Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Predarea

Nume și prenume: Gheorghe Claudia Elena

Facultatea/Specializarea: Facultatea de Biotehnologii

București, 2023

Cuprins:

1
 I. Introducere...................................................................................................................pag 3
II. Definiția predării..........................................................................................................pag 4
III. Modele ale predării......................................................................................................pag 5
IV. De ce este importantă predarea (educarea) în secolul XXI?......................................pag 6
V. Ce presupune procesul de predare-învățare-evaluare?............................................... pag 7
VI. Rolul profesorului în procesul de predare...................................................................pag 8
VII. Concluzii.....................................................................................................................pag 9
VIII. Referințe bibliografice................................................................................................pag 10

I. Introducere
2
 De-a lungul marelui flux temporal al evoluției umane, predarea a îmbrățișat un rol cu
adevărat fundamental, acționând ca un maestru artizan al progresului și ca un far strălucitor al
iluminării mentale. Această călătorie fascinantă prin care cunoașterea este preluată și transmisă
cu grijă de la o generație la alta devine o operă în continuă transformare și adaptare, modelată de
nevoile și provocările în perpetuă schimbare ale lumii noastre.

Profesorii, aceste personificări ale cunoașterii și călăuze ale luminii intelectuale, asumă o
misiune complexă și nobilă. Ei devin arhitecții minților tinere, întemeind o fundație solidă pe
care acestea își vor clădi cunoștințele și vor dezvolta viziunile asupra lumii ce le înconjoară. Într-
un mod asemănător arhitectului care proiectează cu grijă structura unui edificiu, profesorul își
asumă responsabilitatea de a ghida și modela mințile elevilor, de a le insufla curiozitatea, de a le
dezvolta abilitățile critice și de a le oferi instrumentele necesare pentru a naviga în complexitatea
cunoașterii.

Această relație între cunoaștere și predare devine astfel un dans subtil între trecut și
prezent, în care moștenirea cunoștințelor este transformată într-o formă relevantă și vibrantă
pentru generațiile actuale și viitoare. Profesorii devin povestitori ai istoriei, nu doar ai trecutului,
ci și ai prezentului și ai potențialului viitor. În construirea acestei punți între generații, predarea
devine un act de echilibristică între tradiție și inovație, între fundament și adaptare continuă.

Profesorul desfășoară o profesie cu o importanță deosebită, fiind responsabil pentru

formarea și pregătirea personalităților tinerelor generații și orientarea lor profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ. Această profesie este strâns legată de aspecte precum viața, activitatea
socio-profesională, moralitatea și cetățenia. Profesia didactică implică diverse categorii
fundamentale de roluri, recunoscute în majoritatea sistemelor de pregătire a profesorilor:
proiectarea și organizarea activităților de învățare, consilierea psiho-educațională, gestionarea
clasei de elevi, comunicarea eficientă cu elevii, părinții și colegii, dezvoltarea profesională
continuă, participarea la îmbunătățirea procesului educațional și la implementarea inovațiilor în
cadrul școlii, precum și furnizarea de servicii educaționale pentru comunitate.

II. Definiția predării

3
 Predarea reprezintă acțiunea învățătorului sau profesorului de a transmite cunoștințe către
elevi, angajându-se într-un proces de comunicare ce se desfășoară predominant într-o direcție.
Această transmitere de informații este orchestrată în concordanță cu un cadru metodologic bine
definit, ce joacă un rol esențial în modelarea și facilitarea procesului de învățare. Acest cadru
metodologic nu doar că subliniază metodele de predare, ci și îndeplinește anumite cerințe
metodologice, contribuind astfel la condiționarea experienței de învățare, cu un focus special pe
contextul școlar (Cristea S., 2000).

Predarea este definită de Ioan Cerghit ca “un ansamblu complex de acțiuni și

comportament didactice specifice, destinate producării învăţării’’.

În învățământul tradițional, predarea este definită ca fiind „procesul de prezentare

organizată a unor cunoștințe elevilor de către cadre pregatite în acest sens” (Cucos C., 2006).

Un aspect crucial al predării contemporane este abordarea individualizată a elevilor, unde

profesorii își adaptează metodele în funcție de stilurile de învățare distincte ale fiecărui elev și
ritmul său unic de asimilare a informațiilor, astfel încât să se asigure că fiecare student
beneficiază la maxim de experiența educațională. Într-un peisaj educațional în continua evoluție,
predarea adoptă tehnologii inovatoare pentru a crea o experiență de învățare captivantă și
relevantă. Utilizarea dispozitivelor mobile, platformelor online și a altor instrumente digitale
devine o modalitate strategică de a îmbogăți procesul de predare și de a se conecta cu generția
digitală de elevi.

Predarea nu se concentrează exclusiv pe transferul de cunoștințe teoretice; în același

timp, își propune să dezvolte abilități și competențe esențiale pentru viața de zi cu zi, cum ar fi
gândirea critică, rezolvarea problemelor și aptitudinile practice, oferind astfel elevilor
instrumente necesare pentru a se adapta cu succes în societatea în continuă schimbare.

III. Modele ale predării

4
  Modelul comportamental

Este propus de E. Preese și se concentrează pe definirea rezultatelor finale și a

comportamentului terminal, oferind, în același timp, un algoritm didactic detaliat, pas cu pas,
pentru atingerea acestora. Pragmatismul evident al acestui model este pus în valoare prin
conexiunea sa strânsă cu cerințele educației, aliniindu-se cu competențele și nivelurile de
performanță specificate în standardele pe care piața forței de muncă le impune.

 Modelul predării pe structuri sistematice, pe unităși si arii de învățare,

cu posibilități integratoare și organizare modulară

Constituie o strategie educațională sofisticată și adaptabilă, concepută să satisfacă

cerințele actuale ale procesului de învățare. Această metodă presupune o planificare meticuloasă
a conținutului, segmentându-l în unități și structuri sistematice pentru a asigura o abordare
detaliată și coerentă a procesului de predare.

 Modelul cognitiv-rational

Este conceput de B. O. Smith și se concentrează asupra utilizării operațiilor logice și a

variabilelor care sunt legate de personalitatea atât a profesorului, cât și a elevului. Acest model
acordă o atenție deosebită factorilor precum fondul aperceptiv, concepțiile individuale și
percepția reciprocă a comportamentelor. Obiectivul principal al acestei abordări complexe este să
faciliteze reacții pozitive în procesul de învățare prin înțelegerea și gestionarea atentă a acestor
variabile.

 Modelul predării interacționale

Este dezvoltat de R. S. Fox și R. Lippit, aduce în prim-plan două sisteme de comunicare -

unul pe verticală și celălalt pe orizontală - care funcționează sinergic. În această abordare, rolul
profesorului nu se rezumă doar la transmiterea de informații, ci se extinde la organizarea de
situații de învățare, acționând ca un catalizator pentru cooperarea între elevi și oferind orientare
și consiliere.

IV. De ce este importantă predarea (educarea) în secolul

XXI?
5
 Calitatea educației reprezintă un aspect crucial și strategic. Doar prin oferirea unei
educații de înaltă calitate se deschide o cale de ieșire din cercul vicios al sărăciei, care afectează
anumite regiuni. Sărăcia nu doar că limitează standardele educaționale, ci are și un impact
inhibator asupra dezvoltării economice și tinde să îndepărteze talentul și potențialul uman. Este o
recunoaștere a faptului că investiția în educație de înaltă calitate reprezintă unul dintre cei mai
eficienți mijloace pentru a depăși barierele socio-economice și pentru a stimula progresul și
dezvoltarea pe termen lung (Codrea I., 2017).

Educația a reprezentat întotdeauna o componentă esențială a dezvoltării umane, dar în

lumea contemporană, cu schimbări profunde și rapide, importanța ei a crescut semnificativ.
Acest fenomen este motivat, în parte, de avansul rapid al științei și aplicațiilor sale, precum și de
dezvoltarea accelerată a mass-media și a tehnologiilor informaționale.

Într-un context în care progresul tehnologic și informațional evoluează cu o viteză

uimitoare, educația devine o forță vitală pentru a păstra pasul cu aceste transformări și pentru a
pregăti indivizii pentru provocările și oportunitățile specifice acestei ere. Educația contemporană
nu se mai referă doar la dobândirea de cunoștințe de bază, ci și la dezvoltarea abilităților critice,
creative și digitale necesare pentru a naviga într-o lume complexă și interconectată.

Astfel, educația devine un pilon fundamental pentru dezvoltarea personală și pentru

construirea unui viitor sustenabil într-o lume în continuă transformare.

În contextul economiilor moderne, cunoașterea a devenit unul dintre cei mai critici factori
de producție. Progresul în educație, știință și inovație tehnologică devine tot mai determinant
pentru productivitatea și competitivitatea economică, dar și pentru dezvoltarea socială și
culturală a națiunilo

Așadar, investițiile și eforturile dedicate educației și cercetării sunt considerate esențiale

pentru a asigura un avantaj competitiv durabil pe piața globală. Prin promovarea cunoașterii și
inovării, societățile modernizate pot să își optimizeze resursele și să creeze un mediu propice
pentru dezvoltarea tehnologică și progresul economic sustenabil.

V. Ce presupune procesul de predare-învățare-evaluare?

6
 Predarea, învățarea și evaluarea reprezintă cele trei acțiuni fundamentale ale procesului
de învățământ. Procesul de învățământ poate fi înțeles ca o activitate prin care elevii dobândesc
și asimilează cunoștințe fundamentale sub îndrumarea profesorului. Acesta implică o cooperare
activă între elevi și profesor, într-un efort comun de învățare și autoînvățare.

1. Predarea este faza în care profesorii împărtășesc informații, cunoștințe și abilități

elevilor.

Rolul profesorului: Profesorul are rolul de a planifica și livra lecții, de a utiliza diverse
metode didactice, precum și de a facilita înțelegerea și implicarea elevilor în procesul de
învățare.

Interacțiune: Comunicarea deschisă și bidirecțională între profesor și elevi este esențială

pentru o predare eficientă.

2. Învățarea reprezintă procesul prin care elevii asimilează și internalizează informațiile

prezentate în timpul predării.

Rolul elevului: Elevii au responsabilitatea de a participa activ, de a pune întrebări și de a

aplica cunoștințele în contexte practice.

Diversitatea metodelor: Învățarea poate implica diverse metode, cum ar fi lecturile,

discuțiile, activitățile practice și tehnologiile educaționale.

3. Evaluarea constă în măsurarea performanțelor elevilor în ceea ce privește cunoștințele,

abilitățile și competențele dobândite.

Rolul evaluării: Evaluarea oferă feedback atât elevilor, cât și profesorilor, ghidând
procesul de învățare și identificând zonele care necesită îmbunătățiri.

7
 Tipuri de evaluare: Există evaluări continue (pe parcursul procesului de învățare) și
evaluări sumative (la finalul unui anumit interval sau perioade de studiu).

Aceste trei etape formează un ciclu continuu în procesul de învățământ, în care fiecare
componentă contribuie la succesul celorlalte. O predare eficientă stimulează învățarea, iar
evaluarea pertinentă ghidată de feedback îmbunătățește atât predarea, cât și învățarea viitoare.
Un aspect crucial este adaptabilitatea acestui proces la diversitatea stilurilor de învățare și la
evoluțiile în educație și societate.

VI. Rolul profesorului în procesul de predare

Profesorul, ca mentor și ghid în procesul de învățare, joacă un rol crucial în dezvoltarea
holistică a elevilor. Schimbările din societate și progresele în înțelegerea pedagogiei au contribuit
la redefinirea acestui rol, evidențiind necesitatea adaptării la nevoile și provocările actuale ale
elevilor.

În prezent, profesorul este văzut nu doar ca un transmițător de cunoștințe, ci și ca un

facilitator al experiențelor de învățare. Prin implicarea activă a elevilor în procesul educațional,
profesorii îi încurajează să-și exploreze interesele, să dezvolte gândirea critică și să-și asume
controlul asupra propriei învățări. Astfel, educația devine mai mult decât o simplă transmitere de
informații; ea devine o călătorie în care elevii sunt ghidați să devină învățători ai propriilor lor
destine.

Promovarea autonomiei în învățare este esențială. Elevii sunt încurajați să-și formuleze
obiective, să-și stabilească ritmul propriu de învățare și să exploreze subiecte care îi pasionează.

Profesorii devin susținători ai diversității și individualității, recunoscând că fiecare elev

are propriul său ritm și stil de învățare.

În paralel cu aceasta, accentul pe dezvoltarea abilităților sociale și responsabilitatea civică

devine din ce în ce mai pronunțat. Profesorii nu doar că predau cunoștințe academice, ci și
modelează comportamente și atitudini care să promoveze o cetățenie activă și responsabilă.
Elevii sunt încurajați să se implice în proiecte comunitare, să înțeleagă importanța diversității și
să dezvolte empatie față de nevoile altora.

8
 În esență, profesorul nu este doar un furnizor de informații, ci un arhitect al învățării, un
ghid care contribuie la construirea fundației pentru succesul personal și profesional al elevilor.
Prin cultivarea unui mediu educațional care încurajează curiozitatea, gândirea critică și
responsabilitatea, profesorii devin agenți cheie în pregătirea viitoarelor generații pentru
provocările și oportunitățile complexe ale lumii contemporane.

VII. Concluzii
În concluzie, profesia didactică reprezintă un pilon central în edificarea societății viitoare,
îndeplinind un rol complex și vital în formarea tinerelor generații. Profesorii nu sunt doar
transmițători de cunoștințe; ei sunt ghizi, mentori și modele de inspirație care contribuie
semnificativ la dezvoltarea armonioasă a elevilor. Diversitatea și complexitatea rolurilor pe care
le îndeplinesc, de la proiectarea curriculumului la gestionarea clasei și consilierea psiho-
educațională, reflectă profunzimea și importanța acestei profesii.

Relația strânsă dintre profesor și elev, susținută de comunicare deschisă și colaborare,

reprezintă fundamentul unui mediu educațional sănătos. În același timp, profesorii nu își
limitează implicarea doar la sala de clasă; ei sunt agenți activi în perfecționarea continuă,
adaptându-și practicile la schimbările din societate și educație.

Dezvoltarea profesională constantă devine astfel un imperativ, asigurând că profesorii

sunt pregătiți să facă față provocărilor și oportunităților într-un mod relevant și eficient. Această
dedicare la îmbunătățirea continuă reflectă nu doar angajamentul față de profesie, ci și
responsabilitatea extinsă a profesorilor în modelarea viitorului educațional.

9
 VIII. Referințe bibliografice:

1. Neagu Gina, 2020: Procesul de învăţământ ca relaţie predare-învăţare-evaluare

2. Anca Dragu, Sorin Cristea, 2003: Psihologie și pedagogie școlară
3. Cucos Constantin, 2006: Informatizarea în educație
4. https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PREDAREA-COMPONENTA-A-
PROCESUL42.php
5. Ioana-Lucica Codrea, 2017: Educația corelată cu cerințele secolului XXI
6. https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Relatia-predareinvatareevaluar43.php
7. https://edict.ro/rolul-profesorilor-in-formarea-si-pregatirea-elevilor/
8. https://academiaabc.ro/2021/06/17/rolul-profesorului-in-dezvoltarea-personalitatii-
elevului/

10