Teoria ofertei

Curs 7
 1. Conceptul de ofertă
• Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi
servicii pe care diferiţi agenţi economici
vânzători sunt dispuşi să o cedeze pe piaţă
contra plată, la un anumit nivel al preţului şi
într o anumită perioadă de timp.

• https://enotesworld.com/theory-of-supply/
 2. Factorii determinanţi ai ofertei
• 2.1 Prețul
• Legea generală a ofertei: oferta unui bun este
funcţie crescătoare de preţul său.
• Între ofertă şi preţ este o relaţie directă, în sensul că
oferta creşte pe măsură ce sporeşte şi preţul.
• Prin creşterea preţului, sporeşte diferenţa dintre preţ
şi costul de producţie şi prin aceasta se măreşte
profitul, fapt ce incită producătorii la sporirea
producţiei, care la rândul său, antrenează noi venituri
pe piaţă
 Tipuri de oferte în funcție de preț
• In funcție de disponibilitatea factorilor de
producție:
– oferta fixă - apare în cazul rarităţii absolute a
factorilor de producţie, când cantitatea de bunuri
oferită pe piaţă este dată şi ea nu poate fi
majorată prin decizii economice;
– oferta flexibilă - apare in cazul rarităţii relative a
factorilor de producţie, când bunul respectiv
poate fi reprodus în proporţii variabile cu ajutorul
resurselor disponibile.
• În funcție de posibilităţile de producţie din diferite
perioade de timp, posibilităţi determinate de
constrângerea de capacitate de producţie:
– Oferta instantanee sau oferta pe termen foarte scurt -
când perioada de timp este prea scurtă (aşa numita
perioadă a pieţii) pentru ca producţia să se poată modifica.
Producătorul ia decizii în funcţie de anticipaţiile lui asupra
preţului de piaţă, oferta neputându-se modifica decât în
limitele stocurilor existente;
– Oferta pe termen scurt - când perioada de timp este
scurtă, decizia de sporire a ofertei fiind în funcţie de gradul
de folosire a capacităţilor de producţie existente, volumul
acestora fiind considerat constant;
– Oferta pe termen lung - când perioada de referinţă
permite să se aibă în vedere sporirea capacitătilor de
producţie existente sau ridicarea nivelului lor tehnic.
Forme particulare ale ofertei
• Pelângă propriul preț (1) Cantitatea oferită
depinde în afară de preţ şi de alţi factori precum:
• 2. costul de producţie (Cp),
• 3. preţul altor bunuri (PB),
• 4. preţul factorilor de producţie (PFP),
• 5. tehnologia existentă (T),
• 6. numărul ofertanţilor (E).
• 7. perspectivele pieței(Pp)
• 8. evenimentele social-politice (Esp)
2. Costul de producţie. Între cantitatea oferită şi nivelul costului
de producţie există o relaţie inversă. Dacă costul de producţie al
unui bun creşte, va scade oferta acestuia, oferta firmei va
scădea, iar curba ofertei se va deplasa spre dreapta, şi invers;
• 3. Preţul altor bunuri. Dacă preţul bunului A scade, iar
al bunului B rămâne constant, atunci oferta primului
bun se va diminua întrucât, cum este şi firesc, se va
înregistra o atragere a factorilor de producţie spre
productia celuilalt bun.
• 4. Preţul factorilor de producţie. Dacă preţul factorilor
de producţie scade, ofertanţii vor putea produce mai
multe bunuri, iar curba ofertei pentru bunul respectiv
se va deplasa spre dreapta. Invers, dacă preţul
factorilor creşte, curba ofertei se va deplasa spre
stânga.
• 5. Tehnologia. Folosirea unor tehnologii moderne va avea ca efect
creşterea productivităţii factorilor de producţie şi, implicit,
diminuarea costului de producţie. Drept rezultat, curba ofertei se va
deplasa spre dreapta.
• 6. Numărul de ofertanţi. Curba ofertei totale a unui bun are în
vedere toţi ofertanţii acestuia pe piaţă, iar aceasta se va deplasa
spre dreapta dacă în ramură vor intra noi firme şi invers.
• 7. Perspectivele pieţei. Dacă în perspectivă se aşteaptă o diminuare
a producţiei, ofertanţii vor căuta să producă mai mult în prezent
pentru a contracara efectele acţiunilor viitoare. Curba ofertei se va
deplasa spre dreapta. Aşteptarea unui preţ mai mare în viitor are ca
efect reducerea ofertei prezente. Curba ofertei se va deplasa spre
stânga, și invers.
• 8 .Evenimentele social-politice pot influenţa hotărâtor producţia şi
oferta de bunuri. Dacă acestea sunt favorabile, oferta de bunuri şi
servicii va creşte, iar curba se va deplasa spre dreapta.
 Deplasarea curbei ofertei
• Prin însumarea influenţelor individuale ale
factorilor prezentaţi, va rezulta modificarea
ofertei totale a unui anumit bun, la un nivel
dat al preţului.
• Aceasta va duce la schimbarea poziţiei curbei
ofertei spre stânga sau spre dreapta.
• Aceste deplasări ale curbei ofertei vor
influenţa condiţiile de echilibru, respectiv
preţul şi cantitatea cerută şi oferită.
 3. Elasticitatea ofertei
• Elasticitatea ofertei exprimă gradul de
sensibilitate a acesteia la variaţiile survenite în
factorii care o influenţează
• Elasticitatea preţ a ofertei pentru un anumit bun
reprezintă gradul de sensibilitate a ofertei sau
reacţia ei la variaţiile intervenite în nivelul preţului
bunului respectiv.
• În funcţie de natura bunului respectiv cât şi de
informaţiile legate de curba ofertei (dacă este sau
nu cunoscută funcţia matematică) ea poate fi
determinată ca elasticitate arc şi elasticitate punct.
 Tipuri ale funcției ofertei
• Funcții cu o singura variabilă:
• Funcție pret-ofertă: Q=F(Px); Q=a+bPx; Q=aPxb
• Funcție cost ofertă: Q=F(C)

• Funcții cu variabile multiple:

• Q=F(Px, Cp, Pfp, T, E,Pp,Esp)
• Elasticitatea arc se determină ca raport procentual dintre
variaţia relativă a cantităţii oferite şi variaţia relativă a
preţului:
X
X X Px
E0 Px   
Px Px X
Px
• În acest caz, a determina elasticitatea preţ a ofertei într
un punct înseamnă a calcula variaţia relativă a ofertei lui
X la o variaţie tot mai mică a preţului (derivata lui X în
raport cu Px): X PxA
E0  
Px X A
Px A
• În funcţie de valoarea calculată pentru aceşti
coeficienţi pot exista următoarele situaţii:
– a) ofertă de elasticitate supraunitară
(ofertă elastică), când Eop > 1,
– b) ofertă de elasticitate unitară, când Eop =
1,
– c) ofertă de elasticitate subunitară (ofertă
inelastică)), când Eop < 1.
• Pot fi imaginate şi două cazuri extreme:
– d) oferta perfect elastică,
– e) oferta perfect inelastică.
 Factorii cei mai importanţi care
determină elasticitatea ofertei
sunt:
• 1. Costul de producţie - când acesta creşte, elasticitatea ofertei scade şi
invers.
• 2. Factorul timp - care joacă un rol foarte important în realizarea extinderii
ofertei. În aşa numita perioadă a pieţei caracterizată printr-o durată foarte
scurtă de timp, modificarea preţului are loc ca urmare a variaţiei cererii,
oferta rămâne inelastică. Într-o perioadă scurtă de timp, se poate modifica
numai factorul variabil, în special munca, iar pe perioadă lungă, toţi
factorii devin variabili, producătorii putând spori oferta printr-un proces
investiţional susţinut, oferta devenind elastică.
• 3. Gradul de mobilitate a factorilor de producţie. Cu cât gradul de
mobilitate a factorilor de producţie de la producţia unui bun la producţia
altui bun este mai mare, cu atât va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului
respectiv.
• 4. Posibilităţile de stocare a bunurilor şi costurile aferente acesteia. Dacă
bunurile pot fi depozitate şi păstrate o perioadă de timp, elasticitatea
ofertei acestora creşte şi invers, când posibilităţile de stocare sunt reduse
sau lipsesc, oferta devine inelastică.