Luxaţiile primul ajutor.

Luxaţia reprezintă deplasarea permanentă a două extremităţi osoase ale unei articulaţii din poziţia iniţială.
În general, aceasta se produce în urma unui şoc puternic sau din cauza unei mişcări bruşte, rapide,
anormale.
Luxaţia poate apărea şi în timpul activităţilor intense ale sportivilor, cum ar fi alergatul sau săriturile.
Durerea poate fi resimţită şi la 2-3 ore după accidentare.
De obicei luxaţiile se produc la gleznă, genunchi, cot, mână sau încheietura mâinii. În momentul
accidentării, se poate auzi o pocnitură urmată de durere, fie imediată, fie la 2-3 ore de la incident. Luxaţia
este des întâlnită indiferent de vârstă, cauzată de alunecare, cădere sau pur şi simplu, de o mişcare greşită
a articulaţiei.
Imobilizaţi articulaţia cu o faşă elastică.
Atunci când are loc accidentarea este important să vă păstraţi calmul pentru a putea acorda primul ajutor
persoanei în cauză. În primul rând, nu o trageţi de picior sau de braţ, iar dacă s-a lovit la genunchi,
asiguraţi-vă că acesta este în flexie, pentru a permite relaxarea tendonului lui Achile. Aşadar, până
ajungeţi la medic, imobilizaţi sau susţineţi articulaţia cu o faşă elastică, având grijă să nu strângeţi prea
tare. De asemenea, aplicaţi pe zona afectată comprese reci sau chiar gheaţă aproximativ 15-20 de minute,
dar sub nici o formă nu masaţi locul cu probleme.
Primul ajutor la domiciliu.
Puteţi verifica singuri, acasă dacă arterele şi nervii au avut de suferit în urma unei lovituri la încheietura
mâinii. Aşadar palpaţi baza încheieturii, în spatele degetului mare, pentru a afla dacă pulsul arterial se
simte, sau apăsaţi vârfurile degetelor de la mâini timp de câteva secunde. Dacă atunci când le daţi drumul
acestea se albesc în trei secunde revin la culoarea iniţială, înseamnă că totul este în regulă. În cazul
luxaţiei la cot, puteţi verifica forţa musculară prin atingerea acestuia şi a braţului cu mâna opusă. Dacă
simţiţi amorţeală, se recomandă consultul medicului de urgenţă.
Prezentaţi-vă la medic chiar dacă nu pare a fi grav.
Pentru a diminua durerea, puteţi lua un antiinflamator uzual. Pot fi de folos şi anti-algicele locale, însă
există posibilitatea să nu aibă efect foarte puternic. Evitaţi aspirina, deoarece poate produce sângerare
excesivă în ţesuturile traumatizante. Oricum chiar dacă nu pare a fi ceva grav specialiştii recomandă să vă
prezentaţi la medic în cel mai scurt timp. În majoritatea situaţiilor, se impune o radiografie pentru a
exclude riscul unei fracturi. În cazul în care ligamentele sunt rupte operaţia este iminentă. În plus acelora
cărora li se întâmplă frecvent să-şi luxeze glezna, li se recomandă intervenţia chirurgicală pentru scurtarea
ligamentelor sau repoziţionarea unui tendon pentru a ajuta la stabilitatea gleznei.
Dacă aveţi de-a face cu o luxaţie la gleznă, este indicat să vă odihniţi piciorul eventual să-l sprijiniţi pe
câteva perne, deasupra nivelului inimii.
Muşchii slăbiţi ai gleznei factor predispozant în luxaţie.
Factorii predispozanţi în cazul luxaţiei gleznei, de exemplu sunt capacitatea slabă de refacere după un
incident anterior, abilitatea scăzută în a simţi exact unde este articulaţia, caz ]n care muşchii nu sunt
capabili să reziste unei luxaţii, fiind slăbiţi. Luxaţiile severe de gleznă sunt de obicei caracterizate prin
dificultatea de mers după producerea traumatismului.