Cancerul.

Istoric şi incidenţă

Cancerul nu este o afecţiune modernă, ci există de

câteva mii de ani, dar astăzi este mult mai frecvent decât în trecut. Una
dintre cele mai mari probleme de sănătate publică din secolul XXI este
cancerul. În următoarele decenii, cancerul va deveni cea mai importantă
boală din lume.

Va depăşi ca număr de decese bolile cardio-vasculare. Cuvântul „cancer”

stârneşte reacţii emoţionale negative, de aceea este destul de dificil de
utilizat chiar şi de către medici. Aceştia preferă să folosească un argou
pentru a nu induce panică pacientului. Nu o să vedeţi pe fişa unui pacient
„suspect de cancer ...”, ci mai degrabă „suspect neo”, de la neoplasm. Astfel,
dacă fişa medicală ajunge la pacient, acesta nu va afla că este posibil să aibă
cancer decât în momentul în care specialistul va şti cu certitudine.

Oncologia  (din grecescul onkos  – masă, tumoră şi logos  – ştiinţă) este

ramura medicinei ce se ocupă cu studiul şi tratamentul unei probleme de
sănătate destul de vechi: cancerul.

Ce este cancerul?

Cancerul este un termen generic, ce acoperă mai bine de 200 de boli,

toate cu caracteristici comune, ce pot apărea la orice vârstă, în orice organ
sau ţesut din organism, determinând modificări clinice diferite de la debut
până la final. Pentru clinician cancerul semnifică o tumoră ce invadează local
şi diseminează la distanţă în orice loc din corpul uman, determinând o
varietate impresionantă de aspecte clinice. Pentru anatomopatolog,
cancerul este un ţesut de neoformaţie, cu caracteristici particulare, ce
invadează ţesuturile sănătoase din jur. Pentru biolog, cancerul reprezintă un
grup de defecte moleculare apărute în buna funcţionare a celulei, rezultând
alterări în materialul genetic celular.

Scurt istoric

Cancerul nu este o boală modernă, ci o boală a organismelor înalt

pluricelulare. Deşi numărul cazurilor de cancer au crescut foarte mult în
ultimii ani, acest lucru se datorează atât stilului de viaţă modern, cât şi
perfecţionării mijloacelor de diagnostic. Acum 500 de ani, cancerul putea
fi cunoscut doar dacă tumora comprima din interior spre exterior pielea,
devenind vizibilă pentru cei din jur.

Cea mai veche descriere a cancerelor umane datează din anul 3000 – 1500
î.e.n. Au fost descrise opt cazuri de tumori mamare în papirusul egiptean
Edwin Smith, iar la unele mumii egiptene au fost identificate cancere nazo-
faringiene şi ovariene.

Cel mai vechi specimen histologic de cancer uman a fost descoperit în

craniul unei femei ce a trăit în epoca bronzului (1900 – 1600 î.e.n).
Scheletele mumificate ale incaşilor, mai vechi de 2000 de ani, conţin urme
sugestive pentru melanomul malign, o altă formă de cancer.

Cuvântul cancer derivă din grecescul „karkinos” (karkinos înseamnă rac sau
crab, analogia fiind cu modul de deplasare în toate direcţiile) menţionat în
scrierile lui Hippocrate din Kos, dar mai derivă şi din latinescul „cancrum”,
utilizat de către Galen din Pergam. Acesta a împărţit tumorile în forme
ulcerate (karkinos) şi forme solide (karkinomas).

Observaţiile lui Hippocrate şi Galen au fost preluate după căderea imperiului

Roman de către şcoala bizantină, persană şi arabă. Medicul împăratului
bizantin Iustinian, Aetius din Amideea descrie cancerul de uter pe care îl
consideră incurabil. Rufus din Efes descrie cancerul de piele, iar Arhigenes
descrie cancerul mamar. Avicenna, un cărturar persan scrie o lucrare
denumită „Al-Qanum” sau Canon, în care adună toate cunoștințele
medicinei greco-arabe de până atunci, inclusiv cele legate de cancer.
Detalii de anatomie patologică legate de cancerul esofagian, gastric,
pancreatic sau rectal, sunt descrise de către G. Morgagni, un reprezentant al
şcolii italiene de la Padova din secolul XIV. Dar cele mai mari progrese în
studiul histologic al cancerului au fost posibile după inventarea
microscopului fotonic.

Prima descriere sistematică a cancerului a fost publicată de către Peyriche la

Academia Lyon sub titlul „Qu’est-ce que c’est le cancer?” sau „Ce este
cancerul?”. În 1851, apare primul spital de cancer din lume la Londra. Acesta
se ocupa cu îngrijirea bolnavilor de cancer şi cu studiul bolii.

Spre sfărşitul secolului XIX, mai mulţi cercetători încep să studieze cancerul
şi procesul metastazării. În 1881, Billroth efectuează cu succes prima
gastrectomie pentru a trata un cancer de stomac, iar în 1884 Godle extirpă o
tumoră cerebrală. Secolul se încheie cu descoperirile lui Rontgen şi a soţilor
Curie, ce au făcut posibilă apariţia radiodiagnosticului şi a radioterapiei, iar
R. Virchow a formulat concepţiile moderne asupra histogenezei cancerului.

În secolul XX sunt puse bazele primei reţele de centre de oncologie şi este

fundamentat sistemul oncologic. Prima jumătate a secolului XX a fost
dominată de ideea lui W. Halsted privind radicalitatea intervenţiilor
chirurgicale pentru a trata cancerul. Chimioterapia apare abia după anul
1945.

Secolul XXI începe cu o descoperire de mult aşteptată, codul genetic uman.

Astfel apar noi posibilităţi de cercetare a cancerului prin compararea
expresiei a mii de gene tumorale şi normale.

În ultimul deceniu, biologia şi genetica au obţinut noi progrese în

capacitatea de a caracteriza cancerul la nivel molecular. Aceste succese stau
la baza descoperirii unor noi terapii moleculare ţintite, mult mai selective şi
mai puţin toxice pentru decât chimioterapia convenţională.

Incidenţa cancerului

Creşterea incidenţei cancerului se datorează atât stilului de viaţă, cât şi

absenţei prevenţiei primare şi secundare sau folosirii greşite a resursele
pentru diagnostic şi tratament.
Se estimează că în anul 2020 incidenţa cancerelor va creşte de 2,5 ori în
ţările cu resurse limitate sau în curs de dezvoltare şi va rămâne
constantă sau va scădea uşor în ţările puternic industrializate. Dacă
presupuneam o creştere constantă a incidenţei globale şi o mortalitate
anuală de 1%, atunci, în anul 2020 ar putea exista 26,4 milioane de pacienţi
noi, 17,1 milioane de decese şi peste 80 de milioane de pacienţi cu cancer la
5 ani de la diagnostic.

În anul 2020 se estimează că mortalitatea prin cancer o va depăşi pe cea

prin bolile cardio-vasculare (principala cauză de deces), iar în anul 2030,
mortalitatea prin cancer se va dubla. În acest moment, cancerul omoară mai
multe persoane anual decât SIDA, TBC-ul şi malaria la un loc. Pe seama
cancerului se pot pune 12,5% din toate decesele din lume – 7,9 decese la
100.000 de locuitori în anul 2007, dintre care 72% în ţările în curs de
dezvoltare, unde ratele de supraviețuire sunt cu până la 50% mai reduse
decât cele înregistrate în ţările dezvoltate.

Cancerul o boală „scumpă”

Deşi unul dintre principiile medicinei spune că bolnavii sunt egali şi primesc
cele mai bune soluţii terapeutice, în viaţa reală lucrurile nu stau tocmai aşa.
Problema tratării cancerului ar putea fi exclusiv dependentă de costuri.
Cancerul este o boală costisitoare, ce necesită resurse importante pentru
prevenţie, diagnostic, tratament sau urmărirea evoluţiei în următorii ani.
„Preţul” cancerului stă la baza diferenţei de incidenţă, mortalitate, vindecare
şi supraveţuire între ţările cu resurse reduse şi foarte crescute. În Europa
occidentală şi în Statele Unite, o femeie diagnosticată cu cancer de col
uterin are 70% şanse de supraviețuire, în schimb acestea scad la 58% în
Thailanda, 42% în India sau 21% în Africa sud-sahariană. În ţările cu resurse
financiare limitate, doar 41% dintre femeile diagnosticate cu cancer de col
uterin au măcar şansa de a urma un tratament adecvat.

În ciuda acestor cifre, acum sunt vindecate în fiecare an din ce în ce mai

multe persoane de cancer. În 1940, doar o persoană din patru supraviețuia
la 5 ani după tratament, iar în prezent această cifră să ajungă şi la 50%.

Dacă speranţa de viaţă este normală, rata de supraviețuire la 5 ani pentru

toate tipurile de cancer luate împreună ajunge la 64%.
Aceste progrese se datorează descoperirii unor tehnici mai bune de
diagnostic şi a unor mijloace mai eficiente de tratament, multe dintre aceste
au apărut după progresele reuşite de biologia moleculară în studiul celulei
maligne.

Cancerul în lume

La începutul secolului XXI, cancerul era şi continuă să fie o problemă majoră

de sănătate la nivel global. În întreaga lume, cancerul reprezintă a doua
cauză de deces după bolile cardiovasculare.

Una din trei persoane va fi sau este diagnosticată cu cancer pe parcursul

vieţii. În anul 2000 au fost consemnate 10,4 milioane de cazuri noi de
cancer, 6,5 milioane de decese anuale prin cancer şi peste 25 de milioane de
persoane diagnosticate cu cancer şi aflate în viaţă. Presupunând o creştere
anuală a incidenţei şi a mortalităţii prin cancer cu 1%, atunci în anul 2020
vor fi 25,4 milioane de cazuri noi, 16,4 milioane de decese anuale prin
cancer şi peste 75 de milioane de persoane cu cancer în viaţă.

50% din totalul tipurilor de cancer apar în ţările nedezvoltate sau în curs de
dezvoltare. Tot în aceste ţări, cifrele exacte în legătură cu bolnavii de cancer
nu sunt transmise şi prelucrate cu regularitate. Dacă e să ne luăm după
lucrearea „Basics of oncology” de Stephens şi Aigner, atunci mai bine de
jumătate din populaţia globului va fi diagnosticată cu cancer într-un anumit
moment din viaţă.

Cancerul în România

Conform datelor publicate de agenţia internaţională GLOBCAN, în România,

în anul 2005 au fost înregistrate 59.899 de cazuri noi (275 de cazuri noi la
100.000 de locuitori) faţă de 40.317 (177 de cazuri noi la 100.000 de
locuitori) în 1994 şi 41.502 decese prin cancer (199 de decese la 100.000 de
locuitori) în 2005, faţă de 36.519 (160 de decese la 100.000 de locuitori) în
1994.
 1994 2005

Cazuri noi de cancer 40.317 59.899

Decese prin cancer 36.519 41.502

Incidenţa cancerului în România