Neagu Isabela-Andreea

Morbiditatea și mortalitatea prin cancer în țările Uniunii Europene

Cuprins

Introducere

Cap. 1 Patologie tumorală

1.1 Definiți, terminologie, clasificare

1.2 Factori de risc implicați în patologie tumorală

Cap. 2 Cancerul ca problemă de sănătate globală

2.1 Cancerul ca povară a bolii în populație pe plan mondial

2.2 Obiectivele de dezvoltare durabilă până în 2030 referitoare la cancer

2.3 Strategii și intervenții de reducere a morbidității și mortalității prin

cancere(depistare precoce, screening, programe de sănătate)

Cap. 3 Morbiditate și mortalitate prin cancer în țările UE

3.1 Introducere

3.2. ……..
Neagu Isabela-Andreea

Introducere

Cancerul este a doua cauză principală de deces la nivel mondial după bolile
cardiovasculare. Cancerul pulmonar, de prostată, colorectal, de stomac și de ficat sunt cele mai
frecvente tipuri de cancer la bărbați, în timp ce cancerul de sân, colorectal, pulmonar, de col
uterin și tiroidian sunt cele mai frecvente în rândul femeilor.

Povara cancerului continuă să crească la nivel mondial, exercitând o presiune fizică,

emoțională și financiară enormă asupra indivizilor, familiilor, comunităților și sistemelor de
sănătate. Multe sisteme de sănătate din țările cu venituri mici și medii sunt cel mai puțin pregătite
să gestioneze această povară, iar un număr mare de pacienți cu cancer la nivel mondial nu au
acces la un diagnostic și la un tratament de calitate în timp util. În țările în care sistemele de
sănătate sunt puternice, ratele de supraviețuire pentru multe tipuri de cancer se îmbunătățesc
datorită depistării precoce accesibile, tratamentului de calitate și îngrijirii de supraviețuire.

În Uniunea Europeană cancerul de sân rămâne cel mai diagnosticat cancer cu aproximativ
380.000 de cazuri(99% dintre acestea afectând femeile), ceea ce reprezintă aproximativ 13,8%
din toate diagnosticele de cancer. Acesta este urmat de cancerul colorectal apoi cancerul de
prostată și cancerul pulmonar. Se estimează că cele mai frecvente patru cauze de deces cauzate de
cancer în UE sunt cancerul pulmonar (19,5% din toate decesele cauzate de cancer), urmat de
cancerul colorectal (12,3%), cancerul de sân (7,5%) și cancerul pancreatic (7,4%).

Ratele de incidență mai mari sunt înregistrate în țările din vestul și nordul UE (peste 640
de cazuri noi la 100.000 de persoane), în timp ce în țările din estul UE se observă rate de
mortalitate mai mari (peste 300 de decese la 100.000 de persoane). Aceste diferențe geografice
pot fi influențate de prevalența factorilor de risc cheie pentru anumite tipuri de cancer, de punerea
în aplicare eficientă a planurilor naționale de control al cancerului, de implementarea eficientă a
programelor de screening pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal, precum și de
variațiile în practicile de diagnosticare.

De continuat
Neagu Isabela-Andreea

Cap. 1 Patologie tumorală

1.1 Definiții, terminologie, clasificare

Cancerul este definit ca fiind un grup de boli în care celulele maligne cresc necontrolat și se
răspândesc în alte părți ale corpului.(1)

Cancerul apare printr-o serie de alterări somatice în ADN care au ca rezultat o proliferare
celulară necontrolată implicând de cele mai multe ori modificări de secvență în ADN(mutații).
Acestea pot apărea ca urmare a unor erori de replicare aleatoare, a expunerii la agenți cancerigeni
(de exemplu, radiații) sau procese de reparare a ADN-ului defectuoase.(2)

Pe lângă termenul generic de „cancer”, folosit de majoritatea oamenilor, există un alt termen
mai tehnic: neoplazie. Neoplasia(neo = nou, palsia = țesut sau celule) sau neoplasm înseamnă
literalmente țesut nou în limba greacă. Un alt termen pentru cancer este ,,tumoare malignă”.
Tumoare înseamnă „umflătură” sau „masă” iar în acest caz se referă la o masă de celule noi
nestructurate, care nu au nici un scop cunoscut în funcția fiziologică a organismului. (4)

Tumorile se clasifică în:

A. Tumori benigne(necanceroase).

În cazul în care celulele sunt necanceroase, tumora este considerată ca fiind benignă. Aceasta
nu va invada țesuturile din apropiere și nu se va răspâni în alte zone ale organismului. O tumoare
benignă este mai puțin dăunătoare dacă nu este prezentă în apropierea unor organe, nervi, vase de
sânge, țesuturi deoarece poate crește foarte mare și astfel poate apăsa pe țesuturile din apropiere
sau poate sa blocheze canalele. Îndepărtarea acestora se face chirurgical iar după îndepărtare, de
obicei, nu reapar.

B. Tumori maligne(canceroase)

„Malign” înseamnă că tumora este formată din celule canceroase și aceasta poate invada
țesuturile din apropiere. Unele celule canceroase se pot muta în fluxul sanguin sau în ganglionii
limfatici, unde se pot răspândi în alte țesuturi din organism - acest lucru se numește metastază.
Cancerul poate apărea oriunde în organism, inclusiv în plămâni, sâni, intestine, organe de
reproducere, piele, sânge. (5)
Neagu Isabela-Andreea

Cele mai frecvente cauze de deces prin cancer sunt cancerele de:

 Plămân (1,76 milioane de decese)

 Colorectal (862 000 decese)
 Stomac (783 000 decese)
 Ficat (782 000 decese)
 Sân (627 000 decese)

1.2. Factori de risc implicați în patologia tumorală

Asocierea cancerului cu un anumit stil de viață sau de expunerea la anumiți factori se

făcea chiar din anii 1700 când s-a observat o asociere a cancerului nazal cu tututnul de prizat. În
prezent este estimat faptul că peste jumătate din totalul deceselor cauzate de cancer și mai mult
de 40% din cazurile de cancer raportate în 2014 au fost provocate de factori de risc de cancer
posibil de prevenit. Agenții cancerigeni pot proveni din surse endogene sau factori externi cum ar
fi substanțele chimice, radiațiile sau infecțiile cu virusuri, bacterii sau paraziți. Acești agenți pot
aduce mutații ADN sau leziuni cromozomale.(6)

Printre cei mai importanți factori de risc implicați în patologia tumorală se enumeră:

1. Factori fizici

a. Radiații ionizante

Acestea sunt printre cele mai menționate cauze cancerigene care pot induce tumori în
toate organele în care cancerul apare spontan. Pe la jumătatea secolului al XX-lea au apărut
primele rapoarte cu privire la nocivitatea radiațiilor ionizante în urma observațiilor copiilor care
au supraviețuit în urma expunerii exploziei bombelor atomice Hiroshima și Nagasaki. De
asemenea, s-a constatat că expunerea gravidelor în cadrul radiografiei de diagnosticare crește
Neagu Isabela-Andreea

riscul de cancer la copii în copilărie. Acest lucru este dependent de numărul de expuneri și de
doza radiațiilor.

Literatura de specialiate a raportat că procentul cancerelor având drept cauză radiațiile

este de 2-3  iar copii expuși la acestea dezvoltă cel mai adesea cancere osoase, de ficat și
leucemie. Nevoia de radioterapie în cazul pacienților care au deja cancere existente în copilărie
pot crește riscul de cancere secundare. Cercetările au demonstrat, de asemenea, că riscul de
cancer de sân începe să crească la aproximativ 8 ani de la expunerea la radiații ionizante iar
cancerul se dezvoltă adesea înainte de vârsta de 40 de ani.(7)

b. Radiații ultraviolete

Radiațiile ultraviolete sunt cel mai frecvent factor de mediu care afectează pielea.
Expunearea cronică și excesivă la lumina solară poate avea adesea efecte adverse care pot avea
un debut timpuriu cum ar fi eritemul sau arsurile solare și chiar carcinogeneză post-solară. S-a
dovedit că expunerea excesivă crește semnificativ riscul pigmentării sau non-pigmentării în
cancerul de piele(melanom sau carcinom cutanat scuamos). Radiațiile UVB(ultraviolete cu unde
scurte) au o lungime de undă de 280-315 nm fiind de 1000 de ori mai mutagene decât
UVA(radiații ultraviolete cu unde lungi) provocând efecte mutagene directe și imunosupresie
locală la nivelul pielii.

De asemenea, solariul își arată efectele cancerigene deoarece lămpile pentru bronzat
depășesc cu mult dozele la care pielea pielea este vulnerabilă la expunerea la lumina soarelui ceea
ce provoacă defecte ale mecanismelor de apărare. Studiile științifice au arătat că expunerea
prelungită la radiații UV artificiale crește riscul apariției melanomului și a carcinomului scuamos
cutanat. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător deoarece expunerea excesivă la soare și
utilizarea solariului sunt frecvente în rândul tinerilor care cedează ușor în fața imaginii ,, la
modă”a pielii bronzate prezentată în mod atractiv în mass media. (7)

2. Factori chimici

a. Fumatul de tutun
Neagu Isabela-Andreea

Consumul de tutun este la nivel mondial factor de risc care poate fi evitat pentru decesul
cauzat de cancer – provoacă decesul a aproximativ 6 milioane de persoane în ficare an. Produsele
din tutun integral sau parțial din frunze de tutun utilizate pentru a fi fumate, mestecate sau
adulmecate sunt surse de diverși agenți cancerigeni și de alți factori toxici. Preluarea, conservarea
și depozitarea tutunului pot provoca formarea substanțelor cancerigene și anume, aldehide
volatile și formaldehida. Mai mult de 70 de componente ale fumului de tutun sunt considerate a fi
cancerigene pentru animale sau oameni iar 16 dintre acestea sunt recunoscute ca fiind
cancerigene pentru oameni. Cea mai puternică activitate este demonstrată de: benzen,
dimetilnitrozamina, hidrazina, clorura de vinil. De asemenea, au fost descoperite o serie de
substanțe co-carcinogene, adică substanțe care nu au proprietăți cancerigene dar care potențează
procesul neoplazic chiar și cu cantități infime de anumite substanțe cancerigene.

Fumatul țigărilor este cea mai nocivă formă al consumului de tutun iar cercetările
efectuate de Societatea Americană de Cancer arată că fumatul de tutun are o legătură cauzală cu
cel puțin 16 tipuri de cancer. Printre tumorile care pot avea ca și cauză fumatul se numără: tumori
pulmonare, tumorile hematopoietice, ale laringelui, tumori ale esofagului, pancreasului,
rinichiului, cavității nazale, stomac, vezică și cancer de col uterin. Există de asemenea dovezi că
fumatul poate provoca cancer de sân și leucemie la copii. Fumatul pasiv este de asemenea
cancerigen deoarece fumul care se ridică de la vârful țigării aprinse este de 4 ori mai nociv decât
cel inhalat de fumător. De exemplu, într-o încăpere afumată un nefumător inhalează de 4 ori mai
mult dioxid de carbon, de 10 ori mai multe nitrozamine, de 15 ori mai mult benzen și de până la
70 de ori mai mult amoniac de când fumătorii activi de țigară.(7)

b. Alcoolul

Studiile epidemiologice au indicat o legătură cauzală între consumul de alcool și creșterea

riscului de cancer. Consumul de alcool crește riscul de cancer al gurii, gâtului, laringelui,
esofagului, ficatului și de sân. Magnitudinea variază și depinde de cantitatea de alcool consumată,
de tipul de alcool și de alți factori implicați. Unele studii au arătat că consumul unei băuturi
alcoolice pe zi(6-8 g de etalol pur) crește riscul de cancer de sân cu 11, în timp ce două băuturi
pe zi crește riscul de cancer colorectal cu 8. Agenția Internațională pentru Cercetări asupra
Neagu Isabela-Andreea

Cancerului a identificat consumul de alcool ca fiind substanță de clasa I pentru apariția cancerului
hepatic.

Alcoolul sporește apariția neoplaziei prin faptul că acționează direct asupra mucoasei
eliminând componenta lipidică a barierei care înconjoară granularitatea stratului epitelial sau
indirect prin afectarea funcției de detoxifiere a ficatului. Unel cercetări recente au arătat că
utilizarea sistematică și de lungă durată a apei de gură pe bază de alcool este un factor care
contribuie la apariția cancerelor cavității bucale, faringe și laringe de peste 10 ori la fumători, de
peste 5 ori pentru consumatorii de alcool și de până la 5 ori în cazul neconsumatorilor de alcool.
În aceste relații legate de creșterea ricului de cancer la fumători există mai multe mecanisme cum
ar fi: creșterea permeabilității substanțelor cancerigene din fumul de tutun prin mucoasa bucală în
prezența alcoolului, creșterea solubilității substanțelor cancerigene din fumul de tutun în alcool,
creșterea producției de acetaldehidă din oxidarea alcoolului.(7)

c. Alte chimicale

Expunerea la diverse substanțe chimice utilizate în gospodărie, agricultură sau industrie

pot duce de asemenea la mutații genetice și cancer. De exemplu, expunerea la fum, pesticide,
vopsea de păr, anumite medicamente au efecte cancericene.

3. Factori biologici

a. Dieta

Alimetația incorectă și lipsa efortului fizic sunt considerate unele dintre cauzele tumorilor
maligne. Factorii alimentari care predispun la apariția cancerelor sunt: consumul ridicat de
alimente grase, cantitatea insuficientă de fibre alimetare, aportul scăzut de calciu și vitamine și
aportul crescut de sodiu. Acești factori pot duce la apariția cancerului colorectal, de stomac și de
pancreas. S-a constatat și o corelație între excesul de greutate, indicele de masă corporală și riscul
crescut de cancer al intestinului gros și de sân. Alți factori de risc includ deficiențe de vitamina A
și de fier care por duce la cancerul oral.(7)

b. Infecțiile
Neagu Isabela-Andreea

Din ce în ce mai multă atenție este acordată agenților infecțioși care joacă un rol
semnificativ în etiologia cancerului. Expunerea frecventă la infecții crește în mod contiunuu din
cauza acumulării de agenți infecțioși în zonele foarte populate dar și contactul cu animalele poate
fi un rezervor de agenți infecțioși cancerigeni. Date epidimiologice arată că infecțiile cu
Helicobacter pylori sunt asociate cu cancerul gastric, C. pneumoniae cu cancer pulnonar iar
Chlamydia trachomatis este un factor de prezispoziție pentru apariția cancerului de col uterin.
Visurile umane au de asemenea proprități oncogene cum ar fi virusul Epstein-Barr care cauzează
carcinom nazofaringian. În plus s-a demonstrat că la om herpesul uman de tip 8 (HHV8) este
asociat cu sarcomul Kaposi care se dezvoltă în cazul imunosupresiunii dobândit (SIDA). Un alt
virus ce prezintă risc ridicat este virusul papiloma uman (HPV) care are afinitate ridicată pentru
celulele epiteliului scuamos stratificat și pentru membranele mucoase fiind considerat cauză
infecțioază în cancerul de col uterin, de limbă și amigdale.

Infecțiile cu virusurile hepatitei B, C și D (HVB, HVC, HVD) cresc riscul de

carcinogeneză din cauza ușurinței inducerii infecțiilor cronice care pot determina tulburări în
reglarea ciclului celular ducând la malignitate. Hepatocarcinomul primar este asociat în peste
80 de cazuri cu HVB.(7)

c. Ereditatea

Mutațiile genetice moștenite cresc susceptibilitatea de cancer în asociere cu factorii de

mediu. Cercetătorii au asociat mai mult de 50 de sindroame cancerigene ereditare cu mutații în
anumite gene. Dacă în cazul în care un membru al unei familii prezintă simptome ale sindromului
de cancer ereditar, testele genetice pot determina dacă este sau nu purtător al unei dintre acele
mutații. Anumite semne pot indica prezența unui sindrom moștenit cum ar fi cazurile multiple ale
aceluiaș tip de cancer, cancerele care se manifestă la vârste mai tinere(cum ar fi cancerul de
colon) și prezența mai multor tipuri de cancer la un singur individ(cum ar fi prezența cancerului
de sân si ovarian). Un defect genetic moștenit este principala cauză a tumorilor maligne ereditare
printre care se găsesc și genele BRCA2 și BRCA1, acestea fiind corelate cu riscul de cancer
ovarian și cancerul de sân. (6)

d. Hormonii
Neagu Isabela-Andreea

Unii hormoni pot influența într-o varietate de moduri dezvoltarea cancerului.

Hiperinsulinemia este un factor semnificativ de risc de cancer. Deoarece celulele canceroase
supraexprimă de obicei receptorul de insulină și receptorul factorului de creștere, un nivel ridicat
de insulină circulantă poate accelera evoluția tumorilor prin activarea acestor receptori.(6)

e. Lipsa activității fizice

Printre factorii care pot contribui la formarea tumorilor de numără și deficiențele sau lipsa
completă de activitate fizică. Rapoartele recente arată că aceste deficiențe precum și lipsa
completă de activitate fizică pot duce la creșterea nivelului estrogenilor, androgenilor, insulinei ca
factori de creștere. Se adună în mod constant dovezi precum că lipsa activității fizice este legată
în mod direct și indirect de riscul de cancer dar cu toate acestea în prezent cunoștințele despre
această temă sunt încă insuficiente.(7)

Cap. 2 Cancerul ca problemă de sănătate publică

2.1. Cancerul ca povară în populație pe plan mondial

Cancerul este o problemă majoră pentru societate, de sănătate publică și economică în

secolul XXI deoarece acesta Este responsabil pentru aproape un deces din șase și un deces din
patru din cauza bolilor netransmisibile la nivel mondial. Acesta provoacă trei din zece decese
premature la nivel mondial din cauza bolilor netransmisibile (30,3  la persoanele cu vârsta
cuprinsă între 30 și 69 de ani) și este una dintre cele trei cauze principale de deces în această
categorie de vârstă în 177 din 183 de țări. Pe lângă faptul că este un obstacol important în calea
creșterii speranței de viață, cancerul este asociat cu costuri socio- și macro-economice
substanțiale care variază în funcție de tipul de cancer, geografie și sex. (8)
Neagu Isabela-Andreea

Agenția Internațională pentru Cercetare în domeniul Cancerului(IARC) a jucat un rol

important în înființarea registrelor de cancer, a acreditării procedurilor de colectare a datelor,
integrării și raportării constatărilor privind cancerul.

În anul 2022 au fost diagnosticate și raportate aproximativ 20 de milioane de cazuri noi de

cancer la nivel mondial. În figura 1 este pus în evidență faptul că din totalitatea cazurilor de
cancer din anul 2022, 51,1 este reprezentat de: cancerul pulmonar (12,4 ), cancerul de sân
(11,5), cancerul colorectal (9,6), cancerul de prostată (7,3), cancerul de stomac (4,8) și
cancerul hepatic(4,3).

Incidența cancerului la nivel mondial în anul 2022

4.3
4.8

7.3

9.6

49.9

11.5

12.4

ALTELE CANCER PULMONAR CANCER DE SÂN CANCER COLORECTAL

CANCER DE PROSTATĂ CANCER DE STOMAC CANCER HEPATIC

Fig. 1 Reprezentarea incidenței cancerului la ambele sexe la nivel mondial în anul 2022(date
conform IARC, WHO)

Există și unele diferențe în funcție de sex în ceea ce privește incidența și mortalitatea față
de totalul global pentru ambele sexe. În cazul femeilor, cel mai diagnosticat cancer și principala
cauză de deces prin cancer a fost cancerul de sân (23,8), în timp ce în cazul bărbaților a fost
Neagu Isabela-Andreea

cancerul pulmonar (15,2). Pe locul al doilea și al treilea la femei se află cancerul pulmonar
(9,4) și cancerul colorectal (8,9), atât în ceea ce privește numărul de cazuri noi cât și în ceea
ce privește numărul de decese. La bărbați pe locul al doilea și al treilea cel mai frecvent
diagnosticat cancer se află cancerul de prostată (14,2) și cancerul colorectal (10,4) iar
cancerul de ficat și colorectal au reprezentat a doua și a treia cea mai frecventă cauză de deces
prin cancer.

Incidența cancerului la femei la Incidența cancerului la bărbați la nivel

nivel mondial în anul 2022 mondial în anul 2022
25 16
14
20
12

15 10
8
10 6
4
5
2
0 0
FEMEI BĂRBAȚI

Cancer de sân Cancer pulmonar Cancer pulmonar Cancer de prostată

Cancer colorectal Cancer de col uterin Cancer colorectal Cancer de stomac
Cancer tiroidian Cancer endometrial Cancer hepatic Cancer vezical

Fig. 2 și Fig. 3 Reprezintă incidența cancerului pe sexe (F/M) în anul 2022 (date conform IARC,
HWO)

Distribuția regională a cancerului

Distribuția cancerului pe regiuni pune în evidență incidența cancerului dintr-o anumită

regiune. Asia reprezintă regiunea cu incidența cea mai crecută cu un procent de 49,2  din
totalul cazurilor noi de cancer diagnosticate, urmată de Europa cu 22,4 . Pe locul al treilea se
află America de Nord (13,4 ) urmată de America Latină și Caraibe (7,8 ), iar pe penultimul și
ultimul loc se află Africa (5,9 ) și Oceania (1,3 ).
Neagu Isabela-Andreea

Incidența cancerului pe regiuni la ambele sexe în anul 2022

5.9 1.3 

7.8

13.4
49.2 

22.4

ASIA EUROPA AMERICA DE NORD

AMERICA LATINĂ ȘI CARAIBE AFRICA OCEANIA

Fig. 4 Reprezintă incidența cancerului pe regiuni în anul 2022 (date conform IARC, WHO)

Cap. 2.2 Obiectivele de dezvoltare durabilă până în 2030 referitoare la cancer

Cap. 2.3 Strategii de reducere a morbitidății și mortalității prin cancere

Neagu Isabela-Andreea

Bibliografie:

(1) National Cancer Institute; The NCI Consumers’Cancer Dictionary For Peer Review, 2009
(2) Dan L. Longo; HARRISON’S Hematology and Oncology, 2010
(3) Saini A, Kumar M, Bhatt S, Saini V and Malik A: Cancer causes and treatments. Int J
Pharm Sci & Res 2020; 11(7): 3121-34. Doi: 10.13040/IJPSR.0975-8232.11(7).3121-34
(4) National Cancer Institute; Cancer Terms
(5) Tarini Sinha. Tumors: Benign and Malignant. Canc Therapy & Oncol Int J. 2018; 10(3):
555790. DOI:10.19080/CTOIJ.2018.10.555790
(6) Emaduldeen, H. A., Shamran, D. J., Mahdi, D. J., Mohammed, M. T. A. (2022). Risk
factors of cancer: a review. Science Archives, Vol. 3(4), 284-288
(7) Lewandowska AM, Rudzki M, Rudzki S, Lewandowski T, Laskowska B. Environmental
risk factors for cancer – review paper. Ann Agric Environ Med. 2019; 26(1): 1–7. doi:
10.26444/aaem/94299
(8) Bray F, Laversanne M, Sung H, et al. Global cancer statistics 2022: GLOBOCAN
estimates of incidence and mortality world wide for 36 cancers in 185 countries. CA
Cancer J Clin.2024; 1‐35