
30p
II. Completaţi spaţiile goale din afirmaţiile de mai jos:
1. Cu litera J sunt marcate pe hartă insulele…………………., care aparţin ţării…………………….
2. Cu litera D este marcată pe hartă Marea………………
3. Cu litera F este marcată pe hartă Insula…………………
4. Cu nr. 4 sunt reprezentaţi pe hartă Munţii……………………………… din ţara………………..
5. Al doilea vârf al Europei, Mont Blanc 4807m se află în munţii marcaţi cu cifra………., în ţara……….
6. Vulcanul Etna se află în insula numită………………….., care aparţine ţării……………………..
30p
III. Comparaţi relieful Peninsulei Scandinave cu cel al Peninsulei Iberice şi precizaţi o asemănare şi o
deosebire.Asemănările şi deosebirile se pot referi la tipuri de relief, structuri, altitudini, orogeneze, iar
tratarea asemănărilor şi deosebirilor trebuie realizată comparativ şi nu separat. 10p

IV. Pentru relieful glaciar actual indicaţi trei munţi ai Europei în care acesta să existe, precum
şi condiţiile formării acestuia. 20p

Test
I.Analizaţi harta României de mai jos şi indicaţi:
Denumirile unităţilor de relief:
A…………………………..………..,
B…………………………………….,
C…………………………………….,
D……………………………………,
E…………………………………….,
F…………………………………….,
G……………………………………,
I……………………………………..,
J……………………………………..,
L…………………………………….
15x2=30p
II.Folosind legenda hărţii, indicaţi litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmaţiile de mai jos:
1. S-a format prin cutări în timpul orogenezei caledoniene unitatea de relief marcată cu litera:
a. A b. H c. L d. N
2. Este o unitate de platformă formată prin acumulare de pietriş, nisip, argilă unitatea notată cu litera:
a. G b. N c. H d. A

63
 3. Este o unitate de relief formată prin cutarea stratelor de pietriş, nisip, argilă în timpul orogenezei alpine:
a. H b. M c. F d. O
4. Este o unitate de relief carpatică formată prin cutări în timpul orogenezei alpine:
a. J b. B c. H d. G 4x5=20p
III. Completaţi spaţiile libere din afirmaţiile de mai jos( folosind informaţiile din legenda hărţii):
1. Unitatea H s-a format prin………………................................. şi este formată din roca……………
2. Unitatea F s-a format prin………………................................. şi este formată din rocile…………,
………………, …………………………….. 20p
IV.Comparaţi sub aspectul reliefului unitatea A cu unitatea F şi precizaţi o asemănări şi trei deosebiri,
care se pot referi la oricare dintre aspectele: geneză sau mod de formare, roci altitudini, tipuri de relief ş.a..
Nu se acceptă argumente legate de localizare şi limite. Tratarea trebuie să fie comparativă şi nu separată.
10p
V.Caracterizaţi Grupa Centrală a Carpaţilor Orientali precizând: limite, relief patru aspecte specifice
(geneză sau mod de formare, roci altitudini, tipuri de relief), şi patru diviziuni. 10p

Test
I.Analizaţi harta tipurilor de climă din Europa şi precizaţi

)
1.Pentru clima temperat oceanică indicați 10
state
…………………..……………………………
……………………………………..…………...
..
…………………………………………………
…………............și trei aspecte ale acestui
climat…………………………………………
………………………………………………6p
2.Pentru clima temperat continentala trei
state……….. ……………………………….3p
si trei aspecte climatice
…………………………………………………
……………………………………………....6p

3. Comparați sub aspect climatic Europa de Est cu Europa de Vest și precizați trei deosebiri, care se pot
la tipuri de climă, temperaturi medii anuale, amplitudini termice, factori climatici, și altele, fără poziție
geografică, limite și altele. Pentru punctaj complet tratarea va fi comparativa si nu separata. 6p

4. Indicați și explicați cele doua variatii ale temperaturilor medii anuale pe teritoriul Europei 10p

II. Analizaţi harta hidrografică a României şi precizaţi:

A.Denumirile râurilor
1………………, 2…………
3………………,4 ……………
5……………….,6 ……………
7……………….,8 …………
9……………….,10………………… 20p
B Indicați pentru râul 10 unitățile de relief
străbătute, trei afluenți
2. Indicați și explicați trei factori care condiționează
hidrografia României. 30p

64
 Test

I. Analizați harta repartiției tipurilor de vegetație din Europa și indicați:

1.Trei state cu vegetație mediteraneană
………………..,………………………...........................
…………………….........................................................
2.Trei state cu vegetație de pădure de foioase din vestul
Europei
……………….,……………………,……………………
3.Trei state cu vegetație de stepă
………………..,………………………..........................
……………………
4.Trei state cu vegetație de pădure de conifere
………………………………….,................................
………………………,…………………….................
5.Trei state cu vegetație de tundră ……………….,
……………………… ,…………………15x2=30p
6. Indicați și explicați un factor al răspândirii vegetașiei
în Europa.
...................................................................................10p

II.Analizați harta repartiției tipurilor de vegetație din România și precizați:

1.Denumirea unității de relief și tipul de vegetație

pentru fiecare literă de pe hartă
A………………………,………………….
B………………………,…………………
C……………………….,…………………
D……………………….,………………..
E……………………….,……………………..
F………………………..,…………………….
6x5=30p
2.Indicați și explicați doi factori ai răspândirii
tipurilor de vegetație din România. 20p

Test

I.Analizați harta densității populației din România și precizați:

1.Denumirile unităților sau subunităților

de relief marcate cu litere pe hară și valoarea
densității populației din legendă:
A……………………………,………….
B……………………………,………….
C……………………………,………….
D……………………………,………….
E……………………………,………….
F……………………………,………60p
2. Explicați valoarea densității pentru
unitățile:
C………………………………………
E……………………………………..
F…………………………………. 30p

65
 Capitolul 7. FILOSOFIE

Semestrul I
I. Originile filosofiei
Când a apărut filosofia şi ce anume i-a generat apariţia? Ce anume l-a determinat pe om să filosofeze?
Termenul de philosophia a apărut în secolul al V-lea i. Hr. Se pare ca prima mentionare a activitatii filosofice se găsește în
opera lui Herodot. Acesta relateaza întâlnirea dintre Solon, unul dintre cei șapte intelepti ai Greciei antice, și Cresus, regele
Lydiei, care i se adreseaza cu urmatoarele cuvinte: „Oaspete al meu atenian, faima intelepciunii ( sophies) și a calatoriilor tale
a ajuns pana la noi. Ni s-a spus ca, având gustul intelepciunii ( philosopheon), ai vizitat multe tari datorită dorintei tale a
vedea”. Potrivit traditiei, adevăratul creator al termenului este Pitagora. Cert este ca acest tip de activitate a apărut într-o
colonie grecească din Asia Mica și a avut în vedere incercarea de a descoperi principiul tuturor lucrurilor sau ordinea care se
ascunde în spatele haosului aparent al evenimentelor din lumea sensibila. Cu alte cuvinte, nașterea filosofiei europene este
legată de abandonarea solutiilor mitologice și inlocuirea acestora cu soluții obtinute prin activitatea ratiunii.
Karl Jaspers afirma că filosofia începe cu întrebarea „ Ce este?”( Texte filosofice). Uimirea, ne spune Jaspers, este scânteia filosofiei. Ea
este însoţită de îndoială ( căci omul recurge la o examinare critică a ceea ce obţine prin mirare, problematizare) şi de cutremurare (la care se
ajunge atunci când întrebarea vizează chiar esenţa omului însuşi). De unde concluzia lui Jaspers că originea filosofiei este una multiplă.
Lǎrgind cadrul raportării şi întrebându-se unde putem găsi fiecare scânteie, mobilul filosofării, am putea adauga uimirii, îndoielii şi
cutremurării identificate de Jaspers, dragostea (au indicat-o, încă din Antichitate, primii filosofi). Liberă de orice fel de obligaţii, fără să
încătuşeze pe om prin rigori specifice doar stiinţelor şi putând începe de oriunde, cum ne spune Noica, filosofia autentică, având ca materie
spiritul, urmează doar căile neştiute ale inimii. Filosofia este domeniul care este îndrăgostit de viaţă, de cunoaştere, al celui care este atent la
semnalele lumii (pamânteşti şi divine), al celui care - cum ar spune Platon - cultivă în natura lui muritoare gândirea cea nemuritoare
.
II. Problematica Naturii Umane
Termenul de natură umană vizează ansamblul caracteristicilor care definesc fiinţa umană, exprimând, astfel, esenţa umană şi diferenţiind-
o de cea a altor fiinţe. Cu tot efortul de a-l defini într-o manieră căt mai clară şi completă, nimeni nu a reuşit să-i surprindă omului, cu
adevărat, esenţa: poate doar acei gânditori ai filosofiei antice greceşti şi orientale, care au stabilit într-o afirmaţie mult prea generală pentru a
fi luată în seamă - omul este un zeu.
Dincolo de această încercare, o analiză a răspunsurilor date la întrebarea Ce este omul? Ne oferă un tablou foarte variat, subliniind
dificultatea surprinderii esenţei umane într-o singură definiţie.
Astfel, unele răspunsuri surprind doar aspecte accidentale ale omului, putând fi catalogate cel mult ca hazlii şi neinspirate: fiinţa bipedă fără
pene şi cu unghii late ( Platon), animalul care fabrică încălţăminte ( Bacon), făptură care plictiseşte ( Goethe).
Altele, reliefând aspecte esenţiale, definitorii, au un grad mai mare de relevanţă şi de acceptare, arătând cum, în ciuda faptului că omul
aparţine, totuşi, liniei de evoluţie a animalelor, el se deosebeşte hotărâtor, încă din momentul apariţiei sale în lume, de toate celelalte
vieţuitoare, prin anumite semne distinctive. Astfel, omul este homo sapiens, o fiinţă a cărei capacitate de a cugeta ( facilitată de sufletul său
aparte în Univers) rivalizează doar cu cea a Creatorului: este un zoon logon echon, o fiinţă dotată cu vorbire şi cu gândire; este un zoon
politikon, o fiinţă socială, capabilă a se supune unor reguli; este un homo faber, o fiinţă care construieşte unelte; este un homo aestimans, o
fiinţă capabilă să dea valoare lucrurilor, este un homo ludens şi un homo stultus, o fiinţă care se joacă şi care-şi permite şi neruşinarea sau...
starea de nebunie, chiar prostie - pentru a evidenţia, prin contrast, paleta largă de posibilitaţi de expresie, de care numai el dispune; este, în
ultimă instanţă, singura fiinţă căpabilă de o conduită dezinteresată, de o atitudine altruistă.

II.1 Omul este altceva decăt corpul său

Preocupările pentru identificarea naturii umane nu sunt de dată recentă( deşi, ca direcţie programatică, se acceptă că antropologia filosofică
începe abia în secolul al XX-lea). Ele încep încă din Antichitate, devenind cu totul clare, explicite odata cu Socrate ( cel care a aşezat în
centrul tuturor interogaţiilor omul, nu natura sau cosmosul), prin interesul manifestat în mod constant faţă de om şi faţă de comportamentul
acestuia, prin invitaţia adresată omului de a-şi cunoaşte exact esenţa, de a se cunoaşte pe sine. Preluând de pe frontispiciul templului de la
Delphi cunoscuta maximă Cunoaşte-te pe tine însuţi!, Socrate îndeamnă omul să se orienteze către propria gândire, către propria conştiinţă şi
să încerce să-şi domine, prin cunoaştere, propriul eu. Socrate are marele merit de a fi găsit un fundament antropologic în conceptul de suflet-
înţeles ca eu conştient, ca personalitate morală şi intelectuală. Omul este alceva decât propriul corp: este cel care comandă corpului- acesta
din urmă neputând să-şi comande sieşi.
Fundamentul antropologic identificat de Socrate va servi drept reper- direct său indirect- multor concepţii referitoare la natura umană. De
exemplu, cel care i-a fost discipol, Platon, îşi propune la rându-i să ajungă, printr-un examen logic, la descoperirea a ceea ce este omul în
realitate. Platon îl consideră pe acesta drept o fiinţă înzestrată cu raţiune, drept cel care, orientându-şi privirea spre sine, descoperă că sufletul
(şi nu corpul) conferă specificitate (căci sufletul este cel în care se găsesc „zeul şi cugetarea”, sufletul fiind asemenea cu ce este divin,
nemuritor, inteligibil, simplu, indisolubil, veşnic asemenea lui însuşi. Reiese de aici că omul a conştientizat de timpuriu originalitatea sa
decisivă, demnitatea sa particulară, conferită de apartenenţa sa la o altă realitate, superioară celei contingente, neesenţială, căreia îi aparţin
celeilalte fiinţe. Pe urmele lui Platon, Augustin identifică originea demnităţii umane atât în suflet (omul interior, căruia i se datorează
capacitatea de a ajunge la esenţǎ), cât şi în creaţia sa originară, ca o fiinţă privilegiată: oglindă a unitaţii reprezentate, în Dumnezeu, de
Trinitate.

II.2 Omul - definit prin capacitatea de a cugeta

Dacă Augustin, plecând de la evidenţa că dispune de un suflet cu caracteristici proprii, specifice, diferite de ale corpului, ajunge să gasească
în reculegerea interioară calea către esenţă (Dumnezeu), Rene Descartes, plecând de la aceeaşi dihotomie corp-suflet (res extensa şi res
cogitans), ajunge la o altă concluzie: o singură certitudine nemijlocită poate urma acestui demers, şi anume certitudinea de sine ( cuget, deci
exist). Întrebarii Cine sunt eu?, Descartes îi răspunde: Cel căre gândeşte( Je suis une chose qui pense). În lucrarea „ Despre liberul arbitru”,
Augustin întrebuinţase, înaintea lui Descartes, un mod de argumentare similar: Deci sunt şi cunosc şi voiesc; sunt (ceva) care ştie şi vrea, şi
ştiu că exist, că voiesc şi voiesc să fiu şi să ştiu. Descartes are marele merit, însă, de a se fi descoperit pe sine ca gândire; din luciditatea
gândirii (care gândeşte că gândeşte), el extrage evidenţa existenţei de sine: Cogito ergo sum. Corpul, deşi important şi - în realitate - strâns
legat de suflet, este doar o substanţă divizibilă, caracterizatǎ prin întindere, un lucru a cărui existenţă nu este deloc certă şi în lipsa căruia
omul nu îşi pierde esenţa.
Alcătuit din corp şi suflet, omul este, şi la Pascal, o fiinţă definită tot prin cugetare. Însă, pănǎ la a-i evidenţia mǎreţia cugetǎrii, Pascal
reliefeazǎ caracterul divizat şi contradictoriu al omului. Pe urmele unor filosofi care exacerbaserǎ fie latura divinǎ a fiinţei umane (Epictet),
fie latura telurică a acestuia ( Montaigne), Pascal afirma că, nici înger, nici bestie, omul înmǎnuncheazǎ în fiinţa sa laturi şi tendinţe opuse,
fiind exponent, deopotrivǎ, al decăderii şi al grandorii. Dincolo de mizeria condiţiei sale, de deşertǎciunea şi de zǎdǎrnicia proprii existenţei

66
lui, omul îşi gǎseşte demnitatea şi mǎreţia în cugetare. Gândirea (deschisă spre infinit şi spre viaţa veşnică) îi conferǎ- în mǎsura în care omul
este capabil să mediteze asupra propriei sale condiţii nefericite şi mizere- o demnitate inegalabilǎ. Omul este o trestie, dar este o trestie
gânditoare.

II.3 Sociabilitatea - o trǎsăturǎ specific umanǎ

Cu ideea potrivit căreia oamenii se disting de animale prin faptul că posedǎ raţiune şi putere de gândire este de acord şi Aristotel. Dar, deşi
activitatea intelectului reprezintǎ ceea ce natura umanǎ are mai nobil şi mai elevat, ea nu este suficientǎ pentru a descrie complet aceastǎ
naturǎ. De ce? Pentru că oamenii nu sunt fiinţe izolate, iar săvârşirea lor intelectualǎ nu poate fi atinsă decât în interiorul societaţii, al statului.
Omul este un zoon politikon, o fiinţǎ socialǎ, o fiinţǎ căre se poate realiza complet doar în interiorul cetǎţii (şi aceasta pentru că, pentru ea,
comunitatea rǎspunde unei tendinţe naturale, fundamentale, unei necesitǎţi primare). Într-un stat, doar comunitatea împlineşte omul,
asigurându-i fericirea şi binele către care tinde ( viziunea lui Aristotel este una teleologică ), iar în afara ei nu gasim decât supraoameni sau
fiare.
Instituţie naturalǎ - şi nu rod al unui contract social- statul este anterior omului, raportul stat-om fiind similar raportului corp-membru al
corpului ( viziune organicistǎ). Comunitatea este cu atât mai bunǎ, cu cât oamenii sunt virtuoşi.
Dacă pentru Aristotel statul nu este o capcanǎ artificialǎ pusă în faţa omului natural, pentru Jean-Jaques Rousseau, el reprezintǎ exact acest
lucru. În opinia acestuia, starea naturalǎ corespunde naturii nepervertite a omului, naturii sale care nu a fost distrusă de moralǎ, deci omului
bun de la naturǎ (nobilului sălbatic). Dacă iniţial, omul era o fiinţǎ robustǎ, liberǎ şi fericitǎ, depinzând doar de ea însăşi, el se va transforma
treptat, îşi va dezvolta raţiunea şi va acumula proprietatea privatǎ. Acesta este punctul în care apare rǎul în natura fundamental buna a omului
şi de la care se va ajunge la necesitatea încheierii contractului social, în vederea apariţiei statului (ca autoritate cu rol de apǎrare, de
pacificare). Prin contractul încheiat, omul natural îşi abandoneazǎ libertatea sa primitivǎ şi acceptǎ să-şi punǎ voinţa individualǎ în slujba
voinţei generale (suverane). Anterior, liber şi fericit, acum, în starea artificial creatǎ prin contract, omul cunoaşte inegalitatea, nefericirea,
dezordinea. Sociabilitatea, în aceastǎ accepţie, nu aparţine naturii umane, iar statul, ca atare, nu este o instituţie naturalǎ.

II.4 Sensul vieţii

Are viaţa omului vreun sens? Respectiv, are vreun rost, vreun scop sau menire?A căuta rǎspunsuri la asemenea întrebǎri este similar cu a
căuta un punct de sprijin care să justifice demersurile omului, care să justifice, în ultimǎ instanţǎ, însăşi existenţa umanǎ.
Un rǎspuns afirmativ se asociazǎ, în genere, cu o viziune optimistǎ asupra calitǎţilor şi a posibilitaţilor creatoare ale omului şi ale umanitǎţii
în genere. Au exprimat o asemenea viziune umanistǎ cei care, considerând că omul are un loc privilegiat în univers, i-au apǎrat valoarea şi
demnitatea.
Dar perspectiva umanistǎ nu este una unitarǎ. Este o mare diferenţǎ între umanismul clasic - cel care a cultivat ideea unei raţiuni absolute,
perfecte şi bazatǎ pe aceasta, ideea că viaţa omului are un sens : cunoaşterea, fericirea, binele sau orientarea către Dumnezeu - şi noul
umanism- care se întemeiazǎ pe o viziune pesimistǎ asupra fiinţei umane. Pentru acesta din urmǎ, adevǎrul constǎ în contradicţii, căci ceilalţi
- departe de a fi un punct de sprijin - constituie infernul, iar Dumnezeu nu existǎ.
Care mai este , în acest caz, sensul vieţii? Mai meritǎ viaţa a fi trǎitǎ?
Friederich Nietzsche, ca şi cei care i-au succedat ( existenţialişti, atei, precum Jean Paul Sartre sau Albert Camus), afirmǎ că ideea demnitǎţii
omului este însoţitǎ şi condiţionatǎ de cea a morţii lui Dumnezeu. Negarea lui Dumnezeu este premisa afirmǎrii depline a omului şi are
semnificaţia refuzului predestinǎrii vieţii. Omul inventeazǎ acţiuni, îşi creeazǎ valori, îşi propune idealuri şi, prin toate acestea, el dǎ sens
propriei vieţi.
E drept, la Nietzsche, nu toţi oamenii au acest privilegiu, ci numai cei cu voinţa de putere, cei pentru care restul omenirii nu reprezintǎ decăt
o masă de manevrǎ. Progresul vieţii nu poate fi asigurat decât de o casta superioarǎ, aristocraţia, a cărei singurǎ menire dǎ şi mǎsura şi
adevǎratul sens al societǎţii şi al istoriei: pregǎtirea apariţiei supraomului.
În aceastǎ lume parǎsitǎ de Dumnezeu, Albert Camus descoperǎ un om înstrǎinat şi condamnat la singurǎtate, o lume ostilǎ şi absurdǎ (lipsitǎ
de legi, de sens şi de semnificaţie). Omul este asemenea lui Sisif, cel care devine prototipul eroului absurd; ca şi acesta, omul nu are ca
soluţie decât să se revolte împotriva absurdului care îl înconjoarǎ din toate pǎrţile. Dar, dacă în experienţa absurdǎ suferinţa este individualǎ,
odatǎ cu actul revoltei, „ea capǎtǎ conştiinţa fiinţei colective, e o aventurǎ a tuturor”.
Într-o manierǎ similarǎ filosofiei nietzscheiene, Emil Cioran dezvoltǎ o gândire sceptică şi critică, al cărei subiect îl constituie vidul universal
al lucrurilor, tragedia, drama aproape monumentalǎ pe care o încearcă omul pe aceastǎ lume. Din perspectiva unei nelinişti oarecum mistice,
lumea pare fǎrǎ sens, iar existenţa omului- de neînţeles. Abordând prin prisma credinţei creştine problematica omului şi a sensului existenţei
acestuia, Petre Ţuţea descrie neliniştile omului în relaţiile cu Divinitatea, cu Universul, cu tot ceea ce îl înconjoarǎ (oameni şi lucruri) şi cu
sine. Alungat fiind din Paradis, acest om istoric (profan, satanizat) este o fǎpturǎ nedeplinǎ, a cărei viaţǎ are loc sub semnul neîmplinirii.
Care mai este sensul vietii, în acest caz? Sǎ se orienteze către ordinea creştinǎ, despre care Noica afirmǎ că se va instaura atunci când ,prin
graţie divinǎ, vor dispǎrea: cultul forţei, orgoliul, ura şi maniheismul. Să întrebe şi să se întrebe necontenit, respectiv, să facǎ istorie
.
Semestrul II

III. Morala
Morala este constituitǎ din totalitatea regulilor de conduitǎ, care sunt valabile universal şi necondiţionat. Multe dintre aceste reguli nu
aparţin, însă, exclusiv moralei, ci se regǎsesc şi ca norme prescrise prin tradiţie, ca porunci religioase sau ca reglementǎri juridice. Normele
morale se disting prin faptul că sunt liber asumate ca reguli universale de comportament, întrucât sunt în acord cu valorile ce sunt dezirabile
şi demne de respect. Ce înseamnǎ să fim morali? Aparent, rǎspunsul este cât se poate de simplu. Ca să fim morali în tot ceea ce facem, nu se
cer îndeplinite decât douǎ condiţii: în primul rând, să ştim ce trebuie să facem sau, altfel spus, să avem discernǎmântul necesar spre a deosebi
binele de rǎu; în al doilea rând, trebuie să vrem şi să putem acţiona în conformitate cu ideile pe care ni le facem despre bine şi rǎu.

III.1 Despre bine şi rǎu sau despre moralitate

BINELE este valoarea supremǎ în domeniul moral, înfǎptuirea practică a binelui presupunând a urmǎri întruparea cât mai deplinǎ a unor
valori ca: Ce sunt binele şi rǎul?Ce înseamnǎ dreptatea? Ce este curajul? Dar virtutea? Când şi faţǎ de cine se cer cultivate prietenia sau
intransigenţa?, rǎspunsurile, aparent simple, comportǎ soluţii variate şi, uneori, chiar opuse. Frecvent, astfel de întrebǎri sunt formulate în
legǎturǎ cu propriile acţiuni sau pentru a aprecia faptele altora. Unele situaţii par neproblematice şi, spontan, oricine le poate caracteriza ca
fiind rele: fapta unei mame care îşi abandoneazǎ copilul sau şoferul care pǎrǎseşte locul accidentului farǎ să ajute victima.
Existǎ şi situaţii în care este dificil să decidem ce este bine: o mamǎ care furǎ pentru a-şi hrǎni copiii minori, tatǎl ce minte în instanţǎ
apǎrându-şi fiul care a comis un jaf, elevul care-i sufla un rǎspuns colegului său riscând, astfel, să fie pedepsit.
Judecăm moralitatea unei fapte în funcţie de consecinţe/scop sau pe baza intenţiei care a stat la baza ei? Privitǎ în funcţie de consecinţe (
femeia îşi salveazǎ copiii de la moarte), fapta pare a fi bunǎ; dacă ne raportǎm la norma ce recomandǎ Să nu furi!, fapta este rea. Teoriile

67
etice, indiferent de natura lor, au în centru ideea de bine. Dacă rǎul poate fi nefericire, atunci binele poate fi echivalentul fericirii? Potrivit
mai multor gânditori, rǎspunsul este pozitiv, dar mulţi îşi recunosc neputinţa în a indica o cale spre atingerea fericirii.
Socrate, la fel ca şi Platon, afirma că virtutea se învaţǎ. Întreaga problematică moralǎ se va constitui în jurul acestei probleme, unii
gânditori încercând să demonstreze posibilitatea creǎrii unei ştiinţe ce are ca obiect morala fondatǎ pe principii indubitabile, iar alţii
argumentând că încercarea de a deduce norme de comportament pe baza unor principii unice este sortitǎ eşecului. J. Locke ( ca şi Immanuel
Kant, de altfel) susţine posibilitatea întemeierii moralei ca stiinţǎ. El considerǎ că putem fundamenta morala pe douǎ premise: existenţa lui
Dumnezeu şi ideea de om ca fiinţǎ raţionalǎ. Aşa cum teoremele din geometrie pot fi deduse din premise evidente, tot aşa, dacă suntem
imparţiali, putem deduce „ natura binelui şi a rǎului” şi toate normele morale ce ne ghideazǎ acţiunea şi comportamentul, din premisele
menţionate anterior.
La polul opus, Fr. Nietzsche considera că idealurile morale, lipsite de orice fundament transcendent ( Dumnezeu a murit), sunt judecăţi de
valoare, aprecieri care exprimǎ atitudinea în faţa vieţii a celor ce le formuleazǎ. Astfel, judecata moralǎ nu poate fi revelatoare decât pentru
un anumit fel de om, a cărui fiziologie îi explică modul de a fi şi, în consecinţǎ, valorile.
Ierarhia valorilor este un fapt lipsit de legitimitate şi de fundament, dar nu ne putem da seama de aceasta decât pornind dinspre fapt spre
sursă, analizându-i presupoziţiile latente, întreprizând o genealogie a moralei. Morala este semnul unor anumiţi oameni şi al unor anumite
voinţe. Ea încearcă să corecteze viaţa şi s-o transforme, viseazǎ la o viaţǎ plinǎ de virtute, la o viaţǎ care să respingǎ dorinţele şi plǎcerile
simţurilor, la o viaţǎ eliberatǎ de corp.
Aceastǎ respingere a vieţii reale, în numele unei alte vieţi veşnice, se exprimǎ, în plan religios, prin speranţa fericirii eterne în lumea de
dincolo, iar în filosofie, prin opoziţia dintre lumea aparenţelor şi cea a esenţelor. În opinia lui Nietzsche, atât filosofia, cât şi teologia resping
viaţa şi preferǎ ceva ce nu existǎ. Acestea prescriu imperative vieţii, judecând-o şi condamnând-o neîncetat, iar atitudinea lor este nihilistǎ, de
negare a vieţii. Omul slab este cel care-şi exprimǎ, prin voinţa, incapacitatea de a-şi putea asuma viaţa cu toate dimensiunile ei (dorinţa,
violenţa instinctelor), mǎrturisindu-şi, prin aceasta neputinţa. Libertatea voinţei înseamnǎ a acţiona. Voinţa fǎrǎ putere serveşte la ascunderea
neputinţei celui slab. Morala converteşte slǎbiciunea în forţǎ, convertire ce manifestǎ secreta dorinţǎ a celui slab de a-l domina pe cel
puternic. Toate modalitǎţile prin care s-a încercat convertirea oamenilor la moralitate au fost în esenţǎ imorale, conchide Nietzsche. Pascal, la
rându-i, afirma că omul nu e capabil să renunţe la fericire, dar nici nu ştie calea pe care să o obţinǎ.

III.2 Virtutea- calea spre fericire

Etica greacă are în centru termenii de eudaimonia (fericire) şi areté (virtute), relaţia dintre fericire şi virtute fiind una complexǎ. Platon şi
Aristotel susţin că oamenii, ca şi lucrurile, pot fi posesori ai virtuţii, consideratǎ a fi acel ceva în care exceleazǎ sau ar trebui să exceleze, în
funcţie de esenţa proprie. Pentru Platon, nimeni nu e rǎu de la naturǎ, ci doar din ignoranţǎ. Viaţa bunǎ este o viaţǎ moralǎ, iar virtutea este
suficientǎ pentru fericire. El respinge ideea că morala şi legile ar fi convenţii; cunoaşterea binelui presupune trecerea dincolo de lumea
aparenţelor, pentru a descoperi Binele în sine, care aparţine lumii Formelor ideale. Virtutea este ştiinţa care ne învaţǎ să folosim cu
chibzuinţǎ anumite însuşiri, care, dealtfel, pot fi utile, ori dǎunatoare. Virtuţile cardinale sunt, din aceastǎ perspectivǎ: curajul, cumpǎtarea,
înţelepciunea şi dreptatea. Aristotel îl critică pe Platon, considerând că este imposibil să reduci tot ce e bine la o singurǎ formǎ; în schimb, el
considera că existǎ bine în activitate sau artǎ, în medicinǎ sau strategie. Binele este acel ceva în vederea căruia se fac toate celelalte: în
medicinǎ- sănǎtatea, în stategie - victoria etc. Acest Bine suprem este fericirea. Fericirea este o activitate a sufletului, conformǎ cu virtutea.
Aristotel distinge, la rându-i, între virtuţi raţionale şi virtuţi morale. Virtuţile raţionale (înţelepciunea, înţelegerea, cumpǎtarea) se învaţǎ, în
timp ce virtuţile morale ( generozitatea, mǎsura, bunǎtatea) se capǎtǎ prin obişnuinţǎ. Virtuţile morale sunt definite ca o medie raţionalǎ între
prea mult şi prea puţin (calea de mijloc).

III.3 De la eudaimonia la beatitudo

Pentru Augustin, cine posedǎ pe Dumnezeu, acela este fericit. Sufletul are capacitatea de a contempla în sine ideile eterne, dar şi adevǎrurile
morale. Acestea au caracter veşnic, pentru că sunt de origine divinǎ (şi, de aceea, sunt de preferat cele trecătoare). Un bine mai înalt este de
preferat unui bine mai mic. Şi pacătoşii cunosc adevǎruri morale, chiar dacă le încalcă. Augustin este preocupat şi de originea rǎului din
lume. În opinia sa, rǎul nu face parte din ordinea creatǎ de Dumnezeu, este doar o privare de bine, o lipsă, o neîmplinire. Omul, posedând
liber arbitru, poate alege să facă bine sau rǎu. În funcţie de faptele lor, cei drepţi sunt rǎsplatiţi, iar cei rǎi sunt pedepsiţi. Sursa filosofiei
morale a lui Toma d’ Aquino este fericirea aristotelică, dar el dǎ un sens supranatural scopului virtuţii : de la fericire (eudaimonia) la
binecuvântare (beatitudo), care constǎ în eterna unire cu Dumnezeu. Implinirea legii morale este posibilǎ prin raţiune. Acţiunea conformǎ
raţiunii este una liberǎ şi virtuoasă. Libertatea voinţei este fundamentatǎ pe primatul intelectului. Toma d’Aquino distinge între virtuţi
naturale (curajul, modestia) şi virtuţi supranaturale (credinţa, speranţa, iubirea). Conformitatea cu natura raţionalǎ îl poate conduce pe om la
fericire, dar beatitudinea adevaratǎ constǎ în contemplarea lui Dumnezeu. Identificarea Binelui cu Dumnezeu apare în filosofia modernǎ,
începând cu Leibniz, ca problemǎ de teodicee. A creat Dumnezeu în mod intenţionat ceva rǎu? Sau nu a fost capabil să producă o lume mai
bunǎ? Leibniz a respins aceste întrebǎri, ca nefiind compatibile cu esenţa dumnezeirii. Dumnezeu, fiinţa necesarǎ, care îşi are în sine
temeiul propriei sale existente şi care este temeiul ultim al tuturor lucrurilor , aceastǎ substanţǎ originarǎ simplǎ, atotputernică, atotştiutoare,
atotbinevoitoare şi, în cel mai înalt grad, justǎ. Nu poate să producă nimic imperfect, ci numai ceea ce este cel mai bun. Dumnezeu, ca sursă
a tot ce este bun, nu poate fi sursă a rǎului şi urâtului în lume, dar sursă a tuturor existenţelor şi posibilitǎţilor, alege pentru om cea mai buna
dintre lumile posibile. Lipsa de perfecţiune rezultǎ din limitarea esenţialǎ şi originarǎ proprie creaturii, o limitare care, în concepţia
crestinǎ, este o consecinţǎ a pacătului originar şi o negaţie a binelui.
Analizând experienţa universalǎ a sacrului, Mircea Eliade ajunge a-l considera drept un element structural al conştiinţei omului şi nu o etapǎ
efemerǎ. Omul religios crede în sacru şi depǎşeşte experienţa sensibilǎ prin accederea la transcendent, sperând la beatitudinea nemuririi.

III.4 Probleme de etică aplicatǎ

În replică la teoriile morale, au fost elaborate eticile aplicate, ca demers inductiv care constǎ în derivarea unor principii din analiza unor fapte
concrete sau în determinarea unor principii care guverneazǎ un anumit act sau tip de comportament.
Problemele puse în dezbatere din perspectiva acestui tip de etică sunt diverse şi numeroase: săracia ca problemǎ globalǎ, eutanasia, etica
ecologică, avortul, egalitatea între sexe, discriminarea şi tratamentul preferenţial, drepturile animalelor, etica relaţiilor de afaceri, politică,
rǎzboiul şi pacea , clonarea, tehnocraţia, etc.
În analizele contemporane, moralitatea în spaţiul public este o problemǎ abordatǎ din diferite perspective. Mita, corupţia, demagogia,
discriminarea, favoritismul, manipularea, nerespectarea promisiunilor – toate acestea sunt semnalate constant de mass-media. Cum se explică
oare faptul că oamenii oneşti, ajunşi în funcţii publice, îşi schimbǎ comportamentul? O posibilǎ explicaţie este formulatǎ de Thomas Nagel,
acesta considerând că existǎ o problemǎ în ceea ce priveşte efectele şi rolurile funcţiilor publice. Aceste roluri îi creeazǎ omului impresia că
este „ agentul unor vaste forţe impersonale sau slujbaşul unor instituţii mai presus de orice individ”, cu efect „ corupǎtor”. Rolurile deţinute
în viaţa publică încurajeazǎ eliberarea, nejustificatǎ, de restricţii morale. Explicaţia: efectul lor moral a fost deformat prin impunerea unor
restricţii personale (o persoanǎ publică nu acţioneazǎ în interes propriu) care compenseazǎ lipsa restricţiilor oficiale. Actele capǎtǎ un
caracter depersonalizat iar autorii „ se ascund în spatele responsabilitǎţilor impuse de funcţia lor”. O problemǎ etică majorǎ este determinatǎ

68
de imposibilitatea omului de a stǎpâni demonii creaţiei. Constantin Noica, optimist, spera, într-o înţelepţire a omului prin cumpǎtul cel bun,
în timp ce Emil Cioran vede în aceastǎ înstǎpânire a tehnicii o nouǎ apocalipsă.

IV. Libertatea
Libertatea este un concept a cărui semnificaţie este greu de surprins într-o definiţie. Astfel, întrebǎrii „Ce este libertatea?” i s-ar putea da un
rǎspuns similar celui oferit de Augustin, cu privire la timp: dacă nu ne întreabǎ nimeni, ştim ce este, dar adică ne întreabă cineva, nu mai
ştim. Libertatea este dezirabilă şi binefacerile ei le preţuim îndeosebi atunci când suntem supuşi constrângerii. Am dori să ne trezim mai
târziu, când trebuie să plecăm la şcoală, să traversăm strada pe oriunde, când ne grăbim, etc. A fi liber nu este numai plăcut, ci este şi
riscant: eşti liber să decizi dacă înveţi de nota zece sau de nota cinci, dacă vei fi muncitor sau inginer. Atunci când deciziile ne aparţin,
trebuie să ne asumǎm consecinţele. Libertatea presupune responsabilitate.

IV.1 Libertate, libertăţi, responsabilitate

Libertatea în sens iniţial, se opune servituţii/coerciţiei şi se defineşte, în mod negativ, drept absenţa constrângerii exterioare. Libertate şi
libertăţi – în acest caz, ca şi în cazul tuturor valorilor, singularul spune mai mult decât pluralul: singularul libertate trimite la universal;
pluralul libertăţi trimite la general. Dorim libertatea pentru ea însăşi, chiar dacă săcrificăm unele libertăţi. Libertatea este domeniul
potenţialului: iubim zilele libere, vacanţele, concediile, chiar dacă nu ştim ce vom face în acest timp. Libertatea este, în termenii lui Noica,
deschiderea care închide. Este deschidere, pentru că oferă oportunitatea alegerii din n alternative, dar odată făcută, ne-am închis în ea,
libertatea devenind non-libertate. În numele libertăţii, oamenii sunt în stare de orice. Libertatea este de dorit în sine şi nu altceva, este scop,
iar alegerea mijloacelor este opţiunea fiecăruia.
Libertăţile sunt mijloace, căci poţi să dispui de libertăţi şi să nu fii liber. Eşti liber dacă nimeni nu-ţi dictează ce să faci. Prioritară este
libertatea individuală care permite să faci orice din ceea ce nu este interzis de lege. Libertatea individuală presupune: independenţa
individului, protejarea intereselor private, libertatea de expresie, absenţa opresiunii.

IV.2 Fundamentele libertăţii – raţiunea sau tradiţia

Libertatea ţine de natura umană sau este o convenţie? Dacă libertatea ţine de natura umană, atunci cum se explică restricţiile la care este
supus omul în societate? John Locke, J.J. Rousseau şi Kant fundamentează libertatea pe raţiunea umană. J. Locke face distincţia dintre starea
normală şi starea civilă. Starea naturală este o stare de libertate şi de perfectă egalitate între oameni. Oamenii conduşi de legea naturală
respectau drepturile altuia, în ceea ce priveşte sănatatea, libertatea sau proprietatea. Starea naturală nu desemnează atât o condiţie originară,
prepolitică, ci mai mult, îi desemnează pe „ oamenii trǎind raţional”, fără o instanţă care să-i judece, ci fiecare judecându-şi propria cauză şi
rezolvându-şi interesele, acestea generează conflicte. Diferendele se pot transforma într-un război al tuturor împotriva tuturor; de aici,
decurge necesitatea contractului sau a pactului social.
Rolul societăţii civile sau politice îl constituie asigurarea proprietăţii şi reglarea justă a conflictelor dintre cetăţeni. Puterile politice ale
societaţii civile sunt limitate de scopurile în care au fost instituite, deci nu pot fi absolute. Scopurile care legitimează folosirea forţei: apărarea
păcii civile, a libertăţii şi a proprietăţii. Locke face o distincţie capitală între virtutea morală şi virtutea civică; aceasta din urmă nu se referă la
bine şi la dreptate în sine, ci la ceea ce este util din viaţa socială: virtuţile sociale trebuie practicate, întrucât sunt folositoare omului, în
raporturile sale cu ceilalţi. Într-o viziune diferită, libertatea este rodul civilizaţiei, iar civilizaţia este rezultatul cumulat, obţinut prin încercare
şi eroare. Instituţiile care asigură libertatea sunt create de oameni şi, pe mǎsurǎ ce s-au vazut avantajele oferite de acestea, au fost
perfecţionate. Aceastǎ viziune, ce pune accentul pe tradiţii şi valori, pe calitatea omului de a perfecţiona instituţiile care menţin şi apǎrǎ
libertatea, este împǎrtǎşitǎ de Benjamin Constant. El dorea legitimarea libertǎţii pe moştenirea Revoluţiei Franceze de la 1789, opunând
democraţiei Teroarea şi Imperiul. Libertatea este întemeiată pe principiile legalităţii şi ale demnităţii morale.Aceasta, ca şi legitimitatea, stă
sub semnul relativităţii, al naturii umane imperfecte, dar perfectibile. Benjamin Constant distinge între libertatea anticilor (politică: directă şi
colectivă) şi cea modernă ( civilă). Modernii nu trebuie să renunţe la drepturile politice care sunt exercitate într-o altă formă
(reprezentativitatea): totodată, trebuie extinse drepturile individuale, care lipseau în Antichitate.

IV.3. Lege şi libertate

Libertatea este valoarea politică fundamentală. Modernismul a dezvoltat un adevărat cult al libertaţii, considerând-o valoarea absoluta, de
dorit în sine. La origini, libertatea este condiţia omului care nu este sclav sau prizonier. Libertatea apare, astfel ca un privilegiu şi, totodatǎ,
ca o relaţie, o condiţie socialǎ şi politică garantatǎ printr-un ansamblu de drepturi. Aceasta este rezultatul unei ordini sociale ce se constituie
la un moment dat. În Antichitate, sclavia este un fapt firesc, în vreme ce constituţiile contemporane interzic orice formǎ de sclavie.
Necesitatea menţinerii acestei ordini prin norme determinǎ reglementarea comportamentului fiecărui individ. Prin aceste norme se prescriu
fiecărui individ limitele în care el poate să facă ceea ce doreşte. Acest spaţiu este necondiţionat, limitele lui fiind date de libertatea celorlalţi.
Problema concilierii între supunerea în faţa legii şi libertate este esenţa filosofiei politice a lui Jean Jaques Rousseau, mai ales a uneia dintre
cărţile sale, Contractul social. Soluţia pe care o aduce se bazeazǎ pe noţiunea de voinţa generalǎ, căreia îi dǎ o putere universalǎ fǎrǎ să
recurgǎ la concepţia teologică tradiţionalǎ, a unui drept natural transcendent. În cartea sa, Discurs asupra originii şi fundamentelor
inegalitǎţii între oameni, Rousseau descrie trecerea de la starea naturalǎ la starea socialǎ şi acuzǎ societatea contemporanǎ în care domina
nedreptatea. Starea socialǎ a condus la o degradare a condiţiei primare a omului. Încheierea pactului ce a dus la apariţia societǎţii a fost mai
mult un joc al întâmplǎrii decât o necesitate. Omul s-a nǎscut liber şi pretutindeni se aflǎ în lanţuri ( Contractul social), iar Rousseau cautǎ o
ieşire din aceastǎ situaţie. El nu propune o întoarcere la starea naturalǎ, ci solicitǎ reformarea societǎţii. Legea suveranǎ poate reda starea de
bine pe care omul a pierdut-o. Când a semnat pactul social. Legile unui stat trebuie să-i aibǎ în vedere pe toţi cetǎţenii şi să nu acorde
privilegii nimǎnui.

V. Cunoaştere şi adevǎr
V.1. Opinie şi cunoaştere.
Conceptul de cunoaştere nu este unul simplu, iar definiţia cunoaşterii nu este una unanim acceptatǎ şi universal valabilǎ. Aceasta, deoarece
problemele legate de cunoaştere sunt deosebit de complexe şi au canalizat atenţia unui numǎr impresionant de gânditori.
Astfel, un întreg domeniu al filosofiei, gnoseologia, s-a dezvoltat din chiar dorinţa de a lǎmuri aceste probleme. Şi unele dintre cele mai vii
dispute între filosofi s-au purtat încă din Antichitate şi se mai poartǎ şi astazi.
În mod curent, afirmǎm că ştim sau cunoaştem ceva sau că nu ştim, nu cunoaştem altceva. Avem permanent opinii, credinţe, convingeri
diverse despre ceea ce ne înconjoarǎ. Existǎ vreo diferenţǎ între opinie şi cunoaştere? Sau sunt unul şi acelaşi lucru?
Numim cunoaştere acea activitate teoretică prin care omul ia act de realitate încercând să o înţeleagǎ şi sǎ o explice. Numim opinie acea
parte a cunoaşterii care se referǎ la o experienţǎ sensibilǎ şi care este opusă cunoaşterii adevǎrate, ştiinţei. Evident, de cele mai multe ori,
când credem că deţinem cunoştinţe, noi avem, în fapt opinii: impresii subiective, a căror bazǎ nu este cunoaşterea ştiinţifică a lucrurilor.

69
Primii care au fǎcut distincţie între opinie şi cunoaştere (doxa şi episteme)au fost, încă din ultima jumǎtate a secolului al V-lea I. Hr., sofiştii,
urmaţi îndeaproape de Socrate, Platon şi Aristotel. Concepţia lui Platon este ilustrativǎ pentru modul în care a fost tratat, de-a lungul vremii,
raportul opinie - cunoaştere: opinia (doxa) este opusă ştiinţei (episteme), prima fiind iluzorie, îndoielnică, supusă erorii şi având un caracter
subiectiv, iar cea de a doua fiind cunoaştere a esenţei lucrurilor, cunoaştere adevǎratǎ. Opinia nu este cunoaştere, însă nu este nici
necunoaştere: este ceva intermediar între cele douǎ. Ea asigurǎ o cunoaştere de ordin inferior, fiind îndreptatǎ către lumea sensibilǎ,
schimbǎtoare şi aparentǎ. Un om care are opinii este unul care-şi dǎ cu pǎrerea. Faţǎ de el, cel care are capacitatea de a depǎşi datul imediat şi
de a accede la esenţa suprasensibilǎ, la ceea-ce-este, deţine ştiinţa, este unul ce ştie. Capacitǎţi diferite, opinia şi cunoaşterea opereazǎ cu
obiecte distincte, vizeazǎ lumi diferite. Opinia are un statut inferior cunoaşterii adevǎrate, obiective, dar a reprezintǎ, totuşi, punctual de
plecare către aceasta din urma. Mitul peşterii, din dialogul Republica lui Platon, oferǎ un asemenea înţeles: prizonierii din peşterǎ , cei care,
iniţial, au acces doar la umbre şi ecouri (doxa), vor ajunge prin educaţie, dupǎ eliberarea din lanţurile concretului, să acceadǎ la Adevǎr. Dar
parcursul este unul gradat: în existenţa treptelor către adevǎr se întrezǎresc, astfel, gradele diferite ale opiniei.

V.2.Problema întemeierii cunoaşterii

Avem opinii despre cele mai diverse lucruri. Ne-am întrebat vreodatǎ ce stǎ la baza lor? Care le este temeiul? De cele mai multe ori, nu. Nu
avem cum susţine că o asemenea opinie este cunoaştere, din moment ce nu ştim ce ar determina corectitudinea a ceea ce susţinem. În
momentul în care numim ceva cunoaştere, ne manifestǎm încrederea că acesta este ceva pe care ne putem baza, de care putem fi siguri. Dacă
o opinie este doar produsul unei presupuneri întâmplǎtor norocoase sau al uneia derivate iraţional ( presimţiri, intuiţii, credinţe), atunci ea
poate fi ocazional adevaratǎ, dar nu poate furniza certitudinea cunoaşterii: nu este întemeiatǎ. Întemeierea şi adevarul sunt condiţiile pe care
o opinie trebuie sǎ le îndeplinească pentru a fi considerate cunoaştere.
Întemeierea presupune capacitatea de a indica ( în mod explicit) o raţiune, o justificare în favoarea opiniei, de a identifica relaţia prin care
justificarea contribuie la susţinerea opiniei. În condiţiile în care se poate realiza aceastǎ justificare, opinia (dacă este demonstratǎ şi ca
adevarǎtǎ) devine cunoaştere. Ce anume întemeiazǎ o opinie? Punctul de vedere care s-a impus este cel al gnoseologiei tradiţionale : deşi
unele opinii pot fi justificate prin inferenţǎ ( deduse din altele), se considerǎ că altele nu au nevoie de acest tip de justificare, întrucât ele pot
fi cunoscute (şi întemeiate) direct, imediat, faptele pe care se întemeiazǎ fiind accesibile direct subiectului. De accord în privinţa
caracteristicii temeiului de a fi indubitabil, filosofii se diferenţiazǎ atunci. Când indică temeiul propriu zis: intelectul, simţuri, esnţa
transcendentǎ, etc.
Pentru un filosof precum Aristotel, de pildǎ, temeiul îl constituie principiile imediate şi prime. Stiinţa dispune de un fundament imuabil,
alcătuit din principii pe care nicio cercetare ulterioarǎ nu le poate schimba. Ele, principiile, nu sunt demonstrabile; sunt enunţuri nemijlocite
ale unei demonstraţii, fiind anterioare acesteia. Reflectând asupra modului în care putem cunoaşte aceste principii, Stagiritul considerǎ că ele
sunt rezultatulunui proces prin inducţie ( demers de cunoaştere care are punctul de plecare în datele simţurilor) şi cǎ intuiţia intelectualǎ le
conferǎ certitudine. Principiile (cauzele) nu sunt accesibile percepţiei. În ultima instanţǎ intelectul activ este principiul oricărei cunoaşteri a
realitǎţii: prin repetarea experienţei senzoriale a lucrurilor, se ajunge la formarea în minte a unor universalii ( principiile), recunoscute că
atare de intelect.
Pe linia deschisă de Aristotel, numeroşi filosofi (îndeosebi în epoca modernǎ se vor orienta către o întemeiere bazatǎ pe intelect ( raţiune), pe
idealul certitudinii şi claritǎţii. Pentru Descartes, Spinoza, Leibniz, cunoaşterea adevaratǎ se recomandǎ prin trǎsăturile sale intrinseci, ea
fiind în sine adevaratǎ. Cel ce deţine o asemenea cunoaştere ştie că o deţine şi nu cautǎ nimic dincolo de ea, căci de ea nu te poţi îndoi.
Cunoaşterea adevǎrurilor universale şi necesare este posibilǎ pentru intelect, acestea fiind înnǎscute.
Leibniz, de exemplu, leagǎ întemeierea cunoaşterii de principiile clare şi necesare ale raţiunii. El face distincţie între cunoaşterea obscurǎ
şicunoaşterea clarǎ (cea clarǎ poate fi confuzǎ sau distinctǎ fiind ori adecvatǎ, ori inadecvatǎ) şi cunoaşterea simbolică şi intuitivǎ; doar cea
intuitivǎ (şi adecvatǎ) faciliteazǎ cuprinderea în gândirea tuturor noţiunilor elementare ce compun o relitate complexǎ, fiind perfectǎ. Dar,
remarcând faptul că avem uneori tendinţa să consideram clare şi distincte opiniile familiare, Leibniz va concepe caracterul adecvat al
cunoaşterii ca trebuind să se bazeze pe probe. De aici, cerinţa temeiului: nici un fapt nu poate fi considerat real şi nici un enunţ nu poate fi
acceptat ca veridic dacǎ nu existǎ un temei, o raţiune suficientǎ pentru care lucrurile să stea într-un anumit fel.
Cerinţa întemeierii opiniilor a primit şi alte soluţii. De exemplu, filosofi precum J. Locke, G. Berkley sau D. Hume, afirmând că toate
opiniile care nu sunt sprijinite pe temeiuri suficiente trebuie respinse, ajung să identifice acest temei în simţuri. Opinia este obiectivǎ dacă ea
corespunde realitǎţii.
D. Hume, de exemplu, afirma că întreaga cunoaştere porneşte de la percepţii. Numeşte perceptiv tot ceea ce este prezent în minte, atât
impresiile ( trǎirile noastre mai vii,percepţii care se imprimǎ în simţuri), cât şi ideile sau gândurile ( care sunt doar copii palide ale
impresiilor, trǎiri mai puţin vii, de care devenim conştienţi când reflectǎm asupra oricărei senzaţii). Materialul prim, temeiul pentruîntreaga
cunoaştere, este reprezentat de experianţa sensibilǎ elementarǎ.
Bibliografie:
1. Lazar Iulia, Olariu Eugenia, Arama Angelică, Manual de filosofie pentru clasă a XII a, Editura Press, Bucuresti, 2007.
2. Stan Nicolae, Marînescu Paul, Manual de filosofie pentru clasă a XII a, Editura economică, Bucuresti, 2002.
3. Roscă N. Ioan, Missbach Sorîna Codruta, Ion Gabriel, Manual de filosofie pentru clasă a XII a, Editura Corînt, Bucuresti, 2007.
4. Florian, Mircea, Indrumare în filosofie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1992.

Aplicaţii
Aplicatii 1
1. Realizați un eseu de cel puțin o pagina despre inceputurile filosofiei evidentiind contributiile culturii și civilizației grecești la aparitia și
dezvoltarea acestui domeniu.
2. Realizați un refererat despre unul dintre marii filosofi greci: Socrate, Platon, Aristotel.
3. Aratatti care este semnificatia filosofica a maximei lui Socrate, Cunoaste-te pe tine însuți.
4. Construiti un punct de vedere, pro sau contre, pornind de la următoarea afirmatie a lui Constantin Noica: „ De unde ideea ca filosofia te
învața adevărul? Te învața sa gandesti- nu adevărul. Îți da direcția adevărului.
5. Numeroase definiţii date omului subliniazǎ că acesta este doar un zoon, un animal (e drept, în cele mai multa cazuri, unul dotat cu
căpacitǎţi particularizatoare). Folosindu-vǎ de cunostinţele de religie, istorie, psihologie, anatomie, literaturǎ, etc., argumenteaza pro sau
contra ideii că între om şi animal nu existǎ deosebiri marcante.

Aplicații 2
1. Analizaţi o concepţie filosofică referitoare la sensul vieţii, formulând, totodatǎ, şi un punct de vedere personal şi argumentat cu privire la
aceasta. .
2. Analizaţi urmatorul text:
„ Nu existǎ nici educaţie, nici progres; generaţiile se înmulţeau inutil; şi, fiecare pornind de la acelaşi punct, secole se scurgeau fǎrǎ ca
omul să iasă din primitivitatea primelor ere; specia era deja batrânǎ, dar omul ramânea un copil”
( J.J. Rousseau – Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalitǎţii dintre oameni)
70
a) este adevaratǎ ipoteza lui Rousseau despre omul sălbatic din punctul de vedere al teoriilor antropogenetice de astǎzi ?
b) comparaţi punctul de vedere al lui Rousseau asupra naturii umane cu cel al lui Aristotel. 4 pct.
3. În Antichitate, au fost identificate la un moment dat trei tipologii umane: „ iubitorul de intelepciune”, „ iubitorul de castig”, „ iubitorul de
victorii”. Identificand plăcerile corespunzatoare fiecareia, analizează, potrivit conceptiei aristotelice, care dintre cele trei reprezintă binele
autentic.
4. Argumenteaza pro sau contra în legătura cu următoarea asertiune: Dezvaluirea în presa a unor aspecte ale vieții particulare ale unei
persoane publice nu încălca cerinte etice fundamentale.

Aplicații 3
1. Precizaţi sensul de temei al cunoaşterii.
2. Construiţi argumente sau contraargumente la ura mǎtorul enunţ:
„ Căutarea adevǎrului, iar nu consolarea cu o minciuna plǎcutǎ, rǎmâne orizontul oricărei cunoaşteri.”
( T. Todorov, Grǎdina nedesăvarşitǎ)
3. În Cugetari, Pascal face urmatoarele afirmaţii:
„Căci nu este oare adevǎrat că urâm adevǎrul, ci şi pe aceia care ni-l spun , că ne place ca ei să se înşele asupra noastrǎ şi că vrem să fim
stimaţi de ei mai mult decât meritǎm?”
„ Omul nu este decât prefacătorie, minciuna şi ipocrizie, şi înşine şi cu ceilalţi.”
Pornind de la afirmaţiile de mai sus, alcătuiţi un eseu cu tema: „ Omul – între adevǎr şi minciunǎ”
4. Citiți fragmentul cunoscut sub denumirea Mitul Pesterii ( Dialogul Republica)a filosofului Platon și explicati principalele
idei și simboluri legate de tema cunoasterii.

Test 1
1 pct.oficiu
A) Alegeţi rǎspunsul corect:
1. Filosofia este: a) o ştiinţǎ; b) literaturǎ; c) eseisticǎ; d) toate rǎspunsurile sunt greşite.
2. În gândirea greceascǎ filosofia se naşte din: a) uimire; b) contemplaţie; c) a şi b; d) a şi b sunt false.
3. „ Natura nu creazǎ nimic fǎrǎ un scop” este o concepţie: a) teologicǎ; b) teleologicǎ c) a şi b sunt false; d) a,b.
4. Sintagma „ zoon politikon” înseamnǎ: a) animal social;b) animal politic; c) a,b; d) animal politic.
5. Sintagma „ Omul este un animal social” este consacratǎ de a) Socrate; b) Platon; c) Aristotel; d) J.J. Rousseau.
6. Din punctul de vedere al genezei, statul la Aristotel: a) precede individul; b) este un efect al trǎirii indivizilor laolaltǎ; d) trebuie sǎ disparǎ.
7. Ce presupune Libertatea la Spinoza şi la Leibniz?
a) cunoaşterea; b)conştientizarea; c) inteligenţa; d) a,b,c sunt corecte.
8. Pentru Leibniz si Spioza, omul: a) se naşte liber; b) poate deveni liber; c) a si b; d) nu este liber.
9. Cum poate deveni omul liber la Spinoza?
a) dacǎ înţelege Necesitatea; b) dacǎ cunoaşte Natura; c) a si b; d) nu poate fi liber.
10. O opinie reprezintǎ cunoaştere dacǎ: a) este adevǎratǎ; b) este justificatǎ; c) este întemeiatǎ; d) este accceptat de marea majoritate.
11. Orice opinie adevaratǎ reprezintǎ cunoaştere?
a) da; b) nu; c) a si b ( da si nu); d) exista excepţii si b).
12. Axiologia este o teorie despre: a) valoare; b) sens; d) epistemologie; e) axe.
13. Sunt valori: a) binele si adevarul; b) dreptatea si frumosul; c) libertatea; d) toate acestea.
14. Etica este: a) „ teoria generalǎ a ceea ce este bun”;
b) teoria despre morala; c) a,b; d) a sau b este fals.
15. Morala poate rǎspunde la întrebǎrile: a) Ce trebuie sǎ fac? b) Ce pot sǎ ştiu?; c) Ce pot sǎ sper?; d) Nici un rǎspuns nu este corect.
16. Noţiunile de „ eudaimonia”, „ hedone”, „ telos” înseamnǎ în limba greacǎ (în aceeaşi ordine): a) scop, plǎcere, fericire; b) fericire,
plǎcere, scop; c) fericire, plǎcere, teologie; d) inteligenţa, plǎcere, scop.
17. Cei mai mulţi considerǎ cǎ scopul suprem al acţiunilor noastre este: a) libertatea; b) dreptatea; c) fericIrea; d) adevǎrul.
18. Fericirea la hedonişti înseamnǎ: a) practicarea plǎcerii; b) cǎutarea înţelepciunii; c) dezvoltarea intelectului; d) b sau c sunt adevǎrate.
9Pct.
Test 2

1pct. Oficiu
0,5pct. pentru fiecare rǎspuns corect
Alegeţi rǎspunsul corect:
1. Virtutea la Aristotel este: a) o calitate; b) o adecvare între esenţa unui lucru şi scopul acţiunii îndeplinite de acel lucru; c) curajul; d)
cumpatarea.
2. Virtutea unui topor la Aristotel este: a) nu exista aşa ceva; b) sǎ fie tare; c) sǎ taie bine; d) b si c.
3. Care este binele ultim pentru Aristotel?
a) Binele care poate produce întotdeauna alt bine; b) Binele ales întotdeauna pentru Sine; Fericirea; d) b si c.
4. Ce filosof a imaginat o stare iniţialǎ în care toţi oamenii sunt egali? a) Aristotel; b) J.J. Rousseau; c) Th. Hobbes; d) nici unul.
5. Natura adevǎratǎ a omului la J.J. Rouseau este: a) sociala; b) starea primitivǎ a omului sǎlbatic; c) antisocialǎ; d) aceea de a fi bun în sine
şi a).
6. Cine este fericit, în concepţia lui J.J. Rousseau?
a) omul primitiv; b) omul social; c) omul civilizat; d) omul bogat.
7. Omul spre deosebire de animal, la Lucian Blaga, este: a) creator de cultura; b) creator de „ locuinţe”; c) a, b, d; d) creator de „ unelte”.
8. La Lucian Blaga „ întru imediat şi pentru securitate” trǎieşte: a) animalul; b) omul: c) a,b; d) toate rǎspunsurile sunt adevǎrate.
9. Cine are destin creator la L.Blaga?
a) omul; b) Dumnezeu; c) poate avea şi animalul; d) a,b.
10. Bogǎţia este la Aristotel: a) un scop; b) un mijloc; c) nu a scris despre aceasta; d) un lucru urmǎrit pentru sine.
11. Teoria „ Drepturilor omului” se bazeazǎ pe: a) concepţia creştinǎ; b) ideile contractualiste ale sec. XVII- XVIII; c) omul deţine o naturǎ
anterioarǎ societǎţii; d) toate acestea.
12. Drepturile naturale ale omului sunt: a) negative; b) pozitive; c) dreptul la viaţǎ, libertate si proprietate; d) a si c.
13. Drepturile pozitive au fost incluse in Declaraţia Universalǎ a Drepturilor Omului la propunerea: a)Franţei; b) SUA; c) URSS: d) tututror
acestora.
14. Drepturile pozitive sunt: a) asigurate de stat; b) dreptul la viaţǎ, libertate şi proprietate; c) negative; d) a si b.
15. Introspecţie înseamnǎ: a) a privi înǎuntru; b) a privi înafarǎ; c) a si b; d) a fi controlat.
71
16. Sintagma „ Cogito, ergo sum” apare în cartea: a) Meditaţii metafizice; b) Discurs asupra metodei; c) Pasiunile sufletului; d) Despre
libertate.
17. Sintagme „ Tabula rasa” apare la: a) Descartes si Aristotel; b) Locke si Descartes; c) Leibniz sau stoici; d) Spinoza.
18. „ Indoiala Metodica” este la R. Descartes: a) o” metoda”; b) o „ practica”; c) o „ stare”; d) toate acestea.

Test 3
1 pct.oficiu
 Citiți, cu atenție, textul de mai jos:
„Deşi filosofia este incapabilă să ne spună cu certitudine care este adevăratul răspuns la
îndoielile pe care le ridică, ne poate sugera multe posibilităţi care ne lărgesc orizontul gândirii şi o
eliberează de tirania obişnuinţei. Astfel, dacă, pe de o parte, diminuează sentimentul nostru de
certitudine cu privire la ce sunt lucrurile, pe de altă parte, filosofia sporeşte mult cunoaşterea
noastră despre ce pot fi acestea; alungă dogmatismul oarecum arogant al acelora care nu au
călătorit în regiunea îndoielii eliberatoare şi menţine vie capacitatea noastră de a ne mira,
prezentându-ne lucrurile obişnuite dintr-o perspectivă neobişnuită.”
(Bertrand Russell, Problemele filosofiei)
 Răspundeți următoarelor cerințe:
1. Menționați, pe baza textului dat, două caracteristici ale filosofiei. 2Pct.
2. Evidenţiaţi, în aproximativ o jumătate de pagină, o corelaţie existentă între termenii filosofie şi
indoiala. 4Pct.
3. Formulaţi un punct de vedere personal referitor la actualitatea perspectivei filosofice prezentata. 3pct

72
 Capitolul 8. Educaţie artistică

Patrimoniul mobil
Cate ceva despre colecţii şi muzee
Cuvântul muzeu vine din Alexandria, era un templu închinat celor 9 muze care adăpostea diverse colectii şi prilejuia dezbateri.
Muzeele au început prin a fi colecţii de obiecte alese pe gustul unui amator cu dare de mână, cum era galeria de statui antice din grădinile
Medicii, adunate de Lorenzo Magnificul. În secolul al 18-lea unii nobili luminaţi şi-au deschis colecţiile pentru publicul larg ca împăratul
Iosif al II-lea la Viena. Revoluţia Franceză aduce deschiderea Palatului Luvru ce devine muzeu public. În România muzeele sunt infiintate
în 1848.

Muzeul de artă este o instituţie care se ocupă cu strângerea, studierea, păstrarea şi expunerea unor obiecte cu valoare
patrimoniale. Funcţionează ca muzee palate, ansambluri religioase, cartiere istorice şi oraşe. O capodoperă nu se trezeste la viata decât
atâta timp cît privitorul nu se opreşte în faţa ei şi priveşte darul pe care autorul la întrupat în forme şi culori. Pentru a afla informatii
asupra exponatelor calea cea mai simplă e o vizită cu ghid care poate să răspundă la întrebări. Ghidul muzeului este bine sa fie studiat
acasă. În muzeu au loc din ce in ce mai multe activitati practice copii sunt lăsaţi să deseneze inspirându-se din operele maestrilor,
actiuni interactive sunt determinate de noi forme de exprimare instalaţiile sau alte tipuri de artă neconvenţională.

Tema: De vizitat un muzeu de artă din oraşul respectiv.

Aplicaţii practice

Muzee de artă decorativă

Orice obiect creat de mâna omului indeplineste aceleasi functii: Utilă de comunicare socială şi estetică dar in proportii diferite.
Muzeele de artă decorativă al căror patrimoniu e format din obiecte considerate de la început utile dar şi podoabe ale casei atrag prin
valoarea artistică. Exemplu: Un scaun mic cu trei picioare, bun de stat la masă de muls vaca isi trădează originea taraneasca dar place
datorită formelor simple, reduse la esenţial şi senzaţiei de căldură şi netezire date de lemnul slefuit în culoarea lui naturală.

Valoarea artistică nu depinde de bogăţie ci de felul in care dimensiunile, formele şi culorile sunt acordate între ele răspunzând la o
muzică divină sau dimpotrivă, distoneaza fiind percepute doar ca nişte zgomote.

Tema
Aplicaţii practice: De desenat un obiect de artă decorativă.

Fişa unui obiect de artă mobil

Pentru ca un obiect de artă sa fie inscris pe listele patrimoniului naţional trebuie să îndeplinească 3 criterii generale:
1. vechime
2. frecventa
3. sa fie intr-o stare buna de functionare
Mai trebuie sa corespunda celor cinci criterii specifice:
1. să aibă valoare istorică
2. memoriala
3. să fie autentic
4. sa fie creaţia unui artist
5. opera sa fie de calitate
Întrebări ce ne vor ajuta sa dialogam cu imaginea:
Ce reprezintă lucrarea?
Ce dimensiuni are?
Care sunt materialele, tehnica şi factura lucrării?
Cine este autorul ce stim despre el?
Când a fost făcută?
Cum se exprima functiile: Practica, de comunicare socială şi estetică?
Ce sugestii transmite silueta generală şi acordul cromatic de ansamblu?
Ce se află în centrul geometric al imaginii?
Care e centrul geometric al imaginii cel mai frapant de la care începe desfăşurarea compozitiei?
Cum e resimtit timpul?
Cum exprimă autorul relaţia om-univers, clasic sau romantic?
Cum apare idealul său uman?
Cum este redat spatiul?
Care este rolul desenului?
Dar al umbrei şi luminii?
Din ce contraste cromatice e alcătuit acordul culorilor?
Care este starea ei de conservare?
Care este părerea voastră personală?

Tema
Aplicaţii practice: De făcut analiza unei opere de artă.

73
Icoane pe sticlă

Tehnica aşternării culorilor sub sticla, care are rolul de suport dar şi de protecţie a picturii, a apărut pe lume din timpuri străvechi
după ce s-a inventat sticla şi după ce s-a obtinut prin netezirea ei la cald după suflare, o suprafaţă plană. În Imperiul Bizantin sticla pictata a
inlocuit smalţul, apoi a fost utilizată în arta populară dar şi în artele decorative, în a orna mobile.
În secolul al 18-lea apare sticlăria din Boemia, Austria şi sudul Germaniei, se lucrează icoane catolice sau tablouri cu subiecte laice
realizate prin copierea în serie a unor gravuri.
Nicula este un sat nu departe de Cluj unde se află icoana Fecioarei cu Pruncul care a plâns. Atelierele glăjării existau în
Transilvania din secolul al 18-lea - se executau plăci de mici dimensiuni ce se puneau la ferestre cu mai multe ochiuri.

Tema
Aplicaţii practice: De făcut o icoană pe sticlă

Colecţia de costume populare

Pe costumele de sărbătoare s-a adăugat o ornamentare fastuoasă, venită din Imperiul Bizantin o dată cu Creştinismul. Asa cum
artele adresându-se sufletului şi nu trupului, au preferat să evoce armonia cerească prin figuri geometrice regulate, cercuri şi pătrate, şi prin
picturi plate, fără mişcare şi adâncime spaţială şi costumul remodelează trupul către un cilindru ca o coloană acoperindu-l decent, fără
decolteu adânc sau talie de viespe.
Ornamentele costumului ţesute sau cusute, nu copiaza natura, nu se disting floricelele, frunze etc. ci evocă perfecţiunea creaţiei
divine prin pătrate, cruci etc. şi acorduri cromatice sobre, mai ales vişiniu, negru, auriu.
Păstrându-şi ornamentaţia costumul popular nu a rămas neschimbat ci a primit influente străine pe care le-a asimilat integrându-le
în compoziţia de ansamblu. Dansul, una din manifestările artistice alături de muzică a fost în toate civilizatiile condiţionat de costum.
Portul popular românesc ofera tinute distincte pentru ambele categorii de mişcări: costumele feminine cu fote strânse pe trup, lungi
până la glezne care păstrează amintirea vechilor reşedinţe domneşti din Muscel sau Curtea de Argeş au impus mişcări sobre.

Tema
Aplicaţii practice: de desenat un costum popular dintr-o zonă anume

Marketing cultural

Cuvântul marketing înseamnă ansamblul activităţiilor metodelor şi tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor şi
satisfacerii acestor cereri cu produse şi servicii.
Aplicat la artele vizuale marketing înseamnă aflarea dorintelor publicului cu expoziţii muzee şi monumente ca şi de spectacole
diverse şi oferirea unui astfel de manifestări.
Arta provine de la creator, din nevoia lui de a exprima o iluminare, o trăire intensă numită de obicei inspiratie.
După acumularea în subconştient a multor impresii, senzaţii, sentimente gânduri care au răscolit amintiri artistul isi da seama deodată ca
acestea se leagă între ele şi se cristalizează ca o nestemată, care trebuie arătată şi celorlalti.

Tema
Aplicaţii practice: De desenat o reclama la un produs.

Turismul cultural

La noi singura campanie de răsunet a fost cea organizată în jurul lui dracula, vampirul din romanul lui Bram Stoker identificat în
modul cel mai absurd lui Vlad Ţepeş fiul lui Vlad Dracul. În jurul castelului Bran fără nici o legătură cu locul de desfăşurare a actiunii
romanului horror citat, au răsărit ca ciupercile prăvăliile şi standuri care vindeau măşti înspăimântătoare, picturi pe toate materialele posibile
şi în tot felul de suveniruri.
România este plină de comori de artă, care nu sunt puse în valoare şi nu sunt cunoscute nici de băştinaşi. Fiecare filă a istoriei
poate fi văzută pe viu în imaginile monumentelor.
Orice casă din Romania mai nouă sau mai vechi are povestea ei pe care trebuie să o descoperim.
Turismul rural de la noi este deosebit de atrăgător prin muntii şi codrii in care omul pare că nu a pătruns niciodată. Mai sunt căsuţe
ca in povesti risipite pe dealuri, care păstrează comoara nepretuita a artei populare, in care e încă intactă legătura primordială între toate
obiectele făcute de mână pe măsura meşterului, numai din lemnul lutul şi cânepa din gospodăria sa. Desigur că şi condiţiile de cazare
contează dovedind grupul nostru de civilizatie dar ce sta în putere este sa-i fermecam pe vizitatori cu poveşti.

Tema
Aplicaţii practice: De făcut o poveste dintr-o zonă turistică pe care ati vizitat-o.

74
 Capitolul 9. TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR

Noutăţi în PowerPoint
1. Crearea, gestionarea şi colaborarea cu alte persoane în prezentări
- Gestionarea fişierelor în noua vizualizare Backstage - permite acces mai rapid la activităţile comune asociate gestionării
fişierelor.
- Crearea unei prezentări în colaborare în cadrul unei echipe - permite ca autori multipli să editeze separat şi simultan o singură
prezentare.
- Salvarea automată a versiunilor prezentărilor folosind Revizuirile automate Office: dacă uitaţi să salvaţi, dacă alt autor suprascrie
conţinutul deja introdus, dacă salvaţi neintenţionat modificări sau dacă vă întoarceţi la o versiune anterioară a prezentării dvs., este
posibilă:
 salvarea automată de versiuni diferite, progresive ale prezentărilor,
 recuperarea unei părţi din versiunile anterioare sau versiunile anterioare în întregime.
- Organizarea diapozitivelor în secţiuni logice astfel încât să fie mai uşor de gestionat şi mai uşor de navigat mai ales prezentările de
dimensiuni mari sau cel care sunt lucrate partajat.
- Îmbinarea şi compararea prezentărilor - utilă când se lucrează cu alte persoane şi se folosesc partajările de poştă electronică şi de
reţea pentru a face schimb de modificări cu ceilalţi.
- Lucrul cu fişiere de prezentare PowerPoint individuale în ferestre diferite astfel încât se pot face referiri la o prezentare, în timp ce
lucraţi la altă prezentare. Se poate folosi noua vizualizare Citire pentru a afişa două prezentări simultan într-o expunere de
diapozitive în ferestre gestionate separat, cu efecte de animaţie complete şi asistenţă media completă.
- Lucrul de oriunde: prezentarea poate fi stocată pe un server Web care găzduieşte Microsoft Office Web Apps. Apoi, folosind
PowerPoint Web App pentru a deschide prezentarea în browser, se poate vizualiza prezentarea şi chiar efectua modificări.
2. Îmbogăţirea prezentărilor cu îmbunătăţiri ale fişierelor video, imaginilor şi animaţiilor
- Încorporarea, editarea şi redarea unui fişier video în prezentare: fişierele video devin parte din prezentare, asupra lor putându-se
aplica foarte multe efecte (borduri, umbre, reflecţii, strălucire, margini estompate, rotaţii 3D, teşituri) care sunt redate la expunerea
prezentării.
- Ascunderea parţială a unui fişier video/ audio, specificând momentele de început şi sfârşit.
- Utilizarea marcajelor în document în fişierele audio sau video pentru a declanşa animaţii sau a face un salt la o locaţie specifică
dintr-un fişier video.
- Crearea unui link la un fişier video de pe un site video online folosind codul încorporat furnizat de site-ul web (YouTube, hulu,
etc.).
- Transformarea prezentării într-un fişier video pentru o prezentare de calitate înaltă, putând controla dimensiunea şi calitatea
fişierului video.
- Aplicarea de noi texturi şi efecte artistice în imaginile prezentării.
- Eliminarea fundalului şi a altor porţiuni nedorite dintr-o imagine –ca parte a noilor capacităţi de editare complexă a imaginilor.
- Decuparea imaginilor cu precizie.
- Utilizarea aspectelor de imagine ale ilustraţiilor SmartArt
- Utilizarea tranziţiilor cu efecte grafice de mişcare 3D
- Copierea şi lipirea efectelor de animaţie de a un obiect (text sau forme) la altul
- Adăugarea unui instantaneu de ecran la un diapozitiv
3. Livrarea şi partajarea mai eficientă a prezentărilor
- Transformarea prezentărilor în prezentări portabile pentru partaj are
- Difuzarea expunerii de diapozitive în mod direct unui public aflat la distanţă, folosind contul Windows Live.
- Identificarea şi rezolvarea problemelor de accesibilitate care este posibil să împiedice o persoană cu dizabilităţi să acceseze
conţinutul prezentării.
- Transformarea mouse-ului într-un indicator cu laser pentru evidenţierea aspectului unui diapozitiv, disponibilă doar în
vizualizarea
Componentele unei prezentări electronice
O prezentare electronică are două momente importante:
1. proiectarea prezentării
2. reprezentaţia (execuţia prezentării proiectate, show-ul).
Iniţial, o prezentare electronică era alcătuită dintr-o succesiune de imagini care se derulau pe ecranul calculatorului. Prin dezvoltarea
mijloacelor multimedia, succesiunea de imagini poate fi însoţită de muzică, de animaţie, de clip-uri filmate sau de legături către alte
documente sau pagini Web, astfel încât o prezentare este prin excelenţă un document multimedia, care diferă de un document static, cum ar
fi un document Microsoft Word, prin dinamica activării diferitelor secţiuni ale prezentării în timpul show-ului. Apare astfel distincţia între
momentul creării prezentării (proiectarea imaginilor succesive şi a legăturilor necesare) şi momentul execuţiei prezentării, similară
distincţiei dintre turnarea unui film şi proiectarea acestuia în cinematografe. Este însă evident că momentul creării trebuie să ataşeze unei
prezentări electronice toate uneltele necesare unei expuneri eficiente.
Din punctul de vedere al aplicaţiei Microsoft PowerPoint, o prezentare constituie un singur document, salvat într-un singur fişier.
Elementele unei prezentări în etapa de proiectare
În etapa proiectării prezentării, principalele componente ale unei prezentări electronice sunt:
Diapozitive (Slides)
Prin diapozitiv se înţelege o unitate de prezentare a informaţiei, o imagine creată din elemente diverse (text, figuri, grafice etc.),
succesiunea tuturor imaginilor alcătuind materialul care va fi expus auditoriului. O prezentare poate avea oricâte diapozitive, de orice grad
de complexitate.
Crearea diapozitivelor este un proces similar alcătuirii unui document Microsoft Office.
Pentru asigurarea consistenţei unei prezentări există un diapozitiv de un tip special, coordonatorul de diapozitive (slide master), care
conţine informaţii şi formatări (machete, titluri, obiecte grafice etc.) ce apar pe fiecare diapozitiv al prezentării. Informaţia din acest
diapozitiv este similară informaţiei din antetul sau piciorul de pagină al unui document Word (se defineşte o singură dată şi apare în acelaşi
format pe toate paginile).

75
Note (Notes)
Prin note sau notele vorbitorului se înţelege textul ataşat fiecărui diapozitiv şi care conţine explicaţii suplimentare pe care prezentatorul
vrea să le aibă în timpul expunerii. Acestea sunt destinate fie doar prezentatorului (nu sunt văzute de către public), fie pot fi tipărite şi
distribuite.
Pentru a avea acces la note în timpul expunerii, acestea trebuie să fie tipărite.
Există şi un master al notelor, care conţine informaţiile care apar pe toate notele ataşate diapozitivelor. Nu este obligatoriu ca fiecare
diapozitiv să aibă ataşate note.
Extrase (handouts)
Prin extrase se înţelege un document tipărit, care conţine în general imagini ale diapozitivelor, şi care este destinat auditoriului. Extrasele
sunt împărţite ascultătorilor/privitorilor cu scopul de a şi
reaminti ulterior de expunere sau de a urmări mai uşor expunerea.
Există de asemenea un master al extraselor, care conţine informaţiile care apar pe toate foile unui extras, similar unui antet din documentele
Word. Extrasele apar doar dacă se cere tipărirea lor şi nu sunt disponibile în timpul expunerii propriu zise.
Aspect (Layout)
Aspectele de diapozitiv conţin elemente de formatare, poziţionare şi substituenţi pentru tot conţinutul care apare pe diapozitiv; un aspect
include aranjarea elementelor, cum ar fi textele de titlu şi subtitlu, listele, imaginile, tabelele, diagramele, formele şi filmele, într-un
diapozitiv. Substituenţii sunt containerele (casete cu bordura punctată sau haşurată) din aspecte care adăpostesc conţinut precum text
(inclusiv liste cu marcatori şi titluri), tabele, diagrame, ilustraţii SmartArt, filme, sunete, imagini şi miniaturi. Un aspect conţine şi tema
unui diapozitiv. ____________________________________________________________________________________________
În imaginea următoare puteţi observa principalele tipuri de substituenţi.

PowerPoint 2010 are 9 aspecte predefinite şi permite crearea de aspecte personalizate.

Tema (Theme) unui diapozitiv conţine:
- culorile; culori tematice - set de culori utilizate într-un fişier;
- fonturile; fonturi tematice - set de fonturi principale şi secundare care se aplică unui fişier;
- efectele; efecte tematice - set de atribute vizuale care se aplică la elementele dintr-un fişier;
- fundalul.
Temele sunt disponibile şi în Word, Excel şi Outlook, pentru a simplifica procesul de creare a prezentărilor profesionale cu aspect grafic
unitar. Sunt disponibile 40 de teme predefinite, alte teme disponibile prin descărcare gratuită din Office.com și este posibilă și
personalizarea și crearea de teme noi. Temele se pot aplica și la tabele, ilustrații SmartArt, forme sau diagrame din diapozitive.
Şablon (Template) - un model sau un tipar al unui diapozitiv sau al unui grup de diapozitive, care se salvează ca fişier cu extensia .potx.
Şabloanele pot să conţină:
- aspecte;
- culori tematice;
- fonturi tematice;
- efecte tematice;
- stiluri de fundal;
- (eventual şi) conţinut.
Există şabloane predefinite, pot fi create şabloane proprii sau pot fi folosite şabloane create de alte companii sau alţi utilizatori.
Elementele unei prezentări specifice etapei de reprezentaţie
Animaţie (Animation)
Prin animaţie se înţelege efectul vizual care produce afişarea dinamică a unui text sau obiect grafic (texte care defilează, imagini care apar
dintr-o anumită direcţie etc.). Animaţia este specifică şi se aplică unui obiect al unui diapozitiv şi este utilizată pentru punctarea şi atragerea
atenţiei publicului asupra respectivului element al diapozitivului.
Tranziţie (Transition)
Prin tranziţie se înţelege modul în care apare afişat un nou diapozitiv al prezentării, în vizualizarea tip Expunere la momentul
reprezentaţiei. Sunt disponibile multiple efecte vizuale (figura de mai jos) prin care diapozitivul nou îl înlocuieşte pe cel vechi. Se poate
stabili viteza şi timpul în care are loc trecerea de la un diapozitiv la altul. De asemenea, pot fi adăugate sunete predefinite sau indicate de
utilizator.
Hyperlinkuri
În PowerPoint 2010 un hyperlink este o conexiune de la un text sau de la un obiect
- între diapozitivele din aceeaşi prezentare,
- spre un diapozitiv din altă prezentare,
- spre o adresă de poştă electronică,
- spre o pagină Web sau spre un fişier de pe discul local.
Buton de acţiune (Action button)
Sunt forme de buton predefinite (aflate în galeria Forme, accesibilă prin Inserare - Ilustraţii Forme) care pot fi adăugate în prezentare,
apoi li se poate atribui o acţiune declanşabilă la un clic pe mouse sau când altă persoană mută mouse-ul peste buton. Se pot atribui acţiuni
miniaturilor, imaginilor sau textului dintr-o ilustraţie SmartArt.
La momentul reprezentaţiei sunt posibile următoarele acţiuni, fie prin butoane de acţiune, fie prin hyperlinkuri:
- Comutarea la următorul diapozitiv, la diapozitivul anterior, la primul sau la ultimul, la diapozitivul cel mai recent vizualizat, la
un anumit număr de diapozitiv, la o altă prezentare Microsoft Office PowerPoint sau la o pagină Web.
- Executarea unui program.
- Executarea unei macrocomenzi.
- Redarea unui clip audio.
Deschiderea aplicaţiei PowerPoint
Pentru a lansa în execuţie aplicaţia Microsoft Office PowerPoint 2010, se foloseşte una dintre metodele următoare:
calea: Pornire (Start) (butonul din stânga jos al aplicaţiei Windows) - Toate Programele - (Al1 Programs) --- Microsoft Office --- Microsoft
Office PowerPoint --- Apare fereastra aplicaţiei (Figura 2).
calea: Pornire (Start) —► Microsoft Office PowerPoint 2010 --- Apare fereastra aplicaţiei.
Se deschide un fişier cu o prezentare PowerPoint, ceea ce duce implicit la deschiderea aplicaţiei PowerPoint, însă utilizatorul este deja pus în
faţa unei prezentări, nefiind nevoit să creeze el una.Aci putem identifica principalele elemente ale interfeței: bara de instrumente acces rapid,

76
bara de titlu, panglica cu butoane, bara de stare, panou de note, panou diapozitiv, zona de vizualizare.
Principalele elemente ale interfeței de lucru
La aplicaţia PowerPoint 2010, ca și în versiunea 2007, meniurile şi barele de instrumente din versiunile anterioare au fost înlocuite cu
Panglica (Ribbon). fila Pornire este activă şi este formată din grupurile Clipboard (Clipboard), Diapozitive (Slides), Font (Font), Paragraf
(Paragraph), Desen și Editare. Comenzile sunt reprezentate prin butoane, ele sunt organizate în grupuri logice, la rândul lor organizate în file
(tabs). Fiecare filă reprezintă un tip de activitate şi conţine grupuri de butoane de comenzi specifice unor acţiuni rezervate respectivei file.
Butoanele, la rândul lor, sunt comenzi ce se lansează prin simplu clic.
Anumite grupuri de comenzi pot oferi o galerie de stiluri vizibile, dar şi ascunse într-o listă care se deschide printr-un buton de tipul Mai
multe (More) . Un exemplu de asemenea grup este Teme (Themes), din fila Proiectare (Design). O a treia categorie de grupuri de butoane de
comenzi sunt cele care au în colţul dreapta jos un buton numit lansator (launcher) care deschide casete de dialog, ca în cazul grupului de
comenzi Font.
Elementele interfeţei PowerPoint 2010 sunt următoarele:
 Bara de titlu (Title Bar) cu numele aplicaţiei (Microsoft PowerPoint) şi al fişierului deschis odată cu aplicaţia
 Bara de instrumente Acces Rapid (Quick Access Toolbar) , aflată deasupra Panglicii, în partea stângă sus, oferă acces rapid la
comenzile: Salvare (Save) , Anulare (Undo) , Refacere (Redo) , Deschidere fișier recent , dar care poate fi şi particularizată pentru a
include și alte comenzi accesibile rapid. Bara de Acces rapid poate fi plasată și sub panglică.
 Panglica (Ribbon) este formată din file (tabs), aproximativ corespunzătoare meniurilor din versiunile anterioare ale pachetului
Office:
o Fila Fișier (File) este fila colorată în portocaliu (sau alte culori la celelalte aplicații Microsoft Office), prima din colțul
din stânga sus al tuturor programelor Microsoft Office 2010 ; înlocuiește butonul Microsoft Office și meniul Fișier utilizat în
edițiile anterioare de Microsoft Office. Vizualizarea Backstage este accesibilă prin accesarea butonului Fișier, fiind locul în
care sunt gestionate fișierele și datele despre ele, informații personale și setarea unor opțiuni; fila permite toate acţiunile asupra
unui fişier şi nu în acel fişier.
o Fila Pornire (Home) – conţine toate elementele folosite în activitățile obișnuite, precum cele legate de Clipboard-ul
Office, cele dedicate lucrului general cu diapozitive, cele deformatare a textului și a paragrafului, activitățile de desen și de
editare.
o Fila Inserare (Insert) – conţine toate elementele care pot fi inserate într-un diapozitiv: tabele, imagini, ilustraţii (incluzând
diagrame şi obiecte SmartArt), casete speciale de text (inclusiv cele de tipul datei şi orei, a numărului de pagină, a antetelor şi
subsolurilor), obiecte media (sunete şi filme), simboluri.
o Fila Proiectare (Design) – permite alegerea unui aspect complex pentru diapozitive, care cuprinde teme, fundaluri. Acel
aspect poate fi mai departe particularizat prin alegerea unor fonturi şi a unei scheme de culori.
o Fila Tranziţii (Transitions) – conţine toate tipurile de tranziţii şi temporizări la diapozitivul curent.
o Fila Animaţii (Animations) – conţine toate efectele de animaţie şi tranziţie a obiectelor din diapozitivul curent.
o Fila Expunere diapozitive (Slide Show) – permite lansarea prezentării în diverse moduri, înregistrarea timpilor cât să
dureze prezentarea.
o Fila Revizuire (Review) – conţine verificatorul ortografic și de limbă, precum şi serviciile de comparare şi utilizare
comentarii (se pot utiliza adnotări pentru a revizui prezentarea, apoi comentariile sunt examinate).
o Fila Vizualizare (View) – permite comutarea rapidă între modurile de vizualizare, inclusiv controlul manierei de afişare a
unor elemente ale interfeţei (rigla, linii de grilă).
o Pentru a reduce umplerea ecranului, unele file apar doar când sunt necesare. De exemplu, fila Instrumente de desen
Format apare doar când este selectată o imagine.
Se poate lucra cu Bara de instrumente Acces Rapid şi cu Panglica folosind doar tastatura. Apăsând tasta F10 sau Alt, se observă care sunt
tastele care trebuie folosite pentru a accesa filele; folosind din nou F10, se pot observa din nou care sunt tastele directe care pot fi folosite.
 Panoul cu filele Diapozitive (Slides) şi Schiţă (Outline) aflat în partea stângă a ferestrei. Panoul poate fi ascuns prin clic pe butonul
de închidere şi afişat prin clic pe bara verticala despărţitoare dintre panoul diapozitiv şi panoul cu file.
o Fila Diapozitive, activă implicit, afişează diapozitivele prezentării în format miniaturizat.
o Fila Schiţă afişează informaţia text din casetele de tip substituenţi pentru text din diapozitivele prezentării.
 Panoul Diapozitiv permite lucrul direct cu fiecare diapozitiv individual.
 Panoul pentru Note (Notes) permite inserarea de note (text) pentru diapozitivul curent; la susținerea prezentării este posibilă
tipărirea tuturor notelor unei prezentări fie pentru a fi distribuite publicului, fie pentru a fi folosite de vorbitor în vizualizarea
Prezentator.
 Bara de stare (Status Bar) afişează numărul de diapozitive, limba prezentării și tema folosită.
 Zona de vizualizare din partea dreapta jos a interfeței conține în partea stângă comenzi rapide pentru comutarea între diferitele
tipuri de vizualizări ale prezentării, iar în dreapta unelte pentru mărire/micșorare (zoom) a panoului Diapozitiv.

Elemente de formatare a conţinutului la diferite niveluri a prezentărilor

Formatarea diapozitivelor şi a prezentării
Coordonatorul de diapozitive
Fiecare prezentare conține cel puțin un coordonator de diapozitive, urmat de câteva aspecte de diapozitiv asociate. Un coordonator de
diapozitive este primul diapozitiv dintr-o ierarhie de diapozitive care stochează informații despre aspecte, temă și diapozitiv dintr-o
prezentare, inclusiv fundalul, culoarea, fonturile, efectele, dimensiunile de substituent și poziționarea. Folosirea corectă a Coordonatorului de
diapozitive dă un aspect unitar prezentării (modificările şi includerea unor substituenţi în Coordonator se reflectă în toate diapozitivele care îl
folosesc) şi permite o mare economie de timp, nemaifiind necesară operarea modificărilor în fiecare diapozitiv individual.
Crearea şi editarea unui coordonator de diapozitive sau a aspectelor corespunzătoare se face doar în vizualizarea Coordonator diapozitive
Aplicarea și crearea de șabloane
PowerPoint 2010 oferă patru tipuri de şabloane, toate trei putând fi aplicate unei prezentări cel mai uşor la crearea acesteia: fila Fişier → Nou
vă permite să alegeţi dintre:
- Şabloane recente – pentru a utiliza un șablon utilizat recent sau
- Şabloane eşantion – pentru a utiliza prezentări structurate pe câteva teme, cu sugestii de completare sau
- Şabloanele mele – pentru a utiliza un șablon deja instalat pe discul local (prin descărcare de la Office.com sau creat de utilizator)
- Şabloane Office.com – pentru a utiliza şabloane grupate pe categorii, care se descarcă pe discul local, gratuit de la Office.com.
Lucrul cu temele
După cum am văzut PowerPoint 2010 furnizează o varietate de teme de proiectare, printre care scheme de culoare coordonatoare, fundaluri,
stiluri de font și plasare a substituenților. Orice prezentare nouă foloseşte o temă – tema Office în mod implicit, ceea ce permite ulterior

77
modificarea rapidă a aspectului general al prezentării prin modificarea temei.
1) Aplicarea unei alte teme unei prezentări: fila Proiectare → grupul Teme permite alegerea temei pe care doriți să o aplicați. Pentru a vedea
toate temele disponibile folosiţi butonul Mai multe . Pentru a examina cum arată diapozitivul curent cu o anumită temă aplicată, poziționați
indicatorul pe o imagine redusă a acelei teme.
2) Aplicarea mai multor teme unei prezentări este posibilă prin folosirea mai multor coordonatoare de diapozitive, fiecare având propria temă
3) Modificarea unei teme poate fi realizată asupra uneia dintre componentele temei, toate aceste componente putând fi accesate din fila
Proiectare → grupul Teme:
a. Culorile tematice sunt accesibile prin butonul Culori . Pe lângă galeriile predefinite de culori, este posibilă folosirea comenzii de Creare
noi culori pentru temă…care, permite alegerea a 4 culori pentru text și fundal, 6 culori pentru accentuare și 2 culori pentru hyperlinkuri. În
zona Eșantion, se pot previzualiza culorile și stilurile de font de text.
b. Fonturile tematice de text pentru corp și antet dintr-o temă existent pot fi modificate folosind butonul, pentru a se potrivi cu stilul
prezentării. Ca şi în cazul culorilor tematice, la fonturi se poate allege dintr-o listă de categorii predefinite sau se poate folosi butonul de
Creare noi fonturi pentru
temă…
c. Efectele tematice sunt accesibile prin butonul Efecte. Se poate doar alege dintr-o listă de efecte predefinite sau de la Office.com , fără ca
utilizatorul să poată crea propriul efect tematic.
Fundalul diapozitivelor
Folosind calea: fila Proiectare → grupul Fundal → butonul Stiluri fundal → butonul Format fundal este posibilă umplerea fundalului cu
culoare (Umplere solidă), cu gradient, cu o imagine (orice imagine) sau textură (predefinită), cu un model de tip geometric la care pot fi alese
cele două culori pentru fundalul şi prim planul modelului.
Formatare la nivel de caracter
Orice text dintr-o prezentare (inclusiv din formele WordArt sau căsuţele detext) poate fi formatat dupăcum consideraţi adecvat.Având
selectat textul pe caredoriţi să îl modificaţi, puteţifie folosi meniul contextual(prin click dreapta pemouse), fie prin fila Pornire→ grupul
Font, butonul delansare a întregii casete dedialog de formatare acaracterelor – capturaalăturată – aveţi posibilitateasă schimbaţi tipul de
caracter(frecvent folosite sunt Arial,Calibri, Cambria, TimesNew Roman), stilul fontului(Obişnuit, Aldin, Cursiv),dimensiunea, culoarea,
maniera de subliniere şi efecte speciale ale textului. Faţă de MicrosoftWord, caseta de dialog pentru formatarea la nivel de caracter nu
permite şi previzualizareamodificărilor efectuate iar, în ceea ce priveşte opţiuni ceva mai complexe, spaţierea caractereloroferă mai puţine
opţiuni.
Formatare la nivel de paragraf
Pentru a face modificări la nivel de paragraf este necesar fie să selectaţi întregul paragraf (sau toateparagrafele cărora doriţi să le modificaţi
aspectul), fie să aveţi cursorul în paragraful respectiv.Apoi fie folosiţi meniul contextual, fie fila Pornire → grupul Paragraf, butonul de
lansare aîntregii casete de dialog de formatare a caracterelor – captura alăturată. În plus faţă de Word, PowerPoint permite la nivel de
paragraf şi conversia unuia sau mai multor paragrafe (eventualo listă cu marcatori) la obiect(e) de tip SmartArt
O altă modalitate de lucru cu formatarea textului, atât la nivel de caracter cât și de paragraf, estefolosirea minibarei de instrumente pentru
formatare, careapare la selectarea textului. Pentru a folosi aceeași formatare ca a unei porțiuni deja create, folosiți comanda Descriptor
deformate din file Pornire: selectați porțiunea luată ca model, apăsați butonul careMicrosoft Office: PowerPoint va transforma cursorul, și
plasați și selectați cursorul pe zona pe care doriți formatarea conform cu cea a modelului.
Utilizarea tabelelor
Un tabel în PowerPoint poate fi creat prin două modalități:
a. Prin fila Pornire → grupul Diapozitive → butonul Aspect, selectați Titlu și Conținut și alegeți pictograma InserareTabel; alegeți
numărul de coloane și rânduri, apăsați Ok șicompletați celulele tabelului cu informația dorită. Ulterior veți putea modifica aspectul
tabelului, schimba conținutul acestuia, etc.
b. Prin fila Inserare → grupul Tabel → butonul permite(captura de ecran alăturată), – pe lângă folosirea directă a celor trei comenzi
de inserare, desenare și import din Excel –inserarea directă: culisând cursorul peste celulele tabelului, în diapozitiv se
previzualizează tabelul. Apoi se procedează ca încazul a.
Lucrul cu celulele tabelului
Pentru un tabel deja inserat, având cursorul în tabel, principalele comenzi de lucru cu tabelele sunt accesibile din Instrumente tabel, prin cele
două file ilustrate mai jos, Proiectare şi, respectiv, Aspect.
1. Îmbinarea celulelor Folosind cursorul, selectaţi celulele adiacente pe care doriţi să le îmbinaţi, apoi folosiţi Instrumente tabel → fila
Aspect → grupul Îmbinare → Îmbinare celule. Se va păstra conținutul tuturor celulelor, însă va fi redistribuit în întreg spațiul obținut prin
îmbinare; formatarea va fi aprimei celule (cea mai din stânga sau cea mai de sus).
2. Scindarea unei celule a unui tabelPrin Instrumente tabel → fila Aspect → grupul Îmbinare → Scindare celule, o celulă poate fi scindată:
- Pe orizontală, precizând numărul dorit de celule noi în caseta Număr de rânduri.
- Pe verticală, precizând numărul dorit de celule noi în caseta Număr de coloane.
- Și pe orizontală și pe verticală, urmând succesiunea pașilor de mai sus.
3. Inserarea rândurilor și coloanelorPrin Instrumente tabel → fila Aspect → grupul Rânduri șicoloane (observați captura alăturată) puteți opta
să inserați:
- Un rând nou imediat deasupra sau dedesubtul celui selectat.
- O coloană nouă imediat la stânga sau la dreapta celei selectate (cu cursorul în ea). Butonul de Ștergere permite ștergerea de
coloane, rânduri sau chiar a întregului tabel.
4. Alinierea în celulePrin Instrumente tabel → fila Aspect → grupul Aliniere (observați captura alăturată) se poate:
- Alinia textul pe orizontală (la stânga, mijlocul, dreapta celulei) și pe verticală (în partea de sus, de centrul sau de jos a celulei);
- Orienta textul – imaginea din stîngs indică cele 4 opțiuni imediate de orientare a textului;
- Modifica distanța față de marginile celulelor.
Forme grafice: inserare, modificare și formatare
PowerPoint, ca şi alte aplicaţii Office – Word, Excel, Outlook – permite folosirea formelor predefinite, diferenţa faţă de celelalte
aplicaţii fiind că în PowerPoint apar în plus Butoanele deacţiune (utile mai ales la redarea prezentării) iar Conectorii se redesenează odată cu
modificarea (redimensionarea saumutarea) uneia dintre cele două imagini pe care le leagă, astfel încât cele două imagini rămân „legate” prin
conectorul respectiv.
1. Inserarea formelor grafice
- fila Pornire → grupul Desen → butonul Forme sau fila Inserare → grupul Ilustraţii → butonul Forme; astfel se deschide o galerie
de forme automate grupatepe categorii, aşa cum se poate vedea în imaginea alăturată.
- Alegeţi din galeria de forme automate (linii,dreptunghiuri, forme de bază, săgeţi bloc, forme ecuaţie, scheme logice, etc.) care se
deschide prin clic forma dorită pe care vreţi s-o desenaţi.
- Executaţi clic într-un loc în diapozitiv unde va fi plasat colţul stânga sus al formei care se va desena, cu butonul mouse-ului

78
apăsat se deplasează cursorul spre colţuldreapta jos ce va defini dimensiunea formei. Dacă la această acţiune se asociază şi tasta Shift
apăsată, se va obţine o forma regulată (exemplu: în loc de dreptunghiun pătrat).
- Ridicaţi degetul de pe mouse îndată ce aţi ajuns în colţul dreapta jos al formei.Pe diapozitiv apare forma (de exemplu o Săgeată la
dreapta) pe care aţi „desenat-o”. Forma are opt puncte de redimensionare, un punct verde de repoziţionare şi, eventual, niciunul, unul sau mai
multe puncte galbene pentru redimensionarea unor părţi ale formei respective.
Diagrame
Într-un diapozitiv se pot insera diagrame în două maniere:
a. Prin fila Inserare →grupul Ilustraţii →buton Diagramă, este afișată caseta de dialog Inserare diagramă – din care trebuie selectat
tipul de diagramă (implicit Coloană grupată). Apăsareabutonului Ok deschideun fișier Excel în caresă poată fi completate datele numerice pe
care le doriți reprezentate grafic în diagramă.
b. La inserarea unui diapozitiv nou sau la alegerea unui nou aspect, alegeți ca tip de conținut al diapozitivului Diagramă. La
simplul click al butonului de inserare de diagramă se deschide caseta de dialog Inserare diagramă, după care continuați ca mai sus.
Formatarea diagramelor
Formatare și modificarea diagramelor în PowerPoint se poate realiza în două maniere:
a. Prin Instrumente diagramă → filele Proiectare, Aspect, Format sunt accesibile toate comenzile folosite în lucrul cu
diagrame. Din fila Proiectare se pot accesa comenzi de lucru la Tipul de diagramă, la Datele acesteia. După ce se alege unul
dintre Aspectele de diagramă se poate alege unul dintre Stilurile de diagrame accesibile. Fila Aspect permite lucrul cu Selecția
curentă, iar prin accesarea butonului Mai mult orice element al diagramei poate fi accesat, se poate Insera un obiect nou de tip
Imagine, Forme sau Casetă de text. Grupul Etichete permite adăugarea de etichete elementelor specifice ale diagramei. Fila
Format are primul grup – Selecție curentă, practic identic cu cel omonim din fila Aspect.Celelalte grupuri de comenzi ale filei
sunt dedicate lucrului asupra formatului diagramei: stilul formelor și WordArt, aranjarea elementelor diagramei și
dimensionarea acesteia.
b. Prin meniul contextual (click dreapta când mouse-ul este pe diagramă) sunt accesibile comenzile imediat aplicabile
asupra elementelor diagramei. În funcție de elementul de diagramă asupra căruia s-a apelat meniul contextual, va fi permis
lucrul în primul rând asupra acestuia, însă prin butonul Mai mult din dreapta sus al meniului, se pot accesa și celelalte
elemente ale diagramei. În captura alăturată este accesibilă în primul rând zona Suprafața diagr(amei). Meniul contextual al
diagramei permite, după cum se observă, inclusiv accesarea datelor care generează diagrama (Editare date) și Modificarea
tipului de diagramă. Ultimul buton al meniului contextual (în captura noastră Formatare suprafață diagramă) deschide o casetă
de dialog prin care se pot modifica elemente legate de umplerea imaginii, stilul sau culoarea bordurii imaginii și umbra sau
marginile strălucitoare și atenuate.
Ilustrații SmartArt
O ilustrație SmartArt este o reprezentare vizuală a ideilor şi informaţiilor sub diferite aspecte care, prin alegerea lor adecvată,
comunică mai uşor şi mai eficient mesajul sau conţinutul dorit. Se poate lucra cu ilustraţii SmartArt şi în Word, Excel sau Outlook. Însă doar
în PowerPoint se poate anima un SmartArt (în etapa de reprezentaţie a prezentării aceasta poate fi mai sugestivă) şi sepoate converti textul
dintr-o listă cu marcatori într-o ilustraţie SmartArt. Înainte de a crea ilustrația SmartArt este bine să decideţi ce tip și ce aspect sunt cele mai
potrivite pentru afișarea datelor. Ţineţi cont, de asemenea, de cantitatea de text pe care doriţi să o includeţi în SmartArt. O structurare
generală a ilustraţiilor SmartArt este redată în tabelul următor. Fiecare tip de ilustraţie are mai multe subtipuri, din care redăm doar unele
pictograme ale acestor ilustraţii. La crearea (sau modificarea) tipului de ilustraţie, indicarea cu mouse-ul la un tip, deschide în partea dreaptă
o casetă în care este explicată maniera de utilizare a tipului respectiv de ilustraţie.
Crearea unei ilustrații SmartArt
Fie că urmați calea fila Inserare → grupul Ilustraţii → butonul SmartArt, fie că alegeți un aspect de diapozitiv prin fila Pornire →
grupul Diapozitive → butonul Diapozitiv nou, se va deschide caseta de dialog Alegeți o reprezentare grafică SmartArt, ca în figura de mai
jos. În zona din stânga alegeți tipul general de ilustrație SmartArt (clasificarea de mai sus), din zona din mijloc selectaţi un tip particular de
ilustraţie, pentru ca în zona din dreapta să puteţi afla mai detaliatcând şi cum se foloseşte ilustraţia respectivă (în captura noastră – Listă de
blocuri de bază).
Când aţi decis care este ilustraţia pe care doriţi să o folosiţi, apăsaţi butonul Ok.Completaţi casetele de text (marcate cu [Text]) cu
informaţia dorită; pe măsură ce tastaţi, dimensiunea fontului se reglează automat pentru a încape în casetă şi pentru a fi aceeaşi latoate
casetele de acelaşi tip. Mai jos observaţi o captură a unei diagrame Listă blocuri bazăcu informaţia completată în 4 dintre cele 5 casete de text
şi la care am operat, faţă deformatul implicit, schimbarea stilului SmartArt (de la Umplere simplă la Scenă cărămizi)şi modificarea culorii
(de la Umplere întunecată la Color – Culori de accentuare).
Când aţi terminat de introdus datele, faceţi click în afara suprafeţei ilustraţiei. Oricând după aceasta veţi putea reveni în ilustraţia
SmartArt pentru a face modificări de conţinut (adăugări, eliminări casete de text) sau de formatare (poziţionare, stil, aspect, culori, etc.).
Lucrul cu imagini și miniaturi
Pe lângă clasica operație de copiere și alipire a imaginilor într-o prezentarePowerPoint, puteți adăuga imagini prin prinfila Inserare
→ grupul Imagini → butonulImagine. Se deschide o casetă de dialogcare permite navigarea pe discul local și alegerea unui fișier în format
imagine. Implicit se caută toate formatele de imagine(gif, bmp, pct, png, etc.), Selectând prin click pe mouse imaginea dorită, aceasta este
inserată în diapozitivul, curent al prezentării.Unei imagini inserate într-un diapozitiv, prin Instrumente desen, fila Format i se pot modifica
stilurile, bordura, efectele, maniera de aranjare față de celelalte obiecte ale diapozitivului, dimensiunile, inclusiv printrunchierea și editarea
imaginii (unul dintre elementele de noutate din PowerPoint).În PowerPoint lucrul cu imagini este practic identic cu cel în Word. Lucrul cu
miniaturi (ClipArt) în PowerPoint este similar lucrului cu imagini (prin fila Inserare →grupul Imagini), urmând îndeaproape maniera de
operare cu miniaturi în Microsoft Word.
Inserarea fișierelor multimedia
Diferite formate de fișiere sunet pot fi inserate într-o prezentare PowerPoint. Versiunea a aplicației permite și operarea în maniera
de redare a fișierului audio.Inserarea unui fișier de sunet se face prin fila Inserare → grupul Media →butonul Sunet. După ce alegeți fișierul
dorit prin click pe el, acesta va fi inserat în diapozitivul curent al prezentării, cu o pictogramă specifică..Selectând obiectul audio (cu click
stânga pe pictograma acestuia), sunt accesibile instrumentele specifice lucrului cu acest fișier, prin Instrumente audio, fila Redare – imaginea
de mai jos. La momentul redării prezentării, prin grupul Opțiuni audio,butonul Pornire, aveţi posibilitatea să setaţi ca secvenţa audio să se
redea automat atunci când se afişează diapozitivul, să înceapă atunci când faceţi click cu mouse-ul sau să se redea pe toate diapozitivele din
prezentare. Este posibil chiar să redaţi elementele încontinuu într-un cadru până când o opriţi.Grupul Editare permite atenuarea graduală fie
la început, fie la sfârșit. Pentru a decupa fișierul audio la început sau la sfârșit, folosiți butonul Ascundere parțială audio.
Prin grupul Marcaje în document puteți interveni și specifica un punct de interes în fișierul audio,făcând click pe Adăugare marcaj
în document Fila Format de sub Instrumente audio permite lucrul cu pictograma fișierului audio, la fel cu orice imagine dintr-un diapozitiv al
prezentării.
Un fișier video poate fi încorporat în prezentare sau se poate crea o legătură la acesta dinprezentarea PowerPoint. La încorporarea
fișierului video, fișierul este parte integrantă a prezentării,încât nu se mai pierde. Dacă, însă, doriți să limitați dimensiunea prezentării, atunci

79
puteți să creați o legătură la fișierul video pe discul local sau la un fișier video de pe un site Web. Pentru a încorpora în prezentare un fișier
video de pe discul local: fila Inserare → grupul Media →butonul Video. Ca și la alte obiecte, se poate selecta din aspectul de diapozitiv ca la
conținut să seinsereze un obiect miniatură media. Un obiect video poate fi:
- Un fișier video de pe discul local, în unul dintre formatele avi, mpg, wmv, asf, mp4,QuickTime.
- Un fișier video de pe internet, folosind codul încorporat al filmului; nu toate filmele de peweb au un cod de încorporare atașat.
De exemplu, pe YouTube codulpoate fi preluat folosind butonul Share de sub ecranul de redarea filmului pe care doriți să îl
încorporați. Se va deschide o casetă cu o adresă web: Copiați codul și folosițicomanda Video din site Web de sub butonul Video al
grupuluiMedia.
- O miniatură video (cunoscută și cu numele de gif animat) fie deja aflată pe discul local, fie pe care o puteți descărca gratuit de la
Office.com. Folosiți opțiunea Miniatură video de sub butonulVideo al grupului Media din fila Inserare.Microsoft Office:Ca și în cazul
fișierelor audio, la fișierele video puteți adăuga marcaje pentru a declanșa animațiisau de a face un salt la o anumită locație dintr-un fișier
video. Marcajele permit ca la momentul livrării prezentației să găsiți rapid locuri specifice dintr-un fișier video (sau audio). Pentru a
adăugaun marcaj într-un fișier:
- având filmul inserat într-un diapozitiv și selectat, de sub Instrumente video fișa Redare,folosiți butonul Redare (sau apăsați
butonul Play de pe bara de instrumente de sub film)
- când filmul ajunge cu redarea la momentul la care doriți inserarea marcajului, folosiți comanda Adăugare marcaj în document,
ceea ce va apare pe bara de instrumente video caun punct galben
-Fișa Redare permite și editarea filmului în vederea ajustării sau atenuării. Ca și la obiectele audio, fila Format permite corecții
pentru luminozitatea și contrastul filmului, recolorarea acestuia,folosirea anumitor stiluri pentru cadrul de redare video.

Tranziții și Animatii
În PowerPoint se pot aplica animaţii textelor sau obiectelor de pe diapozitive individuale, depe coordonatorul de diapozitive sau de
pe aspectele diapozitive particularizate. Pe lângă cele patrumari tipuri de animaţii de sine stătătoare ilustrate mai jos, se pot aplica şi efecte
combinate.
- Efecte deintrare.
- Efecte deieșire.
- Efecte deaccent.
- Căi demișcare –calea pe care un obiect sau text specificat o va urma ca parte a unei secvențe de animație pentru un diapozitiv
Animarea obiectelor
Pentru a adăuga un singur efect de animație unui obiect selectat: fila Animații → grupul Animație→ butonul Mai multe și din
caseta care se deschide selectați efectul de animație dorit. Efectul de animație poate fi previzualizat pe obiectul selectat la simpla trecere cu
mouse-ul pe deasupra pictogramei unei animații. După ce aplicați o animație,elementele animate sunt etichetate pe diapozitiv cu o etichetă
numerotată ce nu se imprimă, afișate lângă text sau obiect. Eticheta apare doar în vizualizarea Normal când fila Animații este selectată sau
panoul de activități Animație este vizibil. Doarpentru obiectele deja animate, pe fila Animații devin active opțiunile specifice animațiilor:
1. Opțiuni efect – se poate opta pentru folosirea unui efect special de animație
2. Grupul Animație avansată permite:
a. Adăugarea de mai multe efecte succesive pe un același obiect, prin butonul .
b. Folosirea butonului ceea ce duce la deschiderea panoului de animație ca ofereastră în dreapta diapozitivului (în
vizualizarea Normal, în imaginea de mai jos). Puteți, astfel, lucra cu informații importante despre un efect de animație: tipul de
efect, ordinea mai multor efecte, numele obiectului afectat și durata efectului.
c. Folosirea butonului declanșează animația La clic pe obiectul pecare îl selectați sau La marcajul indicat pe un fișier
audio sau video care are marcajul deja aplicat în prealabil
d. Aplicarea aceluiași efect de animație ca unul deja creat: selectați butonul Desenareanimată pentru a aplica
caracteristicile de animaţie ale unui obiect anterior selectat unui alt obiect. Comanda este utilă deoarece nu mai trebuie să animați
individual fiecare obiect. Veți putea folosi această comandă atunci când, de exemplu, veți dori animare asimilară a tuturor
elementelor unei liste cu marcatori.
3. Pentru un diapozitiv care conține obiecte cu efecte de animație, puteți vedea și, eventual lucracu aceste efecte în:
a. modul de vizualizare Normal prin butonul din grupul Examinare sau apăsândbutonul din panoul de activități.
b. modurile de vizualizare Vizualizare citire sau Expunere diapozitive.
Orice animație deja introdusă poate fi ulterior modificată sau eliminată folosind comenzile din fila Animații.Aplicaţi cele patru tipuri de
animaţii unor substituenţi diferiţi ai prezentării. Pentru fiecare animație folosiți instrumentele specifice din fila Animații pentru a modifica
tipul de animație, pentru a realiza animații avansate între obiectele aceluiași diapozitiv

Tranziții între diapozitive

Tranzițiile controlează maniera în care se trece de la dispozitivul anterior la cel curent într-o prezentare. Tranzițiile pot fi adăugate prin
accesarea filei Tranziții, atunci când lucrați în modul devizualizare Normal în panoul Diapozitive, fila Diapozitive sau în modul de
vizualizare Sortare diapozitive.Selectaţi diapozitivul căruia doriţi să-i aplicaţi o tranziţie şi din fila Tranziţii alegeţi din grupul Tranziţii la
acest diapozitiv pe cea pe care o doriţi. Puteţi vedea mai multe efecte de tranziție folosind butonul Mai multe .
Selectaţi diapozitivul căruia doriţi să-i aplicaţi o tranziţie şi din fila Tranziţii alegeţi din grupul Tranziţii la acest diapozitiv pe cea pe care o
doriţi. Puteţi vedea mai multe efecte de tranziție folosind butonul Mai multe. Puteți accesa mai multeopțiuni de aplicare a efectului de
tranziție prin folosirea butonului Opțiuni efect – activat în imagine, din lista căruia de opțiuni am folosit intrarea Din dreapta.Aplicând efecte
speciale celor 34 de tipuri de tranziții, se obține practic un număr foarte mare detranziții din care puteți alege pe cea mai adecvată scopurilor
dumneavoastră. Folosirea grupului Temporizare din fila Tranziţii pune la dispoziție instrumente de control mai avansat al tranzițiilor, pe care
le detaliem în cele ce urmează.
- Apăsând butonul Sunet, se deschide o casetă din care puteți alege sunetul care să se audă fie când începe tranziția, fie atâta timp
cât are loc tranziția – dacă bifați ultima opțiune acasetei, Ciclare până la următorul sunet. De exemplu,dacă selectați sunetul de tip Ciocan,
bifarea acestei opțiuniduce la redarea sunetelor de ciocan pe toată perioada tranziției. Dacă debifați opțiunea, sunetul ciocanului se vaauzi o
singură dată la începutul tranziției. Existăposibilitatea introducerii unor sunete pe lângă celepredefinite, prin folosirea opțiunii Alt sunet…,
caredeschide o fereastră de navigare cu ajutorul căreia săselectaţi fişierul audio de pe discul local.
- Butonul Durată permite setarea duratei în care să aibă loc tranziţia. Mărirea duratei predefinite a unei tranziţii văpermite, de
exemplu, ca la momentul susţinerii prezentăriisă faceţi o scurtă introducere a diapozitivului către care areloc tranziţia.
- După ce aţi adăugat o primă tranziţie spre un diapozitiv alprezentării, aveţi posibilitatea ca aceeaşi tranziţie să Se aplice tuturor
diapozitivelor. Ca şi la animaţii, această opţiune salvează mult din timpul necesar setării individuale a fiecărei tranziţii, mai ales în cazul
prezentărilor cu multe diapozitive.
- Prin acelaşi grup de Temporizare, puteţi alege modul în care să se facă Avansarea la diapozitiv: fie La clic de mouse, fie după un

80
anumit număr de secunde pe care îl puteţi preciza.
În oricare dintre manierele de vizualizare Normal sau Sortare diapozitive, puteţi vizualiza efectele de tranziţie spre un anumit
diapozitiv apăsând pe butonul Examinare. Folosirea micii pictograme de lângă diapozitiv (faceţi clic pe ea) permite examinarea atât a
tranziţiilor cât şi a animaţiilor din acel diapozitiv.
Folosirea butoanelor de acțiune
Butoanele de acţiune, sunt forme ce reprezintă săgeţi şi simboluri pentrudeplasarea la diapozitivele următoare, cele precedente, la
primul şi ultimul diapozitiv şi pentru redarea filmelor şi a sunetelor. Pentru a insera un buton acţiune într-un diapozitiv:
1. Folosiți una dintre opțiunile oferite de Butoane acţiunela care ajungeți fie princalea fila Inserare → grupul Ilustraţii → butonul
Forme, fie prin fila Pornire → grupul Desen → grupulcu pictograme ale formelor și clic pe Mai mult.
2. Faceți clic pe o locație din diapozitiv, apoi glisați pentrua trasa o formă pentru buton – în imaginea alăturată osăgeată dreapta,
bleumarin pe fond albastru.
3. În caseta de dialog care se deschide, Setări acțiune,alegeți una dintre acțiunile care să aibă loc lavizualizarea Expunere de
diapozitive:
- Folosiți fila Clic cu mouse-ul (ilustrată și înimaginea alăturată) pentru a alege comportamentulbutonului de acțiune
când se face clic pe acesta.
- Folosiți fila Mouse deasupra pentru a alege comportamentul butonului de acțiuneatunci când deplasați indicatorul peste
acesta. Posibilităţile de alegere sunt aceleaşi ca şila prima filă.
4. Caseta de dialog permite să alegeţi:
- Folosirea formei grafice fără nicio acţiune corespunzătoare.
- Crearea unei legături (hyperlink către) următorul diapozitiv, diapozitivul anterior, ultimul diapozitiv sau alt fişier (o altă casetă de
dialog vă va permite să alegeţi fişierulrespectiv de pe discul local) sau chiar o legătură la un site web.
- Să înceapă Executarea unui program pe care îl alegeţi prin caseta care se va deschide.
- Să se redea un sunet – lista de posibilităţi e aceeaşi ca la sunetele asociate tranziţiilor. Butonul de acţiune odată introdus, asupra
lui se pot aplica orice Instrumente de desen, ca pentruorice asemenea obiect.

Test 1
1. Microsoft PowerPoint este:
a. aplicație pentru gestionarea fişierelor
b. aplicație pentru realizarea de prezentări
c. aplicație pentru grafică avansată
2. Pentru a introduce un nou diapozitiv într-o prezentare folosiţi fila:
a. Inserare (Insert)
b. Pornire (Home)
c. Animații (Animation)
3. Afirmaţia: se poate schimba culoarea fundalului unui diapozitiv este:
a. Adevărat
b. Fals
4. Ce tastă se foloseşte pentru a ieşi din modul Expunere diapozitive (SlideShow) al unei Prezentări?
a. Esc
b. Enter
c. F9
d. End
5. În cadrul unui diapozitiv (slide), dintr-o prezentare PowerPoint, textul poate fi aliniat:
a. La stânga, la dreapta sau centrat
b. Numai centrat, conform standardelor prezentărilor Microsoft
c. Numai la stânga şi la dreapta conform standardelor PowerPoint
6. Selectaţi numărul minim de diapozitive (slide) pe care trebuie să îl aibă o prezentare pentru a putea fi salvată?
a. 1
b. Nu există un număr minim
c. 5
7. Extensia unui fişier creat cu Microsoft PowerPoint este:
a. .xlsx
b. .docx
c. .pptx
8. Tranziția unui diapozitiv se poate face automat după un interval de timp.
a. adevărat
b. fals
9. Pentru a introduce o animație pe o imagine din prezentare se va alege:
a. Din fila Inserare, opțiunea Animații.
b. Din fila Animații,opțiunea Tranziție.
c. Din fila Animații, opțiunea Animație particularizată.
Test 2
1. Pentru a deschide o prezentare noua:
a) File/ Open
b) File/ New
c) File/Save
2. Pentru a salva o prezentare cu acelasi nume:
a) File/ Save
b) File/Save As
c) File/Open
3. Pentru a muta un text, se folosesc comenzile:
a) Edit/ Copy
b) Edit/ Paste
c) Edit/ Cut

81
 4. Formatarea paginii se face cu comanda:
a) File/ Font
b) File/Page Setup
c) Format/Paragraph
5. Introducerea imaginilor intr-o prezentare:
a) Insert/ Picture
b) Insert/ Text Box
c) Insert/Symbol
6. Adaugarea unui tabel intr-o prezentare:
a) Table / Insert Table
b) Insert / Table
c) Table / Insert
7. Stabiliti valoarea de adevar a propozitiilor:
a) Pentru a sterge un text, se selecteaza textul, apoi se apasa Enter. A/F
b) Selectarea textului inaintea copierii acestuia nu este necesara. A/F
c) Inainte de formatare, un text trebuie selectat. A/F
d) Formatarea caracterelor se refera la caracteristicile paragrafului A/F
e) Orientarea paginii este o caracteristica a paragrafului A/F
f) Miniaturile se intruduc cu comanda Insert/ Picture/Autoshapes A/F
8. Completati spatiile libere cu cuvintele potrivite:
File/ Print permite ……………………………………….prezentarii.
File/ Print Preview permite ……………………………………………….
Prezentarea contine …………………………………………………………….
Extensia prezentarii este ………………………………………………………
Efectele de animatie se introduc........... ……………………………………………..
Vizualizarea prezentarii se face astfel: ..................................................................

Test 3
1. Pentru a deschide o prezentare deja existenta:
a) File/ Open
b) File/ New
c) File/Save
2. Pentru a salva o prezentare cu un alt nume:
a) File/ Save
b) File/Save As
c) File/Open
3. Pentru a copia un text, se folosesc comenzile:
a) Edit/ Copy
b) Edit/ Paste
c) Edit/ Cut
4. Formatarea caracterelor se face cu comanda:
a) File/ Font
b) File/Page Setup
c) Format/Paragraph
5. Introducerea miniaturilor intr-o prezentare:
a) Insert/ Picture
b) Insert/ Text Box
c) Insert/Symbol
6. Adaugarea unui formelor automate intr-o prezentare:
a) Insert /Picture / WordArt
b) Insert / Picture / ClipArt
c) Insert/Picture/AutoShapes
7. Stabiliti valoarea de adevar a propozitiilor:
a) Pentru a trece la randul urmator, se selecteaza textul, apoi se apasa Enter.
b) Selectarea textului inaintea mutarii acestuia nu este necesara.
c) Inainte de formatare, un text nu trebuie selectat.
d) Formatarea caracterelor se refera la caracteristicile paginii.
e) Alinierea textului nu este o caracteristica a paragrafului
f) Nu se pot insera ecuatii matematice intr-o prezentare
8. Completati spatiile libere cu cuvintele potrivite:
File/ Page Setup permite …………………………………………………………….
File/ Print permite ………………………………………………………….……….
Prezentarea se deruleaza …………………………………………………………….
Prezentarea contine…………. ………………………………………………………
Efectele de tranzitie se introduc........... ……………………………………………..
Previzualizarea prezentarii se face astfel: ..................................................................

Test 4

1. Fişierele create în Microsoft PowerPoint au extensia:

a) .xls
b) .exe
c) .ppt
d) .doc

82
 2. Noţiunea de slide se traduce prin:
a) diapozitiv;
b) prezentare;
c) obiect;
d) tabel.
3. Butonul care are ca efect deschiderea unui diapozitiv nou este:

a) b) c) d)
4. Vizualizarea prezentării se face urmând etapele:
a) Meniul View  View Show;
b) Meniul Insert  View Show;
c) Meniul Edit  View Show;
d) Meniul Slide Show  View Show.
5. Alocarea unei animaţii unui obiect se face dând clic-dreapta pe obiect şi alegând:
a) Custom Animation;
b) Slide Transition;
c) Set AutoShape Defaults;
d) Format Placeholder.
6. Înălţimea şi lăţimea unui diapozitiv se face din meniul:
a) Insert  Page Setup;
b) Edit  Page Setup;
c) File  Page Setup;
d) View  Page Setup;
7. Pentru ca tranziţia de la un diapozitiv la altul să se realizeze fără clic ci după un anumit timp se foloseşte opţiunea Slide Transition
din meniul:
a) File;
b) Slide Show;
c) Help;
d) Format.
8. Care din următoarele butoane are ca efect inserarea unui tabel într-un diapozitiv:

a) b) c) d)

9. Alegerea unui tip predefinit de diapozitiv se face din meniul Format, alegând:
a) Slide Layout;
b) Slide Color Scheme;
c) Background;
d) Font.
10. Inserarea unor butoane într-un diapozitiv se face urmând etapele:
a) Meniul Insert  Action Buttons;
b) Meniul Edit  Action Buttons;
c) Meniul Format  Action Buttons;
d) Meniul Slide Show  Action Buttons.

Test 5

1. Microsoft PowerPoint este:

a) utilitar pentru gestionarea fişierelor
b) utilitar pentru realizarea de prezentări
c) utilitar pentru grafică avansată

2. Pentru a introduce un nou diapozitiv într-o prezentare folosiţi meniul:

a) File (Fişier)
b) Insert (Inserare)
c) Format (Formatare)
3. Afirmaţia: se poate schimba culoarea fundalului unui diapozitiv este:
a) Adevărat
b) Fals
4. Ce operaţiuni se efectuează pentru a copia o folie?
a) Se selectează slide-ul (folia) şi se alege Edit (Editare)->Duplicate (Duplicare)
b) Din meniul Insert (Inserare) se alege opţunea New Slide (Folie nouă)
c) Se selectează slide-ul (folia), din meniul Edit (Editare) se alege Cut (Tăiere), după care se alege poziţia unde se doreşte copierea
foliei şi se alege opţiunea Paste (Lipire) din meniul Edit (Editare)
5. Ce tastă se foloseşte pentru a ieşi din modul SlideShow (Prezentare) al unei Prezentări?
a) F1
b) Esc
c) Enter
d) F9
e) End
6. Se poate adăuga un tabel în cadrul unei prezentări PowerPoint folosind utilitarele standard ale acestei aplicaţii?
a) Da
b) Nu

83
7. Pentru a alege layout-ul (aspectul) unui slide (folie) dintr-o prezentare PowerPoint se parcurg paşii:
a) Se merge în meniul File (Fişier) -> Options (Opţiuni) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)
b) Se merge în meniul Format (Format) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)
c) Se merge în meniul Insert (Inserare) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)
8. În cadrul unui slide (folie), dintr-o prezentare PowerPoint, textul poate fi aliniat:
a) La stânga, la dreapta sau centrat
b) Numai centrat, conform standardelor prezentărilor Microsoft
c) Numai la stânga şi la dreapta conform standardelor prezentărilor PowerPoint
9. Alegeţi operaţiile posibile de efectuat asupra unui text din cadrul unui slide (folie) dintr-o prezentare PowerPoint:
a) Se poate adăuga un efect de intrare
b) Se poate adăuga un efect de ieşire
c) Se poate alege culoarea şi mărimea textului
d) Se poate alege tipul fontului textului
10. În PowerPoint barele de instrumente se află poziţionate:
a) În partea de sus şi în partea de jos a ecranului
b) În dreapta şi în stânga ecranului
c) În centrul ecranului doar când sunt activate toate
d) Ctrl+Enter
11. Pentru a crea o nouă prezentare în PowerPoint se urmează paşii:
a) Se merge în meniul File (Fişier) -> New Presentation (Prezentare nouă) şi se alege tipul prezentării
b) Se merge în meniul Insert (Inserare) -> New Presentation (Prezentare nouă)
c) Se merge în meniul File (Fişier) -> New (Nouă) după care se alege Blank Prezentation (Prezentare necompletată)
12. A afirma că în PowerPoint, în cadrul unui slide (folie), nu se pot insera legături (link-uri) către pagini de pe Internet este:
a) Adevărat
b) Fals
13. Care dintre următoarele meniuri conţine opţiunea Undo?
a) File (Fişier)
b) Edit (Editare)
c) Tools (Unelte)
d) Format (Formatare)
14. Selectaţi numărul minim de slide-uri (folii) pe care trebuie să îl aibă o prezentare pentru a putea fi salvată?
a) 1
b) Nu există un număr minim
c) 5
15. Extensia unui fişier creat cu Microsoft PowerPoint este:
a) .xls
b) .pps
c) .doc
d) .ppt

Test 6
1. Extensia unui fişier creat cu Microsoft PowerPoint nu este:
a) .xls
b) .pps
c) .doc
d) .ppt
2. Microsoft PowerPoint nu este:
a) utilitar pentru gestionarea fişierelor
b) utilitar pentru realizarea de prezentări
c) utilitar pentru grafică avansată
3. Ce operaţiuni nu se efectuează pentru a copia o folie?
a) Se selectează slide-ul (folia) şi se alege Edit (Editare)->Duplicate (Duplicare)
b) Din meniul Insert (Inserare) se alege opţunea New Slide (Folie nouă)
c) Se selectează slide-ul (folia), din meniul Edit (Editare) se alege Cut (Tăiere), după care se alege poziţia unde se doreşte copierea
foliei şi se alege opţiunea Paste (Lipire) din meniul Edit (Editare)
4. Alegeţi operaţiile posibile de efectuat asupra unui text din cadrul unui slide (folie) dintr-o prezentare PowerPoint:
a) Se poate adăuga un efect de intrare
b) Se poate alege culoarea şi mărimea textului
c) Se poate adăuga un efect de ieşire
d) Se poate alege tipul fontului textului
5. Pentru a introduce un nou diapozitiv într-o prezentare folosiţi meniul:
a) File (Fişier)
b) Format (Formatare)
c) Insert (Inserare)
6. Care dintre următoarele meniuri conţine opţiunea Undo (Anulare)?
a) Tools (Unelte)
b) File (Fişier)
c) Edit (Editare)
d) Format (Formatare)
7. Pentru a alege layout-ul (aspectul) unui slide (folie) dintr-o prezentare PowerPoint se parcurg paşii:
a) Se merge în meniul Format (Format) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)
b) Se merge în meniul Insert (Inserare) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)
c) Se merge în meniul File (Fişier) -> Options (Opţiuni) -> Slide Layout (Aspect diapozitiv)

84
8. Selectaţi numărul minim de slide-uri (folii) pe care trebuie să îl aibă o prezentare pentru a putea fi salvată?
a) Nu există un număr minim
b) 5
c) 1
9. În cadrul unui slide (folie), dintr-o prezentare PowerPoint, textul poate fi aliniat:
a) Numai la stânga şi la dreapta conform standardelor prezentărilor PowerPoint
b) La stânga, la dreapta sau centrat
c) Numai centrat, conform standardelor prezentărilor Microsoft
10. Afirmaţia: nu se poate schimba culoarea fundalului unui diapozitiv este:
a) Adevărat
b) Fals
11. În PowerPoint barele de instrumente se află poziţionate:
a) În dreapta şi în stânga ecranului
b) În partea de sus şi în partea de jos a ecranului
c) În centrul ecranului doar când sunt activate toate
d) Ctrl+Enter
12. Se poate adăuga un tabel în cadrul unei prezentări PowerPoint folosind utilitarele standard ale acestei aplicaţii?
a) Nu
b) Da
13. A afirma că în PowerPoint, în cadrul unui slide (folie), se pot insera legături (link-uri) către pagini de pe Internet este:
a) Adevărat
b) Fals
14. Ce tastă se foloseşte pentru a ieşi din modul SlideShow (Prezentare) al unei Prezentări?
a) F1
b) Enter
c) F9
d) Esc
e) End
15. Pentru a crea o nouă prezentare în PowerPoint se urmează paşii:
a) Se merge în meniul File (Fişier) -> New (Nouă) după care se alege Blank Prezentation (Prezentare necompletată)
b) Se merge în meniul File (Fişier) -> New Presentation (Prezentare nouă) şi se alege tipul prezentării
c) Se merge în meniul Insert (Inserare) -> New Presentation (Prezentare nouă)

1. https://portal.ctcnvk.ro/suporturi-de-curs/Arhiva/2010/MTPAsistent Office.zip, 25 oct 2016

2. www.didactic.ro, 25 oct 2016,
3. http://www.ecomunitate.ro/upload/instruire/pdf/Modul%205%20PowerPoint2007_RO.pdf 25 oct 2016,

85
 Capitolul 10. TEHNICI DE ANALIZĂ A TEXTULUI LITERAR – CDȘ
Textul literar reprezintă un întreg care ia naştere din dorinţa de expresivitate a autorului său. Din acest motiv, al existenţei implicării
subiective a unui autor, el poate fi greu de decriptat în absenţa unei metode care să facă legătura între forma şi conţinutul acesteia. Cel mai
uşor de abordat ni se pare a fi analiza care ţine cont de nivelurile textului.
NIVELUL FONOLOGIC: mai ales în poezie, cu predilecţie în poezia simbolistă, autorii au ţinut cont de semnificaţia sunetelor şi au
realizat literaritatea textului prin intermediul combinaţiei acestora:
1. Figuri de stil fonetice: aliteraţia, asonanţa, onomatopeea;
2. Fonetisme regionale folosite pentru a da culoare locală (şî, pă, văz, vreai) şi fonetisme arhaice care dau culoare de epocă;
NIVELUL MORFOLOGIC:
1. Substantivul:
 denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene, noţiuni abstracte;
 intră în componenţa majorităţii figurilor de stil;
 apare mai ales în descrieri, unde abundenţa substantivelor se găseşte în opoziţie cu dinamismul dat de verbe;
 valori stilistice ale unor cazuri substantivale:
a) vocativul apărut în adresarea directă are puterea de a personifica lucruri („Lună tu, stăpână a mării”, M. Eminescu), dă
voie, prin intermediul dialogului, unui interlocutor să devină naratar, apropie stilul scriitorului de limbajul oral,
contribuind la caracteristica numită oralitate.
b) Genitivul susţine ideea de posesie, de apartenenţă.
2. Adjectivul:
 Arată însuşiri ale obiectelor denumite de substantiv: forme, dimensiuni, calităţi;
 Are, de regulă, valoarea stilistică de epitet al substantivului: „Ce noapte groasă, ce noapte grea!”, T. Arghezi;
 Este folosit, mai ales, în descrieri, portrete, tablouri, cu rolul de a crea imagini artistice;
 Valoarea afectivă apare şi în realizarea sa la gradele de comparaţie, mai ales la superlativ (supărată foc, frumoasă, frumoasă,
din cale afară de blândă);
 Utilizarea gradului de comparaţie acolo unde nu se poate, are efect comic: este mai mort decât celălalt.
3. Pronumele:
 Ţine locul unui substantiv, denumind instanţele comunicării.
 În textul narativ, persoanele denumite de pronume stabilesc raportul autor – narator – personaj – cititor.
 Are trei persoane, fiecare cu propria valoare stilistică:
a) persoana I este utilizată de cel care vorbeşte (locutor). Aceasta:
 imprimă textului o maximă subiectivitate, este apanajul eului liric sau al naratorului-personaj;
 în naraţiuni, construieşte perspectiva actorială (punctul de vedere al actorului);
 susţine obiectivitatea modernă a textului epic, în sensul de a relata ceea ce ai cunoscut direct: „eu nu pot vorbi
onest decât la persoana întâi”, Camil Petrescu;
 folosită la plural, implică şi cititorul sau conturează ideea de grup, de echipă, de implicare a vorbitorului într-o
anumită comunitate;
 în operele lirice, pronumele de persoana I este esenţial în construirea discursului, reprezentând instanţa
denumită „eu liric”. Sunt considerate mărci lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric verbele şi pronumele la
persoana I.
 Dativul etic este specific literaturii populare, având rolul de a capta bunăvoinţa cititorului: „Cine mi-au văzut/
şi mi-au cunoscut” (Mioriţa);
 Dativul posesiv: „inima-mi tresărea când îl vedeam”;
 Unele locuţiuni pronominale sunt utilizate cu intenţie parodică sau ironică: „S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine.../
care n-a mai fost şi care vine”, T. Arghezi.
b) Persoana a II-a este utilizată pentru adresare, în raport cu un alocutor (cel cu care se vorbeşte). Aceasta:
 Poate fi considerată marcă implicită a eului liric, alături de verbele la persoana a II-a;
 Este utilizată pentru a obţine un plus de subiectivitate în proza de modernă şi postmodernă;
 Poate fi folosită cu valoare neutră , caz în care nu se referă la nimeni, ci este general valabilă: „E-o noapte udă,
grea,/ Te-neci afară”, G. Bacovia; „Zi-i lume şi te mântuie”, I. Creangă.
c) Persoana a III-a :
 Construieşte perspectiva auctorială;
 Induce maximă obiectivitate;
 Sugerează detaşarea naratorului faţă de cele povestite;
 Construieşte un tip de lirism specific, în literatura română, perioadei de prelungire a romantismului, în care
locul mărcilor textuale ale eului liric este luat de roluri, măşti care se comportă asemenea personajelor din
genul epic. Desfăşurarea discursului liric la persoana a III-a imprimă textului un uşor caracter dramatic
provenit din introducerea dialogului în textul liric, aşa cum se întâmplă în majoritatea idilelor lui George
Coşbuc sau în Luceafărul lui Mihai Eminescu.
4. Numeralul este partea de vorbire care, din punct de vedere stilistic, dă impresia de exactitate, de rigoare, de legătură cu existenţa
concretă. Este utilizat în literatura realistă, unde contribuie la construirea cronotopului: „ Casa lui Aristide era aşezată în centrul
satului, unde se încrucişau toate drumurile comunale şi judeţene. Centrul semăna cu un cerc turtit şi tăiat. De aici se putea apuca
spre răsărit, şoseaua Glavacioc – Bucureşti (80 km); spre miazăzi, spre Dunăre (60km); gara era la 4 km de sat, iar spre munte, spre
«creierul Carpaţilor» cum spuneau oamenii, era de obicei urmărită şoseaua care însoţea calea ferată până la Piteşti – Curtea de
Argeş”, Marin Preda, Moromeţii.
5. Verbul este considerat centrul enunşului, aşadar importanţa lui în structurarea şi dinamica discursului este fundamentală. Cu cât
frecvenţa verbelor este mai mare, cu atât ritmul textului este mai alert, impresia de succesiune rapidă creşte.
Stilistica timpurilor indicativului:
 Prezentul reprezintă momentul enunţării şi prezintă un proces în desfăşurare. În funcţie de context, acest timp poate
sugera:
a) Un adevăr general valabil (prezentul etern sau gnomic): „Ce e val ca valul trece”, M. Eminescu;

86
 b) Folosit în locul trecutului, prezentul istoric dă naştere unei imagini dinamice, pline de viaţă: „ Călăreţii împlu
câmpul şi roiesc după un semn/ Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,/ Pe copite iau în fugă faţa negrului
pământ/ Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt”, M. Eminescu;
c) Utilizat de un narator, prezentul narativ sau dramatic dă iluzia că unele fapte din trecut se petrec în prezent. În acest
caz, subiectul vorbitor retrăieşte faptele pe care le narează, determinând aceeaşi implicare subiectivă şi la
interlocutor: „ Iată vin în cale/ Se cobor la vale”, Mioriţa;
d) O acţiune începută şi terminată într-un interval foarte scurt – prezentul instantaneu, „ Marchează pentru oaspeţi
jucătorul cu numărul 9”.
 Imperfectul exprimă o acţiune anterioară momentului enunţării, încă neterminată, ceea ce dă o impresie de continuitate.
Este specific descrierii. Valorile imperfectului:
a) Are funcţie evocatoare, proiectând un eveniment, o trăire sau o stare într-o durată nedeterminată. În felul acesta, se
instituie o perspectivă subiectivă a naratorului/ eului liric: „Ea era frumoasă ca umbra unei idei”, N. Stănescu;
b) Actualizează în imagini plastice o realitate trecută, situând-o într-o durată nedeterminată. Imprimă rememorării o
dimensiune subiectivă, melancolică: răposatul era un om bun, avea grijă de copiii lui;
c) Exprimă fluxul temporal, duratele ciclice, situaţiile repetabile: Se întâlneau în fiecare zi.
d) Creează un plan al imaginarului visului (oniric) şi creează impresia de ireal a succesiunii de evenimente sau de stări
şi trăiri lirice: Se făcea că eram pe o stradă şi mergeam încet.
 Perfectul simplu este frecvent în stilul beletristic, fiind considerat prin excelenţă timpul povestirii. El desemnează
evenimente recente.Valorile perfectului simplu:
a) Valoarea narativă – situează evenimentele relatate şi stările enunţate într-un trecut recent, apropiat de timpul narării.
Oferă impresia de acţiune momentană sau reliefează derularea rapidă a evenimentelor. În unele contexte epice, oferă
impresia de accelerare bruscă a relatării: „Se aplecă, luă în mâini un bulgăre şi-l sfărâmă între degete cu o plăcere
înfricoşată”, L. Rebreanu.
b) Valoarea descriptivă – conferă vivacitate imaginilor descriptive, creând impresia de succesiune alertă: „Ploaia
începu să cadă în stropi mari, tunetele începură să răsune de-a lungul văii cu nişte zguduituri mai puternice şi mai
puternice”, I. Slavici.
 Perfectul compus exprimă o acţiune trecută, încheiată, sigură, asupra căreia nu se mai poate reveni. Rolul perfectului
compus:
a) Înscrie evenimentele narate sau experienţele lirice într-o durată trecută, închisă, exprimând ideea finalizării unei
acţiuni;
b) Poate avea rol în delimitarea planului naratorului (perfectul simplu îi exprimă obiectivitatea) de planul personajelor,
marcat subiectiv prin perfectul compus;
c) În relaţie cu timpul narativ principal, perfectul compus poate avea un rol rezumativ sau conclusiv, reliefâna
caracterul ireversibil al evenimentelor: „Leoaică tânără, iubirea/ Mi-a sărit în faţă”, N. Stănescu.
 Mai mult ca perfectul arată faptul că o acţiune s-a desfăşurat în trecut şi s-a încheiat înaintea altei acţiuni trecute. Rol
stilistic:
a) Diferenţiază trecutul îndepărtat al întâmplărilor de timpul istorisirii, creând o tensiune narativă;
b) Inserează, uneori, o secvenţă retrospectivă;
c) Întrerupe fluxul temporal, dizlocă ordinea cronologică, dând naştere acroniei narative: „Niciodată femeia aceasta nu
mă iubise. Reluam tot ce a fost la Odobeşti, la ţară, şi acum simţeam că acolo am avut dreptate...”, C. Petrescu.
 Viitorul indică o acţiune care se va petrece după momentul vorbirii. Acest timp prelungeşte prezentul enunţării într-o
durată imaginară. Rol stilistic:
a) Creează o perspectivă anticipativă, reprezentarea unui plan interior al reveriei sau al dorinţei: „Ne-om răzima
capetele unul de altul/ Şi surâzând vom adormi sub înaltul/ Vechiul salcâm”, M. Eminescu;
b) Viitorul anterior construieşte o succesiune de secvenţe anticipative, situând starea sau evenimentul exprimat înaintea
altei acţiuni proiectate în viitor. Exprimă incertitudinea sau posibilitatea: „Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de
mult”, M. Eminescu.
Stilistica modurilor verbale:
 Conjunctivul indică o acţiune posibilă, realizabilă, plasată în zona nonrealului: „Ea din trestii să răsară/ Şi să-mi cadă lin
pe piept.// Să sărim în luntrea mică/ Îngânaţi de glas de ape/ Şi să scap din mână cârma/ Şi lopeţile să-mi scape”, M.
Eminescu.
 Condiţional-optativul exprimă o dorinţă a cărei realizare depinde de o condiţie sau în realizarea căreia intervine un
obstacol: „Dacă ar mai fi avut şi nişte parale, cum sounea Dumitru lui Nae, n-ar mai fi dorit nimic nici pentru ei, nici
pentru alţii”, Marin Preda.
 Imperativul exprimă îndemnul, porunca, rugămintea: „Vino iar la sânu-mi, nepăsare tristă!”, M. Eminescu;
 Gerunziul imprimă acţiunii un sens durativ, raportând-o la alta. Poate dobândi, uneori, un efect de muzicalitate lentă, cu
ritm apăsat: „Iubind în taină am păstrat tăcere,/ Gândind că astfel o să-ţi placă ţie.”, M. Eminescu.
6. Adverbul are, de obicei, valoare stilistică de epitet al verbului, cu rolul de a reda mai expresiv modul de desfăşurare a acţiunii: „te
stingi încet din mine, iară/ sub piept loveşte-n caldarâm o minge”, N. Stănescu.
7. Interjecţia are ca principale efecte expresive crearea de imagini auditive, dinamizarea, aspectul ludic, imitarea unor sunete din
natură pentru crearea unei atmosfere, imprimând discursului diferite nuanţe afective, precum mirarea, furia, îndoiala, insistenţa,
nemulţumirea etc. De asemenea, această parte de vorbire susţine oralitatea: „Pupăza zbârrr pe-o dugheană”, I. Creangă.
NIVELUL ORTOGRAFIC ŞI DE PUNCTUAŢIE
I. SEMNELE DE ORTOGRAFIE
1. Apostroful:
a) La nivel grafic, marchează:
 Căderea accidentală a unor sunete: ̕ Neaţa!
 Absenţa cifrei sau a cifrelor de început ale anilor calendaristici: anii ̕ 80.
 Grafia unor cuvinte împrumutate din alte limbi, neadaptate limbii române: McDonald ̕ s.
b) La nivel stilistic, acest semn de ortografie contribuie la:
 Evidenţierea felului de a vorbi al unui personaj: „Las ̕ că ştiu eu că te prefaci! Zice Goe”, I.L. Caragiale;
 Păstrarea ritmului şi a măsurii prin reducerea numărului de silabe: „O! tu, gerule năprasnic, vin ̕ , îndeamnă calul meu/
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!”, V. Alecsandri;
 Impresia de oralitate în textele literare: „Vrei ceva, băiatu ̕ ?”

87
  Atitudinea ironică: „Sigur vreţi să vină şi domnu ̕ ?”
2. Cratima:
a) La nivel grafic:
 Leagă cuvinte pronunţate împreună: las-o, n-am;
 Leagă cuvinte compuse: drept-credincios, Piatra-Neamţ;
 Leagă componentele unor locuţiuni: treacă-meargă;
 Leagă articolul hotărât enclitic de unele cuvinte împrumutate, a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi
pronunţare: show-ul;
 Leagă elementul –lea, -a de la numeralul ordinal şi –ime de la numeralele cardinale scrise cu cifre romane sau
arabe: al XXI-lea, 17-ime;
 Leagă cuvinte care se repetă identic sau uşor modificate: singur-singurel;
 Leagă sufixe şi prefixe de cuvântul de bază: ex-ministru;
 Leagă substantive care denumesc grade de rudenie de adjective pronominale posesive: maică-mea;
 Leagă forme abreviate ale unor cuvinte: S-V;
 Leagă derivatele cu prefixele ne- şi re- de la teme care încep cu îm-, în-: ne-ncetat;
 Leagă forme verbale inversate: venit-au;
 Leagă pronumele neaccentuat l- de un verb care începe cu o vocală: l-am văzut;
 Leagă forma scurtă a verbului a fi de cuvinte care se termină cu vocală: aştia-s ai mei;
 Desparte silabele unui cuvânt redat sacadat: deş-tep-tu-le!
b) La nivel stilistic:
 Marchează tempoul rapid al vorbirii: de-abia venit-ai;
 Menţine ritmul şi măsura versului prin elidarea unei vocale, dispariţia unei silabe, eliminarea hiatului etc.: „Ne-am aşezat
alături şi braţu-i m-a cuprins”
 Intensifică sentimentele de bucurie, admiraţie, dispreţ, ură etc.: iar ai venit, deş-tep-tu-le?
3. Punctul este folosit ca semn ortografic în abrevieri: etc., C.F.R.
4. Virgula este semn ortografic în interiorul unor locuţiuni (de bine, de rău) sau între cuvinte care se repetă identic (ham, ham).
II. SEMNELE DE PUNCTUAŢIE
1. Cratima este folosită ca semn de punctuaţie între cuvinte repetate, care constituie o unitate (fata era frumoasă-frumoasă), între
numerale, pentru indicarea aproximaţiei (Au venit 3-4 oameni.), între substantive sau numerale ce precizează limita de spaţiu şi de
timp (perioada 10-15 octombrie), pentru a desemna ierarhia într-un clasament (Elevii au ocupat locurile 1-3).
2. Linia de dialog:
a) La nivel grafic, linia de dialog semnalează începutul vorbirii directe: „ – Mam ̕ mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!”,
I.L. Caragiale.
b) La nivel stilistic, linia de dialog creează o pauză şi o intonaţie specifice în vorbire, fiind o marcă a dialogului, mod de
expunere care asigură comunicarea dintre personaje, conferă culoare locală, creează impresia de autenticitate, dinamizează
discursul, reprezintă o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor.
3. Semnul exclamării este semnul grafic care marchează o intonaţie exclamativă.
a) La nivel sintactic, semnul exclamării este folosit:
 Pentru a marca grafic intonaţia enunţurilor exclamative sau imperative: „Să fie lumină!”;
 În interiorul enunţurilor, după interjecţii: „Ei! ziceţi voi cum ştiţi;”;
 După vocative exclamative: „Goe! puişorule! Goe!”;
 După anumite imprecaţii, injurii sau invocaţii: „Cât de frumoasă te-ai gătit,/ Naturo, tu!”.
b) La nivel stilistic, semnul exclamării este folosit pentru:
 A sugera anumite stări afective, precum hotărâre, curaj, dezgust: - Am zis! spuse ea cu o privire ce trăda hotărârea.”;
 În locul unei atitudini care să marcheze mimica şi gesturile personajului: - Am reuşit primul!/ - !...
 A reda intensitatea unei trăiri: - Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!;
 A arăta dezaprobare, ironie: - Hm! Să crezi tu asta!;
 A accentua o anumită atitudine precum indignarea, refuzul: - Nu! Nu!
4. Semnul întrebării este semnul grafic care marchează o intonaţie interogativă.
a) La nivel sintactic, semnul întrebării este folosit pentru a marca:
 Intonaţia unor cuvinte sau grupuri de cuvinte: JUPÂN DUMITRACHE: Ei!iac-aşa m-a fiert fără apă toată seara.../
IPINGESCU: În sfârşit?;
 Cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţie de propoziţii interogative directe: - nu se poate face nimic? Nu?
 Sfârşitul unei propoziţii interogative incidente intercalate între părţile unei propoziţii enunţiative sau între două propoziţii
enunţiative izolate prin pauze: A fost impresionată de vorbele şi de purtarea lui – de altfel, cum să nu iubeşti un
asemenea om? – încât a acceptat imediat propunerea lui.
b) La nivel stilistic, semnul întrebării poate sugera:
 Interogaţia retorică: „Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd,/ oare nu e un strop din lumina/ creată în ziua
dintâi,/ din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?”;
 Absenţa unei replici cu caracter interogativ, exteriorizată prin mimică: - Nu ai aflat de ea?/ - ?;
 Rezervele sau îndoielile vorbitorului faţă de o afirmaţie anterioară: Spunea că talentul (?) l-a ajutat şi de data aceasta.;
 Anumite sentimente puternice, precum revolta, nemulţumirea, furia redate în monologul interior: Ce să-mi fac dacă e în
mine ceva mai tare decât voinţa mea?;
 Împreună cu semnul exclamării, redă sentimente contradictorii: - Ce?! zic eu îngrozit.
 Oscilaţia între două posibilităţi, o dilemă interioară: Pe cine să aleagă oare?
5. Ghilimelele:
a) La nivel grafic, ghilimelele:
 Reproduc întocmai un cuvânt, un grup de cuvinte, o propoziţie, o frază sau un paragraf spuse sau scrise de către cineva:
„I-auzi corbii!...”/ Mi-am zis singur;
 Reproduc în frază titlurile operelor literare, ştiinţifice, ale publicaţiilor etc: Romanul „Ion” a fost publicat în anul 1920.
 Atrag atenţia în mod deosebit asupra anumitor cuvinte şi le dau o importanţă mai mare: „Se consumă” e un fel de a
spune.

88
  Precizează sensul unor cuvinte în lucrările ştiinţifice: Cuvântul „inefabil” desemnează cea ce nu poate fi exprimat în
cuvinte.
b) La nivel stilistic, ghilimelele:
 Exprimă ironia faţă de cel care foloseşte cuvântul sau grupul d cuvinte reprodus, ori faptul că acel cuvânt este folosit cu
sens opus: Valoarea „estetică” a unei asemenea lucrări nu ne impresionează.
 Redau sensul figurat al unui termen: „Sfântul Nicolae” a făcut minuni pentru colegii lui Nică.
6. Parantezele:
a) Parantezele rotunde delimitează:
 Completări, explicaţii, precizări adăugate ideilor din text: „Privea fotografia de pe perete şi gândul îi zbură departe. (Tare
ar mai fi vrut să fie copil...)
 Indicaţiile scenice în textul dramatic: JUPÂN DUMITRACHE (lui Spiridon): Dar mai mult nu puteai să şezi, mă?
b) Parantezele drepte au rolul de a :
 Furniza precizări celui care utilizează textul sau de a reproduce cuvinte, sintagme etc. pentru a facilita înţelegerea
mesajului de către receptor: El [Alecu Russo] va fi unul dintre cei ce pregătesc anul de deşteptare 1848.
 Evidenţia anumite semne de punctuaţie sau cuvinte: ZOE: Ce vrei cu mine[?]
 Indica absenţa unui fragment de text împreună cu punctele de suspensie: Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,/ [...]
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
7. Linia de pauză:
a) La nivel sintactic, linia de pauză este folosită pentru a marca:
 Cuvintele sau construcţiile incidente în interiorul propoziţiei: „Te aştept oricând vrei, citesc ceva – şi brusc, ca şi când ar
fi călcat strâmb – sau poate trebuie să vie cineva...”, Camil Petrescu, Patul lui Procust;
 Apoziţiile explicative: Prietena mea – Maria Popescu – fusese prima pe lista celor admişi la facultate.;
 Lipsa predicatului sau a verbului copulativ: Fata – deşteaptă, băiatul – cam prostuţ.;
 Lipsa adverbului comparativ într-o comparaţie: Dan era înalt – un brad în toată regula.
 Intervenţia autorului după semnul întrebării sau al exclamării: – Unde pleci? – întrebă iritat George.
b) La nivel stilistic, linia de pauză:
 Contribuie la dinamizarea discursului, prin delimitarea unor fragmente de enunţul întreg: În casă – zgomote, în grădină –
zgomote, oare ce-o fi?;
 Impune crearea unei pauze şi a unei intonaţii specifice: „La orizont – departe – fulgere fără glas zvâcnesc din când în
când”, L. Blaga;
 Contribuie la sporirea semnificaţiilor unor precizări suplimentare: „Un băietan voinic – barba de-abia-i mijeşte, şi sub
căciulă de oaie părul creţ şi des... şi nişte ochi blânzi – şi mintos tânăr.”; I.L. Caragiale, Păcat;
 Marchează o pauză mai mare decât una care apare anterior: „Sunt solitarul pustiilor pieţe/ Cu jocuri de umbră ce dau
nebunie;/ Pălind în tăcere şi-n paralizie, – / Sunt solitarul pustiilor pieţe...”, G. Bacovia, Pălind;
 Surprinde o atitudine afectivă a naratorului sau a eului liric: Privea cu durere totul în jurul ei – ah, de-ar fi fost mama
aproape...
8. Punctul:
a) La nivel sintactic, punctul este plasat după:
 Propoziţii independente: Am văzut o pasăre de la fereastră.
 Fraze formate din propoziţii enunţiative coordonate prin juxtapunere: A văzut, s-a mirat, a întors capul.
 Fraze conţinând propoziţii interogative directe: A întrebat cine i-a răspuns la telefon.
 Propozi formate dintr-un singur cuvânt cu valoarea unei propoziţii enunţiative independente: „M.: Nu-mi pasă nimic...
dar sunt curios să văz până unde merge mişelia omului... Zici că mi-e amic./ L.: Bun.”, I.L. Caragiale, Amici;
 Fraze fragmentate în proproziţii principale: – Unde pleci? – întrebă iritat George.
 Fraze în care apar interogative directe, propoziţii imperative sau exclamative, în relaţie cu subordonate care le atenuează
acest caracter: „Codrule, codruţule,/ Ce mai faci, drăguţule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme a trecut/ Şi de
când m-am depărtat/ Multă lume am îmblat.”, M. Eminescu, Revedere
b) La nivel stilistic, punctul este plasat pentru:
 A accentua o idee: I-am spus să aştepte. Să vadă şi el ce înseamnă asta.
 A crea un moment meditativ, echivalent unei tăceri îndelungate: Se gândea cum să facă. Tare-ar fi vrut să fie mai uşoară
calea sa.
 A exprima teama, nedumerirea, o succesiune de gânduri sau acţiuni: Aşteaptă. Priveşte pe fereastră. I se pare că aude un
zgomot în grădină. Ia puşca şi iese afară.
9. Punctul şi virgula:
a) La nivel sintactic, semnul de ounctuaţie punctul şi virgula delimitează:
 Propoziţii şi fraze, diverse observaţii referitoare la acelaşi obiect: „închega apa numai cu două picioare de vacă, de se
încrucea lumea de mirare; bătea pământul sau păretele...”, I. Creangă, Amintiri din copilărie;
 Anumite subordonate de regentele lor: „Să-l fi văzut cum înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; pân-a înghişit el
toată cireada ş-a făcut un pântec mare, mare cât un munte!”, I. Creangă, Punguţa cu doi bani;
 Adverbele d negaţie şi de afirmaţie de restul enunţului: „CHIRIAC: Să-mi porunceşti, fireşte; nu-mi eşti stăpână?... Nu
sunt slugă în casa dumitale, cu simbrie?”, I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă
 Construcţiile incidente: „Na-ţi, mă, bani!zise dracul trimis; şi să te cărăbăneşti de aici; că, de nu, e rău de tine!”, I.
Creangă, Dănilă Prepeleac
 O anumită consecinţă sau explicaţie cauzală: „Nu m-au iertat; nu-i iert nici eu.”, M. Sadoveanu, Zodia Cancerului.
b) La nivel stilistic, semnul punctul şi virgula se foloseşte pentru:
 A dezambiguiza mesajul: „De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;/ de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte
roată/ şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;”, B. Fundoianu, Hiems;
 A sugera monotonia, repetabilitatea unor acţiuni: „E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac;/ şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-
un sfârşit de veac”, B. Fundoianu, Hiems;
 A rupe ritmul fluent al discursului pentru a atrage atenţia asupra unor aspecte: „Ochii nu mai văzuseră aşa ceva, însă
nările îi dădeau o bună încredinţare; aşa încât urmă pilda boierului ş-a căpitanului Ilie”, M. Sadoveanu, Zodia
Cancerului;

89
  A evidenţia stări sufleteşti puternice, generate de o tensiune lăuntrică: „Tăcea, nu se plângea, nu ofta; numai ochii negri,
încrucişaţi, licăreau ca doi ochi de fiară”, M. Sadoveanu, În concentrare;
 A marca pauze interioare mărite: Căzu pe gânduri; se uita la chipul acela de parcă nu l-ar fi văzut de mult timp.
10. Două puncte:
a) La nivel sintactic, două puncte marchează:
 Trecerea de la vorbirea indirectă la vorbirea directă, după un verb dicendi prezent sau subînţeles: Marius m-a întrebat
încet:
– Unde pleci?
 O propoziţie independentă care anunţă un text citat sau un proverb: S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de câni
nu mă tem.”, I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb;
 O propoziţie independentă care anunţă o idee: iată ce s-a întâmplat: Maria s-a împiedicat, a căzut şi a spart ochelarii.
 Stilul indirect liber, similar liniei de pauză: Îşi ceru iertare: întârziase.
 O enumeraţie: Şi-a cumpărat mai multe legume: morcov, ardei, chiar două vinete.
 O explicaţie: a înţeles, în sfârşit mesajul: trebuia să fi rămas acasă.;
 Un enunţ aflat în raport adversativ, conclusiv, cauzal, concesiv în raport cu restul enunţului: Ai greşit: vei fi pedepsit!
 Lipsa predicatului: Fata: o frumuseţe.
b) La nivel stilistic, două puncte evidenţiază:
 Un fapt, o idee, un punct de vedere: – De unde răsare soarele?
– Ştiu: din casa lui de dincolo de nori.
 Un element necesar comunicării: „ Florica e acolo, cu casă, parc, livezi,/ Şi peste drumul mare: zăvoiul. Înserează.”, Ion
Pillat, Străinul;
 Schimbarea registrului afectiv şi a intonaţiei, mai ales lângă o interjecţie: „Dar sturzul se lăsă lângă bucăţica de hârtie,
deschise pliscul, apucă cu lăcomie cărăbuşul, şi hap! Hap!: mai să se înece, îl înghiţi.”, Emil Gârleanu, Sărăcuţul!...;
 O anumită intonaţie: „Nu e de aur: e de raze.”, Al. Macedonski, Rondelul cupei de Murano.
11. Punctele de suspensie:
a) La nivel sintactic, punctele de suspensie marchează:
 Întreruperea, intenţionată sau nu, avorbirii: „O iau inapoi fără să ştiu unde merg; mă împiedic de un butoi cu ţiment... O
inspiraţiune... – eu ca poet am totdeauna inspiraţiuni! – m-ascunz în butoi!”, I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă;
 Indică lipsa verbului, suplinind linia de pauză sau virgula: „Mititelul... al dumneavoastră?”, I.L. Caragiale, Dl Goe...;
 Merchează omisiunile care nu aparţin autorului, caz în care se recomandă folosirea lor între paranteze drepte sau rotunde:
„Dar mi se păru straniu, din punctul lui de vedere, că nu mă întreabă totuşi [...] noi eram însă cam la cincizeci de paşi din
drum.”, Camil Petrescu, Patul lui Procust;
 Vorbirea incoerentă: „DANDANACHE: Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea... Eu, familia mea, de la
patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i, si luptă... si eu...”, I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută;
b) La nivel stilistic, punctele de suspensie creează:
 O pauză psihologică: O privea încordat... Oare să-i spună ce-l măcina de la o vreme?
 O stare de indecizie sau de emoţie a vorbitorului: – Elev, ai făcut tema pentru azi?
– Păi, ştiţi... aseară... am...
 Tăcerea, pauza, lipsa, absenţa, întreruperea enunţului dând posibilitatea unei interpretări noi care să aparţină cititorului:
„Primăvară.../ O pictură parfumată cu vibrări de violet.”, G. Bacovia, Nervi de primăvară
12. Virgula:
a) La nivelul propoziţiei, virgula delimitează:
 Părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare, când nu sunt legate prin şi, ori, sau: Copiii erau veseli,
activi, creativi.;
 Atributele izolate, apoziţiile explicative: Maria, fata cea mai silitoare, a luat premiul întâi.;
 Construcţiile gerunziale şi participiale, cu sau fără determinări, aşezate la începutul propoziţiei: Terminând primul, a
predat lucrarea.;
 Interjecţiile, dacă nu sunt folosite alte semne de punctuaţie: Hei, ce faci acolo?;
 Un complement circumstanţial aşezat inainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a complementelor: În linişte,
Andrei a plecat.
 Complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat, dar numai când subiectul se află înaintea predicatului:
Trenul, în linişte, se puse în mişcare.;
 Cuvintele şi construcţiile incidente: – Vino, zise ea, nu vrei să participi la petrecere?;
 Adverbele de afirmaţie sau de negaţie când sunt echivalentele unor propoziţii: – Nu, eu voi pleca mâine.;
 Adverbul cu valoare conjuncţională aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate în interiorul enunţului:
Devenise, aşadar, cel mai popular din liceu.;
 Vocativele de restul enunţului: Ce faci, Ioana?
b) La nivelul frazei, virgula desparte:
 Propoziţii coordonate prin juxtapunere: Să-mi spui de unde vii, unde te îndrepţi şi ce cauţi.;
 Propoziţii atributive izolate: Un elev, pe care îl apreciez mult, a câştigat.;
 Propoziţiile subordonate aşezate înaintea regentei: Că nu a terminat la timp, asta îl supără.;
 Subordonata cauzală de restul enunţului: „Abia vorbind, reuşeşti să uiţi ce a fost, pentru că tot ce ai pus în loc e mai
proaspăt în mintea ta”, Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie;
 Propoziţia circumstanţială concesivă de restul enunţului: Deşi te-am ajutat mereu, acum trebuie să te refuz.;
 Propoziţia condiţională de restul enunţului: Dacă nu va ploua, plecăm în parc.
c) La nivel stilistic, virgula poate îndeplini următoarele roluri:
 Conferă un ritm lent discursului: „E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe
bazinurile cu apa cu reflexe roşcate.”; Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic;
 Poate sugera precipitarea gradată, creând o anumită tensiune epică: „Bolnavul sare din pat, iese din dormitor şi fără să
mai anunţe pe cineva, după cum cere regulamentul, iese pe poartă.”, I.L. Caragiale, Păcat;
 Creează impresia de insistenşi, de acumulare: „Ascultam cu sufletul la buze şi îngurgitam acum cu creierul. Cu ochii, cu
urechile, cu sufletul, fiecare cuvânt, fiecare silabă, fiecare sunet.”; Gib Mihăescu, Donna Alba;

90
  Reliefează anumite idei, sentimente: „Căci tu înseninezi mereu/ Viaţa sufletului meu,/ Mai mândră decât orice stea,/
Iubita mea, iubita mea!”, M. Eminescu, De ce nu-mi vii?;
 Poate crea un contrast între anumite elemente: „Aşa de prăpădit, este totuşi foarte îndrăzneţ.”, I.L. Caragiale, Păcat.
NIVELUL SINTACTIC
I. FIGURILE DE STIL sau tropii reprezintă combinaţii de cuvinte menite să inducă cititorului emoţie artistică.

1. Aliteraţia: figură de sunet care constă în repetarea consoanelor sau a silabelor pentru obţinerea unui efect auditiv,
eufonic: „Şi zalele-i zuruie crunte”, G. Coşbuc, Paşa Hassan;
2. Asonanţa: figură de sunet care constă în repetiţia vocalei accentuate în două sau mai multe cuvinte plasate în
succesiune pentru obţinerea unui efect auditiv, eufonic: „Cu ceaţa groasă oblojind copacii/ Coboară jos cerul ca o
prelată”, Marin Sorescu, Sunet tomnatic;
3. Hiperbola: figură de stil, constând în folosirea unor expresii şi imagini exagerate, pentru exagera anumite trăsături
cu scopul plasticizării ideii: „Fiecare dintre noi se consideră Dragoş mândru ca un soare/ Şi cu un roi întreg după
el”, marin Sorescu, Lupta cu gărgăunii;
4. Comparaţia: figură de stil prin intermediul căreia un termen (comparat) este apropiat de alt termen (comparant) pe
baza unei trăsături comune, prin intermediul unui adverb comparativ (ca, precum, cum): „Ai intrat în inspiraţia mea
astăzi/ Ca un microb frumos”, Marin Sorescu, Microb frumos;
5. Personificarea: figură de stil prin care li se atribuie însuşiri omeneşti lucrurilor, obiectelor: „Îmi cade cerul în
genunchi”, Marin Sorescu, Lumina dată la rindea;
6. Alegoria: procedeu stilistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. Ea permite un
transfer din planul profund, abstract al înţelesurilor, într-un plan de suprafaţă, figurativ: „ Fulgerul a trecut prin
mine/ Luminându-mă fantastic/ Dar omorându-l/ Pe fiul meu.../ Dacă mă gândesc la pădure/ Se face mangal/ Până
mâine dimineaţă/ De bun ce sunt/ Lumina m-a rugat să-i fiu gazdă/ Şi cu toate acestea, în jurul meu/ E un imens
cerc/ Negru”, Marin Sorescu, Fulgerul a trecut;
7. Epitetul: figura de stil care constă în exprimarea unei trăsături neobişnuite a unui substantiv sau a unui verb prin
intermediul unui adjectiv sau a unui adverb: „norul feţei mele, plumburiu şi greu”, N. Stănescu, Euridice;
8. Interogaţia retorică: figură de stil realizată sub forma unei întrebări de la care nu se aşteaptă un răspuns, dar pri
intermediul căreia se transmite o idee, o atitudine: „Gorunule din margine de codru/ de ce mă-nvinge/ cu aripi moi
atâta pace/ când zac în umbra ta/ şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?/ O, cine ştie? – Poate că/ din trupul tău îmi
vor ciopli / nu peste mult sicriul/ şi liniştea/ ce voi gusta-o între scândurile lui/ o simt pesemne de acum”, L. Blaga,
Gorunul;
9. Metafora:figură de stil care constă în denumirea unui obiect, lucru, pruntr-un altul, pe baza unei analogii. O
comparaţie din care lipseşte elementul de legătură, producându-se astfel o identitate între cei doi termeni comparaţi:
luna, un glob de aur, strălucea;
10. Oximoronul: figură de stil ce constă în asocierea, în aceeaşi sintagmă, a doi termeni ce exprimă noţiuni
contradictorii: „suferinţă, tu, dureros de dulce”, M. Eminescu;
11. Repetiţia: figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, a unui grup de cuvinte sau a aceleiaşi relaţii
gramaticale pentru a întări o idee sau o impresie: „Tremur, tremur, tremur.../ Orice ironie/ Vă rămâne vouă”, G.
Bacovia, Rar;
12. Enumeraţia: figură de atil ce constă în prezentarea succesivă a unor argumente, fapte, însuşiri privitoare la o temă
sau un subiect, utilizată atât în proză, cât şi în poezia lirică: „Iar în patru părţi a lumii/ Vede şiruri munţii mari,/
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;”, M. Eminescu, Scrisoarea III;
13. Antiteza: figură de stil de nivel logic şi de compoziţie care constă în alăturarea de idei, imagini, noţiuni, secvenţe cu
sens contrar, cu scopul de a scoate în evidenţă trăsăturile fiecăreia: „Toate-s vechi şi nouă-s toate”, M. Eminescu,
Glossă.
II. TIPURILE DE STIL CA FIGURI SINTACTICE
1. Stilul direct reprezintă vorbirea personajelor redată întocmai. Planul personajelor are organizare dialogală, prin care
se manifestă mai ales în genul dramatic. În proză, prezenţa masivă a dialogului are aproximativ acelaţi efect ca şi în
teatru: transformă personajul în actor şi construieşte pentru cititor iluzia că fiinţe vii evoluează în faţa ochilor săi. De
asemenea, dialogul conferă stilului oralitate.
2. Stilul indirect reprezintă reproducerea sau relatarea de către narator a unui dialog anterior dintre două personaje.
Replicile acestora sunt reorganizate prin păstrarea conţinutului semantic şi subordonarea lor unui verb dicendi. Dacă
stilul direct se realizează la persoana I, stilului indirect îi corespunde persoana a III-a şi iluzia obiectivităţii. De
asemenea, se accentuează tensiunea dintre planul naratorului şi cel al personajelor.
3. Stilul indirect liber reprezintă preluarea limbajului personajelor de către narator, dar fără utilizarea verbului
dicendi. Rolul stilistic al stilului indirect liber este de uniformizare a discursului. Prin stilul indirect liber se
estompează graniţa dintre cele două planuri, naratorul asumându-şi identitatea personajului: „ O luă pe lângă
garduri, călcând în acelaşi fel cu mormăitura; adică, sigur, să nu se ducă nimeni, dar uite că se duce şi te sileşte şi pe
tine să te duci”, M. Preda, Moromeţii.

EXEMPLU: aplicaţie pe poezia lui Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Titluleste alcătuit dintr-o metaforă revelatorie, care evidenţiază ideea cunoaşterii luciferice. Folosirea pronumelui personal la
persoana I, „eu”, în poziţie iniţială, sugerează asumarea de către creator a posturii de protector al misterelor lumii, atitudine izvorâtă din
iubire. Verbul la forma negativă „nu strivesc” accentuează ideea de adept al cunoaşterii poetice şi exprimă refuzul clar al cunoaşterii
paradisiace. Imaginea perfecţiunii este relevată prin metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”, evidenţiindu-se motivul cercului, prin
care se sugerează absolutul, întregul, misterul lumii întregi.
Atitudinea poetului faţă de cunoaştere poate fi explicată cu ajutorul terminologiei filosofice (o cunoaştere poetică, de tip intuitiv).
Sintagmele poetice se asociază cu serii verbale simetric antitetice: „lumina altora” – sugrumă (vraja) adică striveşte, ucide (nu sporeşte,
micşorează, nu îmbogăţeşte, nu iubeşte); „eu”, cu „lumina mea” – sporesc (a lumii taină), măreşte îmbogăţesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid). Antiteza este marcată şi grafic, pentru că versul liber poate reda fluxul ideatic şi afectiv. În poziţie mediană sunt plasate cel
mai scurt („dar eu”) şi cel mai lung vers al poeziei („eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”).
Conjunţia adversativă „dar”, reluarea pronumelui personal „eu”, verbul la persoana I singular, formă afirmativă, „sporesc a lumii
taină”, afirmă opţiunea poetică pentru un mod de cunoaştere – „cu lumina mea” – şi atitudinea faţă de misterele lumii.
Ampla comparaţie aşezată între linii de pauză funcţionează ca o construcţie explicativă a ideii exprimate concentrat în versul
median. Plasticizarea ideii poetice se realizează cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lună, noapte, zare, fiori, mister.

91
 Testul 1
Se dă textul:
„Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii – şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul –
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin

al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
«Stăpâne, ia-mi vederea,
Ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi – lumina lor mă doare.»

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare

îi dete – lacrimile.”
(Lucian Blaga, Lacrimile)
Se cere:
1. Transcrie doi termeni din câmpul lexical al naturii.
2. Menţionează rolul ghilimelelor din a doua strofă a poeziei.
3. Numeşte motivul pentru care Milostivul îi dă primului om lacrimile.
4. Care este cauza tristeţii primului om?
5. Identifică tema şi un motiv literar prezente în poezie.
6. Motivează folosirea persoanei a III-a în poezie.
7. Precizează semnificaţia a două figuri de stil diferite din a doua strofă.
8. Explică rolul verbelor la timpul imperfect din prima strofă.
9. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile titlului textului dat, atât la nivel stilistic, cât şi la nivel structural.

Testul 2

Se dă textul:
„Într-un ajun de sărbătoare, vremea rea făcu în sfârşit pace. Neîncrezător, nu ieşii decât târziu la plimbare. La zări se lumina a ploaie.
Era aşa de albastră acea seară dulceagă şi lină, de un albastru închis, fluid, că oraşul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări.
Străzile mişunau de lume; fericirea de a trăi, de a se bucura de bunurile vieţii se oglindea pe toate chipurile, se răsfrângea în toate privirile,
vie, aproape aţâţătoare, dând frumuseţii femeilor o deosebită strălucire. Închipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum trebuie să fi
fost în asemenea seri marile cetăţi ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanţul? Îmbinând astfel realitatea şi visarea, urmai fără
grabă şuvoiul mulţimii până la podul de peste canal, unde ceasuri întregi aşteptasem atunci pe sir Aubrey.
Drăgălăşenia locului era împlinită, desăvârşită, de albeaţa fără seamăn a câtorva lebede ce se aflau la acea oră albastră pe apă parcă
într-adins. Nu mai trecui podul şi mă înturnai la un birt din apropiere. Pe când aşteptam masa, o privire aruncată pe un ziar m-a făcut să aflu
abia atunci un lucru de care urla târgul de două zile.” (Mateiu I. Caragiale, Remember)
Se cere:
1. Explică sensul structurii „se lumina a ploaie”.
2. Rescrie un fragment în care se găsesc doi termeni aflaţi în antiteză.
3. Spune de ce naratorul a amânat până seara momentul ieşirii la plimbare.
4. Explică rolul primei virgule din fragmentul citat.
5. Menţionează tipul de perspectivă narativă din fragmentul dat.
6. Precizează sentimentul pe care îl trezeşte în narator imaginea oraşului la apus.
7. Explică semnificaţia a două epitete prezente în textul dat.
8. Prezintă valoarea expresivă, în textul dat, a verbelor la timpul imperfect.
9. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului dat, evidenţiind rolul stilistic al descrierii literare.

Testul 3

Se dă textul:
„Iorgovan se opri, şi parcă-i venea să se întoarcă.
Aici era Simina.
Ce să-i zică? ce să-i facă? ce voia el cu dânsa?
Putea el, om în toată firea, să-i spună c-a venit atâta drum de dragul ei?! Ori putea să-i spună că numai din întâmplare a nimerit pe aici?!
Dar de unde ştia el ce poate şi ce nu poate?! [...]
S-a nimerit aşa. Pe când alţi flăcăi se aţineau mereu după dânsa, feciorul lui Busuioc stetea departe şi numai din când în când îi zicea
câte-o vorbă, pe care numai dânsa putea s-o înţeleagă, şi nici aceasta nu era vorbă de dragoste, ci vorbă scurtă, a omului ce vrea să-şi ascundă
durerea.
Văzându-l acum intrat pe portiţă, ea îşi curmă lucrul, aruncă ochii la el, puse încet suveica pe pânza întinsă, apoi se ridică şi-şi făcu
cruce.
Un fior, unul singur, îi trecu tot trupul şi o aruncă cu un an în urmă: îi venea să închidă ochii şi să se repeadă la el. [...]
– Aşa-i că te miri? zise el oprindu-se în faţa ei, însă fără de a privi drept la dânsa.
– Nu ştiu – îi răspunse ea, începând să tremure – ştiu însă că-mi pare bine.

92
 – Am venit să te iau la seceriş!
– Mai ştiu şi eu?! zise ea. Taica n-avea de gând să meargă...” (Ioan Slavici, Pădureanca)

Se cere:
1. Explică sensul din text al structurii îşi curmă lucrul.
2. Indică motivul pentru care Iorgovan o vizitează pe Simina.
3. Menţionează două moduri de expunere prezente în textul dat.
4. Precizează, pe baza textului, care sunt sentimentele Siminei faţă de Iorgovan.
5. Indică două mărci ale subiectivităţii prezente în textul dat.
6. Explică valoarea stilistică a interogaţiilor din al treilea alineat al textului.
7. Explică utilizarea liniilor de pauză în fragmentul subliniat în text.
8. Arată care este valoarea stilistică a utilizării stilului îndirect în textul dat.
9. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului dat, evidenţiind două trăsături ale realismului.

Testul 4

Se dă textul:
„MOHAMED: Când am insomnie, seara, înainte de culcare, iau un atlas istoric şi puţină apă. Şi, aşteptând să-şi facă efectul, urmăresc
cu degetul imperiul hitiţilor... Dar peste o clipă trebuie să o iau de la început, pentru că, de fapt, Imperiul hitiţilor e imperiul egiptenilor.. nu,
al asirienilor... al medo-caldeenilor... al perşilor... Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc, pot să dorm şi eu liniştit...
STRATOS: Măria-Sa vorbeşte astfel...
MOHAMED (Oftând): dar nu pot dormi... sunt nefericit!...
STRATOS: Cuceritorul e nefericit!
MOHAMED: Cucereşti inimi, ocupi ţări una după alta, aduni bogăţii... ei, şi? La orice nivel, sufletul omenesc e măcinat de o imensă
nelinişte... care e ca igrasia ce pune stăpânire încet, încet, pe un palat cu temelia în apă...
STRATOS: Poate iubiţi...
MOHAMED: Toţi iubim şi suntem neînţeleţi. Spune-mi unul care a fost înţeles... în dragoste... şi în ce limbă?
(Marin Sorescu, Răceala)
Se cere:
1. Explică sensul din text al sintagmei palat cu temelia în apă.
2. Explică rolul virgulei din secvenţa subliniată în text.
3. Spune care este sursa nefericirii lui Mohamed.
4. Explică rolul stilistic al punctelor de suspensie din prima replică a lui Mohamed.
5. Precizează tema discuţiei dintre cele două personaje din textul dat.
6. Menţionează o modalitate de caracterizare a personajului Mohamed, exemplificând-o cu o secvenţă senificativă din textul dat.
7. Prezintă rolul notaţiilor autorului în textul citat.
8. Comentează a treia replică a personajului Mohamed.
9. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul dat, evidenţiind faptul că aparţine genului dramatic.

93
 Capitolul 11. EDUCAŢIE SOCIALĂ – CDŞ

1. Ce este Educația socială și financiară?

Definiţia educaţiei financiare stabilită de OCDE în anul 2005 şi avizată de liderii ţărilor din Grupul G20 în anul 2012 se referă la:
„procesul prin care consumatorii de produse financiare/investitorii îşi îmbunătăţesc nivelul de înţelegere a produselor financiare, conceptelor
şi riscurilor, urmând ca prin informare, instruire şi/sau consultanţa obiectivă, aceştia să-şi poată dezvolta abilităţile şi încrederea în sine
necesare pentru a conştientiza riscurile şi oportunităţile financiare, pentru a lua decizii informate, pentru a ştii unde să caute ajutor şi pentru a
lua şi alte măsuri eficace de îmbunătăţire a nivelului de bunăstare financiară.”
În Comunicarea privind Educaţia Financiară, Comisia Europeană susţine că educaţia financiară dă posibilitatea „cetăţenilor să-şi
îmbunătăţească nivelul de înţelegere a produselor şi conceptelor financiare şi să-şi formeze abilităţile necesare pentru îmbunătăţirea nivelului
de educaţie financiară, pentru a conştientize riscurile şi oportunităţile financiare şi pentru a lua decizii informate în alegerea serviciilor
financiare.”
Educația financiară permite organizațiilor de dezvoltare să însușească clienților cunoștințe pe o serie de teme, incluzând luarea
unor decizii corecte privind imprumutul, gestionarea bugetului personal, evitarea delicvenței precum și importanța economisirii.
Educația socială are rolul de a forma buni cetățeni care să fie capabili să ia decizii în mod asumant, în deplină cunoștință de cauză,
cunoscători ai propriilor drepturi și responsabilități ca om, cetățean și consumator. De asemenea, promovează cunoașterea de sine și
încurajarea autonomiei financiare prin dezvoltarea propriilor idei și pasiuni într-o afacere profitabilă.
O combinație a acestor elemente creează “Educația socială și financiară” care ar avea ca scop dezvoltarea intelectuală și morală a
elevului prin dezvoltarea competențelor de relaționare în societate și asimilarea de cunoștințe din domeniul financiar, pentru a-i sprjini in
luarea unor decizii cu caracter financiar.

2. Explorare personală

2.1.Cunoașterea propriilor calități și caracteristici de personalitate

Activităţile de autocunoaştere şi dezvoltare personală au ca scop stimularea integrării şi participării tuturor elevilor, formarea
atitudinilor constructive faţă de sine şi faţă de alţii.
Aplicații:
1. HARTA INIMII
Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum urmează:
1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.
2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.
3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.
4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.

2. Analiza SWOT a propriei persoane

Analiza SWOT este un instrument de reflecție asupra ta și a vieții tale în acest moment. Utilitatea acestei analize constă în faptul că te
ajută să identifici aspectele care trebuiesc îmbunătățite, și cel mai important îți permite să identifici punctele tale tari pe care le poti valorifica
pentru a profita de oportunități și de a contracara orice amenințări externe care pot apărea în dezvoltarea ta.

Astfel, analiza SWOT reprezintă practic o adevarata fişa de identitate in ceea ce priveste nivelul la care te afli ăn carieră și nu numai.
Important este să te cunoști foarte bine și să fii sincer cu tine însuți, pentru a bifa cat mai exact cele patru aspecte care te definesc: puncte tari,
puncte slabe, oportunități, amenințări.
Privește pătratul SWOT ca pe un întreg care îți sintetizează cariera și vei vedea ce direcții ai de urmat pentru a o îmbunătăți.

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI

Punctele tari ale unei persoane formează o parte innascuta a personalității sale, atributele salem tangibile, interne, care sunt sub
controlul direct al persoanei. Punctele tari sunt caracteristici individuale, care sunt cunoscute sub denuminrea de competențe personale și
calități interne, tot ce este asociat cu succesul în viață și evoluția pozitivă: ce fac eu cel mai bine? Ce aspecte ale comportamentului meu mi-
au produs o impresie bună?
Sunt aspecte pozitive interne care sunt sub control şi pe care le poți valorifica în planificarea personală și care se referă la tot ce
înseamnă atribute, calități, aptitudini și aspecte pozitive care te ajută în carieră:
- Experiența profesională
- Educația, cumulănd-o pe cea academică cu aceea dobândită „on-the-job” și prin programe de training;
- Cunoștințe solide în domeniul în care activezi
- Caracteristici personale (etica profesională, auto-disciplina, rezistența la stres, lucrul în condiții de presiune, entuziasm și
pasiune pentru locul de muncă, creativitate, optimism, energie)
Punctele slabe nu se rezumă la defectele pe care le ai, ci se raportează la acele caracteristici care pot reprezenta obstacole în calea unei
cariere de succes. Acestea însă pot fi îmbunătățite treptat, important este să îți dorești acest lucru.
Aici se poate nota opusul celor de mai sus:
- Lipsa de experiență
- Lipsa unei educații solide în domeniul respectiv
- Lipsa obiectivelor personale, a auto-cunoașterii
- Abilități personale slabe
- Abilități scăzute de „vânare” de posturi sau locuri de muncă
- Acces limitat la resurse(bani, timp, ajutor)
Oportunitățile sunt evenimente pozitive externe care îți pot mări potențialul și te pot ajuta în carieră, fiind corelate cu schimbările/ evoluțiile
tehnologice, persoane care pot influența deciziile, schimbări sau situații care te pot sprijini în atingerea aspirațiilor.
Acestea sunt condiții externe pozitive pe care nu le controlezi dar pe baza cărora poți să planifici să le folosești în dezvoltarea ta.

94
 - Perioada favorabilă pentru domeniul în care îți dezvolți cariera
- Economie în creștere
- Domeniul de care aparții sau spre care tinzi implica prezența unora dintre calitățile și aptitudinile de care dispui
- Cerere crescută pe piața muncii pentru specializarea ta
La amenințări vei trece conjuncturile existente, negative pentru dezvoltarea ta și a carierei tale, precum:
- Diminuarea locurilor de muncp, în general pe piața muncii sau în cadrul domeniului tau de activitat
- Concurența venită din partea altor persoane mai bine pregătite, cu experiența, abilități și cunoștințe superioare.
- Posibilități reduse de avansare
- Abstacole intalnite de-a lungul carierei(lipsa oportunităților, a educației potrivite, chiar a șansei)
- Posibilități reduse de avansare în domeniu, fie din cauza concurenței acerbe, fie din cauza lipsei posturilor
- O decizie a companiei care nu vine în sprijinul tau
Acet tip de analiză pe ajută, pe de o parte, să te cunoști mai bine, iar pe de altă parte, să analizezi mediul în care activezi.

 Aplicație nr.1. Realizați analiză SWOT a propriei persoane, raportându-va la locul dv. de muncă actual, fie la locul de
muncă dorit..

2.2. Profile ocupaționale

Profilele ocupaționale sintetizează caracteristicile unei ocupații, cum ar fi: sarcini de muncă, contextul muncii, nivelul de educație și
calificare, cunoștințe și deprinderi necesare, aptitudinile, perspectiva pe piața muncii, ocupații similare.
Construcția profilelor ocupaționale (PO) are la bază elaborarea și/sau utilizarea unei metodologii complexe de investigare a ocupațiilor.
Standardele ocupaționale descriu sarcinile și responsabilitățile specifice unei ocupații/arii ocupaționale și reperele calitative asociate
realizării cu succes a acestora. Standardele ocupaționale definesc cunoștințele teoretice (ce trebuie să cunoască) și deprinderile practice (să
fie capabilă să facă) necesare pentru ca o persoană să fie considerată competentă la locul de muncă.
Exemplu de profil ocupational: NOTAR
Descrierea ocupaţie: Practicanţii unei astfel de ocupaţii redactează documente legale şi realizează autentificarea diferitelor acte juridice:
acte de vânzare-cumpărare, succesiuni, donaţii, declaraţii etc.; efectuează procedura succesorală notarială; explică clienţilor săi
reglementările legale şi transpune voinţa acestora în termeni juridici.
Cod COR: 242907
A. Sarcini principale:
Îndeplineşte acte de autoritate publică având forţa probantă prevăzută de lege, sub condiţia
aplicării sigiliului şi semnăturii acestuia;
• Realizează autentificarea diferitelor acte juridice: acte de vânzare-cumpărare, succesiuni,
donaţii, declaraţii etc.
• Desfăşoară o activitate necontencioasă, cu competenţă şi imparţialitate evitând declanşarea
litigiilor şi realizând armonizarea intereselor părţilor implicate;
• Realizează procedura succesorală notarială;
• Stabileşte prin acte de stare civilă şi depoziţii de martori numărul şi calitatea moştenitorilor şi
legatarilor, întinderea drepturilor acestora, iar prin înscrisuri sau prin orice alte mijloace de probă
admise de lege, bunurile ce compun masa succesorală;
• Explică clienţilor săi reglementările legale şi transpune voinţa acestora în termeni juridici ;
• Certifică copiile de pe înscrisuri sau documente originale ;
• Asistă şi certifică valabilitatea semnăturilor pe documente, asistă la depunerea de juraminte ;
• Realizează redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
• Legalizează traduceri, semnăturile de pe înscrisuri, specimenele de semnătură, precum şi
sigiliile;
• Întocmeşte actele constitutive şi ulterior acte adiţionale la acestea pentru societăţi comerciale,
asociaţii sau fundaţii
• Evaluează şi inventariază proprietăţi şi echipamente, înregistrând informaţii cum ar fi descrierea
proprietăţii, valoarea şi localizarea acesteia;
Aplicație nr. 2. Consultați profilul ocupational pentru NOTAR și continuați descrierea acesteia, începută mai sus; identificați profilul
occupational al profesiei dv./ dorit și notați – descrierea acesteia, sarcinile principale, riscuri, cunoștințe și deprinderi necesare.

2.3. Încrederea în sine

Încrederea in sine este senzatia interioara de putere pentru indeplinirea propriilor dorinte. Aceasta senzatie ne permite sa actionam. A
avea asa ceva este o chestiune de supravietuire, spune psihologul american Nathaniel Branden, autorul multor studii pe aceasta tema.
„Dintre toate parerile, cea pe care o aveti voi despre voi insiva e cea mai importanta. Exista o legatura intre pasivitate si actiune, intre
reusita si esec“, spune unul dintre cei mai mari psihologi americani contemporani, Nathaniel Branden.
Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de
a gandi, de a invata, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si inseamna sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de
baza este o chestiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce
trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente genetice care ne fac sa ne construim increderea in noi insine mai mult sau mai putin dificil.
Dar educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun
model pentru increderea in sine ulterioara a copilului.
Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu
le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada
de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Aceasta este educatia corecta.
Aplicația nr. 3. Realizați un eseu despre importanța încrederii în sine în reușita profesională.

95
 3. Drepturile, responsabilitățile și îndatoririle omului

3.1. Principiile democrației

Suveranitatea poporului.
- Guvernul alcatuit cu acordul celor guvernati.
- Domnia majoritatii.
- Drepturile minoritatilor.
- Garantarea drepturilor fundamentale ale omului (un raport just intre drepturi si libertati, intre obligatii si indatoriri, intre libertate si
responsabilitate).
- Existenta unui cadru legislativ (in care sa fie prevazute drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa se prevada egalitatea in drepturi
a tuturor cetatenilor de a gandi si de a se organiza in mod liber, de a-si manifesta liber pozitiile fata de conducatori).
- Alegeri libere si echitabile (existenta unui mecanism politic care sa asigure conditiile pentru exercitarea libera de catre toti cetatenii a
dreptului de a alege si de a fi alesi: vot universal direct si secret).
- Respectarea procedurilor legale.
- Limitarea constitutionala a puterii guvernantilor.
- Pluralism social, economic si politic ca conditie sine-qua-non a democratiei.
- Separatia puterilor in stat (puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca) fiind o necesitate si o garantie impotriva
instaurarii totalitarismului.
- Respectarea valorilor de toleranta, pragmatism, cooperare si compromis.
- Dreptul de organizare profesionala si politica libere.
- Existenta mijloacelor de informare in masa care sa se manifeste liber (unii politologi considera presa scrisa ca fiind "a patra putere in stat").
- Organizarea si conducerea democratica a societatii sa cuprinda toate sferele vietii sociale.
Conceptul de democratie este indisolubil legat de notiunea de pluralism. Ea isi gaseste concretizarea in multitudinea de partide si organizatii
politice, sindicale, religioase etc, exprimand diversitatea conceptiilor si organizatiilor care se interpun intre individ si stat. Pluralismul politic
este un principiu dupa care functionarea democratica a societatii, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt conditionate de
existenta si actiunea mai multor forte politice si sociale aflate in competitie. Prin instituirea pluralismului politic drept camp de manifestare a
democratiei, puterea politica nu mai troneaza deasupra societatii, ci se intersecteaza cu toate segmentele structurii sociale intr-un mecanism
chemat sa functioneze pe baza legitimitatii, a libertatii. Aristotel spunea ca libertatea este "principiul fundamental al guvernamantului
democratic."
In faza revolutiilor burgheze, cand s-a facut trecerea la suveranitatea nationala, s-au conturat, pe fundalul recunoasterii omului ca fiinta
concreta, nu abstracta, anumite drepturi si libertati. Ele se vor proclama sub denumirea de "declaratii ale drepturilor omului si ale
cetateanului". Pentru a fi indeplinite, poporul trebuie sa-si exercite puterea pe principiul libertatii.

3.2. Drepturile și responsabilitățile cetățenilor

Toate democratiile occidentale au recunoscut drepturile omului, printre care amintim:
- dreptul la libertate
- dreptul la libertatea de exprimare
- dreptul la libertatea de gandire
- dreptul la libertatea presei
- dreptul la viata
- dreptul la proprietate
- dreptul la securitate
- dreptul la intrunire si la asociere
- dreptul la aparare egala din partea legii
- dreptul la o judecata prompta si dreapta
- dreptul la libertatea credintei si a constiintei
Acestea sunt drepturi ce nu pot fi abrogate de nici o putere, sunt asa numitele drepturi inalienabile. Ele decurg din suveranitatea poporului.
Rolul drepturilor este de a proteja individul asupra abuzurilor venite din partea autoritatilor.
"Fiecare epoca si generatie trebuie sa fie la fel de libera sa actioneze pentru sine, in toate cazurile, ca epocile si generatiile care au precedat-o
…Omul nu are nici un fel de proprietate asupra omului si nici o generatie nu are vreo proprietate asupra generatiilor care urmeaza."
T. Paine, "Drepturile omului"

3.3. Deprinderile de participare necesare unui cetățean într-o democrație

Esenţa democraţiei o reprezintă un sistem de guvernare cu şi pentru oameni. Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate şi actuale acum ca şi
atunci când au fost rostite pentru prima dată în 1863 de către preşedintele american Abraham Lincoln. Acest concept al democraţiei este
valabil şi pentru România, la fel ca şi pentru Statele Unite ale Americii, Anglia sau pentru orice altă democraţie modernă. Implicaţiile acestei
afirmaţii sunt acelea că democraţia reprezintă mult mai mult decât alegeri libere, deşi acestea sunt punctul de început. Guvernarea cu şi
pentru oameni trebuie să devină şi să rămână un parteneriat - un parteneriat între cetăţeni şi aleşii în care ei şi-au investit încrederea.
Responsabilităţile cetăţenilor sunt:
 Să observe ce face administraţia locală şi în ce scop.
 Să fie pregătiţi să îşi aducă o contribuţie când administraţia planifică să facă
ceva ce poate să le afecteze interesele.
 Să abordeze reprezentaţii administraţiei cu o atitudine pozitivă.
 Să manifeste interes în a înţelege problemele, incluzând restricţiile cu
privire la ceea ce poate să facă administraţia.
 Să-şi exprime interesele şi ideile clar şi complet.
 În situaţiile potrivite, să încerce să colaboreze constructiv cu oficialii
administraţiei locale pentru a găsi şi implementa soluţii satisfăcătoare
pentru ambele părţi.
Deoarece aceste idei sunt noi pentru mulţi cetăţeni români, oficialii administraţiei locale ar trebui să fie gata să încurajeze, să conducă şi să
educe cetăţenii în ceea ce priveşte aceste responsabilităţi.
După ce obţin contribuţia cetăţenilor, oficialii unei administraţii responsabile au obligaţia să asculte ceea ce spun cetăţenii şi să ţină cont de
ideile acestora.
96
O idee venită din partea unui cetăţean poate fi acceptată sau respinsă. Dar dacă este respinsă, reprezentanţii trebuie să explice de ce acea idee
nu ar putea sau nu ar trebui să fie pusă în aplicare. O sugestie sau o reclamaţie venită din partea unui cetăţean poate fi acceptată sau respinsă,
dar nu trebuie să fie ignorată.
3.4. Drepturile copilului și instituțiile responsabile de respectarea acestora
Copiii nu pot avea toate drepturile adulţilor. Dar, la fel ca adultul, copilul are cinci categorii de drepturi:
• Drepturi civile: dreptul la viaţă, la nediscriminare, la nume, la identitate, la cunoaşterea părinţilor, la protejarea vieţii private;
de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;
• Drepturi politice: libertatea de exprimare, de asociere şi de participare la adunări paşnice, de gândire, conştiinţă şi religie, de
acces la informaţie şi mass-media. Copilul nu are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele statului, ci doar în organismele
şcolare.
• Drepturi economice: dreptul la muncă, la protecţie împotriva exploatării;
• Drepturi sociale: dreptul la educaţie, la sănătate, la securitate socială, la dezvoltare;
• Drepturi culturale: dreptul la recreaţie, la joacă, la participare la activităţi culturale şi artistice
La nivel mondial, aceste drepturi sunt cuprinse în Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului de care
am menţionat mai sus. Instituţia care monitorizează respectarea lor este Comitetul pentru Drepturile Copilului, alcătuită din 10
experţi internaţionali cărora statele le înaintează rapoarte în mod regulat.
În România există o lege specială care reglementează respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului: Legea nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. De aplicarea legii se ocupă mai multe autorităţi, fiecare cu
propriile atribuţii:
• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, constituită la nivel naţional în subordinea Ministerului
Muncii: monitorizează respectarea Convenţiei şi Legii;
• Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, constituite la nivel judeţean şi a municipiului Bucureşti: veghează la
respectarea în judeţ şi în capitală a legislaţiei cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
• Serviciile publice de asistenţă socială, constituite la nivel local: veghează la respectarea în municipii şi oraşe a legislaţiei cu privire
la protecţia şi promovarea drepturilor copilului, vizitează copiii la domiciliu, urmăresc măsurile de prevenire şi combatere a consumului
de alcool, droguri, a violenţei în familie, a comportamentului delincvent;
• Avocatul Copilului: este un adjunct al Avocatului Poporului şi primeşte petiţii în legătură cu drepturile şi libertăţile copiilor, veghind
ca instituţiile administraţiei publice să le respecte;
• Instanţele judecătoreşti, care se regăsesc în toate municipiile şi în majoritatea oraşelor din România: soluţionează litigii care privesc şi
copiii.
3.5. Participarea civico-politică a cetățenilor într-o societate democratică
Democratia presupune participarea indivizilor la viata societatii iar lipsa de participare pune in pericol functionarea democratica a
acesteia. Intotdeauna exista pericolul ca guvernantii sa monopolizeze puterea si sa-si urmareasca exclusiv propriile interese. Tocmai de
aceea, cetatenii au datoria de a le aminti in permanenta ca sunt alesii si reprezentantii lor.
- Exercitarea libertatii de acces la informatiile de interes public:
- Implicarea in procesul de luare a deciziilor publice
- Rezolvarea problemelor comunitatilor prin intermediul ONG-urilor
- Influentarea politicilor publice din interiorul lumii politice:
- Desfasurarea de munca voluntara in beneficiul comunitatii
- Exercitarea dreptului la initiativa legislativa cetateneasca
- Exercitarea libertatii de a manifesta in spatiul public
- Protejarea cetateanului in fata abuzurilor institutiilor publice

De ce este importanta participarea la vot?

Alegerile reprezintă o șansă pentru cetățeni de a aprecia și evalua aleșii (de a le da o notă), votându-i pe cei care răspund cel mai bine
necesităților lor. Deși autoritățile publice implică populația în procesul decizional pe parcursul mandatului lor, această implicare nu înseamnă
că cetățeanul ia decizia. Decizia este luată într-un final tot de autoritatea publică, care a fost învestită de către cetățeni să guverneze țara în
numele lor.
Alegerile dau puteri cetățenilor de a determina care persoane să guverneze țara într-o anumită perioadă. Este important ca un număr cât
mai mare de cetățeni să participe la votare, astfel încât rezultatele alegerilor să exprime voința a cât mai mulți cetățeni ai statului.
Neparticiparea la vot a cetățenilor ar putea însemna un mai mic grad de interes față de modul în care este administrată țara, iar
funcționarii aleși vor fi motivați să ignore ulterior voința cetățenilor. Acest fapt poate conduce spre așa-numitul fenomen de „abuz al puterii
de stat”.
În campaniile electorale cetățenii trebuie să se informeze cât mai mult despre programul fiecărui candidat electoral (partid, bloc
electoral, candidat independent), despre ceea ce a realizat până la alegeri respectivul candidat.
3.6. Drepturile consumatorului
Mai jos sunt enumerate doar câteva din drepturile consumatorului:
1 – Nu trebuie sa platesti daca nu primesti bon fiscal
2 – Nu trebuie sa pastrezi ambalajul produselor pentru a beneficia de garantie
3 – Poti apela la ANPC intr-o serie de noi situatii
4 – ANPC poate interveni si solutiona direct litigiile cu comerciantii
5 – Defectele depistate in primele 6 luni de la achizitie nu trebuie dovedite de cumparator
6 – Vei primi despagubiri daca zborul este anulat din motive tehnice neprevazute
7 – Reguli de depunere a plangerilor legate de furnizorul de curent sau gaz
8 – Servicii speciale de telefonie si Internet pentru persoanele cu dizabilitati
9 – Informatii ce trebuie sa ti le comunice furnizorii de Internet si TV despre ofertele de servicii
10 – Tarifele de telefonie cu suprataxa trebuie sa fie comunicate in prealabil
Aplicația nr. 4. Studiați situația din domeniu și notați alte drepturi ale consumatorului.

3.7. Infracţiuni și contravenții

3.8. Legat de infracțiuni, considerăm necesar să se cunoască foarte bine modul de încadrare a faptei în lege:
Art. 15 din Codul Penal - Trasaturile esentiale ale infractiunii
(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a
savarsit-o.

97
 (2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale
Art. 16: Vinovăţia
(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala.
(2) Vinovatie exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.
(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav, care se
datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa
constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.
Art. 17: Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune
Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savarsita si prin omisiune, cand:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a
inlesnit producerea rezultatului.
 Contravențiile
ORDONANTA nr. 2/2001, Actualizata 2017, privind regimul juridic al contraventiilor
Articolul 1:
Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie,
stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Aplicația nr. 5. Studiați articolele 2,3,4,5,6,7 și 8 ordonanței nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Care sunt principalele sancțiuni contravenționale?(vezi articolul 5)
Test
1. Care sunt drepturile copilului și care sunt instituțiile care le apără?
2. Prezentați importanța cunoașterii propriilor drepturi și responsabilități în ceea ce privește calitatea vieții
personale și profesionale.
3. De este important ca cetățenii să participe la vot?

4. Managementul resurselor personale

4.1. Surse de venituri și obiective de cheltuieli; bugetul personal și bugetul de familie;

Bugetul se referă în general la o listă cu toate veniturile si cheltuielile. Bugetul este un concept important în microeconomie si
este reprezentat grafic printr-o linie, pentru a ilustra schimbul între două sau mai multe bunuri. Bugetele sunt văzute tot mai mult a fi de
modă veche si sunt înlocuite cu previziuni complementare sau lunare. Previziunile lunare asigură realizarea de planuri financiare mai
proaspete si mai recente.
Ca adjectiv, cuvântul buget este folosit in marketing ca eufemism al cuvantului ieftin.
Bugetul personal este printre cele mai importante concepte ale finanțelor private. Într-un buget personal sunt identificate toate
sursele de venit si cheltuieli si este dezvoltat un plan pentru veniturile în exces care trebuie cheltuite sau economisite, ori constituie o sursa de
finanțare în cazul unei penurii. Un buget personal este de folos, ca și orice alt buget, numai atunci când este administrat cu grijă.
Înclinația spre economisire se manifestă prin tendința de a nu cheltui tot venitul. Economisirea se realizează ca diferență între venituri și
cheltuieli.
Pot fi identificate cel puțin două motive majore de economisire:
1. Nevoia de a acumula sume mari în vederea realizării unor proiecte, achiziționării de bunuri de consum care au o valoare mare, ce
depășește disponibilul demoment al bugetului. Astfel economiile se transformă în investiții.
2. Nevoia de a dispune de sumele necesare pentru situații neprevăzute.
Alături de aceste motive mai pot fi identificate : dorința de a beneficia de dobânzi, sporuri de valoare, dar și mândria, zgârcenia.
Bugetul de familie este diferenta dintre veniturile si cheltuielile unei familii.
În afara deciziilor de cumpărare pe termen scurt, există decizii financiare majore, pe care majoritatea va trebui să le ia pe parcursul vieţii,
odată cu întemeierea unei familii.
Pentru a face corect un buget, trebuie să vezi, şi în acest caz, care este raportul venituri – cheltuieli, de aceasta dată la nivel de familie.
Se face mai întai o evidenţă a veniturilor care pot rezulta din: salariul ambilor soţi, colaborari, dobânzi, dividende, venituri din chirii sau
arende, alocaţiile copiilor. După ce notezi sumele aferente acestor venituri, calculează totalul venitului disponibil pe familie.
Apoi, se socotesc cheltuielile: mâncare, întreţinere, utilităţi, transport (de la abonamente RATB până la benzina de zi cu zi), chirii,
credite de consum (ex. împrumuturi la bancă pentru maşină sau rate pentru cardul de credit) sau ipotecare, şcolarizarea copiilor, doctor,
stomatolog, divertisment, îmbrăcăminte, altele.
Dacă faci diferenţa dintre total venituri şi total cheltuieli, vei obţine suma pe care familia ta o poate economisi sau investi pentru a-şi realiza
un obiectiv major.
Exemplu calcul:

98
 4.2. Cardul bancar și utilizarea lui – tipuri de carduri
Cardurile permit utilizatorilor să realizeze plăţi pentru bunuri şi servicii oriunde în lume, uşor şi convenabil. Pot reprezenta o
alternativă a cecurilor sau a plăţii cash.
Cardurile de debit sunt, de obicei preferate în cazul utilizării unei sume mari de bani care sunt astfel mai uşor „de transportat”. Sunt
acceptate ca formă de plată în foarte multe unităţi şi pot fi anulate cu uşurinţă în caz de pierdere sau furt.
Cardul de debit presupune constituirea în prealabil a unui depozit din care se vor face retragerile de numerar la fiecare utilizare a
cardului.
În general, card de debit este asociat unui cont curent; există însă şi cardului la contul de economii. Atunci când se foloseşte cardul de
debit, banii cheltuiți sunt retraşi în mod automat din cont. Cardul de debit poate fi folosit pentru a cumpăra lucruri de la magazin, prin
comandă telefonică sau prin intermediul internetului; de asemenea, pentru a retrage bani din cont la un bancomat(ATM).
În funcţie de tipul de cont bancar existent, cardurile pot fi de tip: VISA sau MAESTRO. Fiecare tip de card însumează o serie de condiţii
proprii fiecărei unităţi bancare emitente.
Cardurile de credit permit obţinerea de împrumuturi care pot fi accesate direct de la bancomate, plafonul maxim al creditelor fiind
determinate de anumite condiţii de bonitate. Bonitatea unui client se măsoară în baza unui punctaj specific fiecărei bănci, însă depinde de
mărimea veniturilor clientului şi ale soţului/soţiei, de tipul unităţii la care este angajat posesorul cardului (bugetarii sunt de obicei avantajaţi),
de bunurile aflate în proprietatea clientului (vehicule, imobile), precum şi de numărul membrilor familiei acestuia. Un card de credit oferă
posibilitatea realizării de plăţi chiar și atunci când nu există bani în cont, prin contractarea unui credit. Limita maximă a creditului este
stabilită de banca emitentă a cardului de credit. Suma împrumutată va fi restituită, dar taxele şi condiţiile variază de la bancă la bancă.
Majoritatea băncilor oferă o perioadă în care nu se plăteşte dobândă, aceasta cu condiţia ca suma împrumutată să fie înapoiată integral, lunar,
înainte de ziua plăţii.

4.3. Împrumutul bancar – credit de consum, credit ipotecar, credit pentru nevoi personale
Creditul bancar este un credit sub forma baneasca acordat de bancheri intreprinzatorilor. Modalitatile tehnice de creditare a activitatii
curente a agentilor economici pot fi: avansurile in cont curent, linia de credit simpla, linia de credit confirmata, credite cu destinatie speciala.
Creditul comercial este creditul pe care il acorda intreprinzatorii la vanzarea marfurilor sub forma amanarii platii. Astfel, un furnizor -
vanzatorul - livreaza marfa clientului - cumparatorul - fara ca acesta din urma sa plateasca imediat. Ei se inteleg ca, dupa cateva zile, clientul
sa plateasca marfa. In schimb, cumparatorul, pentru a garanta buna sa credinta, va emite o cambie, un document, unde e specificata suma pe
care o datoreaza, termenul la care va plati si faptul ca se angajeaza sa plateasca la acel termen. De asemenea, acest document contine data
emiterii si semnatura celui care o emite.
· Creditul de consum este creditul folosit la vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum personal de valori mari si folosinta
indelungata - poate fi vorba de bunuri electrocasnice (frigidere, aragaze etc.), mobilier, automobile etc.
· Creditul obligatar este un credit pe care il obtine o intreprindere care doreste sa realizeze finantarea unei investitii, cumpararea unor
active fixe etc. El consta in vanzarea de obligatiuni catre persoane fizice, alte intreprinderi, banci, societati de asigurari etc., obtinand sume
de bani. Termenul de rambursare pentru acest tip de credit este lung (peste 5 ani), cel care imprumuta creditul trebuind sa plateasca o
dobanda de obicei fixa, numita si cupon.
· Creditul ipotecar este creditul contractat pentru constituirea de proprietati imobiliare (case, sedii etc) fiind garantat cu aceste
proprietati. Acesta este contractat pe termen lung (peste 5 ani).
Creditele mai pot fi clasificate si dupa termenul pentru care sunt acordate:
· scurt (pana la un an);
· mediu (intre 1 si 5 ani);
· lung (peste 5 ani).
Dupa fermitatea scadentei, creditul poate fi:
· denuntabil (bancherul isi rezerva dreptul ca inaintea termenului de scadenta fixat, pe baza de preaviz, sa ceara celui care a imprumutat
creditul sa plateasca, mai ales in situatia creditului de cont curent cand se constata ca situatia financiara si gestiunea activitatii celui
imprumutat se deterioreaza)
· nedenuntabil (care nu implica consecintele evocate la creditul denuntabil).
Aplicația nr. 6. Studiați modalitatea de acordare a creditelor și precizați care sunt condițiile de obținere a unui credit.
4.4. Tipuri de servicii bancare – plata facturilor, servicii on-line, internet-banking
Avantajele plaților facturilor și a cumpărturilor on-line:
-ti faci platile oricand, 24 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, nu mai
depinzi de programul bancii/ casieriei
platesti niciun comision suplimentar

nu trebuie sa mai faci drumuri la banca sau la casieriile furnizorilor

Internet-banking-ul se acceseaza printr-un navigator web, la o adresa de site securizat, pus la dispozitie de catre banca. Fiecare client
abonat la internet banking detine un cont, pe care utilizatorul il foloseste prin introducerea unui ID si a unui cod generat automat.
Home-banking-ul se bazeaza pe un software furnizat de catre banca, instalat la sediul detinatorului, pe o statie de lucru individuala sau
in retea.
Mobile-banking-ul permite operatiuni bancare ce se efectueaza prin intermediul dispozitivelor mobile, smartphone sau tablete.
Utilizatorul are acces la conturile sale, poate primi alerte despre modificarile ce au loc in conturi, poate plati facturi prin scanarea codului de
bare si realiza transferuri prin cod QR, poate face viramente intrabancare intre conturile sale si catre conturile altor titulari, viramente
interbancare si isi poate plati facturile.

4.5. Modalități de prevenire a riscurilor în ceea ce privește utilizarea serviciilor bancare

Prin accesarea serviciului de e-banking, clientul efectueaza operatiuni bancare la distanta 24 ore din 24, 7 zile din 7, fara deplasarea
la banca si fara stat la cozi. Totodata, clientul poate efectua prin e-banking plati la care obtine in timp real confirmarea si extrasele de conturi
curente cu aceste operatiuni. Pe de alta parte, platile online prezinta si anumite riscuri. In pofida masurilor de securitate luate de banci, un
exemplu de atacuri indreptate impotriva clientilor il reprezinta phishing-ul. Clientii sunt indusi in eroare prin prezentarea unor site-uri clonate
ale bancilor, solicitandu-li-se furnizarea de date cu caracter personal sau confidentiale, detalii despre cont sau chiar parola si PIN-ul pe care
le folosesc in accesarea contului bancar. Daca fac acest lucru, clientii risca sa ramana fara bani in cont.

99
 Test
1. Care sunt serviciile bancare la care aveti acces?
2. Aveti un card de credit? Cum îl utilizați? Care sunt avantajele utilizării cardului de credit?
3. Care sunt condițiile pe care individul trebuie să le indeplinească pentru a obține un împrumut bancar?
4. Ce este internet-banking-ul? Care sunt riscurile utilizările acestuia?

5. Inițierea și derularea unei afaceri

5.1 SURSE GENERATOARE DE FACTORI DE RISC:

Conjunctura economica si politica nationala si internationala;

Specificul activitatii intreprinderii si pozitia acesteia pe piata;
Relatiile cu partenerii de afaceri interni si externi;unei afaceri

5.2 Modalități de minimizare a riscurilor

La baza managementul riscului stau trei elemente fundamentale: evaluarea riscurilor,planificarea raspunsului la factorii de risc,
monitorizarea si controlul riscurilor. Dintr-un alt punct de vedere procesul managementului de risc include patru pasi [3]: evaluare,
control, transfer si minimizarea sau limitarea pierderilor.
• Evaluarea riscurilor – Cautarea sistematica a factorilor de risc in interiorul evenimentului de realizat.
• Planificarea raspunsului la factorii de risc – Identificarea fiecarui risc in functie de tipul si gradul sau de gravitate pentru
evenimentul analizat si gasirea unei strategii adecvate de raspuns pentru fiecare caz in parte. Strategiile de raspuns contin schimbari in ceea
ce priveste responsabilitatile in cadrul evenimentului, a cailor de comunicare intre elementele componente, a modificarii scopurilor
evenimentului sau a specificatiilor ce intervin asupra rezultelor finale stabilite.
• Monitorizarea si controlul riscurilor – Implementarea strategiilor de raspuns si monitorizarea efectelor pe care aceste schimbari le
pot aduce in cadrul evenimentului analizat. Strategiile de control ale riscului trebuie insa ajustate in functie de efectele pe care le produc,
avand grija ca toate partile implicate in derularea evenimentului sa fie de acord cu aceste modificari.

5.3 Planul de afaceri

Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibilitate asupra țelurilor și evoluției unei anumite
afaceri căreia îi este dedicat. Primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de apariția computerului și a tehnologiei informatice, dar
rolul și importanța unui plan bine facut, a rămas aceeași până în zilele noastre. De fapt principiile de bază ale afacerilor de succes rămân
mereu neschimbate.

Bibliografie
http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/nathaniel-branden-ce-este-increderea-in-sine-373106

http://adplt.ro/resurse-pentru-democratie/

http://www.parajurist.md/rom/de-ce-este-importanta-participarea-la-alegeri/

https://shopniac.ro/drepturile-consumatorului-4255/

http://e-juridic.manager.ro/articole/infractiunea-art-15-52-14429.html

http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1241/OG_2_2001,_privind_regimul_juridic_al_contraventiilor_-_Actualizata_2017

Cristi Dănileț, Educație juridică pentru liceeni, Ghid practic despre justiție, 2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Plan_de_afaceri

100
 Capitolul 12. DEPRINDERI DE MUNCĂ INTELECTUALA – CDȘ
1. Impactul social al mediului digital
Infrastructurile Internet, împreună cu toate aplicaţiile specifice, constituie un suport pentru realizarea activităţilor din toate domeniile vieţii
sociale. Practic, nu mai există domeniu al societăţii care să nu fi asimilat, într-o măsură mai mare sau mai mică, tehnologiile informaţiei şi comunicării în
activităţile sale. Societatea, prin toate componentele sale, glisează spre mediul digital şi, astfel, regăsim domeniile cunoscute redefinite de mediul digital:
e-Governence, e-Administration, e-Inclusion, e-Learning, e-Science, e-Culture, e-Healt, e-Business, e-Market, e-Media, e-Entertainement, etc.
1.1. e-Guvernare este termenul folosit pentru a defini contextul digital Internet prin care sunt furnizate informaţii şi servicii guvernamentale către cetăţeni.
Sunt mai multe definiţii privind e-Guvernarea care accentuează aspectul tehnologic, administrativ sau al utilizatorilor acestor aplicaţii1. De asemenea, se face
diferenţa între administrarea electronică (e-Administrare) şi Guvernarea electronică propriu-zisă. Administrarea electronică reprezintă utilizarea de către
agenţiile şi structurile statului, fie că sunt din domeniul parlamentar, fie din cel executiv sau judecătoresc, a tehnologiilor Informaţiei şi comunicării pentru a
comunica cu cetăţenii şi persoanele juridice şi pentru a-şi îndeplini atribuţiile. Altfel spus, administrarea electronică evidenţiează interacţiunea prin intremediul
tehnologiilor informatice, a autorităţilor statului cu toţi factorii interesaţi. Guvernarea electronică defineşte un context mult mai larg în care sunt implicate
instituţii, cetăţeni, grupuri şi colectivităţi, procese sociale economice care interacţionează în direcţia democratizării deciziilor sociale şi susţinerii societăţii ca
întreg. Dacă administrarea electronică are în vedere sectorul public, guvernarea electronică are în vedere atât sectorul public, cât şi cel privat, precum şi
societatea civilă urmărind ca obiectiv major participarea cetăţeanului la dezbaterea şi decizia politică. E-Administrare este o componentă a guvernării
electronice alături de alte categorii de activităţi transpuse în mediul electronic (e-Business, e-Healt, e-Culture, e-Learning, etc) cărora li se adaugă componenta
participativă reprezentată de e-Democraţie.
În viziunea Consiliului Europei, guvernarea electronică presupune utilizarea tehnologiilor informatice în trei direcţii majore2:
relaţionarea autorităţilor publice cu societatea civilă; funcţionarea autorităţilor publice la toate nivelurile procesului democratic (e-
Democaţie); furnizarea de servicii publice (servicii publice electronice); elaborarea de recomandări pentru ţările membre în această direcţie.
Pentru a putea evidenţia interacţiunile care se realizează în mediul guvernării electronice, trebuie mai întâi să identificăm actorii
implicaţi. Astfel, în literatura şi documentaţia de specialitate sunt folosite următoarele codificări: G – pentru a defini actorii guvernamentali,
agenţii, organizaţiile sau structurile administrative; C – pentru a defini cetăţeanul (se foloseşte şi E, employée, - pentru a defini cetăţeanul ca
angajat, lucrător) B – pentru a defini actorii din mediul de afaceri, business; D – pentru a defini implicaţiile democratice, participative.
Guvernarea electronică poate fi descrisă şi ca interacţiunea în mediul digital a trei mari grupuri ţintă: guvernanţii, cetăţenii, mediul de afaceri,
într-un context social şi democratic.
G2C - Government to Citizen desemnează activităţile prin care instituţiile guvernamentale furnizează acces online la informaţii şi
servicii către cetăţeni. Aplicaţiile G2C permit cetăţenilor să se informeze despre activitatea instituţiilor guvernamentale, să le adreseze
întrebări şi să primească răspunsuri, să completeze diferite formulare privind obţinerea de documente oficiale, precum actele de identitate,
paşapoarte, să completeze documente fiscale sau administrative, să plătească taxe şi impozite, etc. De asemenea, instituţiile guvernamentale
pot folosi spaţiul web pentru a disemina informaţii specifice domeniului lor de activitate, pentru a face publice anunţuri sau rezultatele unor
concursuri etc.
G2B - Government to Business desemnează activităţile prin care insituţiile guvernamentale furnizează acces online la informaţii şi
servicii către mediul de afaceri. Instituţiile din mediul de afaceri se pot informa asupra legislaţiei specifice mediului economic, asupra
politicilor economice fiscale, sociale sau asupra diferitelor reguli sau facilităţi oferite de statul respectiv. Aplicaţiile G2B permit dubla
interacţiune între guvernanţi şi instituţiile din mediul de afaceri: de la guvernanţi către mediul de afaceri şi de la instituţii economice către
guvernanţi. Se pot completa formulare online, se pot efectua tranzacţii comerciale sau fiscale online; relaţia firmelor cu administraţiile locale
sau centrale se pot realiza online etc.
G2G - Government to Government desemnează activităţile prin care instituţiile guvernamentale interacţionează între ele
sprijinindu-şi reciproc activităţile, contribuind astfel la eficientizarea activităţilor administrative. Administraţii locale, centrale, agenţii
guvernamentale pot partaja informaţii în scopul realizării de baze de date naţionale pe diferite domenii, care constituie reale instrumente de
informare atât pentru administraţii, cât şi pentru cetăţeni. De exemplu: bazele de date privind evidenţa populaţiei, sistemul de sănătate, cele
de cadastru imobiliar etc.
G2D - Government to Democracy desemnează activităţile prin care instituţiile guvernamentale facilitează implicarea cetăţenilor în deciziile
politice şi administrative la nivel local, regional sau naţional. Se are în vedere informarea cetăţenilor, consultarea acestora pe anumite teme, constituirea de
grupuri de sprijin pentru anumite obiective, implicarea activă a cetăţenilor în activităţi care exprimă manifestări democratice, facilitarea comunicării
digitale între aleşi şi alegători, propunerea şi susţinerea de iniţiative legislative comunitare, susţinerea angajamentului politic al cetăţenilor şi a votului
electronic.
B2B - Business to Business desemnează interacţiunile pe care instituţiile din mediul de afaceri le realizează în mediul digital. Pot fi
activităţi de producţie sau comerciale, interacţiuni financiare etc. (e- market, e – procurement etc.)
B2C - Business to Citizen desemnează interacţiunile pe care instituţiile din mediul de afaceri le realizează în mediul digital cu cetăţenii. Cele
mai multe sunt activităţi comerciale de vânzare – cumpărare şi prestări de servicii (e- banking, e-ticketing, e-insurance etc.).
C2C - Citizen to Citizen desemnează interacţiunile pe care cetăţenii le realizează între ei în mediul digital, pe baza unor platforme
informatice specializate. Pot fi activităţi comerciale, de informare sau de socializare.
C2D - Citizen to Democacy desemnează interacţiunile pe care cetăţenii le realizează în mediul digital pentru susţinerea unor activităşi sociale şi
cu implicaţii în viaţa democratică a comunităţii. Este vorba de promovarea şi susţinerea de iniţiative legislative şi administrative provenite de la cetăţeni,
de susţinerea sau opunerea la iniţiative administrative care privesc comunitatea etc. (de ex. petiţiile online).
Pot fi considerate toate aceste interacţiuni ca fiind componente ale guvernării electronice în măsura în care la nivel naţional se
poate vorbi de o asumare politică a ceea ce reprezintă e-Guvernare şi în consecinţă în măsura în care sunt definite strategii, planuri de acţiune
şi sunt realizate platforme şi aplicaţii informatice specifice. Conform raportului United Nations. E- Government Survey 20103, statele lumii
evoluează într-un ritm diferit în implementatrea guvernării electronice, dar au în vedere cam aceleaşi etape şi activităţi.
1.2. e-Administration sau administraţia electronică este o componentă a guvernării electronice care constă în utilizarea TIC şi în special a
Internetului pentru a furniza servicii administrative de bună calitate4. Serviciile furnizate prin platformele specializate de administraţie
electronică permit utilizatorilor, cetăţeni sau persoane juridice, să relaţioneze pe diferite probleme cu instituţiile administrative, fără a mai fi

1
World Bank definition; United Nations definition; Global Business Dialogue on Electronic Commerce, (AOEMA report); Working Group on e-government
in the Developing World. În: JAIN PALVIA, Shailendra; SHARMA, Sushil S. E-Government and E-Governance: Definition, Domain, Framework and Status
around the World. [online]. Disponibil pe Internet: http://www.iceg.net/2007/books/1/1_369.pdf. [accesat 27.08.2011]. p. 1-2.
2
ELECTRONIC GOVERNANCE (E-GOVERNANCE). Recommendation Rec(2004)15 adopted by the Committee of Ministers of the Council of Europe on 15
December 2004 and explanatory memorandum. [online]. Disponibil pe Internet: http://www.coe.int/t/dgap/democracy/Activities/GGIS/E-governance/Key_documents
/Rec(04)15_en.pdf. [accesat 27.08.2011].
3
United Nations. E-Government Survey 2010. Leveraging e-government at a time of financial and economic crisis. UN Publishing Section : New York. 2010.
125 p. [online]. Disponibil pe Internet: http://www2.unpan.org
/egovkb/documents/2010/E_Gov_2010_Complete.pdf. [accesat 27.08.2011].
4
Cedef, Centre de documentation Économie-Finances. L'administration électronique. [online]. Disponibil pe Internet: http://www.minefe.gouv.fr
/directions_services/cedef/synthese/teleprocedures/synthese.htm. [accesat 27.08.2011].
101
necesară deplasarea la sediul acestora sau deplasarea de la un ghişeu la altul. Multe servicii oferite de instituţiile administrative se transpun în
mediul digital prin aplicaţii specializate şi este posibil astfel ca să se realizeze informarea prin publicarea online a documentelor
administrative, să se realizeze relaţionarea celor interesaţi cu aceste instituţii prin completarea de formulare şi transmiterea acestora prin reţea
şi apoi răspunsul să urmeze aceeaşi cale, să se realizeze servicii administrative partajate prin implicarea mai multor structuri instituţionale
etc.
Administraţia electronică apare ca o necesitate a reformelor din strucurile administrative, întrucât ameliorează semnificativ calitatea şi eficienţa
serviciilor oferite, costurile se reduc semnificativ prin interoperabilitatea sistemelor se realizează interoperabilitatea instituţiillor asministrative şi, astfel, se
simplifică mult procedurile administrative.
Evaluări şi rapoarte asupra serviciilor publice online arată că componenta de administraţie electronică din e-Guvernare este cel mai
bine reprezentată5. Chiar dacă statele nu au acelaşi nivel de dezvoltare al infrastructurii IT şi acelaşi ritm în transpunerea online a serviciilor
administrative, aplicaţiile online pentru diferite servicii publice sunt prezente în toate ţările.
Un exemplu de bună practică este portalul service-public.fr6, portalul oficial al administraţiei franceze. Într-o interfaţă unitară, cetăţeanul,
persoanele juridice, asociaţii şi ONG-uri pot interacţiona cu instituţiile statului pe diferite teme: familie, sănatate, asigurări sociale, educaţie, formare
profesională, locuri de muncă, transport, justiţie, evidenţa populaţiei, fiscalitate şi teme financiare, relaţionarea cu mediul european etc. Pentru fiecare
temă sunt publicate informaţii utile, precum şi procedurile şi demersurile pe care ar trebui să le facă cel interesat pentru a intra în contact cu instituţia de
specialitate. De asemenea, sunt prezentate şi formularele care pot fi completate online pe platforma informatică. Portalul poate fi personalizat prin site-ul
Mon.service-public.fr7 care permite, pe baza unui cont şi a unei parole, crearea profilului utilizatorului şi folosirea de către acesta a platformei de
administraţie electronică pentru a relaţiona cu instituţiile statului. Acest site facilitează accesul cetăţeanului la serviciile publice online printr-un punct unic
şi personalizat. Acest cont permite utilizatorilor să-şi gestioneze singuri ansamblul de relaţii cu serviciile publice şi să folosească coerent serviciile online
propuse de administraţie. Este garantată confidenţialitatea informaţiilor personale, spaţiul web personalizat rămânând un spaţiu confidenţial care, în plus,
beneficiază şi de posibilităţi de stocare a fişierelor personale8. Se regăsesc 442 de formulare aparţinând diferitelor instituţii administrative care relaţionează
cu cetăţeanul9 şi care îi permit acestuia să se înscrie pe listele electorale, să îşi obţină diferite acte personale, să îşi prelungească sau să îşi înnoiască diferite
permise sau licenţe, să depună documentaţii pentru ajutor social, ajutor de şomaj, să îşi înregistreze schimbarea locuinţei, să facă toate demersurile pentru
a beneficia de asistenţă medicală, să îşi declare venitul şi să realizeze operaţiile fiscale aferente, să adreseze reclamaţii sau solicitări diferitelor instituţii
publice etc.
1.3. e-Inclusion10 se referă la politicile specifice utilizate de Uniunea Europeană pentru a spriji ţările mai puţin dezvoltate să se integreze
în Societatea Informaţiei. Chiar dacă conceptul a fost lansat prin politicile europene, activităţile de integrare digitală a ţărilor, comunităţilor şi
grupurilor diferite de persoane sunt întâlnite în toate ariile geografice şi exprimă tendinţa generală de globalizare şi uniformizare a societăţii.
e-Inclusion are în vedere reducerea decalajelor dintre tehnologiile informatice autohtone şi cele comunitare; utilizarea acestor tehnologii
pentru a elimina sau reduce decalajele dintre rural şi urban, dintre comunităţi cu ritmuri diferite de dezvoltare; sprijinirea comunităţilor
minoritare sau defavorizate să aibă acces la educaţie, cultură, asistenţă socială etc; sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi; conectarea tuturor
palierelor vieţii sociale prin intermediul TIC.
1.4. e-Learning poate fi definit în sens larg ca ansamblul tehnologiilor şi proceselor care sprijină activităţile de învăţare, iar în sens
restrâns, poate fi definit ca procesul educaţional realizat pe baza unei platforme informatice care permite realizarea unei comunităţi digitale
de învăţământ şi transpunerea în mediul digital a activităţilor care se realizează în mod obişnuit într-un asemenea proces. E-Learnig este
procesul prin care transferul de cunoştinţe şi formarea de competenţe specifice unei meserii sau unui domeniu al cunoaşterii umane se
realizează prin intermediul tehnologiilor informatice şi de reţea. Este vorba de tehnologii Internet, Intranet, Extranet, satelit, canale media,
audio-video, multimedia11 care permit utilizarea de text, imagini, filme, animaţie în activitatea didactică şi chiar permit crearea unui context
virtual în care cursanţii pot interacţiona cu profesorii sau între ei.
În funcţie de nivelul de implicare în procesul educaţional, precum şi de complexitatea aplicaţiei informatice, se disting mai multe
forme de e-Learning12:
- Baze de date de informare-documentare şi de instruire. Este forma cea mai simplă de e-Learnig şi constă în punerea la dispoziţia
celor interesaţi a surselor de informare şi documentare sub forma de baze de date, mai mult sau mai puţin structurate şi organizate, precum şi
a posibilităţilor de a-şi verifica cunoştinţele prin diferite instrucţiuni, meniuri informatice ajutătoare, prin chestionare, teste electronice.
- Suport online. Funcţionează într-un mod similar cu forma de e-learning precedentă şi reprezintă, de fapt, o variantă îmbogăţită cu
aplicaţii informatice de interactivitate care permit comunicare prin e-mail, transmiterea de buletine informative, realizarea de forumuri,
grupuri de chat, comunicarea sincronă prin mesageria instant şi pot pune astfel, cursantul în contact direct cu profesorul.
- Instruirea asincronă. Este forma de e-learning care se bazează pe modelul tradiţional de educaţie, în care profesorul transmite
cunoştinţe şi competenţe unei clase sau unui grup de elevi sau cursanţi. Tot acest proces educaţional se bazează pe aplicaţii specifice numite
platforme de e-learning care permit realizarea, în formă digitală, a tuturor etapelor unui proces educaţional, de la înscriere, testarea
cunoştinţelor iniţiale, inmatriculare, înscrierea sau repartizarea la cursurile din planul de învăţământ, derularea procesului de învăţare prin
transmiterea de cunoştinţe şi competenţe de la tutore către cursant împreună cu suportul documentar necesar, comunicarea tutore-cursant,
până la evaluări parţiale şi finale. Forma de învăţământ la distanţă şi numeroase forme de formare continuă se bazează pe acest model de e-
learnig susţinut de platforme informatice specifice. Este considerată instruire asincronă întrucât lipseşte interacţiunea directă şi în timp real a
profesorului cu întreaga clasă sau întregul grup, echivalentul lecţiei propriu-zise din învăţămîntul tradiţional. Este posibilă interacţiunea
profesorului cu fiecare cursant în parte prin email, buletine informative sau chiar forumuri de discuţii sau mesagerie instant.
- Instruirea sincronă. Funcţionează în mod simlar cu instruirea asincronă, sigura deosebire fiind că platformele de e-learning
permit realizarea de clase virtuale, comunităţi virtuale şi astfel, procesul de predare-învăţare pe modelul transmiterii de cunoştinţe de la tutore
la cursant, sub forma lecţiilor în clasă, se poate realiza online în timp real. Aplicaţiile de videoconferinţe permit conectarea şi comunicarea
profesorului şi cu elevii sau studenţii într-o lecţie virtuală susţinută într-o clasă virtuală.

5
ANDERSON, Dennis, CHO, June-Suh. E‐Government Development and Knowledge. Management in Governement. Workshop 3. 2010 United Nations Public Service Day
- Awards and Forum. 21-23 June 2010, Barcelona, Spain. [online]. Disponibil pe Internet: http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/un-
dpadm/unpan039238.pdf. [accesat 27.08.2011]; CAPGEMINI. European Commission Directorate General for Information Society and Media. The User Challenge
Benchmarking The Supply Of Online Public Services. 7th Measurement. September 2007. [online]. Disponibil pe Internet:
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/docs/benchmarking/egov_benchmark_2007.pdf. [accesat 27.08.2011].
6
Service-public.fr. [online]. Disponibil pe Internet: http://www.service-public.fr/. [accesat 27.08.2011].
7
Mon.service-public.fr. [online]. Disponibil pe Internet: https://connexion.mon.service-public.fr/auth/0?spid=http://portail.msp.gouv.
fr&minlvl=1&mode=0&failure_id=0. [accesat 27.08.2011].
8
L’administration numérique au service des usagers. Les cahiers de la DGME (Direction générale de la modernisation de l’Etat). [online]. Disponibil pe
Internet: http://www.modernisation.gouv.fr/uploads/media/15mesures_cahier.pdf. [accesat 27.08.2011].
9
Les formulaires CERFA. [online]. Disponibil pe Internet: https://mon.service-public.fr/portail/faces/jsp/nonauthent/les_formulaires.jsp?currentPage=2.
[accesat 27.08.2011].
10
European e-Inclusion Initiative. First Contributions to the Campaign "e-Inclusion: be part of it!", Lisbon, December 2007. [online]. Disponibil pe Internet:
http://ec.europa.eu/information_society/newsroom/cf/itemlongdetail.cfm?item_id=4260 [accesat 27.08.2011].
11
How E-learning Works. [online]. Disponibil pe Internet: http://people.howstuffworks.com/elearning.htm. [accesat 24.05.2011].
12
Ibidem.
102
 e-Learning are o serie de avantaje şi dezavantaje în comparaţie cu educaţia tradiţională. Din categoria avantajelor pot fi enumerate:
flexibilitatea procesului de transmitere de cunoştinţe, cursantul poate lucra oriunde şi oricând, accesul direct şi rapid la resursele educative,
uniformizarea metodelor pedagogice, instituirea unui ritm propriu de pregătire (tutorialele de instruire permit revenirea asupra unei aplicaţii
până la obţinerea rezultatului scontat), actualizările materialelor educaţionale se realizază rapid etc. Dintre dezavantaje ar putea fi enumerate:
tehnologizarea efectivă care poate crea blocaje şi chiar fobii, necesitatea dobândirii unor competenţe IT care condiţionează nivelul de
pregătire ulterior, absenţa relaţiei directe profesor-elev sau student, cu importante consecinţe psihopedagogice şi ulterior psihosociale,
susţinerea pregătirii teoretice în detrimentul dobândirii competenţelor practice specifice unei meserii etc.
1.5. e-Science se referă la ansamblul tehnologiilor informatice şi de comunicare care oferă sprijin în activităţile de cercetare ştiinţifică atât
pentru componenta teoretică, cât şi pentru cea aplicativă. Este vorba de infrastructuri şi platforme informatice capabile să conecteze centre şi
laboratoare de cercetare, comunităţi şi grupuri de cercetători. De asemenea, este vorba despre posibilitatea de constituire şi funcţionare a
comunităţilor ştiinţifice şi profesionale virtuale, de partajarea infrastructurilor pentru susţinerea activităţilor proprii de cercetare, dar şi pentru
proiecte comune (de ex. tehnologiile GRID, experimentul CERN care a reunit cele mai mari laboratoare de cercetare din domeniul fizicii din
lumea întreagă). e-Science are în vedere şi măsurile şi mijlocele menite a sprijini transferul tehnologic, promovarea activităţilor ştiinţifice şi
diseminarea rezultatelor în spaţiul public.
1.6. e-Culture are în vedere facilitarea accesului digital la produse, servicii şi instituţii culturale. Este vorba de produsele şi aplicaţiile
online oferite de biblioteci, muzee, arhive, de diferite portaluri specializate pe servicii culturale. Mai mult, o serie de proiecte precum The
European Library - TEL, Europeana, Gallica, World Digital Library etc. oferă acces la patrimoniul cultural naţional al multor ţări.
Numeroase muzee oferă tururi virtuale sau expoziţii online. Dincolo de potenţialul informativ, instructiv şi recreativ al produselor şi
serviciilor culturale, mediul digital oferă posibilitatea de promovare a patrimoniului cultural naţional al unui stat şi integrarea acestuia în
patrimoniul universal.
1.7. e-Healt exprimă setul de instrumente şi aplicaţii bazate pe TIC utilizate pentru a sprijini serviciile medicale în sensul prevenirii,
diagnosticării, tratării, monitorizării şi gestionării stării de sănatate a populaţiei şi a modului de viaţă. Platformele de e-Healt permit
înregistrarea şi monitorizarea pacienţilor, înregistrarea electronică a datelor medicale, înregistrarea furnizorilor de produse şi servicii
medicale, transmiterea de informaţii între instituţii, comunicarea medic-pacient. De asemenea, sunt posibile accesul la reţele de informare în
domeniu şi utilizarea sistemelor personale portabile de comunicare utilizate pentru monitorizarea şi ajutorarea pacienţilor, astfel încît să fie
posibil accesul cât mai rapid la informaţii considerate vitale pentru salvarea vieţii pacienţilor13. Sistemele de e-healt permit în multe cazuri şi
asigurarea unor servicii medicale online, precum informarea specializată privind modul de viaţă sănătos, riscul unor anumite boli în anumite
condiţii favorizante, consultaţii la distanţă.
1.8. e-Buisness, e-Market grupează instrumente şi aplicaţii TIC menite a sprijini activităţile economice şi comerciale. Modelele
economice tradiţionale au evoluat permanent, asimilând facilităţile oferite de aplicaţiile digitale şi astăzi se poate vorbi de o economie online
în care cotaţiile bursiere, cotaţiile valutare, numeroase activităţi financiare şi fiscale se realizează în mediul digital. Activităţile comerciale s-
au adaptat relativ uşor la acest mediu nou şi reprezintă o prezenţă relativ obişnuită pe Internet.
Comerţul electronic presupune un proces de vânzare şi cumpărare de produse şi servicii prin intermediul unui sistem electronic
conectat la Internet sau la alte reţele de calculatoare. Comerţul electronic abordează întregul lanţ comercial, de la marketing şi prezentarea
produselor şi serviciilor, vânzarea – cumpărarea propriu-zise (precomandă, comandă, facturare), plata, până la livrarea acestora. Pentru ca
fiecare activitate din acest lanţ comercial să se realizeze online, este nevoie de integrarea mai multor aplicaţii informatice care să permită:
gestionarea de baze de date cu produse şi servicii, marketing electronic, schimburi de date, managementul lanţului comercial (inclusiv
managementul inventarelor produselor), managementul tranzacţiilor online, plata online, transferul electronic de fonduri.
Comerţul electronic poate pune în relaţie comercianţii între ei (modelul business-to-business – B2B) sau poate pune în contact direct, fără
intermediari, vânzătorul cu cumpărărorul prin intermediul Internetului (modelul business-to-consumer). Comerţul electronic este considerat o
componentă a eBusiness, mai precis vizează aspectul de vânzare-cumpărare şi de efectuare online a tranzacţiilor financiare.
Apărut la sfârşitul anilor ‘70, când încep să se dezvolte reţele de calculatore, comerţul electronic a avut, timp de peste două decenii, o evoluţie
relativ lentă, limitată la prezentare a de produse şi comenzi electronice, pentru ca odată cu generalizarea Internetului să aibă o dinamică extraordinară14.
Evoluţia comerţului electronic şi a tot ce înseamnă e-Business se datorează şi tuturor politicilor şi legislaţiei specifice care reglementează această nouă
formă de comerţ, garantează siguranţa datelor personale şi a celor confidenţiale, garantează libera concurenţă de piaţă. Aplicaţiile de comerţ electronic
permit cumpărarea de produse din cele mai diverse, cumpărarea de servicii precum, serviciile turistice şi de cazare, cumpărarea de bilete online etc. Cele
mai cunoscute aplicaţii de comerţ electronic sunt: eBay, fondată în 1995, Amazon.com lansată de asemenea în 1995 şi având azi cifre de afaceri de ordinul
sutelor de milioane de dolari.
1.9. e-Media, e-Entertainment grupează instrumentele şi aplicaţiile TIC care permit accesul la produse şi servicii media, precum şi la produse
şi servicii de divertisment. Presa scrisă s-a mutat în cea mai mare parte pe Internet, iar unele publicaţii au renunţat la variantele tipărite. De asemenea,
media audio-vizuală utilizează Internetul pentru difuzarea emisiunilor şi au site-uri specifice pentru informarea utilizatorilor, pentru marketing şi
publicitate.
Divertismentul pe Internet îmbracă cele diverse forme: platforme pentru jocuri video, spectacole, muzică, competiţii sportive sau diferite
forme de artă digitală.
Test 1

1. Realizaţi un eseu despre importanţa Guvernării electronice (e-guvernare).

2. e-Administration constă în utilizarea TIC şi în special a Internetului pentru a furniza servicii administrative de bună calitate.
a) Adevărat b) Fals
3. e-Inclusion are în vedere:
a) sprijinirea comunităţilor minoritare b) sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi c) conectarea tuturor palierelor vieţii sociale prin
intermediul TIC d) utilizarea TIC pentru a elimina sau reduce decalajele dintre rural şi urban
4. Conceptul de e-learning poate fi definit în sens larg ca ansamblul tehnologiilor şi proceselor care sprijină activităţile de
învăţare
a) Adevărat b) Fals
5. Alegeţi formele de e-learning:
a) Baze de date de informare-documentare şi de instruire b) MMORPG c) Suport online d) Instruirea
asincronă

Test 2

13
eHealth. În: Sănătate-UE : portalul Uniunii Europene dedicate sănătăţii publice. [online]. Disponibil pe Internet: http://ec.europa.eu/health-
eu/care_for_me/e-health/index_ro.htm. [accesat 24.05.2011].
14
E-business. În: Wikipedia. The free Encyclopedia. [online]. Disponibil pe Internet: http://en.wikipedia.org/wiki/EBusiness. [accesat 27.08.2011].
103
 1. Definiţi următoarele concepte: e-Science, e-Culture, e-Healt.
2. Comerţul electronic presupune:
a) magazin de tip mall b) magazine virtuale c) se desfăşoară în centre comerciale d) nu este posibil in
România
3. Detaliaţi modelele economice necesare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare

EVALUARE 1

Utilizând un motor de căutare, găsiți pe web informații despre cireș. Prezentați rezultatele căutării sub forma:
- Scrieți una dintre denumirile științifice ale cireșului.
- Copiați o rețetă pentru prepararea înghețatei cu cireșe urmată de o imagine sugestivă, precum și adresele paginilor web de pe care
ați copiat fiecare dintre elementele de conținut menționate.
Notă: După ce redactați cerințele cu numele și prenumele dumneavoastră precum și clasa respectivă printați-le pentru evaluare.

EVALUARE 2

1. Indicațí comanda care NU conduce la stocarea de date din zona de memorie teporară (Clipboard):
a. captură pe ecran (Print Screen), b. copier (Copy), c. ștergere (Delete). d. decupare (Cut).
2. Un fișier în format video poate indicat de extensia implicită:
a. avi b. dll c. srt d. txt
3. Enumerați trei facilități ale utilizării chatului ca serviciu de comunicare pe Intenet.
4. Enumerați două aplicații – accesorii ale programului de operare.
5. Enumeraţi trei aplicaţii cunoscute care pot fi utilizate pentru navigarea pe web (browser).

EVALUARE 3
Dezvoltarea capacitǎţilor intelectuale
1. O livadă cu mere foarte bine păzită, ca în figura de mai jos. Cele trei porți ale livezii sunt păzite de trei paznici. Ca să poți lua mere
din livadă trebuie să treci de cei trei paznici care au aceeași condiție fiecare: să primească jumătate din cantitatea de mere pe
care o ai înainte de a trece de poarta lui, plus un măr. Câte mere trebuie să iei din livadă așa încât după ce ai trecut de paznici să
îți mai rămână și ție un măr? Propuneți modul de rezolvare.

1 măr LIVADĂ CU
MERE

2. O fântână adâncă de 9 m. Un melc este la baza fântânii. El urca noaptea 3m și coboară ziua 1m. După câte zile și nopți va ajunge la
gura fântânii?

2. REGĂSIREA ONLINE A INFORMAŢIEI

Internetul, ca sistem de informare şi comunicare, prezintă următoarele caracteristici 15: are o structură distribuită; este eterogen,
permiţând coexistenţa a unor resurse dintre cele mai diferite ca structură, format, conţinut şi grad de efemeritate; are un caracter public,
întrucât numeroase spaţii de informare şi comunicare sunt accesibile de oriunde şi în mod gratuit; este într-o dinamică continuă şi deci are o
anumită instabilitate, zilnic apărând, evoluând sau dispărând site-uri şi resurse informţionale şi documentare. Pentru a înţelege şi utiliza
Internetul sunt necesare cunoştinţe şi competenţe specifice care să cuprindă cunoaşterea noii accepţiuni a noţiunii de document, a noilor
tipologii documentare, a noilor metode şi tehnici de prelucrare a documentelor digitale; a metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de regăsire
şi utilizare a resurselor informaţionale. Toate acestea contribuie la definirea noului context informaţional, la formarea unei noi culturi
informaţionale.
Caracterul bivalent al Internetului, cu aspectul social de comunicare, de favorizare a schimbului internaţional şi cu aspectul tehnic
de normalizare, direcţionează documentul electronic spre utilizarea lui ca suport informaţional şi de comunicare a ideilor şi cunoştinţelor şi în
acelaşi timp spre structurarea lui într-o formă ce-i permite exploatarea în reţea sau local.
În exploatarea documentului se observă o separare a conţinutului de suport. Autorutele de informare permit “dematerializarea”
documentului, adică accesul la un conţinut informativ dintr-un punct îndepărtat de locul de conservare şi recuperarea acestuia, într-o formă
diferită de cea creată de autor şi/sau producător.
Amploarea reţelei Internet şi arhitectura sa fac imposibilă realizarea unui inventar exhaustiv al resurselor disponibile. În ciuda ofertelor
făcute de serverele comerciale nu se poate vorbi de existenţa unei strategii unice de regăsire a resurselor informaţionale. Numeroasele instrumente şi
programe de căutare disponibile se caracterizează printr-o specializare mai mult sau mai puţin importantă, mai mult sau mai puţin adecvată scopului
propus. Metodele de colectare şi selectare a elementelor informative variază în limite largi de la un instrument de căutare la altul. Pentru a optimiza o
căutare informaţională, pentru a găsi cele mai bune surse este necesară o multiplicare a strategiilor de căutare, o utilizare combinată a lor.
Regăsirea online a resurselor informaţionale şi documentare are în vedere punerea îm relaţie a unui utilizator cu resursa de care are
nevoie pentru satisfacerea unei nevoi de informare. Aceasta presupune utilizarea de sisteme şi instrumente de căutare, utilizarea unei
metodologii de căutare care să-i permită utilizatorului formularea unei ecuaţii de căutare, evaluarea resurselor regăsite, utilizarea acestora
într-un demers de informare şi comunicare, formarea unei culturi informaţionale adică instruirea utilizatorilor astfel încât să dobândească
cunoştinţele şi competenţele de creare, utilizare, evaluare şi comunicare a informaţiei în context digital.

15
La recherche d'informations sur Internet. În: Internet et l’Information scientifique. Avec la participation d’Enssib et de formist. [online]. Disponibil pe
Internet: http://bdd.formist.enssib.fr/internet/chap66.html. [accesat 27.08.2011].
104
Sisteme şi instrumente de căutare
Regăsirea informaţiei nu este posibilă fără cunoaşterea modalizăţilor de creare, prelucrare şi publicarea a acesteia. 16 De fapt,
regăsirea este rezultanta acestor operaţii şi pertinenţa în regăsire reprezintă utilizarea în ecuaţia de căutare a termenilor, conceptelor,
formatelor etc. utilizate în prelucrarea resurselor informaţionale şi documentare.
Sistemele şi instrumentele de organizare şi reprezentare a informaţiilor şi documentelor pe web sunt, de cele mai multe ori, atât
sistemele, cât şi instrumentele de regăsire. Cele mai importante dintre ele sunt17:
- Browsere;
- Motoare de căutare;
- Instrumente de meta-căutare;
- Directoare de resurse Internet şi WWW;
- Sisteme de regăsire în baze de date;
- Cataloage accesibile pe World Wide Web.
Browserele sunt programe de navigare care permit regăsirea şi afişarea resurselor informaţionale şi documentare electronice din
diverse surse18.
Motoarele de căutare (search engine) sunt aplicaţii informatice folosite pentru căutarea resurselor informaţionale din Internet.
Motoarele de căutare pot regăsi informaţii din întreg spaţiul web sau pot fi specializate pe anumite zone sau arii tematice (cazul motoarelor
de căutare specializate). Un motor de căutare este alcătuit din trei componente:
- robotul de căutare (robot, spider sau crawler, în limba engleză), care parcurge întreg spaţiul web şi colectează resursele noi. El citeşte
paginile web şi urmăreşte şi legăturile care se stabilesc către alte pagini. Parcurgerea spaţiului web se realizează cu o anumită regularitate,
de obicei în jur de o lună, întrucât pot apărea modificări, actualizări sau dispariţii de pagini web pe care robotul trebuie să le semnaleze;
- robotul de indexare, care ordonează, într-un index sau bază de date index, resursele semnalate de robotul de căutare. Programul găseşte link-urile
ataşate acestor documente, le încarcă într-o bază de date şi le indexează folosind o formulă ce diferă de la o bază de date la alta, de la un motor de
căutare la altul. Se poate realiza indexarea integrală a fiecărui document web (full-text indexing) sau indexarea pe baza metadatelor din descriere
sau se ţine cont de ponderea sau nivelul de pertinenţă al termenilor din conţinutul documentului19. Dacă robotul de căutare găseşte o modificare
într-o pagină web, robotul de indexare actualizează în consecinţă indexul;
- software-ul de căutare sau programul propriu-zis de căutare apelat de către utilizator. Când se lansează o comandă de căutare, softwere-ul caută în
paginile înregistrate în index şi afişează rezultatului sub forma unei liste de resurse cu link-urile aferente, în ordinea pe care el o consideră ca fiind
cea mai relevantă. Relevanţa în regăsirea informaţiei diferenţiază, de fapt, motoarele de căutare şi este determinată de algoritmul pe care îl
foloseşte softul de căutare.
Cererea de căutare adresată unui motor de căutare este alcătuită din cuvinte sau expresii având sensul cât mai apropiat de ceea ce se
doreşte să se afle. În urma interogării, motorul de căutare caută în baza lui de date şi returnează o lista cu un număr de legături (uneori chiar
şi câteva zeci de mii) către situri web care conţin cuvântul cheie sau expresia folosită. Cererea de căutare se poate realiza şi după formatul
documentelor, astfel încât pot fi regăsite şi imagini, materiale video, cartografice etc.
Din multitudinea de motoare de căutare, se remarcă:
Google (http://www.google.com/, http://www.google.ro/), cel mai popular şi cel mai utilizat motor de căutare datorită pertinenţei în
regăsire. Algoritmul de căutare folosit face ca să fie afişate primele rezultatele cele mai importante. Se realizează o indexare liberă pe baza
cuvintelor din text, dar şi o indexare pe bază de indicatori statistici şi de frecvenţă, pe baza ponderilor, se folosesc termenii din metadate, se
relaţionează termeni şi astfel, în căutare, şansa de regăsire a celor mai relevante resurse informaţionale este mult mai mare. De asemenea,
avantajul în regăsire este dat şi de sintaxa deosebit de flexibilă utilizată: nu se face diferenţă între majuscule şi minuscule, se ignoră
diacriticele, nu se caută după familii de cuvinte şi chiar se sugerează variante posibile ale ecuaţiei de căutare. În căutare, Google poate poate
exclude anumite pagini web (de ex. site-uri particulare), poate limita căutarea la o anumită limbă sau poate poate regăsi toate paginile care
sunt legate printr-un link de o pagină anume, poate reda înlănţuirea prin link-uri a anumitor pagini web.
Motorul de căutare Google include şi o serie de funcţii specifice, precum căutarea de imagini, video, materiale cartografice, oferă
acces la resurse profesionale şi ştiinţifice. Google oferă şi servicii de traducere automată prin Google translate, precum şi servicii de căutare
geo-spaţială prin Google Earth. Utilizatorii pot folosi avantajele aplicaţiilor Google pentru a avea acces la servicii personalizate, precum
serviciile de poştă electronică, crearea de liste de discuţii sau blog-uri, de personalizare a spaţiului digital, de publicare de imagini sub formă
de album, de creare a unei alerte cu căutare tematică sau chiar de relaţionare a desktop-ului cu aplicaţia motorului de căutare. Site-ul
motorului de căutare oferă informare şi îndrumare asupra tuturor posibilităţilor de regăsire a resurselor informaţionale şi asupra produselor şi
serviciilor oferite.20
Excite (http://www.excite.com/) este un motor de căutare şi un portal care integrează aplicaţii de căutare şi servicii de poştă
electronică, meteo, business, tv, sport şi permite personalizarea site-ului şi a serviciilor oferite. De asemenea, organizează resursele
informaţionale pe categorii tematice, pentru a deservi utilizatori cu nevoi diverse de informare.
Lycos (http://www.lycos.com/) poate fi considerat un motor de căutare standard, în sensul că, fără a fi inovativ, oferă servicii de
căutare şi informare specifice utilizatorilor persoane fizice cu precădere. Site-ul oferă posibilităţi pentru documentarea privind business-ul,
divertismentul, sportul sau cariera şi permite crearea de cont email. Lycos are dezvoltate interfeţe în mai multe limbi încercând astfel să îşi
multiplice şi să îşi diversifice utilizatorii.
HotBot (http://www.hotbot.com/) este un motor de căutare deţinut de Lycos. Este oarecum specializat, preferat de lumea
academică şi de cercetare pentru facilităţile de căutare avansată oferite.
Sunt şi o serie de motoare de căutare care au fost populare şi foarte utilizate la sfârşitul anilor ‘90 şi începutul anilor 2000.
Neadaptarea la evoluţia tehnologică şi informaţională a dus la eliminarea lor de pe piaţă. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt Infoseek şi
AltaVista. Infoseek a fost utilizat pentru facilitatea pe care o oferea de a reda citările şi linkurile care leagă documentele între ele, dar a
dispărut în concurenţa directă cu Yahoo. AltaVista (http://www.altavista.com) a fost unul dintre cele mai utilizate motoare de căutare, dar a
fost detronat de Google. Acum este preluat de Yahoo, care intenţionează să îl integreze total în Yahoo şi să abandoneze marca. AltaVista a
fost important pentru serviciile de business pe care le oferea şi pentru serviciile de traducere automată în mai multe limbi. Din perspectiva
cercetării de profil şi a inovaţiei tehnologice, AltaVista a fost o etapă importantă în dezvoltarea motoarelor de căutare.
O sursă importantă de informare asupra actualităţii şi evoluţiei motoarelor de căutare este site-ul: http://www.abondance.com/.
Importante de amintit sunt motoarele de căutare specializate şi motoarele de căutare naţionale. Un motor de căutare specializat este
axat pe căutarea, indexarea şi regăsirea acelor site-uri şi resurse informaţionale care tratează un anumit subiect, un anumit domeniu.
Softwere-ul inclus în aplicaţie este specializat în filtrarea informaţiilor şi în reţinerea în index doar a acelora relevante pentru domeniul ales.

16
Vezi capitolul trei din prezenta lucrare, p. 18-38.
17
TÎRZIMAN, Elena; ERICH, Agnes. Informaţie şi document în Societatea Cunoaşterii. Târgovişte: Editura Bibliotheca, 2007. p. 75- 108.
18
Vezi capitolul trei din prezenta lucrare, p. 18-38.
19
Vezi capitolul trei din prezenta lucrare, subcapitolul indexarea automatizată. p. 27-29.
20
Despre Google. [online]. Disponibil pe Internet: http://www.google.ro/intl/ro/about.html. [accesat 27.08.2011].
105
Asemenea motoare de căutare îşi dovedesc utilitatea în domeniile: cercetare, media sau comercial. În mediul Internet se întâlnesc motoare de
căutare specializate pe domeniul informatic, ezoteric, divertisment sau specializate în resurse pentru copii sau femei.
Motoarele de căutare naţionale sunt motoarele de căutare al căror softwere este axat pe căutarea, indexarea şi regăsirea resurselor
informaţionale dintr-o anumită arie naţională sau lingvistică. În filtrare, softwere-ul recunoaşte resursele care vor fi reţinute după limba în
care sunt scrise sau după numele de domeniu (în cazul României, domeniu.ro).
Instrumentele de meta-căutare sau metamotoarele de căutare sunt motoare de căutare mai performante care permit procesarea
simultană a mai multor solicitări de informaţii, prin transmiterea cuvintelor cheie sau a expresiilor cheie introduse de către utilizator, spre
mai multe motoare de căutare care şi-au dat acordul de colaborare în acest sens. Altfel spus, mai multe motoare de căutare îşi reunesc
competenţele într-o interfaţă unitară şi prin combinarea avantajelor, dezavantajelor şi a performanţelor individuale, se eficientizează regăsirea
informaţiei. Mai multe instrumente de căutare caută simultan în baze de date sau în spaţiul web şi apoi integrează rezultatele. Principiul
folosit este deosebit de efficient, deoarece în acest fel se micşorează timpul de găsire a informaţiilor şi se elimină posibilitatea de afişare a
aceloraşi surse de date, fapt deseori întâlnit şi în cazul folosirii celor mai eficiente motoare de căutare din reţeaua Internet. De asemenea, cu
ajutorul unor instrumente de meta-căutare pot fi găsite liste de baze de date specializate.
Aplicaţiile de căutare a informaţiei cu ajutorul metamotoarelor de căutare permit reperarea rapidă a resurselor interesante dintr-o
masă mare de informaţii. De asemenea, metamotoarele de căutare prezintă şi un alt interes, şi anume posibilitatea de testare asupra unui
subiect dat. Graţie interogării simultane a mai multor motoare de căutare se poate afla rapid pertinenţa acestora asupra unor teme precise. În
acest fel, utilizatorii constată ce motoare de căutare le satisfac cererile, iar în viitor le pot contacta în mod direct. În cazul în care rezultatele
nu sunt satisfăcătoare se poate apela la o altă metodă, şi anume la accesarea motoarelor care sunt deja clasificate în funcţie de baza de date
specifică unei teme sau unei zone geografice.
Metamotoare de căutare întâlnite în spaţiul web sunt Metacrawler sau Webcrawler (http://www.metacrawler.com/,
http://www.webcrawler.com/) care folosesc tehnologiile de metacăutare ale Google, Yahoo, Lycos, ş.a. pentru a reda o listă unică de
rezultate din întreg spaţiul web, evitându-se duplicatele. Se cuvine a fi amintit şi Copernic (http://www.copernic.com/), softwere specializat
în regăsirea şi gestionarea informaţiei digitale care combină facilităţile online cu cele offline şi care permite gestionarea atât a resurselor web,
cât şi a celor desktop.
Metamotoarele de căutare nu sunt foarte folosirte în regăsirea informaţiei, sunt mai curând o etapă în evoluţia tehnologiilor şi
aplicaţiilor de regăsire a informaţiei în spaţiul web. Opţiunile de căutare avansată ale motoarelor de căutare, în special Google, au detronat
metamotoarele de căutare în opţiunea utilizatorilor.
Directoare de resurse Internet şi WWW. „Directoarele sunt liste de resurse aranjate ierarhic. Deşi sunt făcute să fie parcurse în
funcţie de subiect, în cadrul lor se poate căuta şi în funcţie de un cuvânt cheie. Ele diferă de motoarele de căutare printr-un lucru destul de
important – elementul uman implicat în colectarea şi păstrarea informaţiilor”21. Directoarele, numite şi anuare, reprezintă un ghid web în care
locaţiile web sunt organizate pe subiecte şi în cadrul acestora într-o structură ierarhică. Se porneşte de la un subiect general şi se ajunge la
subiecte cu caracter din ce în ce mai specific. Ierarhizarea, structurarea pe domenii, subdomenii se realizează de către profesionişti în
domeniul ştiinţelor informării. Prin urmare, specificitatea directoarelor este utilizarea factorului uman în structurarea resurselor
informaţionale şi documentare.
Realizarea de asemenea directoare web, sub formă de cataloage sau în forme mult mai simple de liste tematice, prezintă avantaje,
dar şi dezavantaje datorită factorului uman implicat. Avantajele ar fi selectarea şi evaluarea conţinutului inclus, crescând astfel pertinenţa în
regăsire, precum şi gradul de încredere asupra sursei de informare. Dezavantajul major ar fi ritmul lent de dezvoltare a unor asemenea surse
de informare, precum şi indexările incorecte preluate de sistemul informatic. Eficientizarea acestui mod de semnalare a resurselor
informaţionale se poate realiza prin combinarea celor două moduri de indexare a conţinutului digital: indexarea umană şi indexarea
automatizată.
Regăsirea informaţiilor cuprinse în directoare se poate realiza prin căutarea prin cuvinte cheie şi prin căutarea sau navigarea pe
domenii, de la general la particular.
Cele mai importante directoare lansate pe web au asimilat tehnologiile motoarelor de căutare şi ale portalurilor web şi au devenit
surse integrate de regăsire a informaţiilor.
Yahoo! (http://www.yahoo.com/) este cel mai renumit site WWW de tip director existent în prezent, ale cărui baze au fost puse în
anul 1995 la Universitatea Standford California, de către doi studenţi americani care intenţionau să pună la punct un mecanism software
propriu pentru stocarea propriilor liste de locaţii Internet. Din punct de vedere tehnic, Yahoo! reprezintă un server uriaş de baze de date ce
înglobează informaţii actualizate în permanenţă, din aproape toate domeniile de activitate. Caracteristica esenţială a acestui sit web extrem de
popular este faptul că posedă sute de mii, chiar milioane de hiperlegături corespunzătoare unor adrese de Internet, organizate pe categorii şi
subcategorii de subiecte.
Yahoo!, în loc să permită doar căutarea site-urilor pe baza câtorva cuvinte cheie, este împărţit în categorii ce uşurează practic
găsirea informaţiilor dorite. După alegerea categoriei dorite, se deschide o altă listă cu alte domenii de unde se pot alege informaţii. Prin
îngustarea ariei de căutare din aproape în aproape, se vor găsi pagini electronice şi site-uri, plus o scurtă descriere a acestora. Căutarea
specializată se referă, aici, la persoane (adrese de e-mail), domenii de activitate, ştiri, shopping, sport, finanţe, vreme. De asemenea, în cadrul
căutării avansate se poate alege atât metoda de căutare, cât şi aria unde aceasta se va efectua.
Ca director specializat semnalăm LookSmart (http://www.looksmart.com/), care este o companie de publicitate şi tehnologie care
oferă soluţii relevante pentru editori, persoane care lucrează în publicitate şi utilizatori. De asemenea, semnalăm şi directoarele sub formă de
ghiduri de subiecte (resurse web care include legături către anumite site-uri), lucrări de referinţă (documente full-text: dicţionare,
enciclopedii etc), baze de date specializate (indexuri de căutare care cataloghează un anumit tip de material: date financiare, articole din
jurnale etc.) (de ex. Enciclopedia Britannica, http://www.britannica.com/).
Utilizatorii au tendinţa de a utiliza în aceeaşi manieră motoarele se căutare, metamotoarele de căutare şi directoarele de resurse. Se
impun unele delimitări22. Astfel, motoarele de căutare au avantajul că realizează indexarea automatizată, prin roboţii de indexare permiţând
parcurgerea aproape exhaustivă a spaţiului web, precum şi o actualizare rapidă. Căutarea se poate face în text integral în paginile web.
Dezavantajele sunt legate de faptul că sunt reţinute în indexare şi pagini web nerelevante, iar căutarea prin cuvinte cheie conduce, la o
pertinenţă scăzută a rezultatelor, întrucât sunt incluse în rezultat şi documente fără legătură cu subiectul cercetării. Metamotoarele au
avantajul că realizează o singură căutare simultan prin intermediul motoarelor agregate în acest demers, câştigându-se timp dar întrucât nu se
poate utiliza o sintaxă strictă, pertinenţa în regăsire este destul de scăzută. Directoarele sau anuarele au avantajul că structurează resursele pe
categorii şi subcategorii, iar indexarea site-urilor se face cu ajutorul factorului uman, prin urmare nivelul de pertinenţă în regăsire este ridicat.
Dezavantajul major este lipsa de exhaustivitate precum şi imposibilitatea actualizării rapide. Utilizatorii ar trebui să cunoască avantajele şi
dezavantajele acestor instrumente de regăsire, astfel încât să îşi poată maximiza şansele de regăsire a resurselor adecvate nevoilor lor de
informare.

21
Ackermann, Ernest; Hartman, Karen. The information specialist’s guide to searching and researching on the Internet and the World Wide Web. Chicago:
London: Fitzroy Dearborn Publishers, 1999. p. 97. Apud. TÎRZIMAN, Elena; ERICH, Agnes. op. cit. p. 42
22
Internet et l’Information scientifique. Op. cit.
106
 Sistemele de regăsire în bazele de date sunt aplicaţiile informatice care gestionează regăsirea informaţiilor cuprinse în aceste baze
de date prin interfeţe unitare. Dacă spaţiul web poate fi privit ca o vastă colecţie enciclopedică cu structură şi organizare aleatorii, bazele de
date conţin resurse informaţionale şi documentare structurate tematic sau după tipologie documentară, grupate pe categorii, colecţii sau
subcolecţii şi prelucrate după standarde şi norme specifice. Multe dintre aceste baze de date sunt întreţinute de către agenţii guvernamentale
sau organizaţii non-profit.
Diferenţa între un director, ghid sau listă de subiecte şi o bază de date este că, dacă în primul caz se semanlează unde anume este
localizată o resursă informaţională, în cel de-al doilea caz, este şi oferită informaţia semnalată. Sistemele de gestiune a bazelor de date oferă
atât gestionarea efectivă a resurselor conţinute, cât şi regăsirea acestora după diferite criterii. Sistemele de regăsire în bazele de date permit
căutare simplă, căutare avansată sau după lista documentelor conţinute (lista periodicelor, în cazul bazelor de date ştiinţifice de periodice,
lista produselor incluse, în cazul bazelor de date comerciale).
Cataloage accesibile pe World Wide Web. Utilizarea TIC în procesele de bibliotecă a dus la evoluţia acestor structuri
infodocumentare în direcţia diversificării produselor şi serviciilor oferite. Catalogul de bibliotecă accesibil prin Internet este cel mai relevant
produs informatic al unei biblioteci. Prelucrarea documentelor, stocarea şi organizarea fondului documentar în sistem automatizat reprezintă
de fapt alcătuirea catalogului electronic de bibliotecă – OPAC-ul (On-line Public Access Catalogue). „OPAC-ul nu este altceva decât o bază
de date bibliografice gestionate de un soft, care asigură îndeplinirea tuturor funcţiilor pe care le realiza sistemul tradiţional de catalogare al
bibliotecii”23. OPAC-ul permite accesul on-line al publicului la baza de date a catalogului, în scopul verificării unor aspecte legate de un
anumit document: existenţa unei anumite lucrări în colecţiile bibliotecii şi, în aceste condiţii, obţinerea tuturor informaţiilor privitoare la
aceasta. Odată cu dezvoltarea sistemelor de informare on-line şi diversificarea categoriilor de beneficiari ai acestora, s-a ridicat problema
metodelor de regăsire a informaţiilor relevante din multitudinea de informaţii pe care sistemul le pune la dispoziţia utilizatorilor. Astfel, este
importantă stăpânirea unei strategii de căutare cu ajutorul căreia să poată fi accesat un catalog on-line sau interogată o bază de date pentru a
răspunde cât mai corect şi eficient la o cerere formulată.
În unele cazuri, interfaţa se prezintă sub formă de meniuri din care utilizatorul selectează opţiunea dorită; acesta este modul de
prezentare utilizat de multe sisteme integrate de bibliotecă, fiind foarte util utilizatorului mai puţin experimentat. Accesul la informaţia
stocată într-un catalog on-line se face printr-o varietate de criterii de regăsire: titlu, autor (autor persoană fizică/autor colectiv), sistem de
clasificare, cuvânt (cuvânt din: titlu, subiecte, ...), elemente de identificare locale (cota, inventar, cota de raft), date de publicare (an, editură,
loc), colecţie/serie, tipul documentului (carte, revistă, CD-ROM, microfişă, microfilm, casetă audio sau video etc.), ISBN/ISSN; limba de
redactare a materialului; indici relevanţi pentru anumiţi utilizatori OPAC (ex.: numărul de înregistrare a referinţelor din alte baze de date,
accesibile prin OPAC).
Dacă primele trei elemente de identificare sunt prezente în orice sistem de regăsire a informaţiilor, posibilitatea accesării bazelor de
date după celelalte criterii depinde de performanţele soft-ului integrat de bibliotecă utilizat. Toate aceste criterii de căutare pot fi combinate
în diverse forme, în funcţie de cererile de regăsire. „Regăsirea informaţiilor se realizează printr-un proces etapizat, de dialog între utilizator şi
sistem, proces de tipul întrebare-răspuns, asistat prin mesaje „help” şi mesaje de eroare”24.
De asemenea, întâlnim în literatura de specialitate şi termenul de hypercatalog care defineşte acele catoaloage sau baze de date
care asimilează, alături de înregistrările obişnuite, hyperdocumente sau documente care permit legăturile din text şi către alte documente prin
intermediul link-urilor şi oferă posibilităţi de regăsire a informaţiei atât prin navigare cât şi prin multiple criterii de regăsire. Hipercataloagele
pot rezulta şi din federalizarea mai multor cataloage şi baze de date. Hipercataloagele au o serie de caracteristici care pot fi exprimate
astfel25: permit browsing-ul şi navigarea ca modalităţi principale de consultare a catalogului, dar oferă şi posibilitatea efectuării unei căutări
tradiţionale în care utilizatorul trebuie să specifice ceea ce doreşte; au posibilităţi alternative de prezentare şi ilustrare a structurilor relaţiilor
existente în bazele de date; au disponibile modele ale utilizatorului atât stereotipe, cât şi individuale pentru a facilita adaptarea dialogului la
tipurile de utilizatori şi de cereri; conţin informaţii mai numeroase şi mai diverse decât OPAC-ul; sunt dinamice şi flexibile.
WorldCat (http://www.worldcat.org/) este un asemenea hypercatalog care oferă acces la peste 1,5 miliarde de înregistrări din peste
10.000 de biblioteci din întreaga lume.

Metodologia regăsirii informaţiei pe Internet

Regăsirea informaţiei în mediul digital are la bază aceleaşi principii şi aceleaşi metode şi tehnici ca în regăsirea informaţiei în
sistemele tradiţionale de informare şi documentare. Metodologiile utilizate în Internet s-au dezvoltat din metodologiile de regăsire
tradiţionale, prin asimilarea cunoştinţelor şi competenţelor specifice TIC.
Metodologia de căutare presupune înţelegerea a ceea ce este din punct de vedere fizic Internetul, cunoştinţe de bază privind
arhitectura şi funcţionarea, ce sunt URL, serviciile de bază; cunoştinţe generale privind instrumentele ce au fost dezvoltate pentru a facilita
căutarea de resurse informaţionale; recunoaşterea tipului de resursă informaţională găsită: adresă, aplicaţie IT, articol, raport, documentaţie
comercială, liste sau forumuri de discuţii, bibliografie etc.; cunoaşterea delimitărilor spaţiu public/ spaţiu privat în domeniul surselor de
informare (nu tot ce se poate găsi pe Internet este gratuit şi, în plus, este necesară o deontologie a utilizării informaţiilor).
Pentru a găsi o resursă informaţională considerată utilă pentru satisfacerea unei nevoi de informare, un utilizator trebuie să urmeze
o metodologie de căutare care, la nivel intuitive, ar putea fi însemna că trebuie să îşi precizeze: ce caută?, unde caută?, cum caută?, cum
selectează, cum evaluează, cum utilizează resursele găsite?
Ce conduce o persoană la căutarea de informaţii? Existenţa unei probleme de rezolvat, a unui obiectiv de atins şi constatarea unei stări
anormale de cunoaştere, insuficiente sau inadecvate. Distingem în utilizarea resurselor informaţionale şi documentare utilizatorii şi non-utilizatorii.
Non-utilizatori sunt persoanele care nu fac niciodată apel la un sistem de informare. Aceasta nu înseamnă că ei nu au nevoie de informare, dar ceea ce
se încearcă a se dovedi este că nevoia de informare, când există, este o nevoie derivată, comandată pentru realizarea unei nevoi mai importante. În
categoria utilizatorilor distingem o gamă largă de modalităţi de utilizare a informaţiei derivate, din nivelul de instruire al acestora în regăsirea şi
utilizarea informaţiei. Două mari clase de nevoi de informare, ambele derivate din nevoi fundamentale, sunt luate în considerare: nevoia de informare
privind cunoaşterea şi nevoia de informare privind acţiunea.
Formularea unei întrebări sau a unei cereri de informare într-un sistem de regăsire a informaţiei este un demers cognitiv care se
face în funcţie de sursa şi de instrumentul de căutare folosit şi are în vedere următoarele etape: definirea caracteristicilor întrebării prin
precizarea tipului de informaţie sau obiect digital care se caută (un server Web, un articol, o adresă, un catalog de bibliotecă etc.), în ce spaţiu
lingvistic etc.; definirea contextului întrebării determinate de cunoaşterea domeniului, a factorilor implicaţi în construirea unei valori
adăugate, a instituţiilor implicate etc.; punerea în relaţie a întrebării cu un ansamblu de instrumente de căutare şi cu sursele disponibile;
luarea în considerare a particularităţilor şi a limitelor instrumentelor de căutare şi formularea crererii de informare.
O resursă de informare poate fi localizată ca parte componentă a unui document (de exemplu articolul dintr-un periodic); ca
document într-o bază de date sau document pe un site web, ca document într-o structură de informare şi documentare sau pur şi simplu se
presupune sau se ştie că se găseşte în spaţiul web, fără a fi localizată precis. Când se vorbeşte de spaţiul web, sunt avute în vedere tipologia

23
MARINESCU, Nicoleta. Biblioteca, de la tradiţie la modernitate. Iaşi: Editura Astel Design, 1999. p. 98.
24
Ibidem. p. 99.
25
TÎRZIMAN, Elena; ERICH, Agnes. Op. cit. p. 107.
107
documentară, produsele şi serviciile prezentate în capitolul anterior, dar şi aşa-numitul web invizibil. Web-ul invizibil se referă la paginile
web nelocalizate sau neindexate de instrumentele de căutare, precum pagini web care nu au niciun link către vreo altă pagină web, pagini
care nu sunt delarate de către realizatori sau realizate cu tehnologii proprietar nerecunostute de tehnologiile Internet, pagini pe care motoarele
de căutare le filtrează şi le elimină la indexare, pagini realizate de utilizatori prin completare de formulare sau prin tehnologii javascript de
modificare a conţinutului.
Cum anume poate fi regăsită efectiv o resursă de informare ţine de strategiile şi tehnicile utilizate. În cazul în care se cunoaşte
localizarea precisă a resursei, se poate accesa prin adresa URL, tastată în bara de adrese a interfeţei browserului. În cazul în care resursa
informaţională nu poate fi localizată precis sau se doreşte regăsirea a mai multor surse dintr-un domeniu sau subordonate unui subiect, se
poate realiza regăsirea prin intermediul instrumentelor de regăsire specializate. Regăsirea informaţiei în mediul digital este un demers
cognitiv şi tehnologic care poate avea mai multe niveluri26:
- interogarea simplă care semnifică lansarea unei solicitări de regăsire în termeni generali, imprecis elaborată, fără conturarea precisă a
nevoii de informare; cel mai adesea se utilizează motoarele generale de căutare;
- interogarea într-un domeniu al cunoaşterii umane care semnifică solicitarea de regăsire a resurselor de bază sau considerate importante dintr-un
domeniu al cunoaşterii umane; sunt utilizate motoarele de căutare generale, specializate, anuarele sau directorele de resurse;
- explorarea care semnifică solicitarea de regăsire prin care sunt puse în concordanţă cele mai pertinente surse de informare cu o temă de
cercetare formulată precis şi care răspunde unei nevoi de informare; sunt utilizate motoarele de căutare generale, specializate, anuarele sau
directorele de resurse, precum şi cataloagele şi bazele de date;
- navigarea care semnifică modalitatea de acces şi selectare a resurselor informaţionale legate între ele prin link-uri, prin trecerea de la un
document la altul, în scopul rafinării cercetării şi al reţinerii doar a resurselor pertinente;
- căutarea propriu-zisă care semnifică regăsirea prin utilizarea opţiunilor şi restricţiilor instrumentelor şi sistemelor de regăsire, în scopul
regăsirii celor mai pertinente resurse de informare, adaptate unei nevoi de informare clar precizată şi formulată.
În vederea obţinerii unor rezultate cât mai relevante, trebuie formulată cererea de regăsire în acord cu specificul fiecărui instrument
de căutare, în sensul alegerii unor cuvinte concrete care să exprime subiectul, evitându-se cuvintele comune care ar produce confuzii sau
răspunsuri inutile; utilizarea sintaxei adecvate, respectarea ortografiei etc. Este recomandat să fie citite instrucţiunile din secţiunea “Help” a
instrumentului de căutare folosit.
Tehnicile de căutare 27se pot dezvolta pornindu-se de la opţiunile căutare simplă sau căutare avansată. Căutarea simplă are în
vedere utilizarea unui număr limitat de criterii şi opţiuni de regăsire, iar căutarea avansată are în vedere utilizarea unui număr extins de
opţiuni de căutare, precum şi combinarea acestora. Şi într-un caz şi în celălalt sunt avute în vedere tehnicile de utilizare a descriptorilor sau a
cuvintelor cheie, utilizarea operatorilor booleeni, extinderea sau limitarea căutării şi posibilitatea ordonării rezultatelor în funcţie de criteriile
specificate.
Utilizarea cuvintelor cheie. Există câteva reguli pentru a alege cuvintele cheie utilizate atunci când se folosesc motoarele de
căutare: se folosesc cuvinte care exprimă cât mai exact informaţia care se doreşte; nu se folosesc cuvinte prea uzuale, pentru că rezultatul va
fi neconcludent din cauza numărului mare de resurse regăsite; se recomandă folosirea sinonimelor şi, în cazul în care motorul de cercetare
permite, se vor folosi operatorii booleeni; se folosesc variaţii ale aceluiaşi cuvânt; în cazul în care s-au obţinut prea multe rezultate atunci
trebuie aleasă o formă particulară; dacă s-au obţinut prea puţine rezultate, atunci se recomandă utilizarea unei forme mai generale; se folosesc
fraze între ghilimele pentru a regăsi exact fraza specificată.
Căutările booleene sunt cele ce folosesc operatori logici de tipul AND (ŞI), OR (SAU) sau NOT (NU). Aceştia permit formularea
de cereri mai precise prin combinarea mai multor cuvinte sau fraze cuprinse între ghilimele. Atunci când se specifică o listă de cuvinte, un
motor de căutare verifică toate resursele ce conţin acele cuvinte. Cererile de tip booleean permit specificarea modului cum motorul de căutare
combină acele cuvinte:
- Operatorul AND se foloseşte pentru legarea a două sau mai multe concepte diferite pentru a restrânge căutarea, pentru că motorul va afişa
ca răspunsuri doar acele pagini Web care conţin toate cuvintele legate prin acest operator booleean;
- Operatorul booleean OR, între termenii de căutare, va lărgi aria căutării. Acesta leagă două sau mai multe concepte asemănătoare sau care
fac referire la acelaşi subiect. Paginile oferite ca răspuns vor afişa cel puţin unul din termenii de căutare şi prin urmare vor fi mai multe la
număr;
- Operatorul NOT este folosit pentru excluderea din căutare a unuia sau a mai multor termeni. Unele motoare de căutare cer introducerea
unei particule AND (ŞI) în faţa lui NOT (NU). În acest caz, o cerere de căutare ar trebui exprimată astfel: bibliotecă ŞI NU
biblioteconomie.
Logica booleeană intercalată presupune includerea operatorilor AND şi OR într-o expresie de căutare. Dacă se doreşte regăsirea
unui termen împreună cu un altul redat prin sinonime, atunci motorul de căutare trebuie să-l găsească întâi pe acesta, şi apoi să recombine
aceste rezultate cu primul termen. Pentru aceasta se vor folosi parantezele pentru tastarea termenilor sinonimi din sintagma de căutare. În
exemplul colecţie şi (carte OR monografie), parantezele arată că mai întâi va fi procesat carte OR monografie, iar rezultatele vor fi
combinate cu colecţie. Dacă nu ar fi folosite parantezele, motorul de căutare ar căuta de la stânga la dreapta. Ar fi găsite mai întâi toate
paginile care conţin şi termenul colecţie, şi termenul carte, iar apoi toate paginile în care se regăseşte cuvântul monografie.
Operatorii booleeni impliciţi sau operatorii pseudo-booleeni sunt cei care înlocuiesc operatorii booleeni AND şi NOT. În
majoritatea motoarelor de căutare care au această trăsătură se tastează semnul „+” înaintea unui cuvânt sau a unei sintagme care trebuie să
apară în paginile Web oferite ca răspuns, precum şi semnul „–“, înaintea unui cuvânt sau a unei sintagme care nu trebuie să apară în
document.
Căutarea unei expresii. O expresie este o înlănţuire de cuvinte care trebuie să apară unul lângă celălalt. Se foloseşte acest tip de
căutare atunci când cuvintele căutate trebuie să apară unul lângă celălalt şi în ordinea în care au fost tastate. Majoritatea motoarelor de
căutare cer ghilimele duble pentru a face diferenţa dintre o expresie şi un cuvânt ce trebuie căutat de unul singur. Căutarea printr-o expresie
este cea mai utilă trăsătură de căutare, deoarece aceasta face ca şansele de găsire a unor rezultate relevante să sporească.
Operatorii de proximitate. Operatorii de proximitate sunt cuvintele de tipul NEAR sau WITHIN. Plasând între cele două segmente
de căutare cuvântul NEAR, se vor obţine rezultate mult mai bune decât dacă termenii ar fi apărut în acelaşi document, dar probabil la câteva
pagini unul de celălalt. Acest tip de căutare se cheamă proximity searching. Această metodă presupune şi utilizarea operatorului de
proximitate ADJ, care impune regăsirea informaţiilor în care termenii de căutare sunt adiacenţi.
Trunchierea este procesul de căutare a formelor multiple ale unui cuvânt. Prin această metodă de căutare, paginile oferite ca
răspuns vor cuprinde şi formele de plural sau cele derivate din rădăcina termenului de căutare. Majoritatea motoarelor de căutare permit
trunchierea termenilor de căutare, prin tastarea unui asterisc (*) la sfârşitul cuvântului rădăcină. Este recomandabilă consultarea paginii cu
sfaturi pentru motorul de căutare folosit, pentru a se vedea ce simbol trebuie utilizat. Acest simbol mai poate fi şi de tipul „?” sau „$”.
Trunchierea la dreapta cuvântului se aplică pentru regăsirea referinţelor ce includ formele de plural şi termeni ce derivă din rădăcina
cuvântului respectiv. De exemplu: trunchierea aplicată termenului BIBLIO* va determina regăsirea tuturor informaţiilor care conţin întreaga

26
ACCART, Jean-Philippe. RETHY, Marie-Pierre. Le Metier de Documentaliste. Paris: Edition du Cercle de la Librairie. 2008. p. 81.
27
Apud TIRZIMAN, Elena; ERICH, Agnes. Op cit. p. 82-87.
108
familie de cuvinte şi formele de plural ce derivă din el: BIBLIOTECA, BIBLIOTECAR, BIBLIOLOGIE, BIBLIOGRAFIE, BIBLIOFILIE
etc. Unele motoare de căutare trunchiază automat cuvintele, caz în care trunchierea este o setare prestabilită a instrumentelor de căutare.
Specificarea unui câmp. Paginile Web pot fi segmentate. Aceste segmentări sau câmpuri includ titluri, URL-uri, texte, rezumate
sau adnotări, dacă acestea există. Căutarea unui câmp reprezintă capacitatea de limitare a căutării la anumite câmpuri, lucru ce duce la
accelerarea procesului de regăsire a informaţiei dorite şi la creşterea probabilităţii ca datele găsite să aibă o relevanţă sporită.
Regimul majusculelor. Case sensitivity este o trăsătură importantă, în special dacă se caută substantive proprii. Unele motoare de căutare
recunosc scrierea cu litere mari, însă altele nu. Dacă un motor de căutare recunoaşte majusculele, căutarea poate fi mai exactă, mai ales dacă forma
substantivului propriu ar putea desemna şi un substantiv comun, atunci când nu ar fi scrisă cu majusculă iniţială.
Căutarea unui concept. Acţiunea de concept searching are loc atunci când un motor de căutare caută automat pagini Web care conţin
termeni asemănători cu cei scrişi în căsuţa de căutare. Unul din instrumentele de căutare care are această caracteristică este Excite.
Limitarea prin dată. Unele motoare de căutare permit căutarea paginilor Web care au fost adăugate bazelor de date între anumite date
calendaristice. Datorită acestei facilităţi, se pot găsi uşor doar acele pagini introduse în ultima lună, ultimul an, într-un anumit an etc.
Afişarea rezultatelor căutării. Felul în care un motor de căutare afişează rezultatele ajută utilizatorul să se decidă asupra celui mai
potrivit din punctul său de vedere. Următoarele trăsături sunt comune multor motoare de căutare, dar sunt şi caracteristici de afişare specifice
unui anumit motor de căutare. Majoritatea motoarelor de căutare stabilesc relevanţa fiecărei pagini Web şi aranjează rezultatele de la cel mai
relevant la cel mai puţin relevant. Aceasta se numeşte aranjarea după relevanţă. Fiecare motor de căutare are propriul său algoritm de
stabilire a relevanţei, dar de obicei aceasta se stabileşte în funcţie de frecvenţa cu care cuvintele tastate în căsuţa de căutare apar în paginile
Web. La unele motoare de căutare, un document este considerat mai relevant atunci când cuvintele apar în anumite câmpuri, de exemplu în
titlu sau în rezumat. La alte motoare de căutare relevanţa se stabileşte împărţind frecvenţa cu care cuvintele apar în pagini Web la numărul
total de cuvinte din pagină. Se obţine astfel un procentaj şi pagina cu cea mai mare valoare apare prima pe listă.
Adnotări sau rezumate. Unele motoare de căutare includ scurte paragrafe descriptive pentru fiecare pagină găsită. Aceste adnotări
sau rezumate pot ajuta utilizatorul în luarea hotărârii de a deschide sau nu pagina de Web respectivă. Această metodă este importantă mai
ales în cazul paginilor Web care nu au titlu sau titlul nu descrie pagina în detaliu.
Rezultate per pagină. În cazul unora dintre motoare de căutare, opţiunea results per page permite utilizatorului să aleagă câte
rezultate vrea afişate într-o pagină de răspuns. Acest lucru îl ajută să economisească timp pentru că de multe ori navigarea din pagină în
pagină pentru rezultate durează.
Sortarea rezultatelor. Unele servicii permit alegerea modului de sortare a rezultatelor după relevanţă, URL, locaţie, organizare,
foldere etc.
Detectarea duplicatelor. Regăsirea în rezultatele unei căutări a aceloraşi pagini Web nu este ceva neobişnuit. Unele motoare de
căutare detectează aceste duplicate şi le înlătură. Duplicate detection este o trăsătură comună în cazul metamotoarelor de căutare.
Relevanţa căutării este dată de competenţele de formulare a solicitării de către utilizator dar şi de performanţele sistemului de
regăsire. Evaluarea unui sistem de regăsire a informaţiilor se face prin calcularea rapoartelor ce definesc precizia şi recall-ul:
- Precizia se calculează ca fiind fracţie între numărul de informaţii relevante regăsite per numărul total de informaţii relevante din sistem,
înmulţit cu 100;
- Recall-ul se defineşte ca fiind raportul dintre numărul de informaţii relevante regăsite şi numărul total de informaţii din sistem, înmulţit cu
100.
În cazul în care se obţin, în urma căutării, un număr foarte mare de informaţii dar puţine dintre acestea sunt relevante pentru
căutare, avem „low precision/high recall” („precizie scăzută/rezultate multe”). În cazul în care, în urma căutării, se obţine un număr mai mic
de informaţii dar acestea sunt relevante, avem „high precision/low recall” (precizie înaltă/rezultate puţine).
Ideal ar fi ca atunci când se introduce o expresie de căutare, instrumentul de căutare să regăsească toate documentele relevante de
care utilizatorul are nevoie. Aceasta se numeşte „high precision/high recall” (precizie înaltă/rezultate multe).
Răspunsurile unui sistem de regăsire la o solicitare de informare trebuie să fie selectate şi evaluate pentru a se reţine doar acele
resurse care corespund cât mai precis nevoii de informare. Utilizatorul realizează selectarea şi evaluarea ţinând cont de o serie de criterii,
precum notorietatea şi prestigiul autorului, importanţa instituţiei editoare, relevanţa resursei din punctul de vedere al pertinenţei conţinutului
informaţional, al actualităţii, al nivelului de prezentare, care poate fi general sau de profunzime, al limbii etc.

Test 3

1. Realizaţi un eseu despre importanţa managementului documentelor

2. Enumeraţi sistemele informatice care gestionează conţinutul informaţional

Test 4

1. Alegeţi sistemele şi instrumentele de organizare şi reprezentare a informaţiilor şi documentelor pe web:

a) Browsere b) Motoare de căutare; c) Instrumente de meta-căutare; d)Directoare de resurse Internet şi WWW;
e) Sisteme de regăsire în baze de date; f) Cataloage accesibile pe World Wide Web.
2. Browserele sunt:
a) sisteme de operare b)aplicaţii de contabilitate c)software de căutare d)software de nmavigare pe internet
3. Software-ul care ordonează, într-un index sau bază de date index, resursele semnalate de robotul de căutare se numeşte:

EVALUARE 4

Căutați pe web informaţii despre desene animate.Prezentați rezultatele căutării sub forma:
- Scrieți numele primului desen animat românesc, realizat în anul 1920.
- Copiați o o imagine cu personaje de desen animat din Clubul lui Mickey Mouse, adresa unei pagini web care permite vizionarea
online a unui film cu aceste personaje, precum și adresa paginii web de pe care ați copiat imaginea menționată.
Notă: După ce redactați cerințele cu numele și prenumele dumneavoastră precum și clasa respectivă printați-le pentru evaluare.

EVALUARE 5

1. Dintre următoarele, NU este un tip de virus::

a.cal troian (troian horse), b. navigator (Browser), c. rezident (resident). d. vierme (worm).
2. 1 MB este echivalent cu::
a. 10 B b. 1000 B c. 220 B d. 21000 B
3. Scrieți combinația implicită de taste care poate fi utilizată pentru a închide o aplicație curentă.

109
 4. Enumeraţi trei servicii care permit conversația în timp real (chat, voce etc) prin Internet și precizați un avantaj al utilizării uneia
dintre ele, comparativ cu cealaltă
5. Precizați un tip de memorie internă a calculatorului și o caracteristică a acestuia.

EVALUARE 6
Dezvoltarea capacitǎţilor intelectuale

1. Ai 100 RON și trebuie să cumperi 100 de capete de bovine ținând cont că trebuie să cumperi cel puțin un cap din fiecare și că :
1vițel =0,5 RON ,1 vacă =5RON și 1 bou =10 RON și trebuie cheltuiți exact 100 RON și cumpărate exact 100 de capete.
Propuneți modul de rezolvare.
2. Aveți 10 lăzi. Fiecare ladă conține câte 10 portocale. Fiecare portocală cântărește 100 g în afară de una care conține tot 10
portocale dar care cântăresc doar 90 g. Dintr-o singură cântărire, care ladă este cea cu portocale mai ușoare? (cântărirea se
efectuează cu ajutorul unui cântar, nu al unei balanțe). Propuneți modul de rezolvare.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. ACCART, Jean-Philippe. RETHY, Marie-Pierre. Le Metier de Documentaliste. Paris: Edition du Cercle de la Librairie, 2008.
2. ANNET, Dominique. Web & Dirigeants. Liège: EdiPro, 2008.
3. BALPE, Jean-Pierre. Hyperdocuments, hypertextes, hypermédias. Paris: Eyrolles, 1990.
4. BALPE, Jean Pierre, LELU, Alain. Techniques avancées pour l’hypertexte. Paris: Hermes, 1996.
5. BENSAUDE, Alain. Supervision des flux d’échanges d’information dans les forums électroniques. În: Communication, Societé et
Internet. Paris: L’Harmattan, 1998.
6. CARTIER, Michel. Le nouveau monde des infrastructure. Quebec: Fides, 1997.
7. CURTIL, Cedric. La carte française des inforoutes. Paris: Hermès, 1996.
8. Dictionnaire de l’informatique. Le vocabulaire normalise. Paris: AFNOR, 1997.
9. DURAND, Alain; LAUBIN, Jean-Marc; LELEN MERVIEL, Sylvie. Vers une clasification de procedes d’interactivite par niveaux
carreles aux donnes . În: Hypertextes et Hypermedias: Actes de la 4e Conference Internationale Hypertextes et Hypermedias- realisation,
outils et methodes, sept. 1997. Paris: Hermes, 1997.
10. FRAISSEL, Sylvian. Un approche systematique pour la conception de documents hypermedias. În: Hypertextes et Hypermedias: Actes
de la 4e Conference Internationale Hypertextes et Hypermedias- realisation, outils et methodes, sept. 1997. Paris: Hermes, 1997.
11. La gestion des documents numeriques des etablissements universitaires du Quebec. Conference des recteurs et des principaux des
universites du Quebec. Montreal, 2004.
12. Imperativele e-Guvernării/ OECD-Studii despre e-Guvernare. Bucureşti: Editura AISTEDA, 2004.
13. Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE) 802.11 standards
14. Internet Governance. Infrastructure and Institutions. Edited by Lee A. Bygrave and Jon Bing. New York: Oxford University Press, 2009.
15. LE LOAREN, Pierre. Indexation automatique, recherche d’information et évaluation. În: Le traitement électronique du document. Cours
INRIA, Aix-en-Provence, 3-7 octombre, 1994. Paris: ADBS, 1994.
16. MARCOUX, Yves, SEVIGNY, Martin. Why SGML? Why Now? În: Journal of The American Society for Informatrion Science. Vol.
48, nr. 7, 1997.
17. MARINESCU, Nicoleta. Biblioteca, de la tradiţie la modernitate. Iaşi: Editura Astel Design, 1999.
18. MARLAND, Michael. Information skills in the secondary curriculum : the recommendations of a working group sponsored by the
British Library and the Schools Council. London : Methuen Educational, 1981.
19. NISONGER, Thomas E. Evaluation of library. Collections, Access and Electronic Resources. Westport, Connecticut, London : Libraries
Unlimited, 2003.
20. POTIN DE MATTOS, Renata; NICOLETTI, Maria do Carmo. Lios: a tool for supporting evaluation in WWW. În: Hypertextes et
Hypermedias: Actes de la 4e Conference Internationale Hypertextes et Hypermedias - realisation, outils et methodes, sept. 1997. Paris:
Hermes, 1997.
21. QUINT, Vincent. Edition de documents structures. În: Le traitement electronique du document. Cours INRIA, 3-7 oct. 1994. Paris:
ADBS, 1994.
22. RONCHI, Alfredo M. eCulture. Cultural content in the Digital Age. London, New York: Springer, 2009. (disponibil şi în Google Books).
23. ROST, Johann. E-Commerce. Bucureşti: Editura Politehnica Press, 2008.
24. TÎRZIMAN, Elena. Colecţii şi biblioteci digitale. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2011.
25. TÎRZIMAN, Elena. Digitization and Online Communication of Library Documents. European and National Perspectives. În:
Contribution to Library Progress. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2009.
26. TÎRZIMAN, Elena. Procesele de bibliotecă: abordare în contextul utilizării noilor tehnologii. Bucureşti: Editura Universităţii din
Bucureşti, 2000.
27. TÎRZIMAN, Elena. Resurse informaţionale şi digitale electronice. Aspecte privind construcţia, achiziţia, prelucrarea, utilizarea,
conservarea, conservarea, arhivarea. În: Cercetare şi dezvoltare în Bibliotecile Naţionale ale României şi Republicii Moldova: volum de
lucrări ştiinţifice. Bucureşti, Chişinău: Editura BNR, Editura BNRM, 2008.
28. TÎRZIMAN, Elena. Utilizarea Noilor Tehnologii ale Informării şi Comunicării în mediul universitar: aspecte ale formării unei culturi
informaţionale. Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti. 2002.
29. TÎRZIMAN, Elena; ERICH, Agnes. Informaţie şi document în Societatea Cunoaşterii. Târgovişte: Editura Bibliotheca, 2007.

110
 DISCIPLINELE DE BACAULAUREAT

Proba A Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română

Proba C Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională

Proba D Evaluarea competenţelor digitale

Proba Ea (scrisă) Limba şi literatura română

Proba obligatorie a profilului:

Proba Ec (scrisă)
ISTORIE

Proba la alegere a profilului:

GEOGRAFIE
FILOSOFIE
Proba Ed (scrisă)
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
PSIHOLOGIE
SOCIOLOGIE

111
 CUPRINS

Cuvânt înainte................................................................................................................................................ 1
Extras din regulamentul de organizare cursuri F.R....................................................................................... 1
Planul-cadru pentru învăţământul cu frecvenţă redusă.................................................................................. 2
Capitolul 1. Limba şi literatură română......................................................................................................... 3
Capitolul 2. Limba engleză............................................................................................................................ 14
Capitolul 3. Limba franceză.......................................................................................................................... 22
Capitolul 4. Matematică................................................................................................................................ 31
Capitolul 5. Istorie......................................................................................................................................... 44
Capitolul 6. Geografie.................................................................................................................................... 57
Capitolul 7. Filosofie...................................................................................................................................... 66
Capitolul 8. Educaţie artistică........................................................................................................................ 73
Capitolul 9. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor................................................................................ 75
Capitolul 10. Tehnici de analiză a textului literar – CDŞ.............................................................................. 86
Capitolul 11. Educaţie socială – CDŞ............................................................................................................ 94
Capitolul 12. Deprinderi de muncă intelectuală – CDŞ................................................................................. 101
Disciplinele de bacalaureat............................................................................................................................ 111