Cauzele care determină

apariţia cancerului
proiect realizat de: Raul Nistor
Botea Bogdan clasa a Xa B
 Cancerul reprezintă un termen mai amplu
care se referă la o boală cu o varietate foarte
mare a manifestărilor. Afecțiunea poate apărea
practic la nivelul oricărui organ: plămâni,
intestine, piele, oase sau creier, pentru a numi
doar câteva.
 Factorii care determină apariția cancerului par să fie cel puțin la fel de numeroși
precum formele pe care le poate lua cancerul. Oamenii de știință au demonstrat
deja că nu mai avem de-a face cu o boală a bătrâneții, chiar dacă vârsta joacă un
rol important în apariția bolii.

Cancerul poate fi provocat de factori de mediu, precum razele solare (cancerul

de piele) sau fumat (cancerul de plămâni). Pe de alta parte, medicii ginecologi își
avertizează pacientele cu privire la un anumit virus a cărui prezență în mucoasa
vaginală poate cauza apariția cancerului.
 Încă de la sfârșitul secolului al 18-lea, medicul londonez
Percival Pott a remarcat o incidență mai mare a cancerului
testicular în rândul bărbaților care în tinerețe lucraseră ca
hornari, comparativ cu restul populației. Chiar dacă
observațiile referitoare la legătura dintre contactul (condiționat
profesional) cu anumite substanțe și cazurile de cancer s-au
înmulțit, această descoperire nu s-a impus imediat.
 În anul 1918, oamenii de știință japonezi au demonstrat capacitatea anumitor
substanțe chimice de a provoca apariția cancerului, aplicând straturi de smoală pe
animalele de laborator (iepuri), demonstrând astfel legătura directă între gudron și
cancerul de piele.

În prezent, milioane de fumători inhalează gudron în plămâni, prin țigaretele pe

care le consumă, fapt pentru care cancerul de plămâni se situează pe primul loc în
rândul mortalității cazurilor de cancer. Cazurile sunt mai frecvente în rândul
bărbaților, comparativ cu femeile. Raportul a început să sufere modificări, din
cauza schimbărilor care se observă în rândul comportamentului fumătorilor. Există
numeroase alte substanțe care provoacă apariția cancerului.
 Inclusiv razele, cum ar fi cele ultraviolete și razele X (folosite pentru radiografii), pot
cauza cancer, fapt descoperit imediat după începerea utilizării radiografiei. Numeroși
tehnicieni și oameni de știință care au operat la început cu metoda imagistică, s-au
îmbolnavit ulterior de cancer. Această descoperire dureroasă a fost făcută inclusiv de Marie
Curie, dublă laureată a premiului Nobel și una din descoperitoarele radioactivității. Aceasta
s-a îmbolnăvit de leucemie în urma contactului prelungit cu radioactivitatea.

Substanțele chimice și razele acționează prin modificarea informației genetice.

Substanțele chimice intră în interacțiune cu molecula cea mare care reprezintă moștenirea
noastră genetică, ADN pe care îl influențează chimic și provoacă astfel o modificare a
conținutului de informație.
 Aceste legături sunt determinate cu ajutorul unui test dezvoltat de omul de știință
american, Bruce Ames: cu ajutorul lor se poate stabili în ce măsură anumite substanțe
sunt cancerigene sau nu, prin tratarea bacteriilor cu respectivele substanțe. Chiar dacă
bacteriile respective nu se puteau ”îmbolnăvi” de cancer, se putea demonstra dacă
respectivele substanțe provocau modificări în materialul genetic al bacteriilor, fapt
măsurabil. O substanță care cauzează modificări semnificative în materialul genetic,
are efect cancerigen și asupra oamenilor.

Așa numitul test Ames este folosit și în prezent pentru a stabili în ce măsura
substanțele chimice sunt cancerigene.
 Capacitatea cancerului de a fi și infecțios a fost descoperită de un cercetător timpuriu al
acestei boli, Francis Peyton Rous (1879-1970). Acesta a infectat găini cu un lichid contaminat, pe
care apoi le-a izolat. Găinile anterior sănătoase s-au infectat și au dezvoltat o formă de cancer.
Însă a durat un timp până la descoperirea cauzelor, respectiv a virusului în acest caz, care a avut
efect cancerigen. În medicina umană sunt cunoscuți virușii care în anumite condiții, pot provoca
apariția cancerului. Printre aceștia se numară și HPV (papiloma virus uman), responsabil pentru
dezvoltarea negilor. Se pare că anumiți viruși papiloma ar cauza și apariția cancerului de col
uterin. Un alt virus periculos, cel al hepatitei B (HBV), determină dezvoltarea cancerului
pulmonar. Motivul potențialului cancerigen al acestor viruși se află în capacitatea acestora de a
modifica materialul genetic uman: în acest caz, simpla prezență a virusului este suficientă. Acesta
pătrunde în celulele umane unde își pune amprenta propriului material genetic viral și modifică
modul în care se dezvoltă celulele.
Croitoreasa patologului american Aldred S. Warthin l-a anunțat pe acesta la sfârșitul secolului al
19-lea că și decesul ei va fi cauzat de cancer, deoarece toți înaintașii ei muriseră de pe urma
acestei boli. Într-adevar, femeia s-a stins la o vârstă relativ fragedă, de pe urma acestei boli.
Warthin a inclus în rapoartele sale observații cu privire la familia croitoresei, pe care a numit-o
chiar "Familia Cancer". Ideea potrivit căreia cancerul ar fi ereditar este așadar mai veche, însă
concluziile au fost mai bine articulate abia în a doua jumătate a secolului al 20-lea.

Cauzele eredității se regăsesc tot în modificările materialului genetic: atunci când această
predispoziție există deja într-o familie, probabilitatea apariției bolii crește. În funcție de secțiunea
materialului genetic care a suferit modificări, pot fi moștenite diferite sindroame canceroase. Cele
mai cunoscute sunt cancerul mamar și cancerul de colon, însă manifestările pot apărea la nivelul
a numeroase organe.
Cancerul reprezintă a treia cauză a deceselor în țările industrializate, după cele provocate de bolile cardiace și
accidente. Chiar dacă cercetările în domeniu s-au intensificat semnificativ în ultimii ani, în multe cazuri cancerul
este în continuare netratabil. Se naște următoarea întrebare: de ce tratamentele continuă să întârzie, deși
cunoștințele despre boală s-au diversificat? Amintim aici două motive: pe de-o parte deoarece cancerul este
provocat de o eroare în materialul genetic. Așadar, cea mai la îndemână soluție ar fi corectarea celulelor eronate.
Această măsură este însă foarte dificilă, deoarece modificările sunt foarte numeroase, iar astfel de intervenții nu
sunt încă posibile din punct de vedere medical.

O altă metodă de abordare constă în distrugere precisă a celulelor eronate, fapt care se încearcă prin intervențiile
chirurgicale. Măsura ar fi mult mai dificil de realizat prin medicamente. În timp ce bacteriile sunt distruse cu relativă
ușurință prin antibiotice, deoarece sunt foarte diferite (din punct de vedere biologic) de celulele umane, iar efectele
secundare sunt minore, celulele canceroase sunt foarte similare celor umane.

Astfel, o substanță care va ataca o celulă canceroasă va avea un efect toxic și asupra celulelor sănătoase. Acesta
este și motivul pentru care numeroase medicamente de tratare a cancerului au efecte secundare foarte puternice.
Medicina va trebui să continue studiile și cercetarea, până se vor găsi tratamente pentru toate formele de cancer.