4 /V5

-Pr. CONSTANTIN DINCESCU

Inspector general al Consiliului Central Bisericesc
Parohul Bisericii Schitu Măgureanu din București

MIC DICȚIONAR
AL

NOULUI
TESTAMENT
<
cu âfoHote&i

STABILIMENT DE ARTE GRAFICE

„VIAȚA ECONOMICĂ", P. D. POPESCU
STR. GENERAL DONA, 26
BUCUREȘTI
 c

Tepiplul lui Ezechil. Planul sanctuarului

A. Vestibulul (mâftirea).#’ e. 'Coloane,

f f g li. Stâlpii sfintei.
B. Sfânta. •*
C. Sfânta sfintelor, £ •i. Zidul sanctuarului (templului).
D E. Intrarea JJterațJfîn clădiit.\,4 . j. Clădirea laterală.
a b. Stâlpii vestibq^lui. . k. Zidul exterior.
b d. PereteW' laterăkal stâlpilor. . : 1. Altarul mirodeniilor,
c. Trepte., . ** m n/Stâlpii sfintei sfintelor.
o. Spațiu ,liber ►
 MIC DICȚIONAR
AL

NOULUI TESTAMENT

Pr. CONSTANTIN DINCESCU

eneral al flfffiuulu Central Bisericesc
-fMphuI Bisericii Schitu Mâgureanu din București

a n -

1929 J»
Stabilimentul de'arte grafice
.VIAȚA ECONOMICĂ", PERj£J««'“frPOPESCU
Str. General Dona, 26
BUCUREȘTI
 PREFĂ TA

In Noul Testament, la fiecare pas, se întâlnesc nu-

miri, cari arată diferitele ihstituțiuni religioase, pon­
tice și sociale, cum și diferitele localități din timpul
activității mesianice a Domnului Nostru Iisus Hristos.
In interesul instrucțiunii religioase și pentru a se în­
țelege cât mai bine cuprinsul Noului Testament este
necesar ca aceste numiri, ce reprezintă instituțiuni și
localități dispărute să fie explicate, într’o carte, pentru
a fi o adevărată călăuză în mâna oricărui creștin.
Pentru aceasta, m’am ostenit și am alcătuit acest
mic Dicționar al Noului Testament, căutând a îm­
plini în parte o lipsă adânc simțită în literatura
noastră teologică.
N’am pretenția a 'fi alcătuit o lucrare desăvârșită,
așa cum sunt lucrările de felul acesta în țările a-
pusene, cari cuprind câte 2—3 volume de mii de pa­
gini fiecare, toțușițam făcut ceva și las savanților
teologi români să facă mai mult, așa după cum se
pretind ei și pretindem și noi.
In alcătuirea lucrării, am consultat mai mulți au­
tori, pe cari îi citez în cuprinsul cărții. In special,
am consultut pe abatele A. Crampon, după care m’am
orientat în cea mai mare parte.
Și pentru ca munca mea să fie cât se poate
de folositoare scopului propus, am anexat la sfârșitul
ei opt hărți, cari reprezintă ținuturile pe unde Mân­
tuitorul a trăit și a umblat, cum și drumurile făcute
de sfinții săi Apostoli.
In speranță, că cititorii vor fi îngăduitori cu greșe-
lele strecurate, fără voia mea și că mi le vor anunța
cu toată dragostea și buna voință pentru a le avea
în vedere la o nouă ediție, ce gândesc s’o fac mai
complectă, le mulțumesc mai dinainte.
Mulțumesc prietenilor mei, cari m’au încurajat și
îndemnat să tipăresc această lucrare.
Slavă și mulțumiri Bunului D-zeu pentru toate
binefacerile ce a revărsat asupra casei mele.

AUTORUL
 MIC DICȚIONAR AL
NOULUI TESTAMENT

ABA sau AVA, care vine dela evreescul ab (pă­

rinte). Pe vremea Mântuitorului se rostea aba sau ava
și se găsește în N. Test, la Marcu 14, 36; Romani
8, 15 și Galateni 4, 6, ca nume dat lui Dumnezeu.
ABILENA.—A fost un mic ținut sau tetrarhie (Luc.
III, I), cu capitala Abila. Sub Tiberiu, era guvernată
de tetrarhul Lisanias. Ruinele, cari încă există (Suk-
uadi-Barada), arată locul capitalei Abila, într’un dis­
trict, udat de Barada, pe coasta răsăriteană a Anti-
Liban-ului, între Heliopolis (Baalbek) și Damasc, la
30 km. nord-vest de acest oraș (Damasc). Vezi
Lisanias.
AH AIA. — Acest nume, înainte de cucerirea ro­
mană, arăta un ținut situat la nord de Peloponez,
dealungul golfului Corint. După această cucerire, nu­
mele de Ahaia s’a dat Peloponezului, Greciei centrale
și insulelor alăturate. In acest din urmă înțeles, nu­
mele de Ahaia este luat de autorul Faptelor Apos­
tolilor și de către Sf. Apost. Pavel (Fapt. Ap. XVIII
12, 27; XIX, 21 ; Rom. XV, 26; I Cor. XVI, 15; 2
Cor. I, 1; IX, 2; XI 10; I Tes., 1, 7,8). Pentru ei,
întreaga țară grecească din Europa se împărția în
două: Ahaia și Macedonia. Provincia romană Ahaia,
fu rând pe rând imperială și senatorială. Când Sf.
Ap. Pavel s’a dus acolo, în a doua sa misiune, pro­
vincia devenise senatorială și âvea în fruntea ei un
proconsul (tMânatoc), (Fap. Ap. XVIII, 12), numit
Galion, fratele lui Seneca.
 Anna sau Hanan - Antiochia 6

După o inscripție găsită la Delfi, Sf. Ap.Pave

a fost citat înaintea scaunului de judecata al lui Ua
Iion în anul 52 (Revue Biblique, 1913, p. 36). Printre
orașele din Ahaia, Noul Testament menționează
£ W XVII, 16), Corintul reședința procon­
sulul, (Fapt- XVIII, 1) și Kenhrea portul de răsărit
al Corintului. (Fapt. XVIII, 18; Rom- XVI, 1).
ANA sau HANAN. - A fost fiul lui Set. Fu
ridicat la cel mai mare grad de preoție de către
Quirinius, delegat imperial ta Siria in anul 6 sau
7 al erei creștine. Deși depus in anul 15, la ^eputal
domniei lui Tiberiu, de către procuratorul Valerius
Gratus, totuși a rămas foarte stimat de popor, nu
mindu-1 toți marele preot și consultandu-1 in toate
chestiunile mari. Cei cinci fu ai tai, fără a socot
ne ginerele său Caiafa, au fost rând pe rând puși
în această demnitate. Sub regimul procuratorilor ro­
mani fruntașii bisericii iudaice se schimbau foarte
Soede totuși bătrânul mare preot Ana se bucura
de o mare autoritate, conducând întregul colegiu
nreotesc. Caiafa, ginerele său, nu era in mâinile lui
decât o unealtă supusă; așa că cea ma mare răs­
pundere în condamnarea Domnului Nostru Iisus Hnstos
trebue să cadă, fără îndoială, asupra lui Ana. Top
copiii lui au fost persecutori infocați ai creștinilor. Cel
mai mic, numit tot Ana, a pus de a ucis pe Sf.
AlANTÎoHIAfe— Două^cetăți cu acest nume sunt
menționatemai multe ori In Faptele Apostolilor:
Antiohia din Pisidia și Antiohia din Siria. u
\ Antiohia din Pisidia, sau mai bine zis veana
cu Pisidia ’hwfyM V) irpbț «caiSIot, după cum se ex-
primă Strabon (XII, VIII, 14) aparținea Fnțjei
galatice. Porțiunea Frigiei, care făcea parte din'Oala-
fia romană, fiind prea aproape de Pisidia, sfârși prin
a fi absorbită puțin câte puțin de aceasta; de aci și
numele de Antiohia din Pisidia. Această cetate, după
Strabon, era situată pe coasta/e miazăzi a munților
cari despărțeau Frigia asiatica de Pisidia. N a mai
rămas din ea decât niște ruine la 3 km. de
baci, mic sat la poalele lui Sultan Dag. Era o
 7 Arimateia

colonie romană, unde Evreii se găseau în număr

mare. Sf. evang. Luca (Fap. Ap. XIII, 14—51 și
XIV, 20—22), povestește mai amănunțit creștinarea
acestui oraș de Sf. Ap. Pavel și Barnaba (Vezi II,
Tim. III, 11).
2. Antiohia din Siria, capitala provinciei romane
din Siria, era o cetate mare, de 15 Km. înconjur
pe malurile Orontului. Intre zidurile ei, înalte de 25
metri și largi de 6, cuprindea cam 500.000 locuitori,
amestec de sirieni, evrei, greci și romani. Era ca și
capitala Orientului roman. In urma persecțiunilor ce
bântuise în Ierusalim și în urma omorârii Sf. arh.
Ștefan, discipulii, venind în Antiohia, vestiră evanghelia
(Fapt. XI, 19).
Aci s’a început propăvăduirea evangheliei la păgâni;
numeroșii convertii de națiune și limbă deosebită,
pentru a nu fi confundați cu Evreii, primiră numele
de creștini. (Fapt. XI, 26). Acest oraș, grație situației
lui și caracterului cosmopolit al populației, a fost
cel dintâi centru al creștinării păgânilor; el fu punctul
de plecare al călătoriilor apostolice ale Sf. Ap. Pavel
(Fapt. XI, 19, 28 ; XIII, 1 ; XIV, 26; XV, 36; XVIII,
22; Gal. II, 11). Antiohia a fost reședința celui mai
mare pretor al provinciei imperiale din Siria; de el
depindea procuratorul Iudei.
ĂRIMATEIA. — După câțiva istorici moderni, acest
oraș, —despre care Sf. Luca (XXIII, 51), spune că ar
fi un oraș din Iudeea, —este acelaș cu Ramataim-
Sofim, patria lui SamuiI, în muntele Efraim, al că­
rui loc se vede și astăzi pe un deal pitoresc, la nord-
vesț de Ierusalim, Nebi Samuil. — Alții preferă o-
pinia autorilor vechi, care identifică Arimateia cu
Ramleh de astăzi, oraș cu 3000 suflete, situat pe
câmpia Saron, 3 km. spre Sud de Lida (sau Dios-
polis) și opt ore de drum pe jos dela Ierusalim. Dar
Ramleh, după Abulfeda, este un oraș relativ modern,
și nu e nici un raport între Ramleh, care însemnează
nisip și Ramah, Ramata „înălțime". E mai bine a
se identifica Arimateia cu Rentis, localitate situată
la 3 leghe nord-est de Lida. Pe vremea lui Euse-
 Aste — Bătrânii sau Bătrânii poporului 8

biu, Arimateia se numea Remfis sau Remtis. (Vezi .

Vis'ouroux. Dict. biblic, t. I, col. 960).
ASIA. —Noul Testament nu arata prin acest nume
ceeace înțelegem noi azi, ci numai provincia romana
din Asia. Ea cuprindea: Eolida, Lidia, Ioma, Car a,
Misia până la muntele Olimp și o parte din Frigia.
Această provincie a fost lăsată Senatului roman in
împărțirea din anul 27 ta. de 1. H. Ea eraguvernaa
de un proconsul, care avea reședința la Efes. Ce e
șapte biserici din Apocalipsă (I-I1I) sunt orașele cele
mai importante ale provinciei romane din Asia. Găsim
aci proba, că acest termen de „Asia" (Apoc. 1, 4).
arată numai provincia romană cu limitele ei oficiale.
Sf. Ev. Luca {Fapt. XVI, 6) numește Asia o re­
giune restrânsă împrejurul Efesului, fiindcă o deo­
sebește de Frigia și de Misia, care făceau parte din
provincia romană. Aceasta este regiuneâ litoraJuhu
ne care Eunop (Edit. Didot, p. 466-467), o nu­
mește „Asia în jurul Efesului". Sf. Ap. Pavel pare, ca
ia acest nume în acelaș sens. (I Cor. XVI, 19, ii
Cor I, 3; II Tim. I, 15).
ASIA MICA. - Ceeace noi Wlegem azi cu
acest nume nu este cunoscut in Noul Testament.
Țările sau provinciile, cari formau Asia Mica, sunt
arătate în Noul Testament cu numele lor particular,
de: Asia, Bitinia, Galatia, Pamfilia, Capadocia, etc.
Vezi harta celor trei călătorii ale Sf. Ap. Pavel.

B
BĂTRÂNII sau BĂTRÂNII POPORULUI.- Cu­
vântul Bătrânii (zeknim) simplu, fara mcio adăo­
gire arată pe învățații evrei celebri, ale căror tălmăciri
asupra Legii făceau autoritate și erau primite, mai
alesP de Farisei, cu tot atât respect ca și Legea însăși.
Altă dată, se numeau „Bătrânii Poporului .. Pentru
această semnificare, vezi Bătrânii Poporului la cap.
Sanhedrin. In Fapt. Apostolilor și în Epistole, numele
de Bătrâni, ripeoSitspoc, este dat șefilor spirituali,
cărora li se încredințau conducerea bisericilor și cari
îndeplineau funcțiunile liturgice.
 9 Belzebut — Betleem

BELZEBUT.—Acest nume, îl întrebuințau Evreii,

pe_ vremea Domnului Nostru Iisus Hristos, pentru a
arăta pe Satana, șeful demonilor. Belzebut se trage
dela numele unui zeu al Filistenilor, din Acaron (II
Regi, I, 2) numit Baal-Zebub, (Domnul-muscă), că­
ruia i se atribuia puterea să trimită ori să facă a în­
ceta flagelul țânțarilor și al altor insecte, foarte te­
mute în Orient, de oameni și de animale. Se știe, că
atât Grecii, cât și Romanii își aveau și ei pe Jupiter
al lor, ca ocrotitor împotriva muștelor.
In loc de Beelzebub, unele manuscrise grecești
vechi scriu Beelzebul, ce însemna stăpânul casei, stă­
pânul locuințelor subterane, adică ale iadulni. La a-
ceasta se referă titlul de „stăpân al casei“ pe care
Domnul Nostru Iisus Hristos îl dă diavolului. (Mat.
X, 25); altele scriu baal-zebel, ce însemnează domnul
ganoaelor sau al lucrurilor de disprețuit. Această schim­
bare din b în l a fost explicată în diferite feluri: unii
o privesc ca o îndulcire a pronunțării introduse de
Evreii eleniști; alții o atribue intențiunii formale a
Evreilor de a ridiculiza păgânismul, dând un nume
urât și josnic idolului filistinean.
BETAN1A. — Evanghelia menționează două locali­
tăți cu acest nume. Una, Betania, „casa sau locui
bărcii", numită în unele manuscrise și de câțiva Pă­
rinți bisericești Betabara, „loc de trecere"; era situată
dincolo de Iordan, „unde loan boteza" (loan, I, 28).
Pentru cealaltă, vezi Muntele Măslinilor.
BETLEEM. — Acest oraș, situat cam la două leghe
sud de ierusalim, există și astazi, sub numele arab
de Beit-Lahm. Deși pe munte și construit pe o înăl­
țime ștâncoasă, tăiată drept în spre răsărit, era totuși
înconjurat de terenuri foarte fertile, plantate cu viță
de vie, măslini, smochini și migdali, de unde și nu­
mele de: Efrata, (roditor) și de Betleem (casa sau
locul pâinii). Beit-Lahm are o populație de 8.000 lo­
cuitori, din care 4.700 catolici, 3.290 greci neuniți,
vreo sută de musulmani și câțiva Evrei. La răsări­
tul orașului, la 200 pași distanță, se găsește, pe o
înălțime, mănăstirea latină a călugărilor din Țara
 10
Betsalda

Sfântă, cu biserica clădită de S-ta Elena chiar pt

locul unde s’a născut Mântuitorul.
Si S-tul Evanghelist Luca arată, în evanghelia sa,
locul nașterii Mt. Nostru Is. Hr. afară din
că nimic nu poate clăti certitudinea acestei tr^diț1,
Se Se astfel cunoscută dela nașterea Mântuitoru­
le Biserica „Nașterii* este una din cele mai vechi
și mai frumoase din tot Orientul. De fie care parte
a altarului, pleacă câte o scară întortochiată, care duce
la peștera Nașterii. Această peșteră e lungă des 36
Dicioare, largă de 12, înnaltâ de 9. Treizeci și două
de lămpi, dintre care una dată de regele Fran{ei Lu-
dovic al XIII, răspândesc pe ieslea Mântuitorului o
lumină dulce, asemănătoare cu lumina lan“
noapte de primăvară și amintesc că Acela care a bi­
nevoit să se nască este lumina lumiu
Locul unde Fecioara a născut pe Izbăvitorul oameni­
lor este însemnat cu o placă de marmură albă. Pe
această placă este încrustată o stea de argint cu in­
scripția următoare:

Hic de Virgine Maria

Iesus Christus natus est.

Aici, s’a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria.

(Vezi P P Hugues Vincent și F. M. Ab. I, Be~
tleem, sanctuarul Nativității. Paris, 1914 in 4®).
BETSAIDA. — Acest nume, care însemnează casa
sau locul pescuitului, arată în Evanghelie după nu­
meroși exegeti, două orașe deosebite: unul mai mic,
un fel de târg situat nu departe de Capernaum pe
marginea apuseană a lacului Ghemsaret adică in
Galileea. Acest orășel a fost patria apostolilor Petru,
Andrei și Filip; Iisus a venit adeseori aci; dar, fiindcă
orașul nu s’a supus predicii sale, Mântuitorul l-a
certat (Mat. XI, 21; Luc. X, 13).
Celalt, mai vestit, numit și Julias in cinstea fetei
împăratului August, era situat spre marginea N. E. a
aceluia? lac, InGaulonitida trtrarhta Iul
acesta, se vorbește în Mat. XIV, 13, 22. 24, Marc,
vi a*. IX. 10Y Unii autori (Vigouroux,
 11 Botezul Sf. loan Botezătorul

Diction. Bibi., t. I. col. 175) nu cred necesar, a deo­

sebi două Betsaide și așează această localitate la El
Mesadich sau la El Arogi). Aceasta este cea mat
sigură părere.
BOTEZUL SF. IOAN BOTEZĂTORUL. — Sf.
loan Botezătorul adăogase la predica sa sub inspirația
lui Dumnezeu (loan. I, 23) un rit exterior, un botez,
adică o afundare complectă a corpului în apele Ior­
danului. Aceasta era analog cu deosebitele moduri
de abluțiuni (spălări religioase) prescrise de legea
mozaică pentru acei, cari căpătau pete rușinoase
(Levit. XI—XV). Acest botez avea un scop special:
de a prepara pe Iudei să intre în împărăția lui Dum­
nezeu, primind pe Mesia, care urma în curând să
înființeze această împărăție. Profeții descriu timpurile
Mesiei ca începutul unui nou fel de viață, începutul
unei lumi nouă, începutul unei refaceri totale sufletești.
Pentru a face parte din această nouă împărăție, trebuiau
îndeplinite următoarele porunci: căința de păcatele
făcute, curățenia conștiinței, transformarea morală a
sufletului cu schimbarea felului de viață.
Afundarea complectă în Iordan era simbolul acestei
purificații interioare. Ea amintea păcătoșilor greșalele
lor și îi învăța că sufletul lor trebue să fie spălat de
necurățeniile sale. Pentru a asigura și mai mult a-
ceastă curățenie a sufletului, botezul era întovărășit
de spovedania păcatelor (Mat. III, 6). Această spo­
vedanie însă nu era, se pare, niciuna din acele for­
mule generale de care orice om se putea servi pentru
a se declara cu păcate și nici mărturisirea amănun­
țită, complectă, precisă, cerută de taina mărturisirii.
Era un fel de acuzare, a cărei întindere și preciziune
se măsura după zelul fierbinte și umilința celor ce se
pocăiau. Botezul lui loan era prin urmare mai exce­
lent ca abluțiunile anterioare, dar era mai inferior,
prin eficacitatea lui, ca acela a lui Iisus Hristos. Nu
era un sacrament, (taină) după spusele chiar ale Pre­
mergătorului (Mat. III, 11). El figura, simboliza, dar
nu opera curățenia interioară a sufletului; nu era cauza
nici a iertărei, nici a harului, ci era numai ocaziunea,
care făcea să se nască în suflet dispoziții capabile să
 Caiafa — Calendarul evreesc 12

înduioșeze inima Domnului și să-l facă să încline

spre îndurare și spre iertare.
D. N. Iisus Hristos s’a supus acestui rit de,umi­
lință și de pocăință, nu pentru că ar fi avut pacate,
ci fiindcă trebuia să ispășească păcatul oamenilor.
Toma de Aquino adaogă și alt motiv: Domnul
nostru a voit ca apa sfințită solemn prin contactul
trupului său divin să fie mai aptă a deveni materia
sfântului Botez.

c
CAIAFA (Kaîacpac) fu numit mare preot sub dom­
nia lui Tiberiu, de către Valerius Gratus, procurato­
rul Iudeei, probabil în anul 18, și se menținu in a-
ceastă demnitate sub Ponțiu-Pilat, urmașul lui Gratus.
Când Pilat a fost îndepărtat, Caiafaafost.dat jos, in
anul 36, de către proconsulul Vitelius. Cu câte-va zile
înainte de Patimile Mântuitorului, el spusese. Evreilor
spre a-i ațâța la omor: „E mai bine să piara un om
pentru popor". Era, se pare, un om puțin știutor,in
ale „Legii", și se lăsa condus de Ana, socrul sau.
Adevăratul lui nume, pare, a fi fost Iosif. Caiafa nu
e decât o poreclă, a cărei semnificare nu se cunoaște.
CALENDARUL EVREESC.- 1° Anul. In timpul
celor 400 de ani cât au stat în Egipt, Evreii n au avut
decât un an civil și economic, care începea cu semănă­
turile de toamnă și sfârșia cu recolta ultimelor fructe.
Odată cu instituirea Paștelui, ei avură și, un an reli­
gios, care începea cu luna nouă, după equinoxul
primăverii, adică luna Abib sau Nisan (vezi exod.
XII 21) Pentru a înlesni relațiunile lor cu popoarele
streine, fixară, după exil, începutul anului civil'în
prima zi din a șaptea lună (Tișri). Anul civil în­
cepea, prin urmare, cu luna nouă, care urmeaza după
equinoxul de toamnă.
2° Luna. Anul religios se împărțea în 12 luni,.lu­
nare, a căror durată era alternativ de 29 și de 30 de
zile (luna lunară durând în realitate 29 de zile, și ju­
mătate). Aceste luni erau adesea ori numite prin nu-
 13 Calendarul evreese

ună, etc. Cartea Exodului (XIII, 4) și prima carte a

Regilor (VI, I, 3, 8; VIII, 2) ne fac cunoscut nu­
mele ce purtau înaintea exilului, patru din aceste luni.
Prima se numea Abib sau luna spicelor; a doua Ziv;
a șaptea Etanim; a opta Bul. După robie, toate
fură desemnate cu numele de care se serveau Hal-
deenii. Dăm mai jos numele celor 12 luni cu indica­
ția zilelor, cari arată cele mai însemnate sărbători.
Ritul propriu al acestor sărbători, se găsește explicat
mai departe, sub titlul: Sărbătorile Evreești.
3° Săptămâna. Ea cuprindea șapte zile, cari erau
numite, ca și lunile, după numărul lor de ordine;
întâia, a doua, a treia zi, etc. Ziua șaptea corespun­
dea cu Sâmbăta noastră. Se numea Sabat (repaus).
Era consacrată Domnului. Ziua a șasea se numea ve­
ghe de Evreii Palestiniani, și preparație (itapotaM\rh
parasceve) de către eleniști. In această zi, într’ade-
văr, se preparau pentru celebrarea Sabatului, acti­
vând lucrările, așa încât să poată petrece a doua zi
într’un repaus absolut.
4° Ziua, — civilă ori sacră, — era intervalul de
timp cuprins între două apusuri de soare. Obiceiul
Evreilor de a numi ziua timpul ce trece dela o seară
la alta, pare a fi luat din primele versete ale Gene­
zei : „Și a fost o seâră, și a fost o dimineață, aceasta
a fost ziua întâi". (I, 5 și urm.). Noaptea începea cu
apusul soarelui; era de douăsprezece ore, cari se
împărțeau în patru părți sau veghi, mai mult sau maj
puțin lungi, după anotimp; cam dela șase ore până
la nouă, era seara dela nouă ore Ia miezul
nopții, mijlocul nopții p.eaovux«ov sau plină noapte',
dela miezul nopții Ia ora trei, cântecul cocoșului
dĂexTopocpwvta; dela trei la ora șase, dimineața srpwt
sau zorile. Ziua, avea douăsprezece ore ca și noap­
tea și se împărțea în patru părți, mai mult sau mai
puțin lungi, tot după anotimp: răsăritul soarelui, pe
la ora șase dimineața; ora a treia (ora nouă); ora
șase (amiaza); ora nouă (ora trei după amiaza), —
In înțelesul larg și uzual, se numea: întâia, a treia
oră, etc., timpul cuprins între orele 6 și 9, orele 9
și amiazi, etc. (Marc. XV, 25, 33; Ioan, XIX, 14.)
 Capernaum 14

împărțirea anului evreesc

l-a lună (30 zile). Nisan (înainte de exil Abib) .... Martie-Aprilie
14 la apusul soarelui (ceea ce este
începutul lui 15 în înțelesul evre­
esc), celebrarea ospățului pascal.
15-21 Sărbătoarea Poștelor.
2 a lună (29 zile). . Jiiăr (înainte de exil, Ziv) .... Aprilie-Mai
3-a lună (30 zile). . Sivan...................... ... ................... Mai-Iunie
7 Sărbătoareti Rusaliilor, sau a
„Săptămânilor'.
4- a luna (29 zile). . Tamuz ..■■■■ Iunie-Iulie
5- a lună (30 zile). Ab............................. ......................... lulie-August
6- a lună (29 zile) . Elul ................................. August-Sept-brie
î-a lună (30 zile) . Tișri, (înainte dc exil Etanim) . Sept-brie-Oct-brie
I serbare a lunei noua, și sărbătoa­
rea trâmbițelor.
10 sărbătoarea Ispășirii (lom Kipur)
15-22 Sărbătoarea Tabernacolului
8- a lună (29 zile). Markeșvan (înainte de exil, Bul) . . Oct-brie-Noembrie
9- a lună (30 zile). Kislev................................ Noembrie-Dec-brie
25 (8 zile) Sărbătoarea Dedicației
10- a lună (29 zile) Tevet................................................ Dec-brie-Ianuarie
11-a lună (30 zile) Șevat....................................................Ianuarie-Februarie
12- a lună (29 zile) Adar................................................ Februarie-Martie
14 și 15 Sărbătoarea Purini
Cam la fiecare trei ani, pentru a face să concorde anul lunar, care nu
avea decât 353 zile, cu anul solar, se mai adaogă o lună suplimentară numită
\ eadar adică Noul Adar.

CAPERNAUM. — Oraș în Galileea.la hotarele tri­

balilor Zabulon și Neftalim, pe marginea de nord-
vest a lacului Ghenisaret, nu departe de gurile Iorda­
nului. Fertilitatea pământului său, poziția centrală,
între Siria, Fenicia și Palestina, pe drumul mare, care
conduce dela Damasc la Ierusalim, la Mediterana și
în Egipt, importanța comerțului său, care se deduce
din existența unui mare număr de încasatori de im­
pozite, însărcinați să preceapă taxele pe vamă ori
pe transit, prezența unui mare număr de antreprenori
(arendași) de vămi romane și pescăriile lacului vecin
contribuiau toate la prosperitatea acestui oraș. Iisus's’a
oprit adesea în acest oraș în timpul activității sale
publice. S’a instalat aci cu mama sa după ce părăsi
Nazaretul (Mat. IX, 13; Ioan 11, 12), și locui în
casa rudelor sau prietenilor pe care Evanghelia nu-i
numește; deaceea Capernaumul e numit orașul său.
Propovăduia aci, când în sinagogă, când pe marginea
lacului, făcând multe minuni. Sfârșitul acestui oraș
 15 Cina de Paște

urmă curând după moartea Mt. Is. Hr. (Mat. XI,

23; Luca X, 15). x
Din acest oraș, n’a mai rămas nicio urmă. Cala­
torii și arheologii spun, că locul Capernaumului ar fi
în ruinele caravanseraiului (locul unde poposeau ca­
ravanele) numit Minieh ', sau, ceeace este mai puțin
probabil, în ruinele numite Tel-Hum, la 3 km. se
Iordan.
CINA DE PAȘTE. — Cei patru Evangheliști pove­
stesc, cu mai multe sau puține amănunte; cina de
Paște, ce a luat-o Mt. N. Isus Hristos cu apostolii
pentru ultima oară. (Vezi Mat. XXVI, 20-29; Marc.
XIV, 17 25; Luca XXII, 14-30; loan, XIII, 1-30)
(Comp. 1 Cor. XI, 23-25). Se știe, că la aceasta din
urmă cină, Mântuitorul a instituit sfânta comunica-
tură (împărtășirea). Cele patru Evanghelii, se com-
plectează una pe alta în descrierea acestui moment.
Este destul de greu să hotărâm ordinea, în care s au
succedat diferitele fapte. Interpreții sunt foarte împăr-
țiți asupra acestui punct. Riturile ce le păzeau Evreii
la mâncarea (împărtășirea) mielului pascal, cărora, în
parte, s’a supus și Mântuitorul Nostru, după cum atestă
Sf. Evanghelie, sunt următoarele:
Cina de Paște începea după apusul soarelui, la 14
Nisan. In după amiaza acestui 14 Nisan, se sacrifica,
în templu, un miel sau un ied. Pe urmă îl frigea, nu-i
fierbea, având grijă să nu se rupă vreun os. _
Seara se adunau la ospăț pe care îl sărbătoreau
după un rit hotărît. Talmudul a lăsat în aceasta
privință numeroase amănunte. Cel puțin zece per-
soane, douăzeci cel mult, trebuiau să fie la masa
împreună. Oaspeții stau lungiți pe paturi puțin ridi­
cate, sau divanuri, cu brațul stâng rezemat de o pe­
rină, așa că mâna dreaptă să fie totdeauna libera.
De multă vreme eșise din uz obiceiul de a lua masa
de Paște în picioare, cu un baston în mână, în ținuta
de călător, ce însemna plecarea din Egipt, în noaptea
liberării. (Exod. XII, 11). .
Tatăl familiei anunța începutul sărbătorii Paștelui
cu o cupă plină de vin, rostind binecuvântarea în
termenii următori: „Acesta este timpul liberării noastre,
 Cina de Paște 16

și ne amintește eșirea din Egipt. Binecuvântat fie

Domnul, Cel fără de sfârșit, care a creat fructul
vi|ei!“ Pe urmă bea vinul din cupă și o trecea ce­
lorlalți oaspeți, cari beau ca și el, fiecare la rândul
lui. îndată, apoi, se aducea în adunare un lighean plin
cu apă și un șervet ca fiecare să-și curăte mâinile.
Pe urmă se aducea oaspeților masa servită gata. Pe
masă erau alături de miel, ierburi amare, în amintirea
suferințelor îndurate în Egipt, pâine azimă, nesărată,
ca aceea din vremea fugii grăbite a lui Israel din E-
gipt, o ceașcă de oțet, ori de apă sărată, care amin­
tea, celor de față, laerămile vărsate de părinții lor; în
fine, un fel de fiertură numită Caroșet, făcută din mere,
din migdale, din smochine, etc. fierte în vin. Stăpânul
casei zicea: „Binecuvântat fie Domnul, care a creat
fructele pământului 1“ Apoi, luând ierburile amare, le
ridica în sus spunând: „Noi mâncăm aceste ierburi
amare, fiindcă Egiptenii au umplut de amărăciune viața
părinților noștri". Muia apoi aceste ierburi în oțet și
mânca o bucățică, ceeace făceau și ceilalți la rândul
lor. După aceea se retrăgea masa la oarecare distanță
și tatăl familiei sau fiul cel mai mare, făcea o lectură
(de ex. Deut. XXVI), sau o învățătură asupra Paștelui
și eșirea din Egipt. După ce se termina învățătura, se
apropia iar masa, se citea prima partea din Hallel,
adică Ps. CXIII și CXIV; pe urmă goleau a doua
cupă și își spălau a doua oară mâinile. Atunci, înce-
j ea masa propriu zisă. Tatăl familiei, având înaintea
lui două pâini, binecuvânta pe una, pe care o tăia
numai decât și luând una din bucăți, o înfășură cu
ierburi amare, o muia în Caroșet și adresa Domnului
mulțumiri, mâncând această îmbucătură. După ce, tot
în acest chip, binecuvântând și mulțumind Domnului,
a gustat din mielul de Paște, îl tăia în bucăți și le
împărțea oaspeților cu pâine azimă, muiată în Caro­
șet. La șfârșitul mesei, el le prezenta a treia cupă de
vin, numită special cupa binecuvântărilor, fiindcă atunci
se aduceau Demnului mulțumiri pentru Cina de Paște
la care au luat parte. După ce au citit a doua parte
din Hallel, Ps. CXV—CXVIII goleau a patra cupă,
uneori a cincia, dar nu mai mult.
 17 Cina de Paste

Dacă comparăm diferitele date ale Evangheliei în

ce privește mâncarea mielului pascal de către Mân­
tuitorul cu ucenicii săi, cu diferitele obiceiuri evreești,
ajungem la rezultatele următoare:
1. Ipoteza unui prânz laolaltă, după Cina de Paște,
trebue să fie înlăturată, ca contrarie obiceiului evreesc
și datelor evanghelice. Evanghelia nu numai că nu
lașa să se întrevadă cea mai mică urmă, dar o ex­
clude cu desăvârșire, când spune, că Iisus și Apos­
tolii au eșit din cenaclu după cântarea imnului, din
a doua parte a Hallel-vAui.
2. Spălarea picioarelor a avut loc la începutul
ospățului pascal, ori la intrarea în cenaclu, ori
mai sigur după binecuvântarea primei cupe, în mo­
mentul, când se făcea spălarea mâinilor și mai înainte
ca masa încărcată de bucate să fi fost apropiată de
oaspeți. Totuși, câțiva interpreți, sprijinindu-se pe cu­
vintele cena fada din Vulgata (Ioan XIII, 2), au pus
spălatul picioarelor, după terminarea Cinei, ceeace nu
este drept. Manuscrisele grecești au: Selnvou Țtvopi-
vcu, în timpul prânzului, când, se făcea cina de
Paște, și nu după masă. Scriitorul bise-
cescleronim 331—420 citează și această explicație cu
mult mai puțin autorizată ca prima. Termenul fada,
de care s’a servit, nu însemnează, că un lucru s’a is­
prăvit, dar că s’a realizat și mai durează încă.
3. In care clipă hotărîtă a ospățului de Paște tre-
buește pusă instituțiunea Sfintei Comunicaturi ? E greu
de răspuns cu certitudine. Se crede, că sfințirea pâinei
și a vinului s’a făcut spre sfârșitul mesei, propriu
zise. In adevăr, Matei (XXVI, 26) și Marcu
(XIV, 22) raportează, că cele două sfințiri au avut loc
«Otwv, mandicantibus illis, în timpul
când mâncau, când erau la masă, ceeace poate chiar
să fi fost spre& sfârși tul,.mesei, la ultimile cupe de vin
prin care se termină de obicei masa. Și Luca spune
deslușit, că sfințirea potirului a avut loc pevd'
SetKvTjaai, postquam cenavit; adică, după masă pro­
priu zis, înaintea recitării părții a doua din Hallel.
Dar, se va obiecta, nu trebue presupus un oarecare
interval între cele două sfințiri? Căci, după ce s’a
 Cina de Paște 18

aovestit simplu cea dintâi, Luca adaogă (XXII, 20):

Iisus luă iarăși cupa după masă, zicând: «Acest pahar
este legea nouă, întru sângele meu, care se varsă
pentru voi". Aceasta se explică ușor. In momentul,
când s’a terminat masa legală, Iisus sfinți pâinea, pe
urmă sfinți și făcu să circule paharul zis de binecu­
vântare, paharul împărtășirii, care fusese preparat și
adus Mântuitorului, puțin mai înainte.
4 Mulți părinți și vechi comentatori admit că luaa
ra ’de fată la instituirea Sfintei Comunicaturi și că
>’a și împărtășit. Pe de altă parte, Sf.- Ev. loan arată
(XIII, 26—30), că Iuda a părăsit brusc cenaclul îna­
intea sfârșitului mesei. .
In zilele noastre, cea mai mare parte din interpreți
spun, că Iuda nu s’a împărtășit. Și, în adevăr, Sf. loan
raportează, că Iuda părăsi cenaclul după ce luase bu­
cata de pâine muiată în Caroșet, pe care i-o dăduse
Mântuitorul (loan, XIII, 26 27—30).
Singurul motiv serios, pe care se sprijină cei ce
afirmă, că Iuda s’a comunicat, este, ca Luca (XXII,
21) amintește faptul trădării după instituirea Sf.
Comunicături. Dar Luca nu urmărește aci, ordinea
cronologică. După ce povestește în evanghelie in-
stltuirea Sf. Comunicaturi, pune la sfârșit diverse în­
tâmplări relative la slăbiciunile Apostolilor, ca cearta
discipolilor pentru primul loc, care nu poate fi pusa
decât la începutul mesei.
Mântuitorul a sărbătorit cina pascala in seara zilei
de 13 Nisan;deci, cu o zi înainte de începerea săr­
bătorii azimilor și a mielului pascal. In această seara
și la această Cină, Mântuitorul a instituit Sj. Eu­
haristie. , ..
A sărbătorit Mt. cina pascala cu o zi înainte,
fiindcă El știa bine, că a doua zi trebuia să 'moara
și deci nu avea, când să mai institue „Taina Noului

Biserica ortodoxă de răsărit, spre aeosebire de cea

romano-catolică, întrebuințează la Euharistie pâine
dospită, iar nu azimă, fiindcă așa a întrebuințat și
Mt. când a instituit-o, întrucât în acel moment la
13 Nisan, nu avea azimă și apoi trebuia să deose­
 19 Cezareea — Crucificarea

bească „Noul Legământ* de cel vechiu, a cărei umbră

urma să înceteze,
CEZAREEA. In Palestina, erau două orașe cu acest
nume.
1. Cezareea lui Filip, situată la poalele Libanului,
lângă Hermon, care a primit acest nume, fiindcă Filip te-
trarhul, restaurând vechea cetate Baalgad, a închinat-o
lui Tiberiu Cezar. I se zicea mai adesea Cezareea
Paneas, ori mai simplu Paneas, în amintirea zeului
Pan. Ea e menționată în evanghelii. {Mat. XVI,_13;
Marc. VIII, 27). In apropierea ei a avut Ioc mărtu­
risirea Sf. Ap. Petru {Mat. XVI, 16—18). Această
cetate veche, din care n’a mai rămas aproape nimic,
poartă acum numele de Banias. Din peștera lui Pan
iese unul din isvoarele Iordanului.
2. Cezarea depe malul mării, sau Cezareea din Pa­
lestina, sau simplu Cezareea, clădită de Irod pe vechiul -
turn din Straton, {Plin. Hist. Nat., V, 14), nu departe
de promontoriul (intrarea în mare) muntelui Cârmei
pe malul Mediteranei. A fost cel mai frumos oraș din
Palestina, demn de a fi închinat lui August. El de­
veni reședința procuratorului roman, care se ducea,
la Ierusalim numai la Paște și la sărbătorile solemne.
Din punct de vedere civil și militar, Cezareea era ca
și capitala Iudeei. Acest oraș ocupă un loc impor­
tant în istoria predicării evangheliei. Unul din șefii
cohortei, din acest oraș, centurionul Corneliu,^ a
fost primul dintre păgânii, cari, intrând în biserică, a
fost botezat împreună cu familia lui de Sf. Ap. Petru
{Fapt.X, 1; XI, 11). Sf. Ap. Pavel s’a dus acolo de
mai multe ori {Fapt. XVIII, 22; XXI, 8). A stat aci
doi ani ca prizonier înainte de a fi dus la Roma
{Fapt. XXIII, 23—33; XXV, 1, 4, 6, 13). Elementul
sirian a învins elementul evreesc în acest oraș și de­
veni una din bisericile cele mai înfloritoare din Pa­
lestina. Azi, se numește Kaizarie și nu e decât o
adunătură de ruine nelocuite.
CRUCIFICAREA. — Chinurile crucii (pedeapsa cu
moartea pe cruce) par a fi necunoscute în legea
mozaică. Spânzurarea vinovaților la Iudei de un stâlp
n’avea nimic comun cu crucificarea, fiindcă spânzu-
 Crucificarea 20

rarea avea loc după moarte în semn de desconsiderare

pentru cadavru. (Num. XXV, 4 și urm.; Deut XXI, 22 și
urm.). Cu toate acestea, este de mirat cum un Psalm
întreg, Ps. XXII, care se referă la suferințele Mesiei,
descrie acest chin. Crucificarea (răstignirea) a fost adusă
la Romani, de ultimii principii asmoneeni și a rămas
în obiceiul Evreilor sub Irozi și pe timpul domina-
țiunei romane.
Romanii retrăsese tribunalelor evreești dreptul de
a executa o sentință de moarte. Sanhedrinul, este ade­
vărat, putea pronunța o condamnare capitală conform
cu legile iudaice; dar nu era decât de formă, căci
procuratorii romani făceau din nou instrucțiunea și ju­
decata și aplicau ei, de era cazul, pedeapsa cu moarte.
Din cauza acestei situațiuni, Mt. a fost dat pe mâna
procuratorului Pilat și condamnat de el, după stăruința
Iudeilor, la răstignire.
Crucificarea era considerată la Romani pedeapsa
cea mai mare, cea mai grea și cea mai rușinoasă.
Era rezervată sclavilor, hoților de drumul mare, uciga­
șilor și răsvrătitorilor; de aceea, Evreii ca să o a-
plice Mt., schimbară înaintea procuratorului acuzațiu-
nea lor religioasă într’o acuzațiune politică, reușind
să-1 condamne, nu ca vinovat de erezie, ci ca unul
ce a aspirat la regalitate. După pronunțarea sentinței,
condamnatul aparținea autorității romane. In locali­
tatea în care judecătorul nu avea lictori, un centurion
în fruntea a patru soldați, prezida crucificarea.
Execuțiunea începea prin o bătae în pretoriu. In­
strumentele bătăii erau, ori vergi de ulm, ori bice
de curea, prevăzute la capăt cu noduri, cu os­
cioare sau cu ghiulele de plumb; se administra a-
ceastă pedeapsă cu atâta cruzime, încât de multe ori
condamnații mureau. Această flagelare, care făcea
parte integrantă din pedeapsa crucificării, n’a avut loc
pentru Iisus. El suferise, cu câteva minute mai înainte
de condamnare, o altă pedeapsă (batjocorirea) al cărei
caracter legal nu este bine definit. Din evanghelia lui
Ioan(XIX, 1 și urm.), rezultă că Pilat a ordonat această
pedeapsă înainte de crucificare, crezând că va îndu­
 21 Crucificarea

ioșa pe Evrei sau le va sătura mânia și-i va face să

ceară liberarea lui Iisus.
Crucificarea se făcea întotdeauna afară din oraș.
Condamnații erau siliți să poaite ei singuri crucea până
la locul osândei. Locul ales pentru răstignirea D. N.
Iisus Hristos se găsea la N. V. de Ierusalim. Era o movilă
despuiată, numită Golgota, cuvânt evreesc, care în­
seamnă Calvar, craniu, adică în formă de craniu. Noi
am zice deal pleșuv.
Abia ajunsese Mântuitorul la poarta (marginea)
orașului și puterile îl părăsiră; soldații atunci, siliră
pe un oarecare Simon din Cirena să ducă mai de­
parte crucea în locul Lui. Această violență nu era
lucru rar din partea soldaților romani, în provinciile
cucerite. De gâtul condamnaților se atârnă, sau se
purta înaintea lor, o tăbliță, titulus, cu o inscripție,
care anunța cauza sentinței și care în urmă se fixa
pe cruce, deasupra capului crucificatului.
Când Mântuitorul ajunse la locul execuțiunii, I s a
dat, de milă, un vin tare, mirositor, spre a-I se ușura
suferințele agoniei. Era un obiceiu evreesc, nu
roman; și se parecă adesea femeile din Ierusalim
aduceau ele însele condamnaților acest vin pentru
ceasul din urmă. Mântuitorul, după ce și-a apro­
piat buzele de vas, n’a voit să bea. Trebue să deo­
sebim această băutură de aceea pe care El a primit-o
dela un soldat roman, când se- afla pe cruce chi­
nuit de o sete arzătoare (Luc. XXIII, 36; lori. XIX,
20). Aceasta era o băutură oțețită, pe care soldații ro­
mani o purtau de obiceiu cu ei și pe care o dau
câteodată condamnaților. După aceea, condanmații
erau desbrăcați de hainele lor, pe care le luau de
drept soldații, cări păzeau.
Crucea era făcută din două bârne în formă X, crucea
Sf. Andrei, sau în formă de T; o a treia formă era
aceea în care partea verticală a crucii depășea partea
transversală, cum se reprezintă de obiceiu crucea
Mântuitorului. Vârful vertical nu era, decât o bucată
de lemn adăogată la T, pe care se fixa titlul. Se mai
serveau adesea și de un stâlp drept, mai ales când
se torturau sute de indivizi deodată, spre ex. prizo­
 Crucificarea 22

nierii de război. In acest caz, se mulțumeau chiar

numai cu trunchiuri de arbori.
După cele mai multe păreri, Mt. a fost răstignit
pe o cruce din categoria a treia, cu patru părți,
pentru a arăta, că izbăvirea va îmbrățișa cele patru
părți ale lumii din cele patru puncte cardinale. Deși
se vede pe monedele împăraților Constanțiu și Con­
stantin, pe inele și pe pietrele de pe morminte din cea
mai adâncă antichitate creștină, forma a doua de cruce,
totuși Lactanțiu spune, că împăratul Constantin a văzut
pe cer crucea sub prima formă, X. (Crucea Sf. Andrei).
Crucea, de obiceiu, nu era prea înaltă, decât nu­
mai câteodată, prin excepție. Picioarele răstignitului
aproape atingeau pământul. Așa a fost crucea Mântui­
torului, de oarece soldații au putut cu o ramură de isop,
să-I ducă la gură buretele muiat în oțet. In mijlocul
părții verticale a crucii, se înfingea o bucată de lemn
scoasă în afară, pe care, condamnatul era așezat că­
lare, pentru ca greutatea corpului să nu smulgă mâi-
nele din cuiele ce le fixau. La aceasta fac aluzie ex-
presiunile celor vechi: acuta cruce ședere, itiequitari
etc. Crucificarea se începea prin așezarea crucii; pe
urmă condamnatul, ridicat ori tras cu frânghii, era
fixat de cruce, spre a nu opune rezistență, când i se
băteau mâinile și picioarele în cuie. Totuși, s’a întâm­
plat, că s’a pironit mâi întâi condamnatul pe crucea
întinsă jos, pe pământ și apoi a fost ridicată în sus.
Mulți autori cred, că în chipul acesta a fost răstignit
Domnul Nostru Iisus Hristos. Uneori, se legau picioa­
rele numai cu frânghii; însă picioarele și mâinele
Mt. au fost în realitate pironite, așa spune Luca (XXIV,
39—40), Ioan XX, 25—27), și atestă întreaga tra­
diție. Nu se știe într’un chip sigur, dacă picioarele
Domnului au fost suprapuse și prinse numai cu un sin­
gur cui, sau dacă au fost puse unul lângă altul și
pironite separat. Această din urmă părere e mai pro­
babilă, întru cât se potrivește mai bine cu felul de
crucificare cel mai întrebuințat la cei vechi.
Pentru a mări pedeapsa, se crucifica uneori cu
capul în jos, cum s’a făcut cu Sf. Apostol Petru;
alte ori se lăsau crucificași să fie sfâșiați de animak
 Crucificarea
23

sălbatice, sau se aprindea un foc sub c™ce- Câ"d"J

se întrebuințau aceste cruzimi, crucificați! trăiau
de obiceiu toată noaptea și chiar toată ziua urmi
toare. Sunt exemple de crucificați, cari au trăit pânâ
a treia zi după răstignire. Curgerile de sânge din
mâinile și picioarele străpunse de cuie se opreau uneori
destul de curând; atunci, torturații mureau mai ales
din cauza foamei, sau mai des, de o congestie ce­
rebrală determinată de îngrozitoarele suferințe produse
de atârnarea brațelor întinse larg. La Roma se lăsau
sclavii spânzurați până ce corpul lor era sfâșiat și
mâncat de pasările de pradă. Se pare, că în toate pro­
vinciile erau aceleași obiceiuri pentru toți crucificați!. Cu
toate acestea, în ludeea, Romanii făceau excepții la a-
ceste obiceiuri pentru a se invoi cu obiceiurile Evreilor,
a căror lege le poruncea să coboare pe condam­
nat depe stâlp înainte de apusul soarelui, ca cei
blestemat de Dumnezeu să nu murdărească pământul
ce i l-a dat Domnul. (Deut. XX, 23). Această îngă-
duire a adus obiceiul de a se zdrobi picioarele con-
damnaților, crurifragium, ceeace le grăbia moartea
și le scurta suferința. D-lui Nostru 1. H. nu I s’a
aplicat acest crurifragium, fiindcă soldații, însăr­
cinați să facă acest lucru, au fost siguri că mu­
rise. Suferințele fizice și moraie, ce le îndurase Mt.
înaintea spânzurării și torturile la care s’a supus de
bună voie, explică cum și-a dat duhul repede după
patru sau cinci ore dela răstignire. Cu toate acestea,
unul din soldați I-a înfipt sulița în coastă. Aceasta
era la unele execuțiuni lovitura de grație. Mântuito
rului i s’a aplicat această lovitură pentru a-I stinge
ultima scântee de viață, care_ ar mai fi putut să-l
însuflețească. Legea romană da corpul executa-
ților, afară de acela al sclavilor, părinților sau ru­
delor ca să-1 înmormânteze. De aceea Iosif din
Aritnateia a obținut ușor corpul Domnului Nostru
Iisus Hristos.^
Spânzurarea a existat în imperiul roman până la
Constantin cel Mare, care din respect pentru D. N.
Is. Hr., a desființat-o în al treisprezecelea an al împă­
răției lui.
 Demoniacii 24

D
DEMONIACII. — Omul nu este singura creatură
inteligentă și morală, care a eșit din mâinile lui Dum­
nezeu. Există mai presus de el, și existau înaintea lui,
creaturi de un ordin mai înalt și de o natură mai
spirituală, îngerii. O parte din aceste spirite glorioase,
îngerii sfinți sau îngerii aleși, au rămas credincioși
lui Dumnezeu și slujesc cu bucurie scopurilor Lui de
iertare și de milă asupra neamului omenesc. (Evr. I,
14).
O altă parte, demonii sau spiritele rele, cari au
păcătuit și nu și-au păstrat origina lor, au fost pră­
văliți în prăpastie, unde vor sta până la cea din urmă
judecată (11 Petr. 11, 4). Cum această zi, care tre­
buie să fixeze irevocabil groaznica lor pedeapsă, n’a
venit încă, în așteptarea ei, le este lăsata oarecare li­
bertate de a eși din închisoarea lor și a se raspand
prin lume; (Efes. VI, 12). De această libertate, ei se
folosesc pentru a face omului tot răul ce pol, dorind
a-1 avea tovarăș al revoltei lor împotriva lui D-zeu
și al mizeriei lor. Abia fu omui creat și l-au și în­
demnat să cadă în păcat. Ambiția lor funestă este
să-1 reție în această stare tristă și să aducă în ea și
pe acei, pe cari îi părăsește grapa lui Dumnezeu.
..Omul fiind compus din corp și suflet, poate fi a-
tacat prin aceste două părți ale ființei lui.
Diavolii dau asalt mai întâiu surletului, prin tot
felul de ispite. Influența lor vătămătoare, în uneie îm­
prejurări, se întinde și la corp, pe care pun mâna
și îl iau oarecum In stăpânire. Omul, al cărui
corp este supus influenței mai mult sau mai pu­
țin complectă a diavolilor, se numește demoniac.
Acest nume însă, nu se dă și oamenilor, -asupra
cărora diavolul lucrează nu prin o acțiune fizica
imediată, ci într’un chip indirect, prin convingere
deplină și impulsiune morală, cum sunt falșii pro­
feți sau antichriștii, cari se fac organele și reprezen­
tanții diavolilor înjume.
Starea demoniacului e o stare bolnăvicioasă, în care
influența morală a demonilor și influența lor fizică
 Demoniacii
25

sunt combinate într’un chip straniu și greu de lămu­

rit. Adesea ori, în urma unor păcate și în special pacate
ale trupului, unul sau mai mulți demoni pun mâna pe
corpul nenorocitului, care a făcut aceste păcate. De aci,
o supraexcitare, o turburare profundă a sistemului
nervos, a simțurilor și a organelor lui. La unii, sur­
zenia sau mutismul sunt singurele fenomene aparente
(Mat. IX, 32; XII, 22; Aftzrc. IX, 24); dar această
surzenie și acest mutism sunt din paralizii nervoase
produse de prezența demonului, nu din distrugerea
organelor auzului sau vorbirei. Turburarea aruncata
de prezența și acțiunea demonului în sistemul nervos,
în simțuri și în organele lor și prin urmare, în fa­
cultățile mixte ca: sensibilitatea, memoria, imaginația,
are influența asupra operațiunilor intelectuale. Inteli­
gența nu-și mai are jocul său normal, regulat. Uneori
actele ei sunt atât de dezordonate, atât de fara șir,
încât nenorocitul, stăpânit, de diavol prezintă toate
simptomele alienației mintale. Altă dată, diavolul lu­
minează, îi umple inteligența de o lumină extraordi­
nară. Astfel vedem noi în Evanghelie mai mulți de­
moniaci, cari recunosc pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu
și dau mărturie. Demoniacul nu este întotdeauna o
ființă stricată; își plânge soarta și parcă se condamnă.
Când nu poate exercita asupra altora furia, care îl
mistuește, o descarcă asupra lui însuși și se stri­
vește într’un chip grozav. Deaceea, își dorește vin­
decarea și se duce cu o lumină de credința să caute
pe lis.Hr. spre a fi mântuit. Dar aci se descopere pre­
zența unui oaspe străin în interiorul său. Diavolul,
care îl stăpânește, nu vrea să-și lase prada. Atunci, ori
că diavolul, împrumută organele vocale ale victimei
lui • ori că bolnavul pierde conștiința existenței
sale personale și se amestecă cu duhul spurcat. In
cazul acesta, demoniacul exprimă gândul diavolului.
Astfel, se vede âcelaș om, în acelaș timp, apucat
de două forțe contrarii: aci, căutând pe Iisus și res-
pingându-1, aci implorându-i compătimirea prin țipete
și gesturi rugătoare și zicându-I: „Ce poți tu să ne
faci nouă?“ Cu toată turburarea ce o aduce diavolul
în suflet și în trup, totuși, în multe cazuri, libertatea
 morală nu e distrusă; posedatul de diavol își păstrează
forța și voința morală de a rezista asalturilor și su­
gestiilor vrășmașului său. In măsura, în care demo­
niacul este lăsat în stăpânirea sufletului și a voinței
sale, rămâne în fața lui Dumnezeu răspunzător de miș­
cările interioare, de dorințele și de hotărârile lui.
Când turburarea produsă în întreaga făptură a
omului, de influența diavolului, este atât de adâncă,
încât își pierde uzul voinței, atunci devine, înaintea
lui Dumnezeu, cât durează această criză, iresponsabil,
întocmai ca și un om lipsit de gândire și judecată.
In fenomenele de magnetism animal și de hipno­
tism, vedem pe hipnotizator că ține sub puterea lui
absolută pe subiectul adormit, dictându-i propria lui
gândire. Stăpânirea de către diavol este un magne­
tism satanic, care pune atâta stăpânire pe corpul
omului, încât face din el unelta lui și organul lui.
In ultima vreme, unii au pus la îndoială realitatea stă­
pânii ii diabolice. Ei zic: Evreii contimporani cu Mt.
atribuiau influenței demonilor cazurile de epilepsie sau
• de crize nervoase. Apostolii împărtășeau și ei greșala
aceasta; iar Iisus, împăciuind faptele și vorbele Sale cu
această superstiție populară, vindeca aceste feluri de
boli (epileptici, lunatici, etc.), lăsând să se creadă, că
a gonit din corpul lor unul sau mai mulți demoni.
Această explicație e protivnică adevărului spus de
evanghelie și caracterului divin al D-lui N. Is. Hris­
tos. Evangheliștii arată, că știau foarte bine să
deosebească o infirmitate obișnuită, o boală na­
turală de teribilele efecte produse de demoni. Orice
mut, spre exemplu, nu era pentru ei un demoniac,
deși ei menționează stări de mutism izvorâte din duh
necurat. Aceasta rezultă și din pasagiul, în care
Matei (IV, 23), arătând faptele D-lui N. Is. Hr., deo­
sebește printre bolnavii, ce i se aduceau și îi vin­
deca: demoniaci, lunatici (epileptici) și paralitici.
Este adevărat, că în cărțile Vechiului Testament nu
se semnalează niciun caz de posesiune diabolică. A-
ceste cărți însă, departe de a contrazice realitatea acestor
fenomene, acordă în mai multe locuri, puterilor in­
fernale puteri analoage, ba chiar superioare acelora,
cari erau stăpâniți de diavol. Este destul să amintim
acțiunea duhului rău asupra lui Saul (1 Regi XVI,
14—18)( istoria lui Iov, aceea a lui Tobie (comp. 1
Parallp. XXI, 1; Zah. III, 1-2).
Este adevărat, că stăpâniții de duhul rău au fost
mult mai numeroși pe vremea Mântuitorului decât în
orice altă epocă a Istoriei. Depravarea cuprinsese și pe
Evrei ca și pe păgâni și deschisese diavolilor intrarea
în suflet și în trupuri. Domneau în adevăr peste lume.
Apoi, influența diavolilor nu trebuia oare să aibă și
ea un caracter mai pronunțat în acele zile glorioase,
când Iisus veni să întemeeze pe pământ împărăția ce­
rurilor? în acea epoca de luptă între bine și rău, când
toate contrastele s’au zguduit mai cu putere ? atunci
când puterea cerului a provocat o desfășurare mai
activă, decât aceea a iadului și când lucrurile lumii
nevăzute au fost făcute vizibile? Botezul și celelalte
taine bisericești ocrotesc astăzi, în contra acestei
nenorocite stăpâniri fizice și morale, o mulțime de
persoane, cari trăesc în opoziție directă cu titlul de
creștin ce au primit. Dar a dispărut oare comple
stăpânirea diavolului? Nu par multe din cazurile
histerie și de alienație mintală, cari nu se pot e
prin singurul joc al cauzelor fizice, că sunt rez (
Influenței rău-făcătoare a diavolului?! \
SĂRBĂTORILE EVREEȘTI. In virtutea x
cilor divine păstrate în Exod (XXIX, 89 42). i
cartea Numerilor (XXVIII, 3—8), în fiecare zi, seară și
dimineață, Israiliții făceau sacrificii publice jertfind cate
un miel. Astfel, recunoșteau ei stăpânirea lui Dum­
nezeu și simbolizau întreaga mulțumire a ființei lor
către Creator. La jertfă mai adăogau ofrande de flori,
făină șl vin curat. Dar Dumnezeu vru că la această
îndoită jertfă zilnică, să se mai adaoge, la date fixe,
și alte sacrificii. El porunci să fie cinstit intr un
chip mai deosebit în toate Sâmbetele, adică în toate
zilele de Sabat; pe urmă, la începutul fiecărei luni
și în cursul anului la sărbătorile destinate sa
amintească marile evenimente ale istoriei lui Israil,
când trebuia să ridice spre cer cele mai călduroase
mulțumiri de recunoștință.
 Iată, care era, pe vremea Mântuitorului, ciclul com­
plect al sărbătorilor evreești:
1. Sabatul și sărbătorile" lunii nouă.
2. Cele trei mari solemnități: ale Paștelui, ale Ru­
saliilor și ale Tabernaculelor.
3. Ziua mare a Ispășirii.
4. Sărbătoarea Purim și a închinării.

I. Sabatul.

A șaptea zi a fiecărei săptămâni, era consacrată

Domnului. Se numea: Sabat, vorbă evreiască, ce în­
semnează „încetare* „repaus*. Sfințenia acestei zile
cerea în adevăr un „repaus complect* (Levit XXIII, I),
adică complecta încetare de muncă. Instituit în amin­
tirea repausului lui Dumnezeu după cele șase zile
ale creațiunii, Sabatul trebuia să se petreacă în
odihnă și rugăciune. Interpreții Legii comentând pres-
cripțiunile Exodului (XX, 8—11; XXXI, 13) și ale
Deuteronomului (V. 14) hotărâse, că nu numai munca
câmpului, exercițiul unui meșteșug și ocupațiunile
casnice cele mai ostenitoare să fie interzise în această
zi, ci treizeci și două feluri de munci.
Vineri era „ziua pregătirei* și, cu apusul soare­
lui, începea Sabatul; Vineri se preparau lemnele,
alimentele, etc, de cari aveau nevoe de Vineri seara
până Sâmbătă seara.
Oarecari prescripțiuni religioase erau speciale Sa­
batului. La sacrificiul zilnic de dimineață și de seară,
se adăoga în templu, spre mijlocul zilei, jertfa a doi
miei și se reînoiau pâinile puse înainte.
Poporul se aduna, după porunca Leviticu-lui: „A
șeptea zi e un sabat, un repaus complect, va fi o
adunare sfântă*. (Levit. XXIII, 3). Cât au stat' Evreii
în pustiu, adunarea poporului, în zilele de Sabat,
avea loc lângă Tabernacul. Mai târziu, s’au adunat
în această zi, în deosebite localități, pentru a face
exerciții religioase: citirea legii, cântări, rugăciuni.
După exil, având sinagoge, se adunau în ele, unde se
rugau și ascultau citirea și tălmăcirea Cărților Sfinte.
 2. Neomeniile sau sărbătorile lunii nouă.

In clipa, în care luna nouă era văzută în apusul

(asfințitul) soarelui, începea o lună nouă de zile. Aceasta
era „Neomenia* (luna nouă). Se celebra acest început
prin o jertfă extraordinară, care avea drept scop să
recunoască puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, stă­
pânul absolut al timpurilor și al anotimpurilor. Șe sacri­
ficau doi tauri tineri, un berbec, șapte miei de un
an, fără pată sau beteșug și se ofereau șase măsuri
din cea mai bună făină, precum și vin. Se mai adăoga
un țap ca sacrificiu pentru iertarea păcatelor. (Num.
XXVIII, 11—15).
Neomenia lunii a 7-a (Etanim sau Tișri) era
și mai solemnă, Ea trebuia să fie celebrată de o a-
dunare sfântă, cu repausul sabatic, când, în afară de jert­
fele obișnuite, se mai făcea o jertfă specială. (Levit.
CX1II, 23—25; Num. XIX, 1—6). Așa că a 7-a
lună era consacrată lui Dumnezeu, nu numai pentru
că era luna a 7-a, luna sabatică; dar pentrucă asi­
gura lui Israil iertarea păcatelor în ziua mare a
Ispășirii (ziua a 10-a) și le amintea de fericirile ce­
rești în sărbătoarea Tabernaculului (dela 15—21). Car­
tea Numerilor (XXIX, 1—6) enumără sacrificiile, o-
blațiunile (spălările) și libațiunile (băuturile) obligatorii
la această sărbătoare, care purta numele și de sărbă­
toarea Trâmbițelor, fiindcă se anunța poporului în­
ceputul ei, prin sunete de goarnă. (Vezi Lent aX111,

Afară de sabat și de neomenii, sărbătorile lu­

nii, legea lui Moise poruncia să se sărbătorească și
anul sabatic, care reveneă la fiecare șapte ani (Levit.
XXV, 1—8) și anul jubilar din al cincizecilea an.
(Levit. XXV, 9—34). In timpul anului sabatic, ire-
buia să se lase pământul să se odihnească și să se
împărtă săracilor produsul lui. Prin această instituție.
Dumnezeu voia, nu numai să acorde pământului și
poporului său un an de repaus; dar mai ales,^ să a-
răte poporului lui Israel, că pământul aparține înainte
de toate Creatorului și că tot norodul trebue să se
folosească de roadele lui, fără muncă. Această învă­
 țătură este dată și mai limpede în anul jubilar. In tim­
pul acestui an, care venea imediat după al șaptelea
an al ciclului sabatic, adică în al 50-lea an, nu nu­
mai pământul trebuia lăsat în repaus, dar sclavii erau
liberați, datornicii vânduți deveneau liberi, proprie­
tarii de case și de câmpuri vândute afară din orașele
îngrădite, intrau din nou în posesia lor, în schimbul
unei mici indemnizații, dacă era cazul. Așa că, nici
bogății nu puteau să-și mărească, la înfinit, proprie­
tățile lor în dauna săracilor, nici sclavii nu puteau
să se înmulțească fără măsură.
3. Cele trei mari solemnități: ale Paștelui, ale
Rusaliilor și ale Tabernaculelor.
In V. T. stă scris (Exod. XXIII, 14 și urm.;
Comp. Exod. XXXIV, 18—26; Deut. XVI, 1—17),
că Dumnezeu porunci poporului lsrail prin intermediul
lui Moise: „De trei ori pe an să prăznuiți sărbători
în cinstea mea...“, etc. Promulgarea acestei legi avea
drept scop amintirea faptelor bune, cari ridicase
poporul lui lsrail la demnitatea de popor al lui
Dumnezeu. De atunci, datează aceste trei mari sărbă­
tori anuale, cari obligau pe toți Israiliții bărbați, dela
vârsta de cel puțin doisprezece ani, să se ducă la
sanctuarul național a Iui Jahveh, (la început la taber-
nacul, mai târziu la templu), ceeace făcu pe Rabini
a le numi mai târziu, sărbătorile pelerinajului.
1. Paștele sau sărbătoarea Azimelor. Cea mai mare
din toate sărbătorile era sărbătoarea Paștelui. Dum­
nezeu o institui pentruca în fiecare an, să amintească
trecerea (pesah în evreește; Ilota/a în grecește) înge­
rului exterminator și eșirea Evreilor din Egipt (Exod.
XII, 1—27). Paștele se sărbătorea la dată fixă, la
15—21 Nisan. In realitate, începea Ia 14 Nisan, seara,
pentrucă Ia Evrei ziua începea Ia apusul soarelui.
Cele șapte zile, cât ținea această sărbătoare', erau
numite zdele „de Azimă*; adică pâine fără aluat.
Era oprit, în timpul acestor zile sfinte, să se mă­
nânce pâine fermentată (dospită). Sărbătoarea se
deschidea prin serbarea pascală (vezi Cina Pascală).
Prima și ultima zi erau cele mai solemne: trebuiau
să se adune pentru exerciții religioase, citirea legii,
cântări, rugăciuni, „veți avea o sfântă adunare* și
să se abție dela orice muncă (Exod. XII, 16; Levit.
XXIII, 7—8). A doua zi, adică 16 Nisan, se sfinția
începutul secerișului cu ceremonial deosebit (Levit.
XXIII, 10). In toate sărbătorile azimelor se aduceau
numai jertfe „mistuite de foc“ (Levit. XXIII, 8).
2. Rusaliile sau sărbătoarea Săptămânilor, sărbă­
toarea secerișului. Se celebra în ziua de 7 a lunei
Sivan, a cincizecea (f) Hevttjxoît^) zi după 16 Nisan
(Levit. XXIII, 15) ; de aci numele de Cincizecime nume
sub care e arătat în Noul Testament (Fapt. II, 1).
Cincizecimea se numea sărbătoarea Săptămânilor,
fiindcă se celebra la șapte săptămâni după Paște,
adică la 50 de zile (Exod. XXXIV, 22; Levit. XXIII,
15; Deut. XVI, 16); sau sărbătoarea Secerișului
(Exod. XXIII, 16), fiindcă se aduceau mulțumiri lui
Dumnezeu pentru primele fructe ale recoltei de orz
și grâu. Se mai numea și sărbătoarea 1 rufandalelor
(Levit. XXIII, 15 și următoarele) pentrucă se oferea, în
acea zi, primele pâini făcute din grâu nou. Această
sărbătoare dura numai o zi, în care se făceau tot
felul de sacrificii de împăcare și mulțumire (Levit.
XXIII, 15—21). Tot ea amintește ziua când D-zeu a
a dat lui Moise tablele legii.
3. Sărbătoarea Tabemaculelor (corturilor) Se celebra
toamna, dela 15 la 22 Tisri (luna 7-a). A fost in­
stituită pe deoparte, pentru a aminti călătoria Israiliților
prin pustiu timp de patruzeci de ani, iar pe de altă parte
protecția cu care Domnul i-a ocrotit, atunci când
nu aveau decât corturi. In acelaș timp, era și sărbă­
toarea recoltei, când mulțumeau lui Dumnezeu pentru
ultimele roade culese: struguri, rodii, măsline, etc.
(Levit. XXIII, 33—44; Exod. XXIII, 16; Num. XXIX,
12—39; Neem. VIII, 14—18).
Sărbătoarea dura o săptămână întreagă; în acest
timp, fiii lui Israil trebuiau să locuiască, în amintirea
vieței nomade din pustiu, sub bărăci de frunze, sub
tabernacule sau corturi făcute din crengi de arbori.
Aceste opt zile erau pline de petreceri și ceremonii
religioase. In Templu, pe lângă jertfele voluntare, se
mai făceau numeroase alte sacrificii (Num. XXIX,
12— 39); la Altar se făceau libațiuni de vin și de apă
 Sărbătorile evreești 32

scoasă din fântâna Siloe. Mai mult, după Talmudiști,

seara se aprindeau două candelabre în partea unde
stau femeile și se executa un dans sacru, ca și la
Paște, prima și ultima zi erau foarte solemne. Rigu­
ros vorbind, sărbătoarea Tabernaculelor nu dura mai
mult ca șapte ziie, ca și Paștele; dar era imediat
urmată în a opta zi de sărbătoarea, ce servea de în­
chidere solemnă ciclului celor trei sărbători mari de
pelerinaj (Levit. XXIII, 36).
1 Ioan (XII, 37) numește aceasta a opta zi „ziua
mare". In timpul acestei sărbători, Domnul Nostru
Iisus Hristos, impresionat de riturile și ceremoniile ce
se săvârșeau, pronunță cuvintele: „Eu sunt lumina
lumii" (Ioan VIII, 12).
III. Ziua mare a Ispășirei (I6m Kipur)

La 10 ale lunei Tișri (a șaptea lună, Septem­

brie și Octombrie), adică cu cinci zile înaintea săr­
bătorilor Tabernaculelor, era fixată marea zi a Ispă­
șirii. Leviticul (XVI, 29 și următori) ne învață, că
Dumnezeu a instituit o sărbătoare anuala pentru
ispășirea solemnă a tuturor păcatelor, scăpate ne­
observate, în cursul anului. Acelaș capitol al Levi-
ticului ne arată cu deamănuntul toate slujbele litur­
gice, speciale acestei zile. însuși marele preot, îm­
brăcat în veștminte speciale, trebuia să le în“eph-
nească, căci în aceasta zi, putea să intre în Sfânta
Sfintelor. începea prin jertfa unui taur tânăr pentru
ispășirea păcatelor sale și a celor ăle casei lui și a unui
țap oferit de popor pentru ispășirea păcatelor comu­
nității lui Israil.Pe urmă, cu sângele taurului și al ța­
pului, pe care îl sacrifica atunci, făcea șapte stropiri
ca să curețe de spurcăciuni pe fiii lui Israil, Sfânta
Sfintelor sau Sanctuarul, sfântul sau cortul de adunare,
și altarul holocaustelor. In sfârșit, punându-și amân­
două mâinile pe capul unui al doilea țap, oferit de
popor, îl încărca cu toate păcatele națiunii și îl go­
nea pe urmă în pustie. Prin acest simbol, se rea­
mintea Israeliților, îndepărtarea de păcat.
Poporul, în această zi, trebuia să se abțină dela
orice fel de muncă și, din seara zilei de 9 până în-
seara zilei de 10, „să-și întristeze sufletul*1 și să se
abție dela orice hrană (Levit. XXIII, 32). Acest post
al „Ispășirii" era singurul prescris de legea mozaică
și este postul prevăzut în Faptele Apostolilor, cap.
XXVII, vers. 9. El avea drept scop să facă poporul
să înțeleagă, că trebue să asiste cu sentimente de
pocăință la ceremoniile marei ispășiri. In timpul și
după exil, mai fură instituite încă alte patru posturi,
în amintirea principalelor fapte ale distrugerii Ieru­
salimului: la 1 ale lunii a 4-a, aniversarea zilei, în
care o spărtură se făcuse în zidurile Ierusalimului și
regele Sedechias a fost făcut prizonier (rob) (Zah~
VIII. 19; lerem. XXXIX, 2) ; ziua a 10-a a lunei a
5-a, în care orașul sfânt și templul fusese arse (ZcA.
VII, 3—5); ziua 3-a a lunei a 7-a, în amintirea omo­
rârii guvernatorului Godolias (Zah. VII, 5; VIII, 19;
II, 11; (IV Regi XXV; lerem. XLI); în sfârșit, ziua de
10 a Iun i a 10-a, zi în care se începuse asediul Ie­
rusalimului (Zah. VIII, 19; II (IV) Regi XXVI, 1;
lerem. XXXIX, 1). Alt post a mai fost instituit de
Mardoheu și Estera, cum se va vedea mai jos.

IV. Sărbătoarea Purim și a Inoirei

1. Sărbătoarea Purim sau „a Sorților", numită șl

„ziua lui Mardoheu", se ținea la 14 ale ultimei luni
(Adar, Februarie — Martie) în amintirea scăpării E-
vreilor de uneltiriie lui Aman, sub Artaxerse cu aju­
torul lui Mardoheu și al Esterei. Această sărbătoare a
fost instituită din ordinul lui Mardoheu și al Esterei.
A primit numele de Sorți, pentrucă sorții hotărîse
ziua însemnată în porunca lui Aman pentru extermi­
narea Evreilor. După ultimele versete din al doilea
capitol al cărții Estera, se pare că, în ordinea ce­
remoniilor propuse de Mardoheu pentru această săr­
bătoare, Evreii răspândiți în cele 127 provincii ale
lui Asuerus, adăogară o zi de post și de plângere
pe care Estera și Mardoheu o aprobară, așezând-o
în ajunul sărbătorii, la 13 Adar (Estera IX, 17—32).
2. Sărbătoarea Inoirei sau și sărbătoarea Fo-
3
 Sărbătorile erreeștl — Fariseii 34

cuini. In ziua de 25 ale lunei a 9-a, numită Kislev

(Noembrie—Decembrie), avea loc sărbătoarea Ino-
irei. După ce Iuda Macabeu, a învins pe Antiohus
Epifanius, a purificat templul și a restabilit cultul,
institui în amintirea acestui triumf și a acestei res­
taurări, sărbătoarea Encenia (ev-xatvux), adică Re-
înoirea. Această sărbătoare dura opt zile; ea trebuia
să fie celebrată cu bucurie și veselie, ca și aceea a
Corturilor. Bucuria și veselia se manifestau și
prin clădirea de barace și corturi de frunzișuri. Se mai
numește și serbătoarea luminilor. Din a doua carte
a Macabeilor (1, 18), reese, că această sărbătoare
amintește reînoirea focului sacru, ca o răsplată lui
Neemia, din partea lui Dumnezeu, pentru zelul lui,
în apărarea poporului.
Evreii din Palestina o celebrau în acelaș timp cu
aceea a curățirii Templului.

F
FARISEII.—Era o sectă foarte considerată și foarte
influentă, constituind casta savantă și legalistă a iu­
daismului. Acest nume însemnează separați de restul
lumii și arată credincioșii, cari se deosibesc
de masa comună, prin cunoștința lor mai profundă
în cele ale religiei, prin obiceiurile lor cucernice și prin
lipsa de tot ce ar fi putut strica în ei curățenia legală.
Prima lor origină trebue să se urce la vremurile după
captivitate. Grelele suferințe ale exilului, regenerase
poporul lui Dumnezeu; înapoiați în patria lor, mulți
Evrei se puseră să studieze cu sârguință Cărțile Sfinte,
să menție, ori să adune în scris învățăturile și tălmă­
cirile Legii transmise până atunci numai prin viu grai.
Mai târziu, când Evreii din motive politice intrară
în legături cu națiunile streine, a trebuit să reacțio­
neze contra elenismului, care amenința să cotropească
vechea religie a lui Moisi. Astfel se întemee secta
fariseilor, al cărei nume exista deja din vremea Ma­
cabeilor, în mijlocul veacului al II-lea înainte de Iis.
Hr. Grație considerației, de care se bucurau pe lângă
popor, avură dela început o influență politică foarte
 35 Fariseii

mare și formară în stat o putere de temut, punând

regi și pontifici. Sub Irod cel Mare, secta nu­
măra mai mult de șase mii de membri. Ei au în­
drăznit să refuze jurământul de credință cerut de rege,
în numele împăratului roman. Fariseii populau, pe
vremea Mântuitorului curțile de judecată ale țârei; cea
mai mare parte a membrilor sinedriului, mai ales
cărturarii sau învățații Legei, erau farisei. Fariseii admi­
teau, alături de documentele scrise, tradiția orală, ca
izvor al religiei și al Legii; preferau chiar tradiția în
locul cuvântului scris, sau cel puțin ea servea drept
măsură pentru tălmăcirea lui. Contrar Saducheilor, ev
învățau existența ființelor spirituale (îngeri) superioare
omului, distincția sufletului de trup, existența proprie
a sufletului și nemurirea sa, învierea trupurilor,
însfârșit recompensele și pedepsele din cealaltă viață.
Preceptele de morală învățate de farisei se bucu­
rară la origină, de o mare autoritate: chiar ei erați
atunci adevărate modele de virtute. Dar puțin câte
puțin se depărtară de spiritul lui Dumnezeu. In teorie,
ca și în practică, nu mai avură stimă decât pentru pă-
zirea regulelor religioase exterioare, pentru un for­
malism strâmt și exagerat, transformând astfel spi­
ritul primitiv, serios și moral, într’o sfințenie pre­
făcută, ce ascundea invidia, ura, mânia și avariția.
Puneau mare zel în tălmăcirea Legii și aplicarea
ei în toate manifestațiunile vieței; dar tălmăcind-o
cu subtilitate, traseră consecințele cele mai depărtate
și sfârșiră prin a clădi, mai ales despre repausul sa­
batic, un labirint de regule, de piedici de apărări mi­
nuțioase și de ordonanțe jenante, ce transformară
Legea într’un jug ostenitor, pe cât de greu pe atât
de ridicol. Fariseul se considera om, care nu greșește,
nici nu cade în păcat, mai bun ca toți ceilalți; ocupa
primele locuri din sinagogă, se ruga în piețile publice,
făcea pomană cu surle, ținea să fie salutat pe stradă
și-și smolea peste măsură obrazul, ca lumea să vadă
urmele postului. Astfel de oameni trebuiau să fie
vrăjmașii firești ai lui Iisus, reformatorul inimilor.
Totuși acest portret nu se potrivește tuturor fariseilor:
avem în Nicodem și în Oamaliil exemple de nobili
 Fiul lai Dumnezeu 36

și virtuoși farisei și fără îndoială că au mai fost și alții.

Trebuie adăogat că fariseii, afară de câteva alterări
puțin importante ale adevăratei doctrine se arătau, mai
ales față de Saduchei, păzitorii credincioși și curagioși
ai Legii. Iată de ce Mântuitorul, cu toate că-i mustră,
totuși le amintește, că stau pe scaunul lui Moisi și-i
recomandă să fie ascultați în învățăturile lor (Mat.
XXIII, 2, 3) dar nu urmați în faptele lor).
FIUL LUI DUMNEZEU SAU FIUL UNIC AL TA­
TĂLUI. (CUVÂNTUL). Este o expresiune des între­
buințată în Evanghelie pentru a desemna pe Mântui­
torul. Se mai zice și „Cuvântul* (Logos), termen prin
care Ev. Ioan desemnează natura divină în Iis. Hr.
Fiul lui Dumnezeu, după Sf. Ap. Pavel, este puterea
și înțelepciunea lui Dumnezeu (1 Cor. 1, 24); icoana
lui Dumnezeu nevăzut (Col. I, 15); frumusețea și ca­
racterul ori chipul substanței aceleași firi, imaginea
lui (Ebr. I, 3); așa că, cel care îl vede, vede pe
Tatăl (Ioan XIV, 9). Sf. Ev. Ioan se servește pentru
a desemna pe Fiul lui Dumnezeu de expresiunea
Cuvântul (Logos). După cum, în adevăr, cuvântul
omenesc este fructul și manifestarea intelectului nostru,
tot astfel „Cuvântul" sau Fiul lui Dumnezeu, este fructul
-intelectului divin, manifestarea personală a lui Dum­
nezeu.
De ce numai Sf. Ev. Ioan, singur, dintre toți scrii­
torii Noului Testament, se servește de această ex­
presie și care e origina doctrinei „Cuvântul* ? Ale­
gerea acestui termen, X6țoc, nu este de origină Alexan­
drină. Sf. Ioan nu 1 a luat dela ei, căci îl avea în
tradiția iudaică. Urmele lui se găsesc în Vechiul Tes­
tament și în tradiția evreească, dela care filosofia
timpului îl împrumută, dându-i un înțeles greșit. De
altfel, noțiunea cuvântului se găsește în între­
gime în cuvintele lui Iisus Hristos raportate de a
patra Evanghelie. Prologul nu e decât un răsunet al
Evangheliei.
Dela primele pagini ale Bibliei, găsim indicațiuni
vagi despre treimea persoanelor în unitatea divină.
Următoarele locuțiuni explică aceasta: Elohim (Dum­
nezeu, cu numele din plural) creează (Gen. I, î); Sdf
 31 Fiul lui Dumnezeu

facem pe om după chipul nostru (Gen. 1, 26); Iată

că Adam s’a făcut asemenea unuia din noi (Gen. UI,
(22); să ne coborâm și să le amestecăm limbile lor.
Gen. XI, 7). Ne vom mulțumi a reaminti arătările,
atât de dese în istoria poporului lui Dumnezeu. Ele
prezintă particularitatea, că lahveh se arată oame­
nilor, nu în persoană, ci în o ființă misterioasă,
pe care Scriptura o numește îngerul Domnului.
Acest înger este cert, deosebit de Jahveh și totuș
îi *ria numele, exercită puterea divină, primește
oncurile datorite Ființei supreme; peste tot vorbește
și lucrează ca Dumnezeu. Oprește brațul lui Avraam
gata să-și jertfească copilul: „Știu, îi zice el, că ai
teamă de Dumnezeu și că pentru mine nu ți-ai cruțat
pe singurul fiu", identificând-se prin aceste din urmă
cuvinte cu Creatorul, căruia Avraam îi oferea ce avea
mai scump. In vis, el spuse lui Iacov: „Eu sunt
Dumnezeul din Be(el“. Dar Dumnezeul care se ară­
tase în Betel nu era altul de cât lahveh (Gen. XXXI,
11; comp XXVIII, 13). Mai târziu, în pustiul lui Ma­
rian acelaș înger apare lui Moisi în tufiș (Exod. III,
2), și profetul nu vede în el de cât pe lahveh, nu
aude de cât pe Elohim și-și acopere fața, neîndrăs-
nind să privească divinitatea. Aceleaș fapte și aceleaș
vorbe în cartea Judecătorilor (IV, 11—22; III, 13—22).
Alte expresiuni biblice foarte vechi nu numai că
au în ele indicațiunea obscură (trebuia din pricina
înclinării Evreilor către idolatrie) despre o a doua
persoană în sânul Divinității, dar pregăteau, numele
de Cuvânt, care îi va fi dat mai târziu. Astfel în car­
tea Facerii 1, actul creărei este descris ca și cum ar
fi fost realizat printr’un cuvânt al lui Dumnezeu: Și
a zis Dumnezeu, „și a zis Dumnezeu să fie... lumină
etc“. Și acest cuvânt creator, Psalmii 11 personifică,
îi dau atribute divine: Prin cuvântul lui Dumnezeu
cerurile s’au întărit (Ps. XXXII, 6); El li-a trimis cu~
vântul și i-a vindecat (Ps. CVI, 20. comp. Ps. CXLVII, 7).
Cărțile Ințelepciunei ne fac să asistăm la un nou
progres al doctrinei cuvântului, nu sub numele de
cuvântul lui Dumnezeu, ci sub acela de înțelep­
ciunea divină, care are aceiaș însemnătate. Această în-
 38
Fiul lui Dumnezeu

telepciune divină nu este numai un simplu atribu

divin ea e imaginea lui Dumnezeu, ea face veșnicele
lui vointi, ea e veselă într’una înaintea lui. „Am
esit zise ea din gura Celui Prea înalț și ca un nor
am acoperit pământul. înaintea timpului, de la mceput
m™ aș^af. (int Slrah 20, 3.9). Infelepmnea d.vmă
îmbrățișează cerul și pământul, stăpânirea sa se in
tinde la toate popoarele; dar în Israil și a fixat lo­
cuința și-a înfipt rădăcinile și a crescut, a făcut fructe
si flori; s’a întrupat în cartea alianței, Legea lui Moisi.
In sfârșit, în cartea înțelepciunii, orice val cade. se
arată ca o ființă personală, un ipostas propriu zis ;,
e o suflare a puterii lui Dumnezeu, o pură mani­
festare a Atot Puternicului, radiarea eternei lumini,
principiul real, subsistând prin el însuși, manifestarea
lui Dumnezeu în univers; în ea locuiește un spirit
inteligent, care poate și vede totul ; e așezată chiar
pe tronul lui Dumnezeu" etc. Toate minunile ce le
face Dumnezeu în lume, sunt atribuite ei. Ea creaeză
pe primul om și-l scoate din păcat scapa pe drepți
de potop, veghează asupra patriarhilor, face să treacă
Evreii marea Roșie și îi călăuzește pe toate căile.
Rolul ce l-am atribuit mai sus, ființei vagi șț miste­
rioase numită îngerul Mântuitorului, acum U îndepli­
nește înțelepciunea personală a lui Iahveh. Această
înțelepciune primește uneori numele de Logos.
Invățații Evrei, autorii targumi-lor sau parafrazelor
haldaice ale Vechiului Testament, făcură un nou pas
în doctrina Logos-ului divin. Intr’un foarte mare număr
de capitole, în care textul evreu arată simplu pe Iahveh,
ei pun Memra daia, adică Cuvântul Lut (sens(pre­
scurtați pentru a desemna pe Dumnezeu mamfestân-
du se n afară. Astfel e Cuvântul lui Dumnezeu care
apără pe Noe în arcă (Gen. VII, 6) și pe fiul Agaiw
în pustie (Gen. XXI, 20); glasul lui Dumnezeu (Deut.
IV 33) devine în targumi glasul cuvântului lui Dum­
nezeu.'Pe scurt, orice manifestare a lui Dumnezeu
către neamul omenesc și în special către poporul ales,
după targumi, este făcută de Cuvânt. De aceia ei
identifică, adesea ori, rostirea de Memra daia sau Cu­
vântul lui iahveh. cu Sekina, adică cu manifestarea
 30 Fiu! lui Dumnezeu

.gloriei divine. De oarece Israiliții, din vremea exilu­

lui, rupsese în totul cu idolatria, această doctrină,
care se transmisese tradițional printre cei mai înțe­
lepți, putea și trebuia să câștige o lumină din ce în
ce mai mare, pe măsură ce se apropriau de timpul,
în care cuvântul divin era să se facă om.
Către epoca nașterii lui Iis. Hr., filosofii din Alexan­
dria adunară toate aceste sămințe resfirate, mai mult
sau mai puțin obscure, despre existența personală a
Cuvântului divin, și le supuseră la un fel de ela­
borare științifică. Dar sforțarea lor de a străbate în
fondul acestei doctrine și pentru a o împăca cu aceea
a lui Piaton asupra sufletului lumei (X6țoc, vq&î),
n’ajunse decât a o desfigura. Cum vedem în scrie­
rile lui Filon, Alexandrinii își închipuiau Cuvântul ca
principiul manifestării lui Dumnezeu ad extra, ca
prima emanare eșită din ființa pură a divinității și
aceasta spre a explica creațiunea. Pentru el Logos-ul
era un intermediar între Dumnezeu și lume, ridicat
deasupra oricărei creaturi vizibile, dar nu deopotrivă
cu Dumnezeu; așa că, după expresiile lui Filon, în
mod imperfect și prin întrebuințarea unui termen a-
plicat altui obiect, cu care are asemănare îl numesc
Dumnezeu. Astfel, în speculațiile lor, Alexandrinii nu
au ținut socoteala de acest punct capital; anume, că
Logos-ul divin este, înainte de toate, principiul ma­
nifestării libere a lui Dumnezeu ad intra. Omul se
exprimă el, însuși, lui însuși, în cuvântul lui interior,
adică în gândirea lui și prin gândirea lui se concepe
el însuși; astfel este în sânul Divinității, cu această
mare deosebire, că ceea ce în om se produce ca
un simplu accident, în Dumnezeu este substanțial.
Din eternitate Dumnezeu a exprimat și exprimă în­
treaga lui ființă în acest Cuvânt substanțial și primor­
dial. Toate cuvintele ce le-a spus și are a le spune
în timp, nu sunt decât o lucrare a acestui Cuvânt
unic și veșnic. Insă deoarece Logos-ul divin este prin­
cipiul manifestării interioare, necesare, spontane a
lui Dumnezeu, mai e și principiul manifestării libere
a lui Dumnezeu ad extra în creațiune și izbăvirea
lumei. Astfel e ideea despre Logos-ul divin, ca o
 Fiul omului — Frații lui Iisus 40

ființă personală, veșnică, deopotrivă cu Dumnezeu,

pe care Ioan o dezvoltă la începutul evangheliei sale,
față de filosofia din Alexandria, adusă la Efes de e-
reticul Cerint, punând această idee, în legătură strânsă
cu ideea lui Mesia și arătând că: „Cuvântul trup
s’a făcut*. , .„ .
FIUL OMULUI — este unul din numele lui Mesia.
In Noul Testament, nici poporul, nici Apostolii n’au
dat Domnului Nostru Iisus Hristos, acest titlu; dar
în Evanghelie se găsesc optzeci și două pasagii, în
care Domnul Nostru Iisus Hristos se numește El,
însuși, cu această denumire (Mat. VIII, 20; XlX, 28,
și mai ales XXVI, 26). Luată singură, această for­
mulă nu are nimic deosebit. Ea figurează de obicei
în Vechiul Testament ca o simplă locuțiune biblică;
iar în mod mai deosebit, desemnează pe un om oa­
recare sau un profet. La capitolul VII al lui Daniil
(vers. 13), servește a desemna pe Mesia. Din acest
pasaj, se vede, că apare în mijlocul duhurilor cerești
un personagiu uman, care se prezintă înaintea lui
lahveh, primește dela el puterea și insignele unei
dominațiuni veșnice asupra întregului univers, de­
semnând prin aceasta, că Mesia va fi viitorul domni­
tor al universului. Invățații evrei contimporani cu Mt.
N. I. Hristos înțeleseră și ei la fel acest pasaj al lui
Daniil. însuși Mântuitorului voi să și-l aplice spre
a se desemna ca om perfect și a se semnala spi­
ritelor atente ca Mântuitorul așteptat.
FRAȚII LUI IISUS. — Adesea se menționează
în Evanghelii, în Faptele Apostolilor și în Epistole
despre Frații lui Iisus. Ii vedem arătați în Evanghelii
ca un grup de persoane foarte apropiate de Domnul
Nostru Iisus Hristos, prin legături de familie (Mat.
XIII, 55; Marc. VI, 3). Ei întovărășesc pe Maica
Domnului (Mat. XII, 46; Marc. III, 31; Luca. VII,
19; Ioan II, 12) etc. Pe vremurile apostolice îi re­
găsim printre credincioși formând un grup special,
de care se vorbește cu un deosebit respect. Numele
acestor frați ai Domnului Nostru Iisus Hristos sunt
după Matei și Marcu: Iacob, Iosi sau losif, Iuda
sau Iude și Simon sau Simeon.
 41 Frații lui Iisus

Nu trebue însă să ne gândim, la frați propriu ziși

și iată dece:
1. Nu există fapt atât de des și atât de ho-
tărît afirmat de tradițiune, ca acela al fecioriei cea de
a pururea a Maicii Domnului, care după ce a conceput
miraculos și a născut pe Iisus, n’a mai avut alți copii.
Chiar numele de frați nu demonstrează nimic aci,
căci ah în evreește și a5s>ț>dț în Septuaginta, este
cu înțeles larg și desemnează, adesea ori, o
rudă în general. Astfel Lot este numit fratele lui A-
vraam, căruia nu-i era decât nepot (vezi Facerea XIII,
3; XIV, 16; XX'X, 12).
3. Dacă prin „frații lui Iisus" s’ar înțelege, într’a-
devăr, ceeace înțelegem noi românește, atunci ar fi
curios, că niciodată Maria (Maica Domnului) n’a fost
numită mama lor. In Noul Testament se vede, că
fiul Măriei este numai Iisus, iar ceilalți sunt chemați
numai frații Lui, nu și fii ai Măriei. (Marc. VI, 3).
Dealtfel, e cu totul neînțeles, cum Iisus, fiind pe
cruce, încredințează pe mama sa Sfântului Apostol
loan; dacă ea ar fi avut și alți fii, ar fi fost desigur
datoria naturală a acestor fii, ca să o primească și
de sigur că așa ar fi făcut. Chipul chiar cu care
Mântuitorul încredințează pe mama sa Sfântului loan,
arată evident, că El era fiul unic al Măriei, căci zice:
16e 6 uWîctou; ori, articolul ar fi fost omis dacă Maria ar
mai fi avut și alți copii.
4. Cât despre împrejurarea, că frații lui Iisus sunt
menționați de obiceiu alături de mama Sa, fie în E-
vanghelii, fie în Faptele apostolilor (Mat. XII, 46 ;
Marc. III 31 ; Luc. VIII, 19; loan II, 12; Fapt. 1,14),
se explică natural prin relațiunile strânse ce existau
între cele două familii. După moartea lui Iosif, în­
tâmplată înaintea începutului vieții publice a Mân­
tuitorului, Maria se retrăsese se pare, cu divinul ei
fiu, la cumnatul său Cleopa; astfel că cele două fa­
milii s’au contopit în una singură. După alții, Cleo­
pa ar fi murit înainte și Iosif ar fi primit la el pe
văduva și copiii fratelui său.
Dar ceeace probează într’un chip hotărîtor, că „frații
lui Iisus" nu erau copiii mamei lui Iisus, este faptul.
 42
Frații tui Iisus

că ei aveau o altă mamă, de care Evanghelia face

mențiune expresă. Printre femeile, cari au*fost față
la răstignirea lui Iis. Evanghelistul Matei (XXVIII, 36)
citează o Mărie, mama lui Iacov și a lui losif; Marc.
XV, 40 adaogă, că acest Iacov, pe care îl numește
cel mic, e deosebit de Iacov fiul lui Zevedeu
De oarece în Noul Testament nu apar decât
două persoane cu numele de Iacov, trebue ca cel
dintâi să fie acela pe care Sf. Apostol Pavel îl
numește fratele Domnului (Gal. I, 19) și care a
fost întâiul episcop al Ierusalimului și autorul episto­
lei ce-i poartă numele. Pe urmă Iuda, la începutul
epistolei lui, se numește fratele acestui Iacov. Așa
că se găsește, în Noul Testament, pentru trei dm frații
Domnului Iacov, losif și Iuda, o Mărie, care este
mama lor și care este alta de cât mama lui Iisus.
Această Mărie este, fără nicio îndoială, identică cu
Maria numită de Sf. Evanghelist loan (XIX, 25>
femeea lui Cleopa și sora mamei Domnului Cleopa
este tot una cu Alfeu {Mat. X, 3; Marc. 111, 18; Luc.
VI 15). Cât despre Simeon.este expres aratat ca nu
a’lui Cleopa, de Hegesip, cel mai vechiu istoric
bisericesc. Cei patru frați ai lui Iisus ar fi deci veni
săi din partea mamei sale. . ,
Acei, cari găsesc pricină, că două surori in viață
nu au putut să poarte amândouă numele de Mana,
dau probă de o slabă cunoștință de obiceiurile anti­
chității Să luăm o pildă dintre multe altele: Octa-
via, sora împăratului August, a avut patru fete; doua
dintre ele se numeau, fără altă poreclă Marcela, ce­
lelalte două Antonia. Apoi se știe, că numele de
Maria era foarte obicinuit în Galileea.
Se poate, dacă voim, — căci această părere se
acordă și cu tradiția, — a face din Cleopa, fratele
lui losif și din Maria, soția lui, cumnată numai, nu
și soră a Sfintei Fecioare. In adevăr, totul ne face
să credem așa, fiindcă Maica Domnului era fata unică,
unică moștenitoare. Din cauza acestei împrejurări, ea
trebui să ia un bărbat și îl luă din rudele ei. In acest
caz, frații lui Iisus (patrueles, adică, fiii fratelui tatălui,
presupus sau legal), ar fi verii lui din partea tatăluu
 Părerea unor Părinți din Răsărit că frații lui Iisus
«erau copiii lui Iosif, născuți dintr’o primă căsătorie,
nu se reazimă pe nicio probă tradițională; e datorită
greutății ce întâmpinau să împace veșnica feciorie a
Măriei cu expresiunea „frații lui Iisus*. Ne cunoscând
diferitele deosebiri ale cuvântului frate în limbile
semitice, crezură că trebue să-l înțeleagă cel puțin
de frați din căsătorii deosebite.
Tabloul următor pune sub ochi adevărata relație a
fraților lui Iisus cu Mântuitorul:
Eli (Luca, III, 23)
Cleopa — Maria Sfânta Fecioară Maria — Iosif

Ap. Iacov, — Iosif Iuda—Simeon, 2-lea Domnul nostru

1-ul episcop al episcop al Iis. Hristos
Ierusalimului Ierusalimului

E greu de susținut că Alfeu și Cleopa ar fi acelaș

nume aramaic. S’ar putea să se ia primul nume ca
adevărat nume aramean, și Clopas (Cleopas) ca nume
grecesc al aceleiaș persoane. Insă e mai just a vedea
în Alfeu și Cleopa, două persoane deosebite. După
Hegesip (Eusebiu, Hist. III, XXXII), Cleopa ar fi fra­
tele lui Iosif; iar Maria ar fi sora lui și s’ar fi că­
sătorit cu Alfeu. Atunci ar fi genealogia următoare:
Elf

1
Cleopa Maria sofia Iui Alfeu (Iosif) Sfânta Fecioară Maria

I I
Iacov-Iosif
I
Domnul nostru Iis. Hristos
iuda-Slmeon

G
GALATIA. — Acest nume arată ori Galatia pro­
priu zisă, ori provincia romană Galatia. Galatia pro­
priu zisă era o regiune în centrul Asiei Mici, unde
uște triburi Celte (Galice), venite din Gulia, invada-
ăser și se așezaseră acolo în anul 300 în. de Hr.
In anul 189, înainte de era creștină, ele au fost su­
puse de Romani, păstrându-și însă guvernul lor pro-
 ueneaiugia muniniiui uiui

priu. După moartea lui Aminta, ultimul lor rege, în

anul 25, Galatia fu prefăcută cu totul în provincie
romană. Cuceririle lui Deiotar și ale lui Aminta, mă­
rise considerabil regatul primitiv, adăogându-i părți
din ținuturile Licaoniei, Pisidiei, Isauriei, și ale Frigiei.
Galatia, ca provincie romană, avea cam aceiaș întin­
dere ca și Galatia propriu zisă. (Strabon, XII, VI, I).
Ea depindea de împărat și avea, prin urmare, ca șef
un propretor, cu reședința la Ancira.
Comentatorii epistolei către Galateni s’au întrebat,
dacă destinatarii acestei epistole erau locuitorii Ga-
latiei propriu zise, sau acei ai provinciei romane.
Această din urmă părere este astăzi generală și cea
mai autorizată. Ea se bazează pe următoarele fapte:
Sf. Ap. Pavel a creștinat neamurile din Antiohia, din
Pisidia, din Iconia, din Listra, din Derbe, orașele Li­
caoniei și ale Frigiei cuprinse în provincia romană
Galatia, în prima sa călătorie apostolică (Fapt. XII—
XIV). Galatia despre care e vorba în epistola către
Galateni, este țara unde el a stat mult timp și pe
care o străbătuse de două ori înainte de a scrie a-
ceastă scrisoare (Galat. IV, 13). Evanghelizarea pro­
vinciilor de sud ale Galatiei romane dură aproape trei
ani, 46—48, suferind la început multe persecutări.
(Galat. IV, 13). Aceste fapte nu se potrivesc pentru
Galatia propriu zisă, căreia mulți comentatori îi aplică
pe nedrept cuvântul Sf. evanghelist Luca, Galatica
regio (Fapt. XVI, 6, XVIII, 23). Sf. Luca arată prin
Galatica regio ținuturile de sud adăogate Galatiei pri­
mitive pentru a forma provincia romană.
GENEALOGIA MÂNTUITORULUI N. IISUS
HRISTOS. — Comparând genealogia raportată de
Luca (III, 23—38) cu acea ce o dă Matei (I, 1—17),
se vede că ele diferă și că n’au mai nimic comun de
la Iisus la David. De unde vine această divergență ?
Sunt două păreri:
1. Unii cred, că Matei dă genealogia oficială a D.
N. Iisus Hristos, adică a lui Iosif, tatăl presupus al
lui Iisus; iar Luca, genealogia reală, adică aceea a
Măriei. Dacă Maria nu este pomenită în Lac. III,
23, și dacă soțul ei Iosif este citat ca fiul lui Eli
său loachim, tatăl Fecioarei, aceasta este un efect al
obiceiului, ce era la Evrei ca și la celelalte popoare
ale Orientului. După acest obiceiu, bărbații, cari se
însurau cu fete moștenitoare, cum e cazul cu Sf. Fe­
cioară Maria, erau puși pe tabelele genealogice ca
adevărații fii ai socrilor lor. Partizanii acestei opiniuni,
înlăturând aci versiunea Vulgatei, traduc grecescul:
Iar Iisus avea aproape treizeci de ani, când a în­
ceput activitatea mesianică, fiind (precum se socotea,)
Jiul lui losif fiul lui Eli, fiul lui Mutat, etc., cuvântul
fiu, e subînțeles în grecește, fiind vorba tot de Iisus,
deoarece în evreește, se numește fiu al ascenden­
tului său în orice grad ar fi1). Și Talmudul recunoaște,
că genealogia lui Luca este aceea a Domnului N. Iis.
Hr., dinspre mama lui; căci, în blestemele ce le
tace în contra mamei lui Iisus, o numește Maria fiica
lui Eli. Dacă traducerea dă tatălui Măriei numele de
loachim, nu e în aceasta nici o contrazicere, fiindcă
Ia Evrei numele de Eli, de Heliakim sau Eliakim și
de loachim sunt sinonime și se pun ușor unul în lo­
cul altuia.
2. Maria se poate coborî din David, fără să fie
nevoe sâ se refere la genealogia sa proprie. E destul
să se stabilească, că era ruda lui losif, pentru ca ge­
nealogia acestuia să se aplice și ei ca și lui. Această
rudenie, pe care Evanghelia o presupune, fără să o-
exprime, este stabilită prin mărturiile cele mai sigure
ale antichității. Cele două genealogii, arătate de SL
evangheliști Matei și Luca, sunt, prin urmare,^ după
toate aparențele, ale lui losif și li se găsește, în pe­
rioada de deosebire, un autor comun: Zorobabel, fiul
lui Salatiil. Acest Salatiil se găsește în amândouă
listele genealogice și are în fiecare din ele unul și
acelaș fiu Zorobabel; dar, în Matei, el are tată pe Je-
honia și în Luca, pe Neri. Aceste două ramuri se

1 Această primă ipoteză, n’are nici un partizan înainte

de sec. XVI și este foarte greu de susținut. Ea presupune
o traducere inadmisibilă, căci în grecește articolul se ra*
porte ază . la un nume precedent și ține locul de yios fiu.
Aci trebue tradus, fiind fiul lui losif, care era fiul lui Eli*
 Genealogia Mântuitorului 46

urcă prin două tulpine cu totul separate până ia Da-

vid, cum din Zorobabel se coboară în două linii cu
totul distincte până la losif. Și acesta are părinți
deosebiți. Cum se explică aceasta? Prin legea levi-
ratului la Evrei. Era un obicei sfințit prin legea lui
Moisi, că dacă un bărbat murea fără să lase copii,
cea mai apropiată rudă a lui se căsătorea cu văduva
lui, pentru a avea urmași; și copilul care se năștea,
fiu natural al celui de al doilea soț, era fiu legal al
celui dintâi. Aceasta era legea /evzraf-ului, așa cum
e ordonată în Deuter. XXV, 5—10 și pusă în prac­
tică în istoria lui Rut (IV, 7). Din cei doi părinți ai
lui losif și înaintea sa cei ai lui Salatiil, unul e tatăl
natural, celalt tatăl legal. Cei doi evangheliști, după
cum au luat unul o ramură, celalt alta, au două serii
deosebite: de la losif, prin Iacov sau Eli, la Zoro­
babel, fiul lui Salatiil; și dela Salatiil, prin lehonia
sau prin Neri, la David.
David
După Luca
După Matei
I Natan
Solomon

lehonia (fără copii» o soție amândoi Neri

tată legal sau adoptiv al lui tată natural
I
Salatiil

Zorobabel

I
Abiud
I
Resa

Matan Esta, soția amândorora Matat

I I
Iacov, o soție amândoi Eli,
tată legal al lui tată natural al lui

“ I
losiî
(tatăl presupus al Domnului N; I. Hristos)

Nu mai e vorba de cât a se ști (dar aceasta nu

atinge veracitatea celor doi evangheliști), cine a urmat
ordinea legală, cine ordinea naturală și pentru ce nu
s’au învoit amândoi în acelaș sistem. Asupra acestui
din urmă punct, s’ar putea spune, că nu l-au făcut,
tocmai pentru a da genealogia Mântuitorului sub
amândouă aceste înfățișări deosebite. Rudenia legală
era aceea ce se observa în actele publice; dar era
nevoie să se arate, că Iis. Hr. era nu numai prin o
acțiune legală, dar chiar prin natura sa din sângele
lui David și e tocmai ceea ce Ev. Matei a voit cu
tot dinadinsul, .șA însemneze prin cuvântul a născut. Luca
se servește de un termen mai vag: era fiul.
Câțiva interpreți moderni, admițând că cele două
genealogii sunt ale lui Iosif, pleacă dela următoarea
idee pentru a explica divergențele. Matei, spun ei, se
preocupă a stabili drepturile lui Iisus la împărăția lui
Israil; așa că descendența, ce o caută pentru Iișus?
este să facă din El moștenitorul legitim al tronului lui
David. Sf. Luca, dimpotrivă, caută descendența na­
turală. Dar ramura principală, eșită din David prin
Solomon, fiind stinsă în persoana lui Iehonia, acesta
adoptă ca urmaș al său pe Salatiil, fiul lui. Neri, din?
ramura celui de al doilea frate. Mai târziu, întâmplân-
du-se o nouă stingere a ramurei principale, a lui
Abiud, în persoana lui lacov, se transmise drepturile-
regale ramurii celei de a doua a Resei, pe capul lui?
Iosif, prin căsătoria leviratică a lui Eli cu văduva lu§
lacov
Acest sistem de conciliere diferă puțin de prece­
dentul. Tabloul de mai sus, pune sub ochi sistemul
cel mai bun; adică acela, care face din lacov tatăl;
legal, și din Eli, tatăl natural al lui Iosif.
Explicația prevăzută în tablou, datează dela luliu Afri­
canul, scriitor bisericesc în veacul al III-lea. El spune,,
că modul acesta de concordare al genealogiilor nu este-
invențiunea sa, ci a scris după cum a auzit dela niște-
rude ale Sf. Fecioare (Euseb. Ist. biser. cart. I cap. 7).
GHEENA. — La început era numeie unei vâlcele
ia sud-est de Ierusalim, numită Ghe Hintwm, valea
lui Hinnom (Josua XV, 8), unde, încă de pe vremea
lui Solomon, Israiliții jertfeau copii în cinstea lui Mo-
loch. După întoarcerea lor din robie, atât li se păm
 Ghenisareț — Ierihonul 48

de urât acum locul acesta, care a fost teatrul unui

cult nelegiuit și barbar, încât făcură din această vâl­
cea un loc de strâns gunoaiele, cadavrele și spurcă­
ciunile. Pentru a se distruge toate acestea, a trebuit
să întrețină un foc continuu. De aci vâlceaua fu
numită Gheena focului ori valea arzătoare. Mai târziu
pe vremea D. N. Iisus Hristos, se născu alt înțeles,
că Gheena este adevărata icoană a iadului, locul pe­
depsei veșnice.
GHENISAREȚ. — Este o câmpie la apus de lacul
cu acelaș nume: vezi Tiberiada (marea). Udată de
un râu și mai multe izvoare, forma o grădină înflorită.
Talmudul o numește „raiul pământesc“. In părăsirea
ei actuală, dă încă semne de vechea ei rodire: florile
o acopăr primăvara, tufișurile de dafini și trandafiri
îi umbresc pâraele, iar scaeții fac desișuri pe unde că­
lătorul trece cu mare greutate.
:> GHETSIMANI (adică teasc de untdelemn), gră­
dină situată la răsărit de Cedron (Joan XVIII, 1), la
picioarele muntelui Măslinilor (Luca XXII, 39); nu­
mită astfel, fără îndoială, din cauza unui teasc ce se
găsea acolo pentru strivitul măslinelor. Domnul Nostru
Iisus Hristos, se ducea acolo adesea cu ucenicii săi
(loan XVIII, 2). Astăzi aparține Franciscanilor, cari
l-au înconjurat cu ziduri. Se admiră acolo șapte măslini
enormi, cu trunchiuri noduroase, cu frunze frumoase,
cari ar putea prea bine să fie contimporani cu Mân­
tuitorul Iisus Hr. sau, cel puțin, vlăstare imediate ai ace­
lora, cari au fost martori la prinderea Mântuitorului.

I
IERIHONUL— înseamnă orașullunei (Iareah) sau
toc adorat (riah). Cananenii, cărora le aparținea Ie­
rihonul înaintea cuceririlor Iui Josua, ridicase acolo,
un altar lunei, una din divinitățile lor. Ierihonul poate
să mai însemneze și orașul parfumurilor, din pricina
numeroaselor soiuri aromatice de trandafiri etc. cari
creșteau în această vale plăcută și rodnică.
Ierihonul era situat cam la 26 kilom. la nord-est
de Ierusalim, la 10 Kilom. și jumătate de Iordan, pe
 49 Ierusalimul

drumul, care, se cobora din Ierusalim în valea Iorda­

nului pe o coastă foarte repede și printr’un adevărat
pustiu de dealuri uscate și de văi fără apă. Câmpia
Ierihonului, acoperită cu lanuri de grâu, era întocmai
ca și o oază în mijlocul acestui pustiu. Fie din cauza
acestor bogate culturi, fie că era un cap de pod
important, avea, pe vremea Domnului Nostru Iisus
Hristos, un post de vamă, al cărei casier șef era
Zacheu (Luca XIX, 10). Marele Irod îl împodobise cu
palate și făcuse din el reședința lui de iarnă.—Această
veche reședință regală nu mai era, acum câți-va ani,
decât o biată adunătură de bordee sărăcăcioase, locu­
ite cam de vreo șase zeci de familii, a căror vicle­
șuguri și puțina sociabilitate le făcuse vestite. In ziua
de astăzi, mai multe case mari, clădite de pelerinii
ruși sau de guvernul turcesc, încearcă să formeze un
îerihon nou, lângă satul Richa, stabilit pe ruinele
vechiului Ierichon.
IERUSALIMUL — pe evreește sediul păcii, ori mai
bine orașul păcii, vechea capitală a Evreilor.
1. Istoric. După istoricul Iosif, acest oraș fu clădit
de Melchisedech, rege cananeean. Ceea ce este mai
sigur, este că pe Ia 1400 înainte de era noastră, Ie­
rusalimul era deja între orașele cele mai importante
ale Palestinei de sud, după cum atestă scrisorile
asiriane, descoperite în 1887, la Tell-el-Amarna, în
Egipt. Această versiune cade în epoca, când Evreii
-intrară în pământul Canaan. Ierusalimul s’a numit mai
înainte Icbus și era sub stăpânirea Jebuseilor, cari
îl stăpâniră până după domnia lui Saul. David puse
mâna pe Sion, cetatea Iebuseilor așezată pe Ofel, la
sud-est de oraș. Pe urmă făcu din Ierusalim reședința
tai și în curând, capitala întregului său regat. Fiul
său Salomon a clădit pe Muntele Morla, la nord-est
de oraș, un templu foarte mare, în cinstea Celui Prea
înalț, și termină zidurile înconjurătoare începute de
David. Sub regii lui Iuda, succesorii lui Solomon, Ie­
rusalimul a fost de mai multe ori pustiit, ca pedeapsă
pentru păcatele lui. După căderea Samariei și ruina
regatului lui Israil, regii din Iuda, Ezechia și Manasi,
pentru a se pune Ia adăpost de invaziile asiriane,
 50
Ierusalimul

reparară zidurile, aduseră în cetate, prin

terane apele mai multor izvoare și eleștee dm impre
S și întinseră împrejmuirea în partea de nord..
Aceasta a fost a doua împrejmuire. Mai târziu, in
587 Nabuzardan, general în armata lui Nabuhodono-
sor ’regele Babiloniei, puse mâna pe cetatea sfânta,
arse templuFși palatul regal, dărâmă meterezele șt
duse în robie la Babilon mai pe toți puitorii, îm­
preună cu regele lor Sedechia, care nu văzu Babi o-
nul, pentrucă i s’au scos ochii, plimndu-se astfel p
feția lui Ezechiil cap. 12 V, 13. Dumnezeu> a.vrut
însă ca ierusalimul să se ridice din ruinele lui. In
536 o poruncă a lui Cirus, regele Perșilor și stăpâ­
nilor al Chaldeei, permise Evreilor să se reîntoarcă
Palestina, să reclădească Ierusalimul și să ridice dm
nou templul. Zorobabel și cu Esdra fură aceia ca
Duse temeliele celui de a) doilea templu. Șapte zeci
Se ani mai târziu, pe la 445, Neemia ridică zidurite
orașului sfânt. Pe urmă timp de ’ tvr“'
trăiră în pace în capitala lor reconstruita. Dar, dup
moartea iSi Alexandru cel Mare (323), unu du-.gene­
ralii lui, Ptolomeu Lagus, primi m împărțeală Egiptm
si cotropind Palestina, se făcu, prin șiretlic, stapan
pe Ierusalim. De atunci, timp de douăi sute de am,.
Ierusalimul avu de suferit, când dela Egipt, când dela
Siria două state rivale între care se găsea așezat. _
In’164 Iuda Macabeul, în capul Evreilor rămași
credincioși adevăratului Dumnezeu mvrnse pe gene­
ralii armatelor din Siria, puse mâna pe cetate i leru
salimului. purifică templul profanat de armadele
Antioch Epifaniu și restaură zidurile orașului. O suta
de ani mai târziu, Pompeiu făcu Ierusalimul și toata
ludeea tributară Romanilor. In anul 4° in. deIis._ .,
Marc Antoniu și Octavian numiră rege al Iudeei pe
Irod fiul Idumeului Antipater. Irod avu de luptat
conta unui coborâtor al lui Simon Macabeu, Antigon,
care puse mâna pe Ierusalim, dar care fu învins în
anul 37. Stăpân pe Ierusalim, Irod ridică monumente
mărețe ' Mai întâi făcu să se construiască un teatru
S un palat regal. Pe urmă restaură templul construit
de Zorobabel și îl împodobi cu multe bogății. AceaJa
restaurare începută de Irod cel Mare, cu vre-o două
zeci de ani înainte de Domnul Nostru, nu fu termi­
nată decât sub Irod Agripa II, în anul 64 al erei
noastre, numai cu 6 ani înaintea marelui asediu.
Irod cel Mare avu de succesor pe Arhelau. Pe
urmă Ierusalimul fu administrat prin simpli guver­
natori. printre care Valerius Gratus (15—26), Pontia
Pilat (26—36). In anul 42, Agripa I, nepot al lui
Irod cel Mare, fu proclamat de împăratul Claudiu,
rege al întregei Palestine. El întreprinse lucrările ce­
lei de a treia împrejmuiri a Ierusalimului, necesare
din cauza mărirei orașului. Unul din urmașii lui,
Gessius Florus, simplu procurator roman, măcelărind
în anul 66, mai multe mii de Evrei, provocă o răs­
coală teribilă. Titus, fiul lui Vespasian, fu însărcinat
cu potolirea rebeliunei. După un asediu de șapte luni,
orașul fu luat cu asalt. Un incendiu distruse templul
și Ierusalimul fu ras până la pământ.
2. Topografia. Ierusalimul se înalță ca un promon­
toriu între două râpi, cari îl încing la răsărit și la
apus și se împreună la sud-est, având valea Cedronului
la răsărit, și valea Hinnom-ului la apus și sud.
O depresiune de teren, altă dată mult mai accentuată,
și paralelă cu Cedronul, Tiropeon-ul, desparte orașul
în două părți: ia apus orașul de sus, care a luat de
mult, dar pe nedrept numele de Sion; la răsărit, un
deal mai lunguieț, pe care a fost templul și cetatea
lui David și care a fost adevăratul munte Sion.
Interiorul cetății pe vremea Mântuitorului, era destul
de deosebit de cel actual. Orașul s’a mărit spre nord
cu o întindere aproape egală cu ce-a perdut la sud.
Zidul dinspre Nord corespunde, cu o mică deosebire,
cu zidul lui Agripa; zidul dela sud, dela Adrian, a
lăsat în afară de incintă o parte din muntele numit
Sion. Pe vremea Mântuitorului, cetatea cuprindea toată
această colină și îndreptându-se spre răsărit, cuprin­
dea și colina lui Ofel până la marginea sud-est a
templului.
La nord, incinta nu cuprindea Golgota; dar, la a-
ceastă înălțime zidul tăindu-se în unghiu drept, era
depărtat cu cel puțin o sută de metri la sud și la
 Ierusalimul

răsărit de această colină; pe urmă ocolea și se în­

drepta înspre Antonia. . . .
Pincipalele edificii, cari interesează istoria Noului
Testament sunt: a) Templul (vezi Templul), b) Citadela
zidită de Ioan Hircan și cunoscută atunci sub numele
de Varis, „fortăreață* ; pe urmă, mărită și înfrumuse­
țată de Irod în cinstea lui Marc-Antoniu și numita
pentru acest motiv Antonia. Situată la nord-ves. de
templu, pe o stâncă de 27 metri înălțime, având la
cele patru colțuri turnuri înalte, din care cel mai apro­
piat de altar avea 36 metri înălțime, domina locașul
sfânt și orașul. Acolo era reședința unei garnizoane
romane. In această fortăreață St. Ap. Pavel fu adus
după răscoala ațâțată contra lui în templu {Fapt. XII,.
34—37; XXII, 24; XXlil, 10). De pe treptele scărei
cari coboară în față, el se adresă poporului ca sa
se justifice (Fapt. XXI, 35). Se crede, în general, ca
pretoriul lui Pilaf, unde a fost dus Iisus în timpul pa-
timilor (Mat. XXVII, 25), a fost în această fortăreața..
c. Palatul lui Irod, măreață construcție de marmoră,,
înconjurată de ziduri înalte, era situată lângă poarta
laffa. Acolo, se crede, avea reședința Irod Antipa,
unde Iisus a fost trimis de procurator. Totuși Irod
ar fi putut locui în palatul Asmoneilor, lângă Xist.
d. La sud-vestul orașului, se găsea Cenaclul (Prid­
vorul sau foișorul). El fu, după înălțarea Mântuito­
rului, primul loc sfânt al bisericei creștine născânde,
până la ruina Ierusalimului. Se bănuește, că, în tim-
pul asediului lui Tit, ar fi fost ruinat iar credinoo-
șii i-au refăcut pietriie. De aceea, în veacul IV, Epi-
faniu asigură că fusese cruțat de Romani și că, pe
vremea lui Adrian, credincioșii îl frequentau. Dar m
veacul XI, Turcii distruseră vechiul edificiu, care fu
ridicat de Cruciați pe acelaș loc, însă în stilul tim­
pului lor. De mai multe ori luat sau cedat de Mu­
sulmani, fu definitiv perdut în veacul XVI și trans­
format în moschee, fiindcă, după o pretenție nejusu-
ficată, ar fi fost în el mormântul lui David. — e. Nu
departe de Cenaclu, puțin mai la nord, după o tra­
diție, care se sue cel puțin până la veacul IV, ar n
fost ridicată locuința lui Caiafa.—/. La poalele colinei
 Ofel, la sud-est de oraș, altă dată în interior lângă
zid, acum destul de departe de noile ziduri, era si­
tuată scăldătoarea Siloam, unde s’a dus orbul din
naștere să se spele din porunca Mântuitorului. — g.
La nord-est de oraș, în afară zidurilor depe vremea
lui Iisus Hristos, la oarecare distanță de poarta oilor,
se vedea lacul cu cinci galerii deschise, sprijinite pe
coloane: Betesda. Iis’au regăsit ruinile lângă biserica
Sf. Ana.—h) După Ioan (XIX, 12) și Ebr. (XIII, 12),
locul unde fu răstignit Mântuitorul era afară din oraș,
nu departe de împrejmuire. împrejmuirea actuală a
orașului în partea ei sudică, corespunde cu aceea a
lui Agripa, posterioară lui Iisus Hristos. A doua îm­
prejmuire sau a lui Ezechia lasă Golgota în afară de
oraș, la cel puțin o sută metri. Mormântul lui Iosif
din Arimateia era alături de Calvar. Aceste locuri
scumpe credinței primilor creștini, fură venerate de
ei chiar dela origină. Statuele lui Jupiter și a Venerei,
ridicate de Adrian, arătau acest loc așa că Sf. Elena,
grație acestui semnalment și al tradiției întriuna vie,
a recunoscut locul precis. De atunci, mărturii nume­
roase și repetate în cursul veacurilor i-au păstrat a-
mintirea. Edificiul actual se urcă la epoca Cruciaților.
IORDANUL — estejluviul ce desparte Palestina,
pe toată lungimea, în două părți neegale, din care
cea principală se întinde dela malurile fluviului până
la Mediteranâ. Isvorăște din mai multe locuri: din
poalele Hermonului, din Hasbeia, din Tell-el-Kadi
sau Dan și din Banias. Isvorul acesta din urmă este
cel mai pitoresc și iese nu din interior, ci dintr’o
grotă spațioasă la Banias, vechea Paneas sau Cesa-
reea a lui Filip. Apele reunite ale acestor^ isvoare
curg dela nord la sud, cad într’un mic lac numit
Marom, astăzi Bahr-el-Huleh și ajung, după un curs
de aproape 12 Km., la- lacul Tiberiada sau Gheni-
saret, pe care îl străbat. Numit până aci de Arabi
Ordun, Iordanul sub numele de Șeriah 'sau Șe-
riah-el-Kebir, marele0- loc de adăpat, curge’ repede
printre numeroase stânci, în mijlocul unei naturi
sterpe, și se varsă în marea Moartă. Valea Iordanului,
largă de 8 Ia 12 Km. avea odată o vegetație bo-
 a*
Iosif din Arimateia

gată, azi e arsă și stearpă. Lângă marea Moartă al­

bia Iordanului este cam la 400 metri sub nivelul
M^cesta^ "fluviul pe malurile căruia s’au desfășurat
evenimentele cele mai minunate ale istoriei sfinte,
evenimente inaugurate prin minunea
Iordanului pentruca să treacă Iosua și cei 40.000 oa­
meni ai armatei lui, când au venit din Egipt. Mai
în urmă, tot aci Ilie și Eliseu și-au îndeplinit misiunea
lor: Ilie, închipuind pe Ioan Botezătorul, care, pe -
celeași maluri, închise șirul profeților din Vechiu
Testament; iar Eliseu, pe Mesia, care P’ef* .
sore a funda opera noii legături și a mântuirei lumii.
Iisus, primind botezul în Iordan, sfinți apa in ge­
neral și făcu din ea unul din elementele constitutive
ale renașterii spirituale, care sfințește și tâ celui bo­
tezat calitatea de fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 1, 12)
IOSIF DIN ARIMATEEA. — Este amicul D. N.
Iisus Hristos, care nu l-a uitat nici după moarte
(Matei XXVII, 57 și paralele). El și-a aratat mai ales
iubirea sa către Mântuitorul, în momentele celema
grele și mai dureroase. Era om bogat, membru al
Sinedriului, originar din ludeea, din mica cetate Aii-
mateea. Era bun și drept. Era discipul m ascuns a
Mântuitorului. Nu luase parte la cele din urmă sfaturi
și la actele înaltei trădări. Cu un curaj, care nu se
teme de nimic, el se duse la Pliat și-i ceru să-i dta
voe a ridica trupul lui Iisus pentru a-1 W°pa«
împreună cu Nicodim, un alt prieten al Mănăto­
rului, fariseu bogat, au pogorât de pe cruce trup
Domnului Nostru Iisus Hristos și după ce l-a uns
după obiceiul iudaic, cu miresme, l-au înfășurat în
giulgiu muiat în lichid mirosit- r, iau legat mâinile ș
picioarele cu fâșii udate tot în aromate de smirnă1 și
aloe iar capul i l-a acoperit cu o mahramă mfășu
rată,’ care acoperea și fața. Iosif din Anmateea avea
în apropiere de Golgota, unde Mântuitorul fusese: ră1 -
tignit, o grădină. Acolo, el săpase, mtr o stâncă, un
mormânt, în care nimeni până atunci nuJ^eselîir
gropat. Ga și cea mai mare parte din morminte e
iudaice, cari se pot vedea încă și astăzi, el se corn-
 53 Irod

punea din două despărțituri, una slujea de cameră

funerară, unde rudeniile veneau să plângă, iar în a
doua se depuneau trupurile celor morți.
Mormântul, propriu zis, era un fel de pat scobit
în piatră, având deasupra o mică boltă. Trupul Mân-
tuitorului a fost pus acolo. Soarele apunea și cu a-
pusul soarelui se începea Sâmbăta. O piatră mare
în formă de piatră de moară, închidea și arăta in­
trarea în peșteră.
Ea fu răsturnată peste intrarea mormântului și a-
micii iui Iisus după ce l-au îngropat s’au dus (Matei
XXVII, 62), iar ostașii au pecetluit mormântul.
IROD.— Familie de origină idumee, care, dela cuce­
rirea Idumeii de Alexandru Ianeu (106 în. de lis. Hr.),
intrase în relațiuni strânse cu Asmoneii (Macabeii).
Ea concepuse planul de a profita de slăbiciunea și de
neunirea Asmoneilor, pentru a pune mâna pe Pa­
lestina. Iată membrii acestei familii de care este vorba
în Evanghelie.
1. Irod cel bătrân, supranumit cel Mare sau mai
bine cel tiran, fiul lui Antipater. In anul Romei 714,
un decret al Senatului îl numi rege al Iudeei, în
ciuda Asmoneilor. La sfârșitul anului 716, reuși să
devie stăpân pe Ierusalim. Antigon, rivalul său, fiind
omorât prin tăierea capului, Irod începu cu adevărat
să domnească în anul 717. După o lungă viață, tur­
burată de multe crime și remușcări amare, acest prin­
cipe viclean și crud, muri fără a fi regretat de nimeni,
în urma unei îngrozitoare boale, cu puțin înainte de
Paște, în timpul unei eclipse de lună (anul 750 al
Romei). A domnit 34 ani dela moartea lui Antigon,
sau 37 dela decretul senatului. Sub el s’a născut Mân­
tuitorul. El a poruncit uciderea pruncilor din Betleem.
2. Arhelau, fiul lui Irod cel bătrân și al samari-
tencei Maltace, etnarh, pe nedrept rege al Iudeei, la
moartea tatălui său, anul 750 al Romei. A fost un
om fără caracter și uneori violent. Domni în Iudeea
și Samaria timp de zece ani. Fu dat jos de August,
în anul 759 al Romei. După moartea Iui, Iudeea fu
definitiv alipită la provincia Siriei și guvernată de
procuratori romani. Unul din ei fu Pilat din Pontiu
 Irod

Antlpa sau Antlpater, principe al Idumeei, căsătorit cu Clpros, ț 43 tn. Is. Hristos

Agripa II Berenice II
56

Strănepoții Iui Irod : și Drusil Mariamna *00 d. L Cr.

f
 Irod

(26—37). După exilarea lui Pilat din Pont la Viena,

în Galia, Caiigula încredință guvernământul ludeei cu
titlul de rege, lui Irod Agripa, întâiul nepot al lui Irod
cel Mare.
3. Irod Antipa, sau Tetrarhul, fiul lui Irod cel
Bătrân și al Maltacei, fu tetrarh al Galileei și al
Pereei în tot timpul vieții Mântuitorului Nostru. A fost
un principe leneș și favorit lui Tiberiu, în onoa­
rea căruia numi Tiberiada, orașul ce l-a clădit pe
lacul Ghenisaret. însurat cu o fată a lui Areta, regele
Arabiei, se îndrăgosti de Erodiada, soția fratelui
său, vitreg, Filip și se căsători cu ea în taină. Sf. Ioan
Botezătorul imputând lui Antipa acest incest, fu în­
temnițat din porunca lui în cetatea Mâcherus și ucis
după cererea Erodiadei (Mat. XIV, 3 și urm.; Marc.
VI, 14 și urm.; Luca 111, 19, IX, 7—9). Irod se gă­
sea la Ierusalim pe vremea Patimilor și Pilat i-a
trimis pe Iisus ca supus al lui. Dar neputând obține
nici o minune și nici un răspuns, îl îmbrăcă cu o
haină albă în batjocură și l-a înapoiat procuratorului.
Irod fu exilat de către Caiigula la Lion, unde îl
întovărăși Erodiada; după istoricul Iosif Flaviu, el a
murit în Ispania.
4. Filip, fiul lui Irod cel Bătrân și al Cleopatrei,
tetrarh al Gaulonitidei, al Trahonitidei și al Itureei, pe
pământurile cărora D l N. Iisus Hristos a călătorit
des. El a fost un suveran mai bun ca frații săi.
5. Irod Filip sau, mai simplu Filip, fiul lui Irod
cel Bătrân și al Mariamnei, a doua soție cu acest
nume, (care nu trebue confundată cu Mariamnaas-
monea), n’a avut nici o parte în moștenirea părin­
tească. Fratele său, Irod Antipa, i-a luat soția Ero­
diada (Mat. XIV, 3; Marc. V , 7). .
6. Erodiada, fiica lui Aristobul, (fiul lui Irod cel Bă­
trân și al Asmoneei Mariamna, măcelărit de tatal
său), prin urmare nepoată a lui Irod cel Bătrân. Ea
se căsători, după voința moșului său, cu Irod Filip;
dar luată mai pe urmă de Irod Antipa, se căsători
cu el și, după cererea ei, Sf. Ioan-Botezătorul fu de­
capitat. Mat. XIV, 3 și urm.; Marc. VI, 17, 18).
 Irodfanli — împărăția cerurilor 58

IRODI ANII. —Oamenii partidului lui Irod și al Ro­

manilor. E vorba despre ei de trei ori în Evanghelie:
Mat. XXII, 16; Marc. III, 6 și XII, 13. Versiunea si­
riană a Noului Testament Ii numește oamenii casei
lai Irod, adică curtezani, ofițeri ai palatului lui Irod.
Ei formau un partid politic favorabil administrațiunei
romane asupra poporului Iudeu. Mai pot fi priviți și
ca o sectă religioasă propriu zisă. „Partidul Irodiani-
lor, zice învățatul Sepp, începuse să se formeze cu
două zeci de ani înainte de nașterea Mântuitorului
Iis. Hr., când Menahem, părăsi președinția marelui
consiliu, și trecu în tabăra lui Irod cu 80 sau, după
alții, cu 160 membri ai nobilimei evreiești, cari erau
în același timp discipulii lui. Această ceată ocultă
de inspirați, ale căror moravuri semănau cu ale epi-
curianilor, formau un partid sectar de curte, sub titlul
de Irodiani: partidul roman sau imperialist. Ei ocu­
pau mai toate demnitățile în stat. Irod îi inițiase în
polifica lui vicleană și se servise de ei spre a res-
turna constituția și moravurile poporului evreesc. După
moartea lui Irod, partidul Irodianilor se răspândi în
Oalileea sub slabul Antipa. Arhelau, demnul fiu al
tatălui său, deși în exil, totuși putu să păstreze în
guvernământ influența politică de care se bucurase
până atunci Irodianii. „ Y
împărăția lui dumnezeu sau împără­
ția CERURILOR. - Aceste expresiuni sunt des
repetate în Evanghelie. In Vechiul Testament, însă
nu. Ca toate acestea, ideea este des exprimată și în
Vechiul Testament (Vezi Is. I; 8; Ierem. III, 13 și
urm. Ezech. IX, 16 și urm.; XXXIV, 12 și urm.; și
mai ales Dan. II, 44; VII, 13—14). Această idee
exprima: I. împărăția lui Mesia {Mat. XII, 28; Luc.
XVII, 16; XVI, 20 al.) anunțată și descrisă de vechii
profeți. Această împărăție zice Daniel (Cap. VI ), va
dura etern. Ținta ei este isbăvirea omenirei din păcat,
formarea și prea mărirea aleșilor; va fi împărăția Sfin­
ților, și când numărul aleșilor va fi complect, iar
principiul rău al lumei învins, Hristos va preda Părin­
telui său, această împărăție pacificată, ca o cucerire
glorioasă a lui. (Vezi 1. Cor. XV, 23—24). Din cauza
 59 împărăția cerurilor

naturei sale spirituală și în adevăr cerească, această

împărăție a lui Mesia, este numită în mod obișnuit
de Matei împărăția Cerurilor, iar de ceilalți doi Si­
noptici și de către Sf. ioan împărăția lui Dumnezeu.
Natura împărăției lui Mesia nu e numai curat spi­
rituală. Din ansamblul Scripturei Vechiului și Noului
Testament, împărăția lui Dumnezeu este o stare fe­
ricită a lumii regenerate și guvernată în numele lui
Dumnezeu, de către Hristosul său, fiul lui David. La
această stare fericită trebue să ia parte, și lumea
(firea) materială, (Rom. VIII, 19 sv.; II Petr. III, 13)
mai ales sfinții în corpurile lor înviate. Evreii con­
timporani cu Domnul Nostru, și Apostolii chiar, înainte
ca Sfântul Duh să-i fi luminat, se gândiau la un
Mesia învingător și triumfător. Considerau împărăția
lui Mesia, ca o împărăție răsbunătoare și pur pămân­
tească care asigură ridicarea glorioasă a tronului lui
David, subjugarea popoarelor romane, și asigurarea
tuturor plăcerilor supușilor săi.
2. Biserica întemeiată de Mântuitorul (Mat. XVI,
19; XIII, 31, 33 47 este împărăția lui Dumnezeu
sau al lui Mesia; această Biserică este corpul mis­
tic (Efes. IV), care continue să trăiască și să sfin­
țească toate generațiile. Acestei Biserici i-a dat legi și
organizare determinată, ca și unei societăți vizibilă
și exterioară (Mat. XVI, 18; loau XX, 23; Marc.
XVI, 15, 16; Luca X, 16), înzestrând-o cu tot orga­
nismul necesar unei împărății. Intr’un sens larg, din
această împărăție (biserica) fac parte toți câți au
crezut și cred în Dumnezeu. Este biserica luptătoare
pământească și biserica triumfătoare, cerească, glo­
rioasă. Cea pământească conduce la cea cerească.
Este însă o singură împărăție.
3. De aci, altă noțiune a împărăției lui Dumnezeu:
împărăția lui Dumnezeu în sufletul celor drepți. Harul
apropie aceste suflete de Mesia și de Dumnezeu, și
el ajută să se bucure într’o zi de gloria împărăției
cerești.
4. In sfârșit împărăția lui Dumnezeu și sub forma
ei cea mai perfectă este cerul, este domnia lui Hris-
tos în sufletele noastre și în frumusețele cerurilor,
 Lisania — Macedonia 60

prin gloria și bucuria lui Dumnezeu (Biserica trium­

fătoare, Mat. XIII, 43; Marc. IX, 46; comp. 42 și
44; Luca XIII, 29, XXIII, 42).

L
LISANIA. — Iosif vorbește de un principe nu­
mit Lisanias, care pe la începutul domniei lui Irod
cel Bătrân, era rege în Calcis la poalele Libanului,
și care fu omorât de Antoniu, în timpul expediției
sale din Armenia.
Provincia lui, cu capitala Abila, fu dată urmașilor
săi de împăratul August șl formă tetrarhia Abilena.
Despre unul din urmașii lui, numit tot Lisania, vor­
bește Sf. Luca (III, 1), ca fiind tetrarch în timpul
când Domnul Nostru Iisus Hristos și-a început viața
publică.

M
MACEDONIA. — In Noul Testament se înțelege
prin Macedonia, provincia romană cu acest nume. Ea
se întindea la răsărit până la fluviul Nestus (azi
Mesta), la apus până la Adriatica, la nord până la
Drilo (Drin) și munții Scardus (Șar) cari o separau
de Dalmația și Moesia Dunărei iar la sud era mărginită
de Epir și Ahaia.
După victoria lui Emilius Paulus la Pidna în 168
în. de lis. Hr., toată această țară fu împărțită în patru
părți sau regiuni, având fiecare câte o capitală: Am-
fipolis pentru prima regiune, Tesalonic pentru a doua,
Pella pentru a treia, și Pelagonia sau Eraclea pentru a
patra.
Intre aceste provincii erau oprite legăturile de că­
sătorie și de comerț. Aceste măsuri erau luate pentru
a preveni vreo răsvrătire generală, care totuși avu
loc în 148, dar care a fost repede înăbușită. In 146
în. de lis. Hr., Macedonia deveni definitiv provincie
romană. In anul 27 înainte de era creștină, când s’a
împărțit imperiul roman In provincii, Macedonia a
 st Maria Magdalena

rămas Senatului. Dela Tiberiu la Claudiu, între anul

15 și 44, unindu-se cu Ahaia, deveni provincie im­
perială. Curând după aceasta, ea fu pusă sub auto­
ritatea unui proconsul, care sta in Tesalonic, metro­
pola Macedoniei. In anul 386 d. lis. Hr. Macedonia
fu împărțită în: Macedonia prima și Macedonia se­
cunda. Celebra Via Egnatia pleca din Filipi, trecea
prin Amfipole, Tesalonic, Pella, Eraclea, capita­
lele celor patru regiuni și ajungea la coasta Adria-
ticei, lângă Dirrachium. E calea pe care a venit Sf. Ap.
Pavel la Tesalonic, din care s-a abătut la Berea
{Fapt. XVI, 11; XVII, 1), iar mai târziu merse
până în Iliria {Rom. XV, 19).
MARIA MAGDALENA,—numită astfel după târgul
Magdala, astăzi Mejdel, pe malul apusean al lacului
Qhenisaret. Maria Magdalena, Maria sora Martei și a
lui Lazăr și păcătoasa despre care vorbește Luca,
Vil, 37 și urm. sunt una și aceeași persoană, sau
sunt două ori chiar trei Marii?
In general,sunt două ipoteze: una, că toate aceste
Marii sunt una și aceeași persoană, cum crede bise­
rica romano-catolică și a 2-a, că sunt 3 persoane
deosebite, cum crede biserica orientală.
A) Prima ipoteză, fu atacată în veacul al XVI-lea
de către Lef&vre, care a demonstrat, că aceste trei
Marii au fost trei persoane deosebite.
Iată cari sunt principalele argumente ale lui Le-
fevre: 1. Sf. ev. Luca, care vorbește de păcătoasa la cap.
VH, de Magdalena la cap. VIII și de sora Martei la
cap. X, nu lasă a se înțelege nici într’un fel, că aceste
3 femei sunt una și aceeași. Tot astfel este și Sf. ev.
Ioan:comp. XX, 1, cu XI și XII.
2. Aceste trei femei par a fi avut locuințe deose­
bit : păcătoasa în târgul Naim ori Capernaum, Mag­
dalena Magdala, și sora Martei, satul Betânia.
3. Magdalena însoțea pe Mântuitorul în Galileea
{Luca VIII, 1; Mat. XXVII, 55; Marc. XI, 40, 41),
pe când Maria sora lui Lazăr sta în Betania.
4. Dacă păcătoasa ar fi fost aceeași persoană cu
sora lui Lazăr, ar fi frequentat Mântuitorul această
 Maria Magdalena

familie? Ar fi venit Evreii să consoleze pe Marta și

Maria de moartea fratelui lor ?
5. Afară de aceste argumente, părerea lui Lefevre
mai are în favoarea sa următoarele : autoritatea mai
multor Părinți bisericești, mai ales ai bisericii orien­
tale (Origen, Teofilact, etc.); calendarele cu lista mar­
tirilor ortodoxi, cari dau pentru păcătoasa, pentru
Magdalena și pentru sora lui Lazăr, trei zile de săr­
bători diferite (1 martie, 22 iulie, 18 martie) ; pomel­
nicele de martiri, a lui Raban Maur și a lui Notker,
cari fac amintiri în zile deosebite de sora Martei și
de Magdalena (18 ian. 22 iulie) și în sfârșit însem­
nările veacului al VII, relative la mormântul Mag- Mag­
dalenei și al sorei Martei, după care cea dintâiu ar
fi îngropată la Efes, iar a doua laia Ierusalim cu sora
și cu fratele ei. ..
B) Cei cari susțin, că cele 3 Marii sunt una și
aceeași persoană, se sprijină mai ales pe Sf. Grigore
cel Mare și pe următoarele argumente:
1. Sf. Luca, dintr’un sentiment de delicateță, lesne
de înțeles, evită, vorbind de sora Martei (X, 39), să
amintească rușinea vieții ei, — curățată de altfel prin
pocăință. ...... . .
2. In bucata citată de Sf. Luca (VII, 37), nimic
nu probează, că scena se petrece la Naim, ori la
Capernaum ; iar sora lui Lazăr, care locuia atunci
la Betânia cu fratele său, se putea să fie supranumita
Magdala, fie că locuise vreodată în acel târg, fie că
avea acolo ceva pământ.
3. O femee din Betania putea să însoțească pe
Mântuitorul nostru din când în când în călătoriile
sale în Galilea. .
4. D-l N. Iis. Hr. nu spune el însuși că a, venit
să cheme pe cei păcătoși la pocăință ? Cât despre
Evrei, Maria își recăpătase de mult cinstea pierdută
în ochii lor prin pocăința și virtutea ei.
Această ipoteză se poate susține și cu următoarele
locuri din sf. evanghelie:
1. S. Luca povestește, în cap. VII, convertirea unei
păcătoase; această femee, drept recunoștință, își în­
chină întreaga ei viață binefăcătorului său. Nu arata
 bo manunsirea st. fetru

Evanghelistul, în capitolul următor, unde, pomenind

numele femeilor sfinte, cari însoțiau pe Mântuitorul
în călătoriile sale și îngrijeau de întreținerea lui,
care este această femee, când numește în primul
rând pe Maria din Magdala?
2. Citim, Luca, X, 39, că Mt., venind din Galileea
la Ierusalim, fu primit la Betania de Marta, care nu
știa cum să servească un oaspe atât de ilustru, pe
când Maria, șezând la picioarele Mântuitorului (pe
care altădată le udase cu lacrimile ei și le ștersese
cu părul ei), asculta cuvântul lui Dumnezeu. De se
compară această bucată cu Ioan, XI, 2, unde se gă­
sește o aluzie, cu Ioan XII, 1—3, și Luca, VII, 37
și urm., nu mai rămâne îndoială, zic partizanii acestei
ipoteze, că păcătoasa Magdalena și sora Martei este
una și aceeași persoană.
3. Ungerea povestită de Sf. Luca (VII, 37 urm.)
poate fi una și aceeași cu aceea care avu loc mai
târziu, la Betania (Mat. XXVI, 6—13; Marcu. XIV,
3—9: Ioan, XII, 1—11). Compararea acestor două
povestiri scoate la iveală mai multe deosebiri în a-
ceste împrejurări și permite a se afirma, că Domnul
nostru a fost stropit cu mirodenii de două ori; însă,
zic partizanii unității, numai de aceiași femee, în a-
ceiași casă a lui Simon leprosul. Familia lui Lazăr
și aceea a lui Simon parecă au fost unite între ele,
dacă nu prin rudenie, cel puțin prin prietenie.
4. In sfârșit, se observă între cele trei femei, o ase­
mănare izbitoare de caracter; deoparte și de alta
e acelaș devotament fără margini pentru persoana
sfântă a Mântuitorului, acelaș suflet iubitor, contem­
plativ, și acelaș sfânt entusiasm.
MĂRTURISIREA SF. AP. PETRU.—(Matei XVI,
13 șt urm.; Marcu XIII, 27 și urm.; Luca IX, 13 și urm.)*
Pe când se găsea Mântuitorul cu ucenicii săi lângă
Cezarea lui Filip îi întrebă: „cine zic oamenii, că
sunt eu* ? Ei răspund: „Unii zic că ești Ioan Bote­
zătorul, alții Ilie, iar alții Ieremia sau unul din pro­
feți*. „Dar, voi cine-mi ziceți cu sunt?* Atunci Ap.
Petru în numele tuturor apostolilor răspunde: „Tu
.ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu*. Mântui-
 Măsurile, monetele și greutățile 64

torul impresionat de această mărturisire îi spune.

-Fericit ești Simone, fiul lui Ioana; ca trup șisânge
nu ți-a descoperit ție aceasta, ci fatal meu cel din
^împărăția lui Iisus a început din această zi, in care
El fu recunoscut și proclamat de apostolii săi ca Me­
sia si Fiul lui Dumnezeu. El declară aceasta solemn,
când§ se adresează lui Petru, explicându-i numele nou
cu care-1 numise, când l-a văzut pentru întâia oara
^URIL^MONETCLE Șl GREUTĂȚILE
obișnuite pe vremea Mântuitorului, raportate la masu­
rile monetele și greutățile moderne. ...
1 Măsură de lungime. Unitatea de măsură de lun­
gime era cotul, echivalând,™ îung^ea
Cotul, întrebuințat pentru măsurile Cortului Sfânt și ale
Templului, adecă marele cot sau cotul sacru, avea
O m P52. cm. Cotul popular sau cotul mic nu avea oe
cât 0 m, 45 cm. Cotul comun babilonian, masura
0 m. 49.9, și cotul regal cam 0 m. 54.8. In As.a.
Mică echivala cu 0 m, 49.5 cm. Prin urmare, este
greu de evaluat această lungime cu o diferență de
1 sau 2 centimetri. Cotul se subdiviza m 2 palme
mari adică de două ori distanța cuprinsa îmre degetuț
Xe și mic întinse. Palma se subîmpărja m trei
mici palme, fiecare palmă echivala cu 4 degete, c.
getul echivala și el cu ceva mai mult de 0 m, O-
Cmiî. Măsurile mari de lungime. Se găses^
ghelii mila și stadiul; în rapt Apoșt c?-le^a^eV
și brațul. Mila era o lugime de ongmă romană .de
1478,50 m. Stadiul avea cam 18o m.; 24 stadii L -
mau o leghe care este egală cu 4 km. — Drumul
Sabatului sau calea Sâmbetei era distanța. pe we
Evreii o puteau străbate într o zi de sabat. Ea era de
2000 coți, aproape 6 stadii, ceva mai mult de un km.
Brațul, măsură marină, avea 4 cop, deci cam do
mem.’ Măsuri de capacitate. Unitatea de măsură pen­
tru solide era e/c=38 litri 88 cent. Unitatea de mă­
sură pentru lichide era egală, în ceCace privește con­
 65 Măsurile, monetele și greutățile

ținutul, cu aceea a solidelor, dar se numea bat.

Era echivalentul mă surei grecești metritul (vadră) de
care vorbește Ioan (II, 6). Zece efa formau un Gomer
sau Kor=388 litri 80; — 1/3 din efa formau un seafi
sau saturn din Vulgata; Vo efa forma un hin.— Scu-
tier-u\ (țtoxqc sextarius), era a 72-a parte din bat și
valora prin urmare ceva mai mult ca 1/s litru.—Mă­
sura romană modius sau baniță, valora 8 litri xț2.
IV. Măsuri de timp. Vezi Calendarul Evreesc.
V. Monete. Pe vremea Mântuitorului, Evreii aveau
încă monete bătute de principii Asmonei. In tem­
plu avea curs numai moneta evreească ; în particular,
pentru impozitul de jumătate siclu (vezi Exod. XXX,
11), se serveau numai de monete grecești sau ro­
mane. Totuși Matei pomenește de sicii (de argint),
pe cari Iuda i-a primit ca preț al trădărei. Siclul va­
lora patru drahme (5 lei) și prin urmare cam 20 lei.
Siclul de aur valora cam 220 lei.
Monetele grecești erau: drahma (a cărei valoare
a variat după epoce) 0,87 centime ; obolul, care era a
6-a parte din drahmă; didrahma sau dubla drahmă
egală cu 1,76 fr. fr.; statirul, care echivala cu siclu
de argint=20 lei, era moneta cea mai răspândită;
mina valora 100 de drahme; talantul, valora 6000
drahme=5500 franci francezi în cifră rotundă.
Monetele romane erau : dinarul cam 0,78 centime;
asul a zecea parte din dinar=7 centime xț2, codran-
tul sau sfertul asului, cam 2 centime; lepta sau mi-
nutum, cea mai mică moneta divizionară a dinarului,
equivalând cu o parte a codrantului, o jumătate de
centimă.
VI. Greutăți. La Evrei greutățile erau, Ia început, de
piatră. Agenți ai Sinedriului le verificau din când în când.
Singura greutate, de care face pomenire Evanghelia
{Ioan XII, 33; XIX, 39) este livra romană. Ea era
socotită 326 grame și se subdiviza în 13 uncii. La
Evrei, unitatea de greutate era Siclul—}4 grame 200;
50 sicii formau o mină; 60 mine formau 1 talant—
42 kgr., 533 gr.
Obolul era a douăzecea parte a siclului și valora
0,708 gr.
 66
jyțatef — Muntele măslinilor

MATEI. — Este numele unuia din cei 12 apos­

toli ai Mântuitorului. Mai înainte de a fi țP0S*0,’Jr?
vameș la marea Tiberiadei și purta numele_d,Lev.
A fost fiul lui Alfeu. El este al șaptelea chemat la
?nostolat. După ce a intrat în numărul ucenicilor
Domnului a dat un ospăț bogat, lai care pe iâng
Mântuitorul a invitat și pe toți foștii ta colegi ș
■nrieteni așa că Mântuitorul se găsi în mijlocul va
Sieșilor’ și§a tuturor acelora pe care fariseu 11 numeau

^{^această clasă considerată ca păcătoasă și necu­

rată, binevestirea împărăției lui Dumnezeu găsea mar
multi următori: Iisus o iubea. _ _ w
Pentru El nu este nici bogat, nici sarac; nici în­
vățat n?ci neînvățat'; nici curat, nici necurat; nict
bisericuță £ partidă. înaintea lui toată deosebirea
d soare El nu vede decât două feluri de oameni: acei
cred în cuvântul Lui și acei ce-I resping; .acei ce
pe "alea cea strâmtă și acel care rătăcesc >n
C%XuX^Staaram.lc4 evanghelia după

M F MĂSLINILOR. — La răsărit de Ieru-

saSS cu vSe >u"“d«rl, se întinde delaN
*, cm LeaP lui Josafat, la început larg deschisă, pe
«rmâ îniustându se dela Ghetsimani, și sfârșind prin
urmă îngusian u Cedron-ului: șivoiul for-
a n/nSn apele ptailbr. Si? se adună în fundul
văei’ Când eșim din orașul sfânt la N.-E. ca să mer­
gem în valea lui Josafat, trecem prin poarta zisâ
««stări Bâb-Sitti-Mariam, numită greșit poarta Sf. Arhi
astăzi Bâb bini ma , uj 1qc la
mrtl DamaM în locul unde a fost basilica ta-

£»c?Wa“aStrece dr.
 67 Nașterea Mântuitorului

mul, care duce la muntele Măslinilor. Pe vârful din

mijloc, Sf Elena a ridicat o basilică pentru a cinsti
locul înălțării Domnului. Ea ruinându-se a fost re­
clădită de mai multe ori; n’a mai rămas din ea de
cât o mică clădire transformată în moschee musulmană,
în mijlocul căreia se vede, după o veche tradiție,
urma unui picior al Mântuitorului, imprimat pe piatră.
Pe vremea Mântuitorului Nostru, coastele muntelui
erau acoperite de bogate plantații de măslini, de
smochini și palmieri; astă-zi, nu se mai văd de cât
câți-va copăcei de nopal (plantă grasă), câți-va pal­
mieri sărăcăcioși și măslini uscați. Pe partea de est
a Muntelui, Iisus a blestemat un smochin plantat pe
marginea drumului, să nu mai rodească. (Mat. XX.
18, 19). Coborînd găsim o mică vâlcea, încă fertilă
în rodii și smochini, care se crede, că este locul sa­
tului Betfage (liter. casa sau locul smochinelor). Pe
panta repede și pietroasă, din fața Iordanului și a
mărei Moarte, coborând 20 minute găsim satul Be-
tania (casa curmalelor) numită astă-zi el Azarieh
(de la el Azar, formă arabă a numelui Lazăr), locuit
de Arabi; nu mai are de cât vre-o douăzeci de co­
cioabe și câte-va dărâmături, în mijlocul cărora un
trib de beduini își întinde corturile. Depărtarea lui
de Ierusalim este de trei la patru kilometri. Pelerinii
vizitează mormântul lui Lazăr și piatra Convorbirei,
pe care, se crede, că Domnul Nostru ședea, când
Marta, venind întru întâmpinarea lui, îi zise: „Doamne,
dacă ai fi fost aci, fratele meu nu ar fi murit". (loart
XI, 21).

N
NAȘTEREA MÂNTUITORULUI. — Intre anii 747
și 749 dela zidirea Romei s’a făcut numărătoarea po­
pulației din imperiul roman fiind împărat August și
deci și din Iudeea care era supusă tributară roma­
nilor. Pe atunci rege al Iudei era Irod cel Mare, iar
proconsul Quirinus (Luca, II. și urm).
Intre acești ani se naște Mântuitorul lumii. Domnul
Nostru Iisus Hristos, din fecioara Maria, în orașul
 68
Nazaretul

Betleem, unde se dusese și Sf. Fecioară împreună cu

logodnicul său Iosif ca să se înscrie la recensământ. Din
Betleem se trăgea Iosif și Maria din seminția lui David.
Dela Nazaret până la Betleem este cale de 3 pana
la 4 zile. Drumul cel mai drept este prin șesul lut
Israil, munții Samariei și Iudeei, prin Ghineea, Be-
tulia, Sihem, Letona, Betel, Tel-le-Ful, Ierusalim și
podișul Refaim. Pe acest drum a călătorit Sf. Fecioara
Maria împreună cu Iosif, pentru a îndeplini porunca
1ui August r-
Betleemul fiind mic și lumea venita multă, Sf. Fe­
cioară n'a avut unde să găzduiască, așa ca a fost
nevoiți peste noapte să rămână într’un staul de vite
dela marginea orășelului. Aci s’a născut Mântuitorul
lumei într’o noapte de Decembrie, sau Tebet, după
calendarul iudaic. Nașterea Mântuitorului este poves­
tită de Sf. Ev. Luca Cap. II. y. 6—7 și Mt. 1, 25.
Istorisirea nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos
are caracterul supranatural, care nu trebue nici
micșorat, nici ascuns. In această istorisire este inter-
vemrea personală a lui Dumnezeu. Spiritul Dumne-
zeesc este acela care lucrează de sine, se arata ia
diferite moduri descoperindu-se celor aleși, îi cheamă, ie
poruncește, îi mișcă după voia sa, iar ei îndeplinesc
în libertate voința sa.
Acela, care nu vrea să vadă în acest fapt, unic
în istorie decât jocul puterilor naturii și omenim, nu
va pătrunde nici odată taina lui Hristos; căci aceia
uită pe Dumnezeu puterea mișcătoare supremă, care
pleacă natura și omenirea pentru a contribui la în­
deplinirea planurilor ei (R. P. Didon).
NAZARETUL. — Literar însemnează (floare sau
vlăstar). Aci a stat ascunsă floarea cea mai frumoasă
ce a îmbobocit pe pământ sau a crescut, vlăstarul,
semnul de viață al popoarelor, spre care toate au
alergat Nazaret, astazi Nazirah, numit de Arabi Ce­
tatea albă, din cauza dealurilor văroase și a caselor
albe, era un mic oraș din Galileea de jos, clădit in
amfiteatru la poalele grupului de munți, care meniu
la nord câmpia Esdrelon, la trei zile depărtare de
Ierusalim, sau la două ceasuri de muntele Tabor.
 ® Nicodim

Vechiul Testament nu-1 numește, fiindcă nu a avut

nici un renume înainte de Iis. Hr. (Ioan I, 46). Cea
mai însemnată clădire a orașului este vestita biserică
a Bunei vestiri. Această biserică a fost construită chiar
pe locul unde era casa Sfintei Fecioare. Sub strană
e un paraclis subteran, unde se coboară prin o scară
largă de marmoră, care are 17 trepte; în fund, pe lo­
cul unde s’a săvârșit taina zămislirii, e un altar lu­
minat de mai multe candele cari nu se sting nicio­
dată și pe o marmură albă se citesc aceste cuvinte:
Aci, Cuvântul trup s’a făcut.
îngerul Gavriil aci s’a arătat Sfintei Fecioare și i-a
zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar. Mărie,
Domnul este cu tine.
La Nazaret, se mai văd următoarele: locul unde
era atelierul lui Iosif, transformat astăzi în paraclis;
fântâna Măriei, unde Sfânta Fecioară se ducea să ia
apă; iar la o mică distanță de oraș, stânca din vâr­
ful căreia compatrioții Mântuitorului vrură să-1 a-
runce jos. (Luca IV, 29).
NICODIM a fost un fariseu bogat din Ierusalim pe
vremea Mântuitorului. El făcea parte din Sinedriu
(Ioan VII, 47). După Talmud, adevăratul său nume
era Bonai. El a fost preot și ca slujbaș public era
însărcinat cu supravegherea apelor și puțurilor pentru
îndestularea nevoilor străinilor, cari năvăleau în oraș
în zilele mari de sărbători.
El trăia, încă, pe când Tit asediase Ierusalimul și
aparținea uneia din cele trei familii iudaice, mai bo­
gate din Ierusalim. Când s’au început prigonirile în
contra ucenicilor lui Iisus, se pare că averile lui au
fost confiscate și familia redusă la sărăcie. Nicodim
fusese atras de învățătura și mai cu seamă de mi­
nunile lui Iisus. In sinceritatea credinței sale năs­
cânde, voi a se lumina și a se instrui chiar din gura
învățătorului. El i-a cerut o convorbire în ascuns
(Ioan III, 1 și urm.) și a venit la dânsul noaptea,
fără îndoială, pentru a nu deștepta bănueli asupră-și.
Această convorbire a avut loc în zilele primului
Paște iudaic pe care Mântuitorul la sărbătorit în ac­
tivitatea sa mesianică și ea este o descoperire scrisă
 Nunta din Cana Galileei 70

din învățătura lui Iisus. Sf. Ev. Ioan dă în câteva

cuvinte toată esența și toată adâncimea acestei în­
semnate convorbiri. Din ea se vede; că împărăția lui
Dumnezeu este participarea omului la viața lui Dum­
nezeu și că acolo se ajunge prin renaștere, care face
din om un nou născut, nu trupesc, ci sufletesc.
Tot din această convorbire se vede, că între con-
dițiunile indispensabile ale noei nașteri este: botezul
cu apă și cu duh, cum și credința fermă în cuvântul
lui Dumnezeu.
Nicodim este acelaș, care a făcut opinie separată
în Sinedriu, când îl judeca pe Iisus și a zis; „au
doară legea noastră judecă pe om înainte de a fi
ascultat și a afla ce a făcut ?“
NUNTA DIN CANA GALILEEI. — Cana este un
orășel în ținutul Galileei, spre deosebire de Cana
Tirului. Cana Galileei era la 2 ore departe de Nazaret,.
pe calea către Tiberiada, aproape de drumul mare,
care lega Ptolemaidâ cu cetățile lacului Ghenisaret.
Astăzi este un sat neînsemnat, format din o grupă
de case sărăcăcioase. In Cana, ca și în alte părți o
biserică modestă ridicată pe ruinele bisericii Sf. Elena,
mărturisește după aproape 20 de veacuri, despre veci-
nicia cuvintelor și faptelor Iui Iisus.
In Cana, Mântuitorul a făcut prima sa minune, pre-
făcând apa în vin la o nuntă, pentru a întări pe uce­
nicii săi în credința sa. Istorisirea acestei minuni o
face Sf. Ev. Ioan în evanghelia sa Cap. II vers. 1
și urm.
împărăția lui Dumnezeu întemeiată de Iisus se a--
seamănă cu un ospăț de nuntă între Dumnezeu și -
omenire. Iisus Hristos este mirele veșnic, care chiamă
tot sufletul omenesc la nunta sa divină. Apa prefă­
cută în vin este icoana schimbării naturii noastre prin
virtute și puterea înălțătoare a spiritului.
Femeia, muma, care strigă: „Vin nu au“ și care-și
pune credința în Iisus, este glasul tuturor acelora carî
au simțit neajunsurile vieții, neputința omenirii și a
toată făptura, al acelora, cari plâng înaintea lui Dum­
nezeu și a căror rugăciune fierbinte, Dumnezeu tot­
deauna a ascultat-o, la ceasul potrivit (Didon).
 71 Osana, Fiul lui David* — Parabolă

O
„OSANA, FIUL LUI DAVID*. (Mat. XXI, 15 și
urm.). Aceasta este expresia bucuriei poporului de jos,
iudeu și a copiilor fată de Mântuitorul, când i s’a făcut
primirea triumfală în Ierusalim. Strigătele acestea de
prea mărirea lui Iisus au produs scandal între cei
mari. Autoritățile templului, cărturarii și toți acei cari
combăteau pe Iisus, veniră la dânsul și-i ziseră in­
dignați: „Auzi ce zic aceștia?" Liniștea și înțelep­
ciunea răspunsului Domnului Nostru Iisus Hristos îi
puse în încurcătură.
El îi rușinează astfel: „Adevărat. Au niciodată n’ăti
cetit, că d:n gura pruncilor și a celor ce sug ai să­
vârșit lauda?*
Lumea nu s’a schimbat; cuvintele Mântuitorului
rămân. Cei mici, cei nevinovați, inimile simple sunt
acelea, cari cunosc pe Dumnezeu și cari-1 iubesc.
Cei mândri, spiritele îngâmfate de știința lor, nu
văd nimic. Adevărul îi supără, Dumnezeu îi incomo-
dează, trimisul său îi turbură; îndestulați de ei, înșiși,
nu caută decât a se desfăta și a domni.

P
PARABOLĂ. — Biblia ia într’un sens foarte larg
cuvântul parabolă, corespunzător evreescului mașal.
.Ea numește astfel, atât în Vechiul cât și în Noul
Testament, ori ce discurs figurat sau alegoric, în care
se găsește o comparație, o icoană, o sentință enig­
matică și acoperită, un proverb, etc. într’un sens mai
strâns și mai modern, se înțelege prin parabolă, sim­
bolizarea unui adevăr religios sau moral, prin aju­
torul unui fapt, unei acțiuni, unui eveniment, scene
împrumutate din vieața de toate zilele și din purtârea
omului.
Iisus întrebuințează acest gen literar. Parabola,
chiar în sensul strict, exista cu mult înaintea lui. Ge­
niului oriental, cu imaginația lui atât de bogată, nu Ii
place să-și îmbrace gândirea numai cu ornamente
.poetice, îi place taina, formele indecise. O lec-
 Parabolă 72

țiune, ascunsă sub un văl, are pentru el mai mult

farmec de cât adevărul radios; se va opri de mai
multe ore să mediteze cum să pătrundă înțelesul. De
aci, atâtea proverbe și atâtea enigme, care abundă în
Vechiul Testament. înțelepții și profeții, ca Natan (II.
Sam. XII, 1—7), ca autorul Eclesiasticului (IX, 14—
16), Isaia (XXVIII, 23—29), au compus și ei para­
bole. Pe vremea Mântuitorului, acest fel de predicare
era familiar rabinilor. Mulți dintre ei, ca Hillel,
Șamai, etc, excelau în ele; dar nici unul nu a egalat
vreodată emoționantele și sublimele frumuseți ale pa­
rabolelor evanghelice.
Unele din aceste parabole sunt foarte scurte: un
exemplu (Mat. XIII, 31, 32, 33, 44, 45, 47—49), un
proverb, o sentință cam enigmatică (Mat. XV, 14
Luca VI, 39; Mat. XV, 15—20; Luca IX, 23; XIV,
28—30, 31, 33; XV, 3—7); altele, cam vreo trei
zeci, sunt mai desvoltate: istorioare fictive, dar cari
par adevărate, împrumutate, fie din natură, fie din
relațiile zilnice dintre oameni, fie din obiceiurile
zilnice ale vieței. (Mat. XIII, 3—8; XXI, 28—32,
33—41; XXII, 1—14, XXV, 1—13, 14-30.- Luca
X, 30—37; XIII 6-9; XIV, 7-11, 16-24; XV,
1—32; XVI, 1—10, 19—31; XVIII, 1—8, 9—14, etc.
Parabola se deosebește de alegorie prin aceea că
alegoria, personificând direct ideile, nu implică de
fapt nicio comparație; alegoria e o metaforă dezvol­
tată. Vezi frumoasele alegorii ale bunului păstor
loan X, 1—16) și ale viței (Ioan XV, 1—8). Se
deosebește și de fabulă prin aceea, că povestirile ei,
deși fictive, dar pot fi și adevărate, pe când la fa­
bule lipsește în acelaș timp și adevărul și verosi­
milul. Persoanele cari se mișcă și vorbesc în fa­
bule sunt adesea ori animale și plante.
Diversele parabole ale Mântuitorului se raportează
mai mult sau mai puțin la împărăția cerurilor. Ele
se pot împărți în trei grupe, după locul ce-1 ocupă
în povestirea evanghelică și după învățămintele lor.
Primul grup, numit mai special parabolele împără­
ției cerurilor, sunt în număr de opt și toate, afară
de una singură, (Marc. IV, 26—29), sunt puse în
 73
Palestina

cap. XIII Matei. Cele din al doilea grup (15) cu­

prind învățăminte morale, lesne de înțeles.
Parabolele dela sfârșitul predicării Mântuitorului
formează grupa a 3-a. Ele tratează direct despre îm­
părăția lui Dumnezeu, ca și acelea din grupa l-a:
dar dintr’un punct de vedere mai diferit: ele sunt
profetice și privesc în special judecata lui Dumne­
zeu asupra poporului evreu sau scurgerea timpului.
Caracterul esențial, popular, al parabolelor este unul
din motivele pentru care Domnul Nostru a întrebuin­
țat atât de des acest gen literar. Alt motiv, care a
silit pe Mântuitorul să recurgă la el, a fost, singur
ne-o spune (Mat. XI, 13 și urm.), să acopere ca cu o
perdea tainele divine, pe care nu le înțeleg cei cu
mintea slabă și neascultători.
Acest caracter de obscuritate nu se prezintă decât
în parabolele despre împărăția cerurilor: Vouă vi s’a
dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor; dar
acelora nu li s’a dat (Mat. XIII, 11).
Orice parabolă are o gândire principală, o idee
mamă, ce trebue căutată cu îngrijire în text.
împrejurările secundare trebuesc interpretate în le­
gătura lor cu întregul; totuși și ele pot, prin ele
însele, să exprime ceva adevăr; numai că acest a-
devăr să fie în raport cu lecția principală. Mai tre­
bue observat, în tălmăcirea unei parabole, că fiecare
trăsătură a icoanei nu își are numai decât aplicația
în lucrul reprezentat.
Unele trăsături, sau amănunte accesorii, pot să nu
fie semnificative; dar sunt adăogate pentru ornamen­
tare, ca o perdea destinată să dea parabolei mai
multă grație și amploare.
w PALESTINA. — Origina acestui cuvânt trebuie
căutat în evreescul Peleșet, țara Peliștimilor sau Fi­
listenilor, cari ocupau coasta occidentală a țârei Ca-
naan. De^ aci, numele trecu la tot ținutul. De la Ma-
cabei și până la distrugerea Ierusalimului de către Tit,
găsim, atât în Noul Testament, cât și în istoriile pro­
fane, Palestina astfel împărțită în patru provincii:
Galileia, Samaria, Judea și Perea; această din urmă
la răsărit de Iordan, celelalte trei la Apus, mergând
dela Nord la Sud.
 Palestina H

1. Numele de Galileia vine din evreescul gelil hag-

poyim, cerc sau districtul păgânilor. Se numia astfel,,
această provincie, din cauza multor păgâni, cari fu-
sese aduși din fundul Asiriei, după căderea Samarei
și a regatului lui Israil. Mai ales Galileia de Sus, era
locuită de păgâni (Jsaia, IX, 1; Mat. IV, 15). Era
mărginită la nord cu teritorul Tirului și Anti-Liba-
nului la răsărit cu Iordanul și cu lacurile ce le stră­
bate, la sud cu câmpia Esdrelon și Samaria șt la
apus cu acea parte a Feniciei, care se întindea dea-
lungul Mediteranei de la Tir până la Cârmei. Gali<eia
era mai mică ca ludea dar puțin mai mare ca Sa-
maria. Lungimea ei de la nord la sud era aproape
de 80 Km. 1 ă r g i m e a de la apus la răsărit
de 36 la 44 Km. Ea era foarte populată din cauza
marei ei fertilități; în războiul contra Romanilor,
Iosef Flaviu adună acolo fără multă trudă o armată de
100.000 oameni. Formată din munți la nord și de
o mare câmpie la sud, ea se împărțea în Galileia de
sus și de jos. In Galileia, Domnul Nostru Iis.-Hr. își
petrecu cea mai mare parte din viață.
2. Samaria, cea mai mică din eele patru provincii
ale Palestinei, avea ca limite: la N. Galileia, la răsărit
Iordanul, la S. ludea, la apus nu se întindea până
la mare, căci coâsta mărci de la Cârmei aparținea
Iudeei. Orașele principale erau Samaria,. Scitopolis
si Sichem. Acesta din urmă, era situat întro vale,
între muntele Hebel la N. și muntele Ganzim la b.,
la două leghe S. de Samaria. împăratul Vespasian
făcu din el o colonie romană, care primi numele de
Flavia Neapolis, de unde Arabii au făcut Nablus sau
Naplus numele actual al orașului și al întregului

ladeea. Acest nume era adesea întrebuințat de

Romani pentru a arăta Palestina întreagă. Prin Iudeea
înțelegem provincia, care se mărginea la Nord cu
Samaria, la răsărit cu Iordanul și marea Moartă, la
Sud cu pustiul, și la Apus cu Mediterana.
4. Numele de Perea. adică dincolo, este traducerea
greacă a cuvântului evreesc Heber, și arată, în accep­
țiunea lui generală, întreaga țară a Evreilor de dincolo
 ruai

(la răsărit) de Iordan. Această provincie, care cores­

pundea cam vechei țări a Galaadului și a Basanului,
fu împărțită în perioada greco-romană în cinci dis­
tricte, întinzându-se de la N. la S., în aceiaș longi­
tudine, de la muntele Hermon, la poalele Anti-Liba-
nului, până la marea Moartă; Ituria și Irahonitida,
Gaulonitida, Auranitida, Batania și Perea propriu
zisă. Orașele ei principale erau: Pella, Gadara, Fila-
delfia, Hesbon, Macherus.
Trebue menționat și Decapole sau teritoriul celor
zece orașe federate în care se simțea mai ales in­
fluența greacă. Damascul, Scitopolis, Filadelfia, Pella,
Gadara făceau și ele parte. Dar, aceste zece orașe
nu aveau nici o unitate geografică și nu se știe pre­
cis, care a fost regimul lor politic.
Când Mântuitorul veni în lume, aceste patru pro­
vincii formau, sub numele de Iudeea, un regat guvernat
4e Irod, principe idumeu, prin urmare strein de
neamul evreesc, care își datora tronul Romanilor.
Irod muri în anul Romei 750, Iisus fiind de doi sau
trei ani. El a împărțit regatul celor trei fii ai săi:
Arhelau moșteni tronul în ludea, Samaria și Idumea;
Jrod Antipa luă Galileia și Perea, cu titlul detetrarh;
iar Filip era tetrarhul țărilor Batanea, Gaulonitida, Tra-
honitida și Ituria. Spre mijlocul anului 759, Arhelau
fu chemat la Roma să dea socoteala administrației
lui; neputându-se justifica, împăratul August îl depuse
și-1 trimise în exil la Viena în Galia. Iudeea, care
avea până atunci titlul de aliata poporului roman, fu
încorporată la imperiu și anexată provinciei Siriei.
S a succedat o serie de procuratori romani, subor­
donați pentru marile chestiuni, propretorului Siriei:
Coponius, M. Ambivius, Anius Rufus, Valerius Gra-
tus, și în sfârșit, în anul 25 al erei creștine Pontiu
Pilat.
PILAT.—In anul 26 al erei creștine, 779 al Romei,
înainte de Paște, Iisus fiind în al 30-lea an al vieții,
veni în Iudeea, ca procurator roman Ponțiu Pilat. Iosif
este singurul istoric, care vorbește de administrația
Iui; dar, numai ca să arate faptele lui de violență,
«de cruzime și de perfidie. Această purtare revoltă pe
 Proorocea Ana — Prozeliții 'Q

cei mai nobili dintre Evrei, cari reclamară pe procu­

rator la Vitelius, propretorul provinciei Siria, căreia
era anexată Iudeea. Propretorul destitui pe Pilat și-1
puse sub acuzație la Roma (788 al Romei, luna Mar-
rtie); dar Tiberiu muri (anul 37) înainte ca Pilat să
sosească pentru a se apăra. Procesul s’a terminat cu
condamnarea lui Pilat, care după, mărturia lui Euse-
biu, a fost exilat la Viena, în Galia, unde s’a sinucis-
de disperare.
Pilat a fost convins de nevinovăția lui Iisus; cu
toate acestea, din cauza fricei de popor ca să nu-1
reclame Cezarului, și din lașitate, a trecut peste con­
vingerile sale și l-a condamnat pe Mântuitorul, spă-
lându-și mâinile, în semn că nu este vinovat de sân­
gele acestui drept.
PROOROCIȚA ANA. — A fost fica lui Fanuel
din tribul lui Asir. Rămânând văduvă după 7 ani de
căsătorie, se consacră templului, noaptea și ziua trăind
în post și rugăciune. Se zice, că era de 84 ani, când
a fost martoră la consfințirea lui Iisus și când bătrâ­
nul Simon proroci soarta viitoare a pruncului Iisus
și mamei sale Maria.
Ea văzând această întâmplare, s’a umplut de Duh
Sfânt și istorisia tuluror, cari așteptau mântuirea, că
în sfârșit Mântuitorul era deja dat lui Israil.
PROSELIȚII. — ("posr^uw; advena, acel ce se a-
propie). Se numeau proseliți, păgânii cari consimțeau
să treacă Ia iudaism, îmbrățișând credințele, cultul și
deosebitele lor îndatoriri religioase. Numărul lor era
destul de mare, căci fariseii din școala Hillel, consi-
derându-se misionarii iudaismului, cutreerau țări și
mări spre a face un proselit. (Mat. XXXIII, 15).
Propaganda lor despre curățenia sufletului, despre
milostenie și iubirea aproapelui, atrăgea la Legea mo­
zaică, mulți Greci și Romani, ale căror suflete erau
revoltate de grosolăniile păgânismului.
at66p.evot, <po6o6țtevot Oeov, cei cu frică de Dumne­
zeu, erau păgânii cuvioși, cari primise iudaismul, fără
a se supune circumcisiunei. Aceștia nu erau membru
poporului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, recunoș­
teau pe Dumnezeul unic, și-1 cinsteau cu acelaș cult
ca și Israiliții, luau parte la adunările din sinagogi și
se supuneau la uneie prescripțiuni ale legei ceremo­
niale.
Proseliții propriu ziși gerim-ii sau «poa^Auroc erau
păgânii, cari supunându-se circumcisiunei, se încor­
porau poporului evreesc și se supuneau tuturor po­
runcilor Legei. Afară de circttmcisiune erau obligați
să se supue unui botez de purificare. Aceștia făceau
complect parte din comunitate și li se acordau ace­
leași drepturi ca și Evreilor din naștere.
Antichitatea iudaică pare a nu fi avut proseliții
porței, căci gere thoșab (proseliții porții), despre care
vorbește Mișna, în scriptele rabinice ale evului mediu
(gere hașar) nu ar putea fi aceeași cu aegouțuvo; cefe
cu frica lui Dumnezeu. Se înțelegea sub numele de
streini neevrei, admiși să stea pe la porțile lui Is-
rail; aceștia sunt Gerim-ii din Vechiul Testament»
Vezi Exodul XX, 10; Deut. V, 14; XIV, 21; XXIV,.
14. Ei nu aparțineau sub nici un titlu comunității e~
vreești, însă erau obligați să observe următoarele regulii
de morală: să nu blesteme, să nu ucidă, să nu fure
și să nu se revolte împotriva autorității, precum și ur­
mătoarele trei dispozițiuni legale: să nu se închine la.
chipuri, amestecare de sânge între rude în gradurile
prohibite, din nou, de Moisi, și întrebuințarea sângelui,
și a cărnurilor de animale sugrumate (Fapt. XV, 29)»
Proseliții din întâiul grad și mai ales cel de al doilea
grad, fiind fie prin încorporare la poporul evreu, fie.
prin observarea parțială a Legii participanți ai jus­
tiției legale, au fost numiți cu numele de streini satt
proseliți ai dreptății, adică drepți (gere hațedagah),
spre deosebre de „proseliții porții*.

QUIRINIUS (Recensământul lui). — Acest Qui-

rinius, născut la Lanuvium din părinți necunoscuți se
ridică prin zelul său răsboinic și prin priceperea (ta­
lentul) lui în afaceri, în primele demnități ale impe­
riului. Fu consul în 742, senator și apoi guvernator
 Quirinius 78

al Siriei. In această calitate, făcu în Iudeea un re­

censământ, căruia poporul evreu se supuse după mai
multe încercări de rezstență. Istoricul Iosif pune
acest recensământ în timpnl depunerii lui Archelau
în anul 37 după bătălia dela Actium, 759 al Romei,
6 al erei vulgare, și prin urmare 10 ani după nașterea
lui Iisus Hristos. Atunci cum trebue explicat textul
Sf. Luca (II, 1—2), care leagă nașterea lui Iisus
Hristos la Betleem cu recensământul executat de
Quirinius ? .
S’a rezolvat această dificultate în mai multe feluri.
1. Textele grecești zc unii exegeți, dau crezare
traducerii următoare: Acest prim recensământ* avu
loc înainte ca Quirinius să fi fost guvernator în Si­
ria. Iudeea, la acea epocă, era numai o aliată, nu o
provincie a imperiului roman; aliații însă furnizau im­
periului și bani și oameni. Roma avea, prin urmare,
interes să cunoască veniturile țării. Această dorință
pentru împăratul August, era și firească, căci pe acea
vreme Irod, fiind bătrân, se gândea să prefacă pe
aliați în supuși, să transforme tributul în impozit,
prefăcând Iudeea în provincie romană. Aceasta s’a în­
tâmplat, în adevăr, peste zece ani, în anul 6 înainte
de era creștină. Acest recensământ tind făcut de Irod
(din ordinul lui August), a fost lucrat după, forma
evreiască. Pentru aceasta Iosif a trebuit să se înscrie,
nu la locul domiciliului său, ci la locul lui de naștere
(vezi Num. I, 2 cu Luca II, 4). Maria îl întovărăși
fără a fi silită la aceasta.
1. Savantele cercetări ale lui Zumpt, De Syria ro­
mana provincia, 97 98 și ale lui Mommsen (Reș
gestae divi August!) pun în afară de orice bănuială,
că Quirinius a fost de două ori guvernator al Siriei.
Prima oară a fost pe vremea morții lui Irod, dela . 750 la
753 ; iar a doua oară dela 759 la 765, după cum atestă
expres Iosif Flaviu. In timpul primei guvernări, Qui­
rinius termină recensământul început cu un an înainte și
întrerupt din cauza morții lui Irod. Acest prim recensă­
mânt a lăsat mai puține urme în analele evreești și n’a
produs, ca cel de al doilea, revolte sângeroase (Fapt.
V, 13), fiindcă, pe deoparte, el a fost numai o simplă
descriere a persoanelor și a bunurilor, fără plăți de
taxe, nici serviciu militar; iar pe de alta, trăia încă
Irod, care a știut, prin o îndămânatică politică să-și
menajeze stăpânirea. . , ,
3. Afară de recensământul făcut in Iudeea de către
Quirinius, anul 6 înainte de nașterea Mântuitorului,
mai fu un altul chiar în anul nașterei Sale. Tertulian,
în tratatul său contra lui Marcion (IV, 19), vorbește
expres de acest prim recensământ păstrat în archi-
vele imperiului, și al cărui autor, Sentius Saturninus,
fu propretor în Siria dela anul 744 la anul 748 al
Romei. Observăm că Tertulian numește pe Saturni-
nus, pe când S. Luca numește pe Quirinius. Currt
se împacă aceasta?
Mulți socotesc, că răspunsul este ușor. împăratul
August, care pusese să se facă descrierea cadas­
trală a întregului imperiu, vru să adaoge și numără­
toarea persoanelor. „El alese, spune Suidaș, două­
zeci de oameni, din cei mai distinși, prin cinstea și.
felul lor de a trăi și i-a trimis în toate țările supuse
Iui, spre a face recensământul persoanelor și al bu­
nurilor. Quirinius fu fără îndoială ™U1 din acești
douăzeci de comisari, căci avea toată încrederea îm­
păratului, fiind rector (consilier sau perceptor) pe:
lângă Caius Cesar. Antecedentele lui îl desemnară,
pentru provincia Siriei, întrucât cucerise fortărețele
sălbaticilor munteni din Cilicia, după cum spune Ta­
cit. Quirinius veni deci în Siria delegat cu puteri ex­
traordinare.
♦
s
SADUCHE1I.—A fost o sectă religioasă evreiască
direct opusă, atât în teorie cât și în practică aceleia
a fariseilor. Ei înlăturau toate explicările tradiționale
ale legei adunate sau inventate de farisei, și țineau,
cu tărie la litera legii, socotindu-se drepți. *
Cu acest nume le plăcea să se împodobească, im-
potriva deșartelor obiceiuri religioase practicate ce
farisei. Din cauza înlesnirei ce aveau de a se ames-
 Salotnf 80

teca în națiunile streine, credința lor se slăbi și doc­

trinele materialiste își găsiră drum la ei.
Cu toate că admiteau pe Dumnezeu, alungau însă,
Providența din ordinea morală și izolau pe om de
Dumnezeu. Nu credeau în ajutorul lui Dumnezeu. Ei
negau existenta îngerilor; cât despre sufletul omenesc,
nu-1 priveau despărțit de trup, ca având o existență
proprie. Socoteau sufletul ca făcut dintr’o materie mai
fină, care se stingea odată cu viata; prin urmare, nu
admiteau via{ă viitoare, recortipensele sau pedepsele
după moarte, și învierea corpurilor. Admiteau o re­
velare extraordinară a lui Dumnezeu, căci cărțile Ve­
chiului Testament erau pentru ei ca și pentru toți E-
vreii, Scripturi Sfinte; alungau însă tradiția atât de
respectată de farisei.
Saducheii, socotind că viața este atât că trăești
căutau în ea, fără scrupule, toate plăcerile; descon­
siderând complect păzirea riturilor și diferitelor reguli
religioase ordonate de tradiție.
Istoricul Iosif Flaviu mai arată că Saducheilor le plă­
cea să se certe, să contrazică și să se arate în afa­
cerile vieței, și mai ales în funcțiile de judecător, răi
și nemiloși. Această sectă număra partizani mai ales
printre bogați și printre cei dintâi ai națiunii, ceeace
explică influența ei în Sinedrium și ridicarea câtorva
membrii ai ei la funcția de mare preot. Acești mate-
rialiști și acești epicuriani nu șovăiră a se unii cu
fariseii, adversarii lor, pentru a combate pe Mântui­
torul.
SALOMI.—Este numele mamei sf. apostoli lacov și
Ioan, fiii lui Zevedei. Sf. Ev. Matei XX, 20—28 și
Marcu X, 35—45 ne povestesc, că pe când Mântui­
torul se urca la Ierusalim împreună cu ucenicii săi
să ia parte la serbarea celui de al 3 lea Paște din
timpul activității sale mesianice, apostolii lacov și
Ioan au cerut AAântuitorului să le satisfacă cererea.
La întrebarea Mântuitorului ce anume cerere, mama
lor Satomi s’a amestecat în vorbă, cerând Mântuito­
rului să așeze pe fii săi unul de-a drepta și altul de-a
stânga sa întru împărăția sa.
încă nu dispăruse din sufletele lor credința înte-
-meierei unei împărății pământești, în cari ei să ocupe
primele locuri. ....
SAMARITENII. — Când Salmanasar, regele Asinei,
distruse Samaria, (în anul 721 în. de lis.-Hr.) și duse
în robie cea mai mare parte a locuitorilor regatului
lui Israil, se preocupă a repopula această tară. In
acest scop, trimise din cinci provincii ale împărăției
lui, mai ales din regiunea Cuta, sclavi păgâni^ cari
se amestecară cu micul număr al Israiliților rămași
în patria lor (II Regi, XVII, 24). Din această ames­
tecătură se trag Samaritenii sau locuitorii din Samaria.
Deși era un popor jumătate păgân, totuși pret ndea,
d ntr’un sentiment de mândrie națională, că se trag
•din Iacov. In practicele lor religioase profesau ceva
și din legea și religia mosaică; dar, mai mult cinsteau
pe dumnezeii străini. Ei păstrau cele cinci cărți ale
iui Moisi; restul bibliei îl aruncau. Din pricina ori-
ginei lor păgâne și din cauza decăderii lor religioase,
Evreii, când se întoarseră din captivitatea babilo­
nică nu voirăsă-i recunoască a face parte din poporul
lui Dumnezeu. De atunci, o ură mare despărți aceste
-două popoare. Clădirea unui templu pe muntele Ga-
rizim, care să întreacă pe cel din Ierusalim, puse
vârf mâniei Evreilor. Cu toate că acest tempiu fu
distrus de Ioan Hircan (129 în. lis-Hr.), Samaritenii
tot nu încetară să se închine în acel~ loc și să pri­
vească această colină ca cea mai sfântă din lume.
De aceea, Evreii evitau ca o necurățenie ori ce legă­
tură cu ei. O îmbucătură mâncată cu un Samaritean
■era tot așa de spurcată și pedepsită ca și cum ar fi
mâncat carne de porc. .
Nu puteau, fără să fie acuzați de crimă, să primească
dela ei nici un serviciu, chiar un pahar cu apă. E-
vreul împrumuta pe Samarinean cu bani; însă cu
dobânda cea mai mare, fiindcă nu-1 privea ca pe un
frate, cu care trebuia să îndeplinească preceptele
Deuteronomului (XXIII, 20). Samaritenii la rândul lor,
mu se purtau mai bine cu Evreii. Nu dau ospitalita­
te pelerinilor, cari treceau din nordul Palestinei, la
templul din Ierusalim. După expresia Evanghelistului,
■era destul ca pelerinul să fie cu fața spre orașul sfanț
 Sinedriul

(Ierusalim) (Luc. IX, 53) pentru a nu fi primit de Sama-

riteni. Uneori chiar le întindeau curse; așa că, dru­
mul la Samaria numai era sigur. Din această cauză,,
cei ce treceau din Galileea, spre cetatea lui David (Ie­
rusalim) trebuiau să treacă pe Ia răsărit de Iordan..
Purtarea Mântuitorului cu Samaritenii este cu
totul altfel. Când Iacov și Ioan voiră să facă a cădea
foc din cer pe un sat samaritean, care refuzase să dea
ospitalitate la niște pelerini, Iisus, departe de a se supăra,
ps ei, le spuse aceste cuvinte, cari vor răsuna în
Biserica Lui până la sfârșitul veacurilor {Luc. IX, 52
și urm.): „Nu știți ai cărui duh sunteți voi, că
Fiul omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor,,
ci să le mântuiască*. E acelaș accent ca și în ad­
mirabila cuvântare a Mântuitorului către samariteanca
la puțul lui Iacov. Se crede, că evanghelistul Matei,
ca unul care a scris în special pentru Evrei, înadins
a trecut cu vederea ceeace Mântuitorul a zis sau a
făcut în favoarea locuitorilor Samariei.
Samaritenii trăesc și în zilele noastre; dar sunt
foarte aproape de sfârșitul lor. Orașul Naplus (ve­
chiul Sichem) mai numără încă vreo treizeci de fa­
milii, păstrează venerația părinților lor pentru muntele
Garizim.
SINEDRIUL SAU MARELE SFAT. — începând:
din timpul Asmoneilor (al II-lea veac în. de Iisus
Hr.), se găsește în istoria evreiască un tribunal supe­
rior sau înaltă curte a națiunei, numit Senat, Consi­
liu, Mare Consiliu și Sanhedrin (din grecesul țuvt-
3pt*v, consistoriu, adunare). Unii rabini susțin, că
instituțiunea acestui mare consiliu se urcă la vremea
lui Moisi. Ei se sprijină în această afirmație pe capi­
tolul cărții Numerii (XI, 24, 35), unde Moisi poves­
tește, că puțin după ce a părăsit pustia Sinai, pentru
a merge în țara făgăduită, institui, după porunca lui
Dumnezeu, un consiliu de 70 bătrâni cărora Dumne­
zeu le dete darul profeției. Nu se știe precis dacă
acești bătrâni au format un corp constituit, care să
fi dăinuit până la exil, și apoi după exil, restabilit, să
fi devenit Sinedriul. Despre ei ne mai fiind vorba îrt
cărțile posterioare Pentateuhului, pare că a fost o
-instituție temporară. E mai precis că, Sinedriul, a
fost stabilit după captivitate, și cum poarta un num
grecesc, se poate spune că dateaza din epoca mace­
doneană sau chiar de pe vremea stâpamru Seleuctzilor.
Sinedriul era compus din 71 membri, împreuna cu
președintele, care purta titlul de Nași, principe Ila­
rele preot n’a fost dela început, președinte de drept
al sinedriului; ci după moartea lui Hillel, păstrând
această funcție până la dărâmarea Ierusalimului. Erau
trei clase de persoane: Principi sau șefii preoților,
numiți și mari preoți sau arhierei; legiuitorii sau
învățații (cărturarii) Legii și Bătrânii poporului.
Cum numărul membrilor fiecărei clase, nu era tixar,
-se întâmpla adesea, că colegiul preoțesc forma ma­
joritatea. Sinedriul exercita autoritatea doctrinara, ju­
diciară și administrativă, în cazurile cele mai grave.
Jurisdicțiunea penală era exercitată de o Pane a.a™‘
nării compusă din 23 de membri, numita Be -
„casa dreptății* „tribunal*, judecată, ca președinte pe
vice-președintele adunării întregi, numit din cauza
'funcțiilor lui Ab Bet-Din „Părintele Tribunalului.
Iată cum Mișna, descrie atribuțiunile sinedriului. ju­
decata celor șaptezeci și unu e convocată, când ata-
cerea privea un întreg trib, sau pe un falș Pf.eOt’,saj
pe marele preot; când era vorba să se știe, ac
trebue să înceapă răsboiul, dacă trebue. sase mă­
rească Ierusalimul sau să i se facă schimbări esc
țiale" etc. Ședințele aveau loc într’o sală lângă templu,
numită Gozit sală de piatră cioplita. Scaunele era
așezate în semicerc; Nași sau președintetc Ș ’ .
mijloc, având la dreapta lui pe Părintele TribunaM-
■lui, pe urmă toți ceilalți membri de fiecare pane, cu
fața întoarsă spre sanctuar, spre a nu uda muoda .
regulile dreptății; la fiecare din ce e doua e^tve™țaJ_
ale semicercului era un secretar. Clasele ca - P
nea sinedriul erau următoarele: .. .. r Dom-
L Clasa Arhiereilor. Pe vremea patimilor D
nului Nostru, ea avea în frunte pe !os?f;ța;a^’
■fusese numit pontifice cu puțin timp ina
sirea lui Pilat. După el venea ca ajutor al său o
irânul Ana, care deja, 22 am mai înainte, o.upase
 sineanui

timp de 8 ani scaunul lui Aaron; pe urmă vreo zece

foști pontifici sau mari preoți; în sfârșit Căpeteniile
preoților propriu ziși, adică șefii celor 24 familii sau
clase de preoți, cari făceau cu săptămâna serviciul
obișnuit la templu. Printre ei se găsea, fără îndoială^
și Helcias, casierul templului, cari, după istoricul Iosif,
a dat lui Iuda cei treizeci de sicii, prețul trădării lui.
II. Clasa legiuitorilor sau cărturarii. Se numeau ast­
fel Evreii instruiți, cari explicau și interpretau legea. La
Ierusalim, ei se auzeau la fiecare oră a zilei, în curțile
și porticele templului, acolo, unde, se întâlneau cre­
dincioșii. Acești învătați aveau un rang înalt în mijlocul
poporului; adeseori erau mai considerați ca preoții, a
căror funcțiuni erau pur rituale. Se numeau după dem­
nitățile lor, rab, rabi sau raban. Mulți dintre ei făceau
școală și aveau numeroși discipoli; dela ultimii profeți
nu sunt nume mai ilustre ca acele ale lui Hillel și
Șamai, doi celebri, cari muriră când Domnul Nostru
veni pe lume și ai căror discipoli se desbinau și se
pasionau pentru chestiuni de doctrină sau de casuis-
tică, așa cum făceau în evul mediu discipolii lui Toma
de Aquino și ai lui Scot. Pe când cea mai mare
parte din preoți erau saduchei, cărturarii, din contră,
erau farisei. Cărturarii formau a doua clasă a sine-
driului. Unul din cei mai celebri, pe vremea Domnului
Nostru, a fost Gamaliil, din neamul lui David, și ne­
pot lui Hillel. Era fariseu și printre discipulii săi a
fost și sf. apostol Pavel. El s’a arătat în sinedriu fa­
vorabil lui Mesia (vezi Fapt. N, 34; XXII, 3); dar
vocea îi fu astupată de țipetele de teroare ale ucigă­
torilor de Dumnezeu. Clasei acesteia a aparținut pro­
babil și Nicodim, discipul secret, dar credincios Iui
Iisus {Ioan III, 1—10). Alții însă îl pun în a treia
clasă, aceea a capilor poporului.
III. Clasa bătrânilor poporului. Tot poporul israilit
era împărțit în douăsprezece triburi, și fiecare trib în
mai multe familii; afară de aceasta, fiecare trib, ca,
și fiecare familie, își avea șeful său. Acest șef era, după
obiceiul orientalilor, cel mai bătrân al familiei sau af
tribului. Din timpul șederei Evreilor în Egipt, vedem
pe bătrâni figurând ca șefi, ca judecători ori ca re—
prezentanți ai poporului pe lângă Moisi, care se sfă-
tuește cu ei în afacerile importante. Sub monarhie,
numai este vorba despre ei, după cum am spus mai
sus. Dar, după întoarcerea din captivitate, din nou
se face mențiune de ei în cărțile sfinte. Fac atunci
parte din sinedriu și formează astfel o parte impor­
tantă și integrantă din magistratura cea mai mare a
poporului. Evanghelia îi numește căpeteniile popo­
rului, bătrânii poporului, sau mai simplu sfetnici, voe-
vozi ai bisericii, așa Iosif din Arimateea, discipol se­
cret al lui Iisus (Matei XXVII, 57, 59; Marc. XV,-
43—46 ; Luca XXII, 52 : Ioan XIX, 38). Trebue adăo-
gat că în unele pasagii, cuvintele mai-mare sau bătrân
arată un membru al sinedriului, în general^fără /deo­
sebire de clasă. wO $ O O
SIMON, este un fariseu din Galileea, care a in­
vitat pe Mântuitorul, la masă, fără să-i facă onoru­
rile casei cuvenite oaspeților aleși.
La acest ospăț s’a strecurat în casă Maria Mag-
dalena, femeia cea păcătoasă, de a uns cu mir pi­
cioarele Mântuitorului, fapt ce făcu pe Simon să zică
întru sine: „dacă ar fi acesta prooroc ar ști cine și
ce fel de femee este aceasta, ce se atinge de el,,
căci este păcătoasă". (Luca VII, 36—50). De acest
Simon vorbește numai Sf. Ev. Luca. La ceilalți evan-
gheliști mai găsim un Simon numit și Leprosul din
Betania. La masa acestui Simon a fost invitat Mân­
tuitorul în ajunul intrării sale triumfale în Ierusalim,
împreună cu Lazăr, pe care-I înviase din morți și cu
surorile lui Marta și Maria (Mt. 26, 6; Mc. 14, 3).
Și la această cină a fost Mântuitorul uns pe pi­
cioare și pe cap cu nard (mir) scump de către o
femee; dar evanghelia nu spune cine a fost aceasta
femee: Maria Magdalena sau Maria sora lui Lazăr.
Unii critici susțin că a fost Maria _Magdalena iar
alții că Maria sora Iui Lazăr. După St. Ev. Ioan
Cap. XII, 3, pare a fi Maria sora lui Lazăr, h'ndcâ
spune că Marta slujea la masă, iar Maria luând a
litră de mir foarte scump, de nard adevărat, a uns
picioarele și capul lui Iisus.
 SINAGOGĂ (ADUNARE) nume dat de Evrei a-
dunărilor religioase și edificiilor în cari se țineau a-
ceste adunări. Pentateuhul prescrie să nu se adune
în locuri particulare ca să se roage, ci numai la ta-
bernacul și prin urmare la sanctuarul unic al Ierusa­
limului. Evreii însă simțiră nevoia a se aduna și în
alte locuri (II Regi, IV, 23), mai ales pe vremea cap­
tivității. In neputință de a se duce la templul lui
Iahveh, ei au organizat adunări religioase spre a în­
treține în inima lor și în a copiilor lor dragostea de
religia lor cum și a oferi lui Dumnezeu cultul public,
permis de lege, adică rugăciunea, fără sacrificiu. După
întoarcerea lor în Palestina, sinagogele s’au înmulțit
repede. Populația a fost împărțită pe secții, cu șefi
recunoscuți și obligată să se ducă în anumite zile,
într’un loc ales, pentru a face rugăciuni publice, să
cânte psalmi, să citească și să explice Sf. Scriptură.
Pe vremea Mântuitorului, fiecare oraș sau sat din
Palestina avea cel puțin o sinagogă; tot astfel era
și în orașele imperiului roman, unde se găsea o co­
lonie evreiască. La Ierusalim erau 450 de sinagogi
după spusele rabinilor. Erau edificii de formă drept­
unghiulară, variind în bogăție și mărime după impor­
tanța orașelor. Ele erau așezate astfel, că intrând cre­
dincioșii în ele și rugându-se, să fie cu fața totdea­
una spre Ierusalim. Nu se vedeau în ele icoane și
altare; numai în fund, o ladă de lemn acoperită cu
văl, (o perdea) în care se păstrau Cărțile Sfinte.
Alături de această ladă, erau așa zisele cele mai din­
tâi scaune, căutate foarte mult de cărturari și farisei
{Mat. XXIII, 6), și unde erau poftite persoanele dis­
tinse (Iacov II, 3). In mijloc, se ridica o tribună pentru
cititorul Scripturii (anagnostul) și rabinul.
Credincioșii stau în tinda (pridvorul) despărțită în
două printr’un perete subțire, una pentru bărbați și
alta pentru femei.
Orice sinagogă avea un Șef {archisynagogus),
care era și președintele adunării și administratorul a-
facerilor economice și spirituale. Era ajutat de un
consiliu de bătrâni mai-marii sinagogii (Marc. V, 22).
Subt ei (în ascultarea lor) era, șeliah-u\, care
recita rugăciunile în numele adunării; paracliserul,.
hazan, care deschidea ușile și aducea manuscriptele
și targumist-vX sau interpretul, care deslușia credin­
cioșilor bucățile evreești, ce se citeau din Scriptură.
Se adunau în sinagogi de trei ori pe săptămâna,
lunea, joia și în ziua de sabat; adunarea de sabat
era singură obligatorie. Șeliah-vX începea să reci-
teze pe un ton monoton rugăciunile liturgice ; pe urma
hazan-vX scotea din lada sfântă unul din suluri sau
volume ale Legii, și-1 da persoanei din adunare, în­
sărcinată de șeful sinagogii să citească. De oarece,
această lectură se făcea în limba ebraică, pe care
poporul o uitase în captivitate, targumist-u\ explica
textul sacru, frază cu frază, în limba țării. Pe urma,
la ivitațiunea șefului sinagogii, un rabin sau oricare
altă persoană rostea către popor: „cuvântul de man-
gâere“, adică, o lecție dogmatică sau morală. Daca
vreun Evreu străin, distins prin învățătura sa, apărea
în adunare, se grăbeau să-1 conducă la tribună, spre
a-și spune învățătura sa. Iisus a avut de mai multe
ori această onoare (Luca, IV, 16—21, Pavel de ase­
menea). Adunarea se termina prin câteva rugăciuni.
Sinagogele au jucat un rol important în răspân­
direa creștinismului. Providența pare că le-a preparat
pentru a servi de amvon Apostolilor.. In toate orașele
imperiului roman, unde sf. Apostoli își îndreptau pașii,
găseau evrei și adunări regulat ținute; prin urmare,,
un auditoriu preparat gata să-i asculte, cum pro­
clamau divinitatea lui Iisus și a Bisericei Lui. Vezi Fapt
XIX, 20.

T
TABORUL este numele muntelui, pe care tradiția
susține, că Mântuitorul s’a schimbat la față înaintea u-
cenicilor săi Petru, Iacov și Ioan. In povestirea acestei
minuni nici un evanghelist nu spune numele muntelui.
Numai Sf. Ap. Petru în epistola sa a Ii-a Cap. 1,
vers. 18 îl numește: Muntele cel sfânt. Acest munte
este în inima Galileei și se înalță singuratic în formă
de piramidă, ca un piedestal gigantic, Ia o înălțime mar.
 Templul 88

mare de 600 metri, la marginea nord-estică a șesului

Izreel. O mică deschizătură îl desparte de munții
Nazaretului; laturile sale sunt acoperite de stejari
frumoși printre cari șerpueșfe drumul.
Vârful este ca un oval neted a cărui jumătate spre
Sud este plină de ruine, dărâmături de fortărețe vechi
din epoca regilor lui Israil și a cuceririi Arabe și rui­
nele a trei biserici ridicate, în timpul Sf. Elena, în
numele lui Iisus, Moisi și Ilie, (R. P. Didon Jdsus
Christ).
TEMPLUL. — Pe vechiul munte Morea, pe locul
chiar unde se ridica templul lui Solomon, a fost re­
zidit, după captivitatea babilonică, al doilea templu, de
către Esdra și Zerubabel pe care Mesia îl va onora
cu prezența sa (Mat. III. 1). Fu mărit considerabil
și înfrumusețat de Irod cel Mare, aproape transformat.
Aceste lucrări au ținut 46 ani. Ele s’au început în
al 18-lea an al domniei lui Irod (730 de la Roma),
și au continuat și în primul an de activitate mesianică
a Mt. (Ioan II, 20), terminându-se în anul 64, cu 6
ani înainte de ruina lui (70). Grație descrierilor lui
Iosif Flaviu martor ocular, complectate de Talmud și
controlate de săpăturile modeme, se poate face o
idee de felul cum era acest Templu. Pe colina în­
cinsă cu ziduri gigantice și nivelată, erau clădite mai
multe ziduri paralele și suprapuse, cu galerii și cu
pridvoare între ele, având în mijloc sanctuarul pro­
priu zis sau Sfânta Sfintelor, care era dominată de
citadela Antonia, așezată la nord-vestul acestor cons-
trucțiuni. Această vastă construcție oferea vizitatorului
(spectatorului) așezat pe muntele Măslinilor, aproape
acelaș aspect al reconstituirei, încercată de Vogue.
Vezi planul de la finele acestei cărți.
Acestui templu i-a prezis Mântuitorul ruina, când
îl privea de pe Muntele Măslinilor, în preajma prin­
derii sale (Mat. XXIV, 2; Marc. XIII. 2: Luca
XXI, 6).
Cuvântul „templu* însemnează întreaga construcție,
ce este formată din 2 părți. Una din aceste părți,
este vad;, naos-ul sau sanctuarul propriu zis, cealaltă
este lepdv, ieron-ul sau locul sfânt, traduse de Vul­
 89 1 empiui

gata cu singurul cuvânt: Templum. Ieron-ui se a-

plică la tinda templului și la ansamblul edificiilor și
porticilor. Pentru a se înțelege unele capitole din
Evanghelie și din Faptele Apostolilor, trebue ținut so­
coteala de această despărțire.
1° Ieron-u\, sau locul sfânt, era dublu: ieron-vX
sau tinda exterioară și ieron-u\, sau tinda interioară.
Tinda exterioară era o curte vastă, ale cărei limite
corespundeau suprafeței actuale din Haram-eș-șerif,
scoțându-se însă locul ocupat de fortăreața Antonia.
Această tindă avea cam 500 metri de la nord la sud
și 250—300 metri de la răsărit la apus. întinderea
aceasta depășea pe aceea a primului templu, fiind că
întinderea ocupată atunci la sud de palatul lui David
și Solomon, fusese închisă acum pe vremea lui Irod,
în această incintă. Acest imens dreptunghiu, sau trapez
pentru a vorbi mai exact, era înconjurat de portice
vaste, care la răsărit, la nord și la apus aveau trei
rânduri de coloane formând două tinde bisericești și
Ia sud patru rânduri de coloane formând trei tinde.
Acest din urmă portic însemnat prin 164 coloane și
prin acoperișul său sculptat în cedru, avea forma
unei basilice și se numea poarta regală. Se intra din.
afară prin două uși, ale căror resturi se văd și acum,,
ușa dublă și ușa triplă. Porticul occidental avea patru
uși în partea Tîropeonului și o punte de legătură
directă cu orașul de sus. O ușă deschisă în porticul
oriental sau al lui Solomon, ușa Suzei, da în spre
Cedron și în spre Muntele Măslinilor. Sub aceste
portice, cari serveau de adăpost în contra soarelui
sau ploiei, fariseii se adunau să discute între ei, iar
scribii și cărturar i Legii, strângeau în jurul lor au­
ditorii. Sub unul din aceste portice, ~ ieron (lep&v
sau templum după Vulgata) Iisus la vârsta de doi­
sprezece ani a șezut în mijlocul învățaților, ascultân-
du-i și întrebându-i (Luc. II, 46). Sf. ev. Ioan (X,
23) ne dă numele unuia din aceste portice, unde
Mântuitorul a propovăduit în timpul unui drum la Ie­
rusalim. Iisus, spune el, venea și se ducea în ieron
vaiv, Vulgata templo) sub porticul lui Solomon. Isto­
ricul Iosif spune, că era porticul oriental. Acest portic
 Templul 90

■era căutat iarna, pe timpul sărbătorei Invoirei, adică

în luna Decembrie, fiindcă ținea adăpost împotriva
vântului de răsărit și era expus soarelui de după
amiază.
Terenul mărginit de aceste portice era numit și
curtea ginților, fiindcă în ea puteau intra toii și străinii
ca și Evreii.
Totuși, negustorii și zarafii nu aveau voie să intră
aci, însă puteau să stea în afara incintei sacre, lânge
uși. Prin un abuz tolerat de autoritățile templului, li
permisese să intre în curți. Râvna casei lui Dumne­
zeu făcu pe Mântuitorul să gonească pe negustori
din ieron-ul exterior, sau curtea ginților, cu biciul.
Acei dintre Farisei, cari iubeau sincer legea, au apro­
bat acest gest al Mântuitorului (Ioan II, 14; Mat.
XXI, 12; Marc. XI, 15; Luca XIX, 45).
In centrul acestei curți, se ridica alte ziduri înălțate,
pe care Iosif le numește al doilea ieron, ieron-ul
■sfânt, sSpov iepiv. Această curte interioară era
rezervată Evreilor. La câțiva pași înainte de a
ajunge în tindă, străinul era oprit de o balustradă de
piatră, ale cărei treceri aveau coloana cu inscripții
grecești și latinești, prin care avizau sub pedeapsă
de moarte pe străini de a înainta mai mult. Una din
aceste coloane cu inscripții a fost descoperită la 26
Mai 1871. Răscoala ațâțată împotriva Sf. Ap. Pavel
în ultimul drum făcut la Ierusalim, provenea din fap­
tul că se răspândise vorba, că el introdusese păgâni
în ieron-ul interior sau în tinda rezervată Evreilor.
(Fapt. XXI, 27—30). O scară cu patrusprezece trepte
era jur împrejurul acestei tinde. In partea de apus,
conducea la o terasă de 10 coți numită Ml, pe care
se ridicau zidurile celui de al doilea ieron, care avea
pe peretele exterior agățate numeroase drapele sau
lucruri dăruite. (Le. 20, 5). Zidurile erau străbătute de
uși mari, patru la nord, patru la sud, și una singură
In mijlocul fațadei dinspre răsărit. Această din urmă
ușe, mai mare și mai împodobită ca celelalte, era
Poarta Frumoasa, unde stau de obicei cerșetorii și
unde șchiopul fu vindecat de către Sf. Petru {Fapt.
III, 2—10).
 91 Templul

Trecând prin această ușă orientală, se întâlneau în

șir una după alta, trei curți: a femeilor, a lui Israil
și a preoților. Curtea femeilor, numită astfel nu pen-
trucă era rezervată femeilor, ci pentrucă ele nu pu­
teau să meargă mai înainte de aici, era înconjurată
de portice și săli destinate deosebitelor servicii ale
templului. Arheologii, cari au urmat indicațiunile Tal­
mudului asupra acestui punct, îi dau dimensiuni mai
mari ca celei a lui Israil.
In partea de nord se găsea gazofilachia sau sala
tezaurului, unde se ridicau în formă de trompetă des­
chizăturile, în cari se puneau ofrandele (Corvana).
In gazofilachie, Iisus pronunță predica sa arătată
de Sf. Ev. Ioan VIII, 20 și tot acolo vede pe vă­
duva săracă, dându-și obolul (Marc. XII, 4; Luca
XXI. 1); la eșirea din acest loc un oarecarele arată
Iui Iisus frumoasele construcții și bogatele ei ornamente
cu care erau împodobite zidurile (Luca XXI, 5) des­
pre care El zice, că se vor surpa.
După ce se trece de curtea femeilor se ajunge la
un zid, care o desparte de tinda lui Israil; în mijlo­
cul acestui zid era o ușă de bronz sau a lui
Nicanor prin care se trecea după ce mai întâiu se
suea o scară de cincisprezece trepte, largi, dar pu­
țin înalte.
Se intră astfel în curtea lui Israil, care înconjoară
sanctuarul și în curtea preoților. Nu e despărțită de
ea decât prin o barieră sau balustradă de marmoră,
înaltă cam de un cot. Prin urmare nimic nu oprea
vederea Israilitului, care dorea să privească jertfele
și ceremoniile făcute în curtea preoților. In mijlocul
acestei curți, în fața sanctuarului, era așezat marele
altar al jertfelor, construit din piatră necioplită, for­
mând un masiv pătrat de 50 coți o lăture și ,20 înăl­
țimea. Preoții intrau în această curte printr’un plan
înclinat dinspre sud. La nord de altar se vedeau mese
de marmoră pe care se depuneau cărnurile victi­
melor, și alături inelele și coloanele servind a le ucide
și despica. Intre altarul jertfelor și templu, dinspre
sud-vest era așezat un basin imens numit marea
de aramă.
 Templul 92

La nord, la sud și la apus de curtea preoților și

dealungul porticelor se deschideau mai multe săli,
având fiecare destinațiunea ei specială. Una din ele,
la unghiul sud-vest al acestei tinde, era sala de piatră
cioplită sau Gazit, unde se țineau întrunirile Sinedriu­
lui evreesc. „Patruzeci de ani înainte de dărâmarea
templului, zice Mișna sentințele de moarte fură ridi­
cate de\a Israil" și Sinedriul încetă să se mai adune
în acest loc.
2. Sanctuarul. In centrul curții preoților, la doispre­
zece coți deasupra, se ridica naos-u\ sau sanctuarul
propriu zis. Ca și în templele vechi, poporul nu putea
să intre acolo; era locașul lui Dumnezeu și credin­
cioșii, cari veneau să-i aducă ofrande, rămâneau în
tindă. Sanctuarul era împărțit în trei părți: vestibulul
sau tinda, Sfânta și Sfânta Sfintelor.
Fațada vestibulului prezenta privirilor o ușe imensă
triumfala, între două aripi masive, foarte înalte și
eșite în afară de ambele părți. Documentele nu sunt
de acord asupra înălțimei acestei uși și a aripilor.
Această ușă largă era întotdeauna deschisă; așa
că din curtea lui Israil privirea putea să pătrundă cu
înlesnire până la ușa Sfintei.
Ușa Sfintei puțin mai înaltă și puțin mai largă, era
împodobită cu lame de aur, pe canaturi aurite, și cu
o viță de aur împletită pe pragul de sus, având cior­
chini la înălțimea omului. Ea simboliza pe Israil, via
Domnului. Un mare văl (perdea) babilonian de in
subțire alb cu tapițerii de culori deosebite, închidea
această deschizătură și ascundea interiorul Sfintei de
privirile profanilor. Această parte a sanctuarului era
o cameră vastă dreptunghiulară de 20 metri lungime
pe 10 lărgime și 15 înălțime. Aci se găsea spre pe­
retele de nord, spre mijloc și la un metru cam dela
perete masa cu pâinile punerii-înainte, ce se schim­
bau în fiecare Sabat. In fată, în spre partea sud, era
pus candelabrul de aur cu șapte ramuri, cu cande-
îile lui toate arzând, sau în parte, ziua și noaptea.
Intre masă și candelabrul, dar mai aproape de Sfânta
Sfintelor și în fata ușei pe unde se intra, era așezat
altarul de aur sau altarul miresmelor, unde preoții
 93 Templul

ardeau de două ori pe zi, seara și dimineața, tămâia

în cinstea lui Iahveh. Zaharia îndeplinea această funcție,
când avu vedenia îngerului la dreapta altarului miro­
deniilor în sanctuar (Luc. I, 9).
Acest altar, așezat lângă perdea, era destinat să
cinstească prezența lui Dumnezeu aflător, special, în
Sfânta Sfintelor. Aceasta o spune epistola către Evrei
XIX, 4), care reamintește expresiile cărții Regilor (I|III
Regi, VI, 22). Nici una nici alta nu pretinde, că al­
tarul mirodeniilor era așezat în Sfânta Sfintelor; ci
numai că era la îndemână pentru serviciul ei.
In fundul Sfintei o ușă se deschidea spre Sfânta
Sfintelor, care era întotdeauna închisă printr’o perdea
al cărei nume era Parohet. Această perdea a Sfintei
Sfintelor s’a rupt dela mijloc la moartea Domnului
Iisus Hristos. (Mat. XXVII, 51; Marc., XV, 30; Luca
XXIII, 45), pentru a însemna sfârșitul vechiului cult.
{Hebr. IX, 8). In templul lui Solomon, această parte
sfântă adăpostea Arca alianței, unde rezida maie­
statea divină. In templul său, Sfânta Sfintelor era goală.
Marele preot, în exercițiul funcțiunii lui, nu intra aci
decât odată pe an, pe când preoții intrau în fiecare
.zi în Sfânta pentru a-și exercita funcțiunile. Autorul
epistolei către Evrei (IX 1-10) insista asupra înțe­
lesului spiritual a acestor dispoziții. Sfânta Sfintelor
sau oracolul, era o sală pătrată de 10 metri lărgime
pe 10 adâncime. Erau și camere alipite de Sfânta
Sfintelor. Acoperișul ei era turtit și înconjurat de o
balustradă; avea pe el ace aurite lungi de câte un cot,
cari împiedicau păsările să stea acolo. Când razele
soarelui izbeau aceste pietre albe și acoperișul aurit,
sanctuarul strălucea în lumină, așa de măreț că umplea
de admirație pe cei cari-1 priveau. Istoricul _ Iosif îl
compară cu un soare strălucitor în vârful unui munte
de zăpadă. Supravegherea și poliția acestor construc­
ții cu tindele lor era încredințată unui comandant sau
prefect al templului (Fapt. IV, I), care avea sub or­
dinele lui ofițeri și agenți însărcinați să mențină ordi­
nea (Luca XXII, 4). Prezența lor era absolut nece-
.sară, mai ales, în timpul marilor serbări ale lui Israil,
-când pelerinii veneau la templu, cu sutele de mii.
 Tiberiada (marea) — Triclinium___________________ 94

TIBERIADA (marea).—Lacul sau marea Tiberiadei

e numită după numele marelui oraș clădit de Romani
pe malurile ei. Se mai numește și Iacul Ghenizaret.
din cauza câmpiei Ghenisar sau marea Galileei, fiindcă
este în partea de nord a acestei provincii. Acest loc
are dela cinci la șase leghe lungime pe două ori trei
lărgime. Este la 208 metri sub Mediterana. Iordanul
o traversează dela nord la sud. Deși de formațiune
vulcanică, după cum arată basinul ei în formă de crater^
natura stâncilor ce-o înconjoară, și prezența apelor
termale, totuși pe vremea Mântuitorului era înconjurata
de cea mai bogată vegetație. Zece orașe înfloritoare-
(Capernaum, Tiberiada, Betsaida, Magdala, etc.>
clădite pe malurile ei, o împodobiau dându-i viața.
Aceste orașe își scoteau bogățiile lor din apele ei pline
de pești și din cultura măslinilor și a viei, atât de
prosperă în acest loc. Mântuitorului i-a plăcut șă-și
arate puterea sa dumnezeiască și să predice divinele
lui învățături. II trecu de multe ori pe o luntre, domoli
miraculos apele ridicate de o furtună, dintre pescărit,
malurilor Iui își alese apostoli, pentru a face pescari
de oameni. In afară de trestiile și de leandru de pe
mal, cum și de câțiva palmieri cari se ridică deasu­
pra ruinelor Tiberiadei, astăzi nu mai crește nimic»
Frumoasa vegetație și toate orașele de altădată au
P1TIBERIADA (orașul) clădit cu mare splendoare,
pe marginea occidentală a lacului cu acelaș nume,,
de Irod Antipa, tetrarh al Galileei, din care-și făcu
capitală, dându-i numele de Tiberiada, în onoarea îm­
păratului Tiberiu. El era populat mai mult de străini,,
Greci și Romani. Evanghelia nu spune că Domnul
Nostru Iisus Hristos s’a dus acolo. Orașul modern
Tabarieh, înconjurat de un zid de bazalt, nu egaleaza
vechea Tiberiadă, ale cărei ruine considerabile se gă­
sesc mai spre sud.
TRICLINIUM (masa cinei de Paști). Cma cea dej
taină fu un ospăț de despărțire. Era dragoste. Nu
mai era vorba de întâetăți de autoritate. (Ioan 13, 1..
El i-a iubit până în sfârșit"). La despărțire stăpâneau
amintirile primelor întâlniri. De aceea Ioan e așezat
 Vameșii
95

întâi, ca unul, care se alăturase cel întâi lângăIisus

Yloan I 37) apoi Andrei, Petru, etc. Se pare deci, ca
Apostolii au’ fost așezați la cină în
âor la apostolat, (vezi Lavergne, Synopse des Evangiles,
Paris, 1927, p. 214-215.

Iuda Iscariotul
Staon Petru

Simon Cananitul
Filip

luda-Tadeu
.Nitanael-Bartolo meu

lacov al lui Alfeu

iicov al lui Zevedei

Levi-Matei Toma

V
VAMEȘII. — Se numeau astfel (teXfivav pnW/canz),
în Palestina, pe vremea Mântuitorului, toți agenții fis­
cului, strângătorii de impozite, vameșii, etc., însărci­
nați a aduna, pentru Romani, deosebitele biruri pe
care evreii erau obligați să le plătească. Ei erau pre­
tutindeni: în porturi, pe punți, pe drumul mare, ca
acela dela Acra la Damasc, vestit sub numele de
drumul mării. Acești funcționari nu ~erau iubiți de
popor. La Evrei, ei erau grozav de urâți și asemănați
cu pescarii și cu păgânii, nu numai din cauza stoar-
cerei de biruri și hărțueli, dar pentrucă impozitul, pen­
tru poporul lui Dumnezeu, era un semn de decădere
■.și de vasalitate. Ii comparau cu hoții, cu ucigașii, cu
oamenii cei mai infami; fugea lumea de ei, nimeni
nu se cununa cu membrii din familiile lor, iar dacă
se cununau, se putea desface. Aceste funcții erau
îndeplinite de oameni de jos, ori de păgâni. Evreii
cari le primeau erau excomunicați.
 Zacheu — Zămislirea D. N. Iisus Hristos 9&

z
ZACHEU este numele unui șef al vameșilor, care-
stătea în lerihon. El, căutând să vază pe lisus, s’a.
suit într’un smochin, unde Mântuitorul vâzându-1, i-a
zis: „Zachee, grăbește de te pogoară, că în casa ta
mi se cuvine să fiu azi". Și intrând în casa sa, Mân­
tuitorul a binecuvântat-o zicând: „Astăzi se făcu mân­
tuirea casei aceștia, pentrucă și acesta fiul lui Avraam
este, că a venit Fiul omului să caute și să mân­
tuiască pe cel pierdut" (Luca XIX, 1—10).
Păcătosul Zacheu a rămas ca tip al tuturor acelora,
cari, în ticăloșia lor, auzind vorbindu-se de Iisus, Mân­
tuitorul și amicul vameșilor, a dorit a-1 cunoaște și
a-1 vedea în trecerea lui prin omenire.
ZAHARIA. — 1. Fiul lui Varahia, despre care
Domnul Hristos spune că a fost omorât între biserică,
și altar (Matei 23, 35; Luca 11, 51). A fost multă
neînțelegere cine a fost acest Zaharia. Mulți Părinți
bisericești din Răsărit au spus că era tatăl Sfântului
Ioan Botezătorul. Azi însă nu mai este nicio îndoială
că acela e Zaharia fiul lui Ioiada (2 Cronice 24, 20,
21). 2. Tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 5 șt.
următoarele).
ZĂMISLIREA DOMNULUI NOSTRU IISUS
HRISTOS. — Ea nu este Ia fel cu a noastră: „din
sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă băr­
bătească, ci dela Duhul Sfânt" (ioan, I, 13). La „pli-
nerea vremii’' zămislirea s’a făcut în sânul Sf. Fe­
cioare Maria, din Nazaretul Galileei, descedentă din»
neamul împărătesc a lui David, logodită după lege
cu bătrânul Iosif, ruda sa. Sf. Ev. Luca în cap. I„
29, 33, povestește cum îngerul Gavriil, trimisul Iui
Dumnezeu, a anunțat Sf. Fecioare Maria zămislirea
Fiului lui Dumnezeu. Sft. Ev. Matei vorbește și el des­
pre zămislirea Mântuitorului (Cap. I, vers. 25 urm.)..
ZEVEDEI, tatăl lui Iacov și al lui Ioan Evanghe­
listul (Matei 4, 21) și soțul Salomeei (Matei 27, 56;
Marcu 15, 40). El era pescar la Marea Galileei, pes
cât se pare, locuind la Betsaida sau pe aproape.
 PIANUL

J E RU5ALIMULUI
pe NmpuJ /ut Pua /irt $roâ

Scara

ri^ incintă orașu/ui pei/mpu/ iui /ti

__ inc/nFa actuaia fp/erz ând /a sud,
o parte d/n ^ec/nu/ ora^ $/' >na-
jri/and /a nord până /a /nc/nta
d'/lyr'PpaJ
Kcubz/D e/7
( £mrni>vțj
Axmavarn
( ti/romenj
Ahân/ă/)
Ar.aloAn

Ko/cnfch
fap/ifoa

' }ff'! Maj/îPilos

JERU5AL/M
;^<5//oe fa/h'j/jfe
/^rem'
flin ■ Xar'tn_.
Ma/c/iaîa
Aia ei- ttan.'tb
S'fifa_
Oue/ecț/eb o

B/rt/r

7mp rejur/me/e
fl-K/iidr J £ R U-5A L7 M U L UI
iCA^A
Templu] din Ierusalim pe timpul Mântuitorului Iisus Hristos
 Planul templului din Ierusalim pe timpul D. N. Iisus Hristos
C D E F. Partea adăogată de Irod, ocupată
altă dată de palatul lui Solomon.
GHIJKLMN. Porțile hieronului sau tinda
exterioară—V X Y Z Scara ce conduce ia
poarta occidentală, I la porțile duble și
triple, K L la poarta Suzei sau poarta o-
rientalăM.
a b c d barează intrarea hieronului sau tinda
interioară.
e. Poarta frumoasă.
if. Poarta de bronz sau Nicanot
g li i j k 1 m n. Porțile laterale ale clădirei
tindei interioare.
1—16. Camere pentru serviciile diferite ale
templului. Sala Gazith sau a Sinedriului,
12. Gazofilachia (visteria).
o. Tinda lui Israil.
p. Tinda sacră sau a preoților.
r. Altarul sacrificiilor.
s. Mesele și inelele pentru sacrificarea jert­
felor de animale.
t. Marea de aramă (bazinul).
R. S. T. Sanctuar, R. Vestibul, S. Sfânta, T.
Sfânta sfintelor.
 Candelabru cu Altarul mirodeniilor
șapte ramuri

A. Vestibulul (intrarea). e. Coloane.

B. Sfânta. f f g li. Stâlpii sfintei.
C. Sfânta sfintelor. i. Zidul sanctuarului (templului)
D E. Intrarea laterală în clădire, j. Clădirea laterală.
a b. Stâlpii vestibulului. k. Zidul exterior.
b d. Peretele lateral al stâlpilor, l. Altarul mirodeniilor.
c. Trepte. m s. Stâlpii, sfintei sfintelor.
o. Spațiu liber
25 5