SAPTAMANA 9

HEPATITA

Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ
unic. Este singurul organ care se regenereaza.Ficatul are capacitatea de a
inlocui celulele bolnave cu noi celule.
Cineva cu hepatita ar putea:
- avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului;
- avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava);
- avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine catre
acest organ;
- avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca ficatul;
- prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului.
Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusi:
1. virusul hepatitei A
2. virusul hepatitei B
3. virusul hepatitei C
In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza) poate,
de asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri si bacterii
care de asemenea pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau E, sunt
varicela si citomegalovirusul.
Hepatita A
La copii, cea mai intalnita forma de hepatita este hepatita A (numita de
asemenea hepatita infectioasa). Aceasta forma este cauzata de virusul hepatitei A
(HAV) care se transmite prin materiile fecale ale persoanelor infectate. Materiile
fecale infectate cu acest virus pot fi prezente in cantitate mica in mancare sau pe
obiecte (cum ar fi scutecele).
Hepatita A se transmite astfel:
- cand o persoana ingera un aliment contaminat cu materii fecale infectate cu
virusul hepatitei A (fapt care favorizeaza transmiterea virusului in medii
suprapopulate si neigienizate);
- prin apa, lapte si hrana, mai ales crustacee.
Fiindca hepatita A poate fi o infectie usoara, ce apare mai ales la copii, este foarte
posibil ca unele persoane sa nu constientizeze ca au avut vreodata aceasta boala.
De fapt, desi testele medicale arata ca un procent de 40 % din populatia urbana a
avut hepatita A, doar 5 % dintre acestia au avut simptome de boala. Desi virusul
hepatitei A poate da uneori forme de boala indelungata, de pana la 6 luni, in mod
tipic, afectiunea este de scurta durata si nu provoaca boli cronice ale ficatului.
 Hepatita B
Hepatita B (numita de asemenea, ser hepatic) este cauzata de virusul
hepatitei (HBV). HBV poate cauza un spectru larg de simptome pornind de la stare
generala alterata pana la boala cronica a ficatului care poate duce in final la cancer
hepatic.
HBV se transmite prin:
- fluide infectate ale organismului, precum sangele, saliva, sperma, fluide vaginale,
lacrimi si urina;
- contaminare in cadrul unei transfuzii de sange (cu sange infectat cu virus);
- folosirea unor ace contaminate sau seringi la injectarea de droguri;
- relatii sexuale cu o persoana contaminata cu HBV;
- transmiterea infectiei de la mama la copiii ei nou-nascuti.
Hepatita C
Virusul hepatitei C se transmite prin contact direct cu sangele unei persoane
infectate. Simptomele virusului hepatitei C pot fi foarte asemanatoare cu cele ale
hepatitei virale A si B. Oricum, infectia cu HCV poate provoca boli cronice ale
ficatului, care duc in ultima instanta la transplantul de ficat, fiind chiar principala
cauza de transplant.
Virusul hepatitei C se poate transmite prin:
- folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri;
- folosirea unor ustensile nesterilizate in procesul de tatuare al corpului sau
„piercing”;
- transfuziile de sange contaminat;
- transmiterea de la mama la nou-nascut;
- contactul sexual (desi aceastea este mai putin posibila).
Hepatita C constituie de asemenea o amenintare frecventa in centrele
de dializa la rinichi. Rar, persoanele care locuiesc cu un purtator al virusului pot
contacta boala prin folosirea in comun a obiectelor care contin urme de sange
infectat, precum aparatul de ras sau periuta de dinti.
Diagnostic
Prezenta virusului hepatitei C in diferitele conditii mentionate poate fi usor
descoperita, iar evolutia sa urmarita prin efectuarea valida a testelor de sange.

Manifestari de dependenta Hepatita, in stadiul incipient, poate cauza

simptome asemanatoare gripei, incluzand:
- stare de rau general (o senzatie generala de rau);
- febra;
- dureri musculare;
- pierderea apetitului;
- greata;
- varsaturi;
- diaree;
- icter (o ingalbenire a pielii si a albului ochiilor).
Dar, unii oameni cu hepatita pot sa nu prezinte deloc simptome si, de aceea, este
posibil sa nu fie constienti de faptul ca sunt infectati. Copiii cu hepatita A, de
exemplu, pot prezenta simptome usoare sau este posibil sa nu aiba nici un
simptom. Daca hepatita progreseaza, simptomele ei debuteaza la nivelul ficatului,
ca sursa a bolii.

Substantele chimice secretate in mod normal de catre ficat incep sa patrunda

in sange, ceea ce duce la:
- icter;
- respiratie urat mirositoare;
- gust amar in gura;
- urina inchisa la culoare sau de „culoarea ceaiului”;
- scaune (materie fecala) albicioase sau de „culoarea argilei”.
De asemenea, pot aparea dureri abdominale, care ar putea fi localizate sub coastele
din dreapta (cauzate de tumefierea ficatului, care este in tensiune) sau sub coastele
din stanga (ca urmare a afectarii splinei, aflata sub presiune).

Prevenire
In general, pentru a preveni infectarea cu virusul hepatic ar trebui sa luati in
considerare urmatoarele instructiuni:
- pastrarea igienei corespunzatoare si evitarea aglomeratiei, conditiile nesanatoase
de trai;
- Luati masuri suplimentare de ingrijire mai ales atunci cand beti sau inotati, ori
atunci cand urmeaza sa calatoriti in tari unde nivelul sanitar este redus sau calitatea
apei este incerta;
- a nu se consuma crustacee din ape contaminate sau provenite din canalizare;
- spalatul frecvent al mainilor dupa folosirea toaletei sau inainte de a servi masa;
- folosirea produselor antiseptice de curatat toaleta, chiuveta, capacul si colacul de
la toaleta sau cada utilizate de catre o persoana din familie care are boala hepatica.
- respectarea masurilor de asepsie si antisepie de catre personalul medical;
- in scoli, comunitati, a programelor de prevenire asupra riscurilor de folosire a
drogurilor.
- sex protejat, pentru a elimina riscul de transmitere a virusului hepatic prin contact
sexual.
Exista vaccinul contra hepatitei A si el este recomandat in special acelor
persoane care:
- calatoresc in afara tarii;
- au alte forme de afectiuni ale ficatului;
- au mai multi parteneri sexuali;
- au o ocupatie care ii expune unui risc crescut de infectie hepatica, precum
asistentele medicale sau personalul de ingrijire al copiilor si al batranilor.
Daca planuiti sa calatoriti in afara granitelor tarii, consultati doctorul
dumneavoastra din timp, pentru a avea timp sa efectuati toate analizele si
tratamentele necesare imunizarii, atat dumneavoastra cat si membrii familiei
dumneavoastra. Vaccinul este in special recomandat personalului din gradinite sau
scoli, care se ocupa de ingrijirea copiilor si au un grad de expunere ridicat.
Exista de asemenea un vaccin contra hepatitei B, care ar trebui administrat
atat adultilor cat si copiilor, ca parte a procesului de imunizare de rutina. Din
pacate, nu exista un vaccin pentru hepatita C – studiile la animale indica faptul ca
acesta nu poate fi posibil, fiindca virusul nu determina tipul de raspuns necesar
pentru ca vaccinul sa fie valid, folositor.
Durata
Pentru hepatita virala, perioada de incubare (timpul de care este nevoie
pentru ca o persoana sa devina infectata dupa ce a fost expusa) variaza in functie
de virusul hepatic care a cauzat boala:
- Pentru hepatita A, perioada de incubare este de 2 pana la 6 saptamani;
- Pentru hepatita B, perioada de incubare este de 4 pana la 20 saptamani;
- Pentru hepatita C, se estimeaza ca perioada de incubare este de 2 pana la 26
saptamani.
Hepatita A este activa, de obicei, pentru o perioada scurta de timp si, odata
ce persoana se recupereaza, ea nu mai prezinta un pericol pentru transmiterea
virusului la alti oameni. Nu s-a auzit pana acum de persoane care sa devina
purtatori cronici ai hepatitei A. Aproape toti oamenii care au avut hepatita A, care
anterior contactarii virusului au fost sanatosi, s-au recuperat complet in cateva
saptamani sau luni, fara complicatii pe termen lung. In ceea ce priveste hepatita B,
un procent de 85% pana la 90% din pacienti s-au vindecat de aceasta boala
complet intr-o perioada de timp de pana la 6 luni, fara complicatii pe termen lung.
Cu toate acestea, un procent de 75% pana la 85% din cei care sunt infectati
cu hepatita C nu-si revin complet si este probabil sa continue sa aiba infectie pe
termen lung. Persoanele cu hepatita B (procentul care nu se recupereaza definitiv)
sau cu hepatita C care continua sa prezinte infectie, pot dezvolta hepatita cronica si
ciroza la ficat (degenerare cronica si dezagregare a structurii ficatului). Unii
oameni cu hepatita B sau C pot, de asemenea, sa devina purtatori ai acestor virusi
timp de multi ani si pot sa transmita virusii la alte persoane, cu care vin in contact
pe parcursul vietii.

Tratament
Cand simptomele sunt severe sau testele de laborator arata deteriorarea
ficatului, poate fi uneori necesar ca hepatita sa fie tratata in spital.
Iata o privire de ansamblu asupra tratamentelor folosite impotriva diferitelor
virusuri hepatitice:
- Nu exista medicamente care sa trateze hepatita A, deoarece este o infecte pe
termen scurt care se vindeca de la sine;
- Hepatita B poate fi uneori tratata prin medicamentatie. Sunt patru medicamente
care sunt permise pentru a fi folosite la adultii cu hepatita B, dar deocamdata nu s-a
stabilit stiintific daca pot fi utilizate si in tratamentul copiilor. Oricum, puteti vorbi
cu doctorul pediatru al copilului dumneavoastra daca exista vreun medicament care
sa fie permis pentru copii, pe baza cercetarilor;
- Tratamentul hepatitei C s-a imbunatatit semnificativ cu administrarea a doua noi
medicamente, dar numai unul dintre acestea poate fi folosit si la copii. La acei
adulti care s-au contaminat recent cu virusul hepatitei C (ca de exemplu, in urma
intaparii accidentale cu un ac contaminat), tratamantul de electie este administarea
ambelor medicamente, in asociere. Acest tratament poate elimina virusul in circa
50% din cazuri din persoanele care au fost infectate;
- Copiii cu hepatita usoara pot fi tratati si acasa. Cu interdictia de a folosi baia, ei
pot ramane la pat pana cand febra si icterul dispar si apetitul revine la normal.
Copiilor cu apetitul redus le este recomandat sa consume alimente si lichide in
cantitati mici si des, bogate in calorii. De asemenea, ei ar trebui sa manance
produse sanatoase, bogate in proteine si carbohidrati si sa bea multa apa.

INGRIJIREA COPILULUI CU CONVULSII

Convulsiile – toate manifestarile paroxistice traduse din punct de vedere

clinic prin accese de contractii musculare tonico-clonice partiale sau generalizate,
insotite sau nu de pierderea cunostintei.
 Convulsia este simptomul comun al unei game foarte largi de boli ce
intereseaza direct sau indirect sistemul nervos central.
Asistenta medicala trebuie sa recunoasca un acces convulsivant sis a sties a
intervina in caz de urgenta.
Cauze
Cea mai frecventă cauză de convulsie la copiii fără febră este epilepsia. Alţi
factori care declanşează crizele sunt:

febra mare (asociată cu o infecție);

lipsa somnului;
vaccinarea;
hiponatremia (poate apărea datorită tratamentului cu diuretice);
anumite medicamente;
traumatismele cranio-cerebrale;
bolile autoimune.
Convulsiile febrile la copii apar predominant în contextul infecțiilor virale:

infecții aeriene de căi respiratorii superioare;

gripă;
otită;
gastroenterite;
pneumonii;
infecții de tract urinar.
Cel mai mare risc pentru apariția convulsiilor febrile la copii îl are infecția
cu virus herpetic uman 6 (roseola infantum) și infecția cu virusul gripal. În cazul
vaccinării, riscul de convulsie apare frecvent pentru vaccinul DTP (diftero-tetanos-
pertussis) și ROR (rubeolă, oreion, rujeolă).
Obiective Etape de executie
Asigurarea - va chema medical
asistentei
medicale
Asigurarea unei - va indeparta cu tact apartinatorii adunati in jurul
perfecte linisti copilului
ambiante
Impiedicarea - va culca copilul pe pat cu capul intr-o parte
autotraumatizarii - va introduce intre arcadele dentare o spatula invelita in
fasa, batista
Impiedicarea - va desface haina la git
strangularii prin
imbracamintea de
corp
Mentinerea - se va fixa limba pentru evitarea inghitirii
permeabilitatii - se vor aspira secretiile cu ajutorul aspiratorului de
cailor respiratorii secretii
libere
Supravegherea - va observa simptomatologia din timpul accesului spre
bolnavului a putea transmite medicului
- va masura pulsul
Evitarea unor - nu se va administra oxygen
greseli de - nu se vor efectua manevre de resuscitare cardio-
tratament respiratorie
- nu se vor administra analeptice cardiovasculare
Administrarea - la indicatia se medicului se administreaza Diazepam
unor medicamente - nu se administreaza fenobarbital
- in febra - daca s-a administrat fenobarbital nu se mai face pe
- in colaps urma diazepam , produce stop cardio-respirator
- paracetamol, aspirina
- adrenalina
Atitudinea dupa - va lasa bolnavul linistit dupa criza convulsivanta
criza - va efectua toaleta partiala
convulsivanta