Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sinteza Autonomii Locale Si Institutii Centrale
Sinteza Autonomii Locale Si Institutii Centrale
IX-XVIII)
Cauze:
Au avut la bază obștile sătești care au evoluat din obștile gentilice (ce aveau la
bază legăturile de rudenie dintre membrii obștii)
Treptat, obștile au căpătat un caracter teritorial, fiind conduse de cnezi sau juzi
Obștile sătești s-au grupat în uniuni de obști, autonomii locale numite de
Nicolae Iorga “romanii populare” și care purtau diferite denumiri: codri, țări,
ocoale, câmpuri etc.
Locuitorii acestora au fost consemnați în izvoare bizantine, ruse, turcești,
maghiare, armene sub diferite denumiri: vlahi, volohi, valahi, blachi, ulaki.
Transilvania
Cele mai vechi formațiuni politice prestatale au fost semnalate în interiorul arcului
carpatic, despre care vorbește cronicarul Anonymus în Gesta Hungarorum (“Faptele
ungurilor”):
Cronica lui Nestor (sec. XII) confirmă existența românilor și a slavilor la venirea
ungurilor în Pannonia.
Țara Sipenițiului
Codrii Cosminului
Codrii Orheiului
Codrii Lăpușnei
Câmpul lui Dragoș
Ocoale (în Câmpulung, Vrancea)
– sec. XI – izvorul bizantin Alexiada, scris de Ana Comnena, vorbește despre trei
conducători din Dobrogea:
– sec. XIII – într-o diplomă a țarului bulgar Ioan Asan II (1218-1241), este
menționată:
După crearea regatului Ungariei, prin încoronarea lui Ștefan I (anul 1000) și
creștinarea ungurilor în rit catolic, în sec. XI începe cucerirea sistematică și organizată
a Transilvaniei. Maghiarii au organizat teritoriul cucerit în comitate (primul fiind
Bihorul – 1111) și au încercat să introducă instituții apusene (principatul și episcopii
catolice). A fost menționat ca principe al Transilvaniei un demnitar laic, Mercurius,
dar în 1176 se revenea la instituția tradițională românească, cea a voievodatului care
se bucura de autonomie în cadrul regatului maghiar, voievodul fiind numit de rege
(primul voievod menționat în 1176 – Leustachius). Se mențin, astfel, structurile
politice autonome.
Pentru întărirea stăpânirii maghiare în Transilvaniei, au fost colonizați aici secui, sași,
cavaleri din ordinele călugărești (teutoni și ioaniți). Românii, deși majoritari, au fost
treptat excluși din viața politică, reprezentată de cele trei națiuni privilegiate:
maghiarii, sașii și secuii.
Transilvania își păstrează structura voievodală până în 1541, când devine principat
autonom sub suzeranitate otomană. Ea era condusă de un principe ales de Dietă și
confirmat de sultan.
– Radu I (1377-1384)
– Dan I (1384-1386)
– Lațcu (1368-1375)
– Roman I (1391-1394)
– Ștefan I (1394-1399)
După moartea lui Ivanco, Dobrogea a intrat în componența Țării Românești până la
1417 sau 1420 când este ocupată de turci (sub stăpânirea cărora a rămas până în
1878).
Transilvania
Instituția centrală a fost voievodatul (sec. XII-1541) și, ulterior, principatul (sec. XVI-
XIX)
Voievodatul (1176-1541)
– între 1688-1867 – principat sub stăpânire habsburgică – condus de împărat care avea
și titlul de principe
– domnii fanarioți instituie sistemul de vindere a dregătoriilor, modalitate prin care își
rotunjeau veniturile