Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istorioare Bisericesci Barbu 1901
Istorioare Bisericesci Barbu 1901
Petru Barbu
Istorioare Bisericesci
O ^ /V
ş c o a l e i e p o p ora l e
A p r o b a tă d e V e n . C o n s is to r ii g r. or. r o m â n e d in A ra d ,
şi O ra d e a M a re
Ediţia II
C a ra n s e b e ş , 1901
9
Dr. Petru Barbu
0 [ /^ J ţ& L V * * * * ^ ^ s)C
Istorioare Bisericesci ^
III. Carte de Religiune
pentru
ş c o a l e l e poporale
A p r o b a tă d e T e n . C o n s i s t o r i i g r . o r. r o m â n e d in A r a d , C a ra n s e b e ş
ş i O ra d e a M a re
E diţia II
C a ra n s e b e ş , 1901
3. Diaconul Ştefan
în zilele acelea înmulţindu-se credincioşii
s’au ales şepte bărbaţi, cari să fie de ajutoriu
(diaconi) apostolilor. Numele acestora este: Ştefan,
F ilip , P ro h o r, N ica n o r, T im on , P a rm en a ş i A Tico/ae.
Şi Ştefan fiind plin de credinţă şi de putere
făcea minuni în popor. Şi s’au sculat unii din
sinagogă şi disputau cu Ştefan, dară nu puteau
să stee împotriva înţelepciunii şi duhului, cu
care vorbia el. Atunci s’au întărîtat poporul şi
bătrânii şi cărturarii, şi năvălind asupra lui l-au
luat şi l’au dus în sinedriu. Şi au adus mărturii
mincinoase, cari ziceau: „Acest om nu înceată a
a vorbi cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu
şi a lui Moise şi a legii.“ Şi a zis arhiereul:
„Oare aşa sunt acestea?" Atunci Ştefan plin de
Duhul sânt li-a vorbit, cum Dumnezeu a umplut
de bunătăţi pe Iudei şi cum Iudeii s’au făcut
tot mai răi.
Şi auzind ei acestea s’au înfuriat şi scrîşniau
cu dinţii asupra lui, şi năvălind asupra lui, l’au
scos afară din cetate, ca să-l omoară cu petri.
Şi aruncând cu petri asupra lui, Ştefan se ruga
zicend: „Doamne, nu socoti lor păcatul acesta!"
Si aceasta zicend a murit.
.. Ve rugaţi pentru cei ce ve asupresc“ (Mat. 5, 44).
6. Apostolul P etru
într’acel timp regele Irod a pus mânile să
facă rău unora din biserică, şi a ucis cu sabia
pe lacob, fratele lui Ioan. Şi văzând, că aceasta
place Iudeilor, a prins pe timpul Pascilor şi pe
Petru şi punându-1 în închisoare, l-a dat pe
mâna străjii să-l pâzască până după Pasci, când
voia să-l scoată la popor.
Dară pe când se păzîa Petru în închisoare,
biserica se ruga neîncetat lui Dumnezeu pentru
dînsul.
Şi în noaptea zilei, în care voia Irod să-l
scoată, Petru dormia legat cu doaue lanţuri
între doi ostaşi.
Şi iată a strălucit lumină în închisoare şi
îngerul Domnului a deşteptat pe Petru zicându-i:
„Scoală-te curând!" Şi au căzut lanţurile de pe el.
Şi i-a zis îngerul: „îmbracă-te şi urmează-mi!“
Şi Petru îi urma, şi nu scia, dacă este ade
vărat aceea, ce se făcea prin înger. Şi eşind ei,
îngerul s’a făcut nevăzut.
Atunci Petru venindu-şi în sine a zis: „Acum
sciu cu adevărat, că Domnul a trimis pe înge
rul său, şi m ’a scos din mâna lui Irod“.
Şi ajungând între ai săi, a istorisit toate,
câte i-s’au întâmplat; şi toţi lăudau pe Dumnezeu.
Şi aşa scăpând Petru din mânile lui Irod, rar
s’a mai arătat în Ierusalim. El predica pre Cri-
stos cel restignit Iudeilor din S iria , A sia M ică
10 —
7. Sinodul apostolesc
Pavel şi Varnava petreceau de mai mult
timp în Antiohia predicând Iudeilor şi Păgânilor.
Şi venind oare cari din ludea în Antiohia
învăţau pe fraţi: „De nu urmaţi legea lui Moise,
nu vă puteţi mântui“. Deci făcendu-se nu puţină
împotrivire şi dispută au hotărît fraţii din An
tiohia, ca în privinţa acestei întrebări să trimită
pe Pavel şi pe Varnava şi pe oare cari dintre
ei la apostoli şi la bătrâni în Ierusalim.
Şi venind ei la Ierusalim, s’au adunat apos
tolii şi bătrânii să cerceteze acest lucru. Şi după
multă dispută au hotărît să nu se mai pună
nici o sarcină peste Păgâni, decât acestea: să
se ferească de cele jertfite idolilor, de sânge,
de animale sugrumate şi de desfrînare. Şi au
ales bărbaţi, pe cari să-i trimită cu Pavel şi cu
11 —
8. Apostolul Pavel
Dela încreştinarea sa încoaci, Pavel nu mai
scie ce este odihna. în mai multe călătorii cu-
trierase apostolul Pavel C ip ru l, A sia M ică , M a
cedonia şi G recia predicând pretutindenea evan-
gelia lui Cristos, întemeind comunităţi creştine
şi lăsând în urma sa episcopi şi presbiteri. Şi
Dumnezeu nu puţine minuni a făcut prin mânile
lui Pavel şi mulţi au primit botezul. Şi aşa s’a
lăţit şi s’a întărit cuventul lui Dumnezeu prin
Pavel m a i a/es în tre păgâni.
După multe oboseli s’a reîntors apostolul
Pavel la Ierusalim. Şi intrând în templu, l-au
văzut Iudeii, veniţi acolo din Asia Mică. Aceştia
12 —
11. Câlugărism ul
Dară mulţi creştini nu erau mulţămiţî cu
viaţa, ce o duceau credincioşii cei dintâiu. Ei
voiau să ajungă un grad mai mare de desăvîr-
şire morală şi de aceea se reţineau chiar şi dela
lucruri şi plăceri ertate. Deci, ca să poată trăi
după voia lor şi neconturbaţi de nime, se retră
geau din societatea omenească şi petreceau sin
guri în deserturi.
Ş i oam enii, ca ri se hotărau d in buna lo r voie
Ia o aşa viaţă se n u m iau şi se num esc ş i astăzi
călugări (călugăriţe), m onahi ş. a.
Cel mai însemnat călugăr din vechime este
sântul A n to n ie cel M are. Antonie s’a născut în
Egipt la an 251 din părinţi cu stare. El a remas
de mic orfan de părinţi. însufleţit de cuvin
tele evangeliei: „De voesci să fii desăvîrşit,
mergi şi îţi vinde averile şi le dă săracilor şi
vină după mine!" şi-a vindut averile şi le-a dat
săracilor, apoi s’a retras într’un deşert, unde a
petrecul 87 de ani în post şi rugăciune.
Sântul Antonie s’a făcut renumit prin viaţa
sa cea sântă, şi mulţi s’au adunat în jurul lui,
ca să trăească după sfaturile lui.
Antonie a murit în etate de 105 ani, şi se
numesce p ărintele călugărism ului.
15
Y. Sânţii părinţi
16. Sântul Vasilie
Sânţi părinţi se numesc acei bărbaţi ai bi
sericii lui Cristos, cari s’au dinstins prin credinţa
lor dreaptă şi prin viaţa lor sântă.
Cei mai însemnaţi părinţi ai bisericii noastre
su n t: sânţii V asilie, G rigorie ş i Ioan G u ră de aur.
Vasilie s’a născut în Cesarea Capadociei.
De copil mic a căpătat o creştere foarte bună
dela mamă-sa Emilia şi dela bunică-sa Macrina.
A umblat la şcoli în cele mai renumite cetăţi de
pe timpul seu.
în etate de 28 de ani a devenit advocat,
dară neplăcendu-i viaţa lumească şi sgomotul
ei, s’a făcut călugăr şi s ’a retras într’o pustie,
unde a petrecut mai mulţi ani.
La anul 364 s’a făcut preot şi după şese
ani episcop în oraşul seu natal.
Ca preot şi ca episcop Vasilie a fost un om rar.
El şi-a împărţit averea săracilor şi a redicat
spitale şi case de asii pentru ei. Era bun şi
blând cu fiii săi credincioşi, dar aspru şi ne
cruţătorul cu inimicii bisericii dreptcredincioase.
Pe vremea lui A r ie n ii *) erau foarte pu
ternici, chiar şi împăratul de pe atunci, Valent,
23. Deslbinarea
Patriahii din Constantinopol F o lie (f 891)
şi M ic h a il C eh ila riu şi alţi teologi, ba chiar şi
mai multe si noade din resărit au arătat apu
senilor, că învăţăturile lor sunt rătăcite, şi i-au
provocat de nenumărate ori să se, lapede de ele
şi să se reîntoarcă la învăţătura bisericii lui
Cristos. Apusenii însă n’au dat ascultarea re-
săritenilor. Din causa aceasta un sinod, ţinut la
anul 1054 în Constantinopol, a escomunicat şi
anatemisat pe apuseni şi de atunci apusenii se
consideră desbinaţi de biserica drept-credincioasă,
care a remas şi mai departe una, sântă, univer
sală şi apostolică.
„De nu va asculta fratele teu -de biserică să fie ţie
ca un păgân şi vameş“ (Mat. 18, 17).
— 27 —
25. Romanii
Romanii au fost cel mai vestit popor din lume.
Statul roman îşi are începutul de odată cu
întemeierea cetăţii Roma, la anul 753 înainte
de Cristos.
întemeietoriul Romei este R o m u l, care a
domnit până la anul 716. După Romul au domnit
încă 6 regi. Ultimul rege T a rq u in iu S u p erb u l a
fost detronat la 510, şi Roma s’a făcut republi
că, ceea-ce a remas pănă la anul 30 n. Cr.
Romanii au purtat nenumărate resboaie cu
popoarele vecine lor. în urma acestor resboaie
Romanii au supus Italia şi apoi alte multe ţeri
pănă în părţile cele mai îndepărtate ale lumii
cunoscute pe atunci.
Pe timpul lui A u g u st, cel dintâiu împărat
roman (30 n. d. Cr. 14 d. Cr.), imperiul
roman se estindea dela Rin până în Britania
de nord şi până la Oceanul Atlantic, şi dela
Dunăre spre sud până în Etiopia şi Libia, iar
spre ost până la Eufrat.
26. Dacii
Marele imperiu roman era încungiurat de
o mulţime de popoare şi de state. între po
— 29 —
b) Migraţiunea popoarelor
33. Ungurii
U n g u rii, un popor înrudit cu Hunii şi
cu Turcii, vin din mijlocul Asiei în Ungaria de
azi preste Carpaţii Maramureşului şi dau năvală
asupra ducatelor române numite mai sus.
După multe şi mari lupte între A rp a d , con-
ducetoriul Ungurilor, şi M enu m orut, domnitorii
se împăcară făcend legătura: ca Zoltan fiul lui
Arpad, să se căsătorească cu fica lui Menumorut,
şi după moartea acestuia să-i remână următoriu.
G la d , ducele Bănatului, fiind învins de Ar
pad, s’a legat să-i plătească tribut, dară remase
domn atât el, cât şi urmaşii sei mai mult timp.
în contra lui G elu a venit ducele unguresc
T u h u tu m , care s’a întâlnit cu armata română la
rîul Almaşului. Aci s’a întins o luptă înfricoşată,
care s’a finit cu sdrobirea armatei române. Gelu
a fost omorît, iar Românii vezend moartea dom
nului lor au recunoscut pe Tuhutum de domni-
toriu şi au încheiat frăţie cu Ungurii.
Românii au trăit în bună înţelegere cu Un
gurii, cu atât mai vertos, ca aceştia începură
să primească creştinismul, ba principele G iu la
din Ardeal s’a botezat la Constantinopol.
3'
36 —
Andreiu Şaguna
Şaguna s’a născut în Mişcolţ la an. 1808,
primind numele de botez A nastasie. Părinţii lui,
N ă u m şi A n a sta sia , erau neguţători de origine
macedo-română. Şaguna a făcut studiile sale
gimnasiale şi iuridice în Pesta, iar teologia în
Verşeţ. După absolvarea studiilor a fost numit
profesor de teologie şi notariu consistorial în
Carloveţ. în anul 1833 Şaguna s’a făcut călugăr,
primind numele A n d r eiu , iar în anul următoriu
— 47 —
W
SU eselitu-m am de cei ce mi-au zis mie : în casa
Domnului vom merge. Iar’ eu întru mulţimea îndurărilor
tale, Doamne, voiu întră în casa ta ; închina-me-voiu la
biserica ta cea sântă. Doamne, povăţuesce-me cu drep
tatea ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea ta
calea mea, ca fără alunecare să prea-măresc o Dumne
zeire, pe Tatăl, pe Fiul şi pe sântul Duh, acum şi pu
rurea şi în vecii vecilor. Amin.
"n .
oamne Isuse Cristoase, îndurate şi milostive
cătră toţi cei ce întru adever te chiamă pe tine, ţie me rog
şi pe tine te chiem, învrednicesce-me, ca până la sfîrşitul
acestei dumnezeesci liturgii, cu sîrguinţă, dragoste, cu
frică şi cu luare aminte să petrece şi să me jog ţie,
Dumnezeule al îndurărilor. Aşa, Doamne, auzi-me pe
mine, cel ce încep a te chiema, şi-mi dă mie ertarea
mulţimei păcatelor mele, că tu singur eşti bine-cuventat
cu Tatăl şi cu Duhul sânt, în veci, amin.
M&!
(erescule împărate, întru ascultarea sântei tale
evangelii luminează mintea mea, ca să înţeleagă dum-
nezeescile tale cuvinte şi să le păzască pe ele spre
mărirea sântului teu nume şi spre mântuirea sufletului
meu, că tu eşti lumina şi mântuirea sufletelor noa
stre. Amin.
După cetirea evangeliei
W
4M>ie Doamne Dumnezeul nostru plec capul şi.
întru mărturisirea inimii strig: greşit-am, Doamne, la
ceriu şi înaintea ta şi nu sunt vrednic să cer dela tine
iertare. Dară tu însuţi,. ca un iubitoriu de oameni, ca
pe fiul cel rătăcit mă iartă, ca pe vameşul mă i'ndrep-
tează şi ca pe tâlhariul de împărăţia ta vrednic mă fă.
— 60
I— IV Căr ţ i de R e l i g i u n e
pentru, şcoalele popoxaJ
de
ITiUL Of iim Jmi W4 *etru Barbu,
BRL'A Rr. ifitşfţA si adecă:
SECŢIA. A£______ igioase-morale. Ediţia I; 18',
Cllpllllde 4tB de istorioare. Preţul 30 fii.
*11. Istorioare Biblice. Ediţia III. 1900. c d
■f.n iiuUumfre din T. V. şi T. N. A d a u s: A) Des A
& m m w - «$•$*& ă : Numirea, Originea, Autorii, Limba ţi
ţ traducere, In piraţiuneu dumne;:eească, împărţirea,
. *cafţile-MSitei ripturi. 13) R ugâcym i: a) de dimine; ţi
1 I j 1) fn tU liLB dtJ'iiiasă, c) după masă., d) de seară. C) Sim
bolul credinţii. Preţul 30 fii.
{—— - *111. Istorioare Bisericesci. Ediţia II. 1901
. Conţine 45 istorioare despre Lăţirea creştinismului, Y ţ!
^Creştinilor, Asupririle Creştinilor, Triumful bisericii*-c. :
ştine, Sânţii părinţi, încreştinarea popoarelor, Desbin.' r "
bisericii >apusend d£ biserica resăriteană, Istoria bise-\
_ânesqi. Adaus: A) Despre sânta Tradiţiune, B) Rty 1
filJsâitţţi- 'Ehurgii.' Ţreţul 3p fii. I
TVT-GatecbismuL Ediţiunea II, 1897. C onţină
Credinţa, Iubirea şi Speranţa creştină. A d a u s: A) Estras
din Statutul Organic despre „Parohie11, o; Rug definii hi
s. Mărturisire şi Cuminecătură. Preţul 40 fii.
Cărţile însemnate cu * sunt apropate de Ven. Con
sistară gr. or. rom. din Arad, Caransebeş şi Oradea Mare.
IVA