1

ELEMENTE DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

LUCRAREA DE LABORATOR NR. 7

STRUCTURA ŞI PROPRIETĂŢILE FONTELOR ŞI OŢELURILOR

1. PRINCIPIUL LUCRĂRII

1.1. Tipuri de constituenţi

În aliajele cu fierul, carbonul se poate găsi în două stări: carbon 1egat în compusul definit
carbură de fier Fe3C numit cementită şi carbon liber sub formă de grafit. Când transformările la
răcire au loc astfel încât carbonul este legat, sistemul este metastabil, cementita fiind
nestabilă, şi descompunându-se prin încălzire. Dacă transformările au loc astfel încât se
produce separarea carbonului sub formă de grafit, sistemul este stabil.

Fig. 7.1 Diagramele de echilibru, metastabilă Fe-Fe3C și stabilă Fe-C

În figura 7.1 se prezintă ambele diagrame de echilibru, cea cu linie continuă fiind diagrama
metastabilă Fe-Fe3C, iar cea cu linie punctată diagrama stabilă Fe-C. Se menţionează că
transformările după diagrama stabilă sunt posibile numai la fonte (C > 2,11 %).
Constituenţii structurali care pot apare în aliajele din sistemele de aliaje fier-carbon
(metastabil şi stabil) sunt prezentaţi în continuare.

A. Constituenţi monofazici

Ferita (F) este o soluţie solidă intercristalină (adică de interstiţie) a carbonului în Fe. Este
predominantă în structura oţelurilor cu până la 0,4 % C (constituie masa metalică de bază) şi se
separă sub formă de reţea, la oţelurile cu 0,5 - 0,8 % C. Are foarte bune proprietăţi de plasticitate şi
tenacitate, rezistenţa mecanică şi duritatea scăzute.
Cementita este un compus chimic definit (Fe3C) cu 6,67 % C. Apare sub următoarele forme
distincte:
 2

Cementita primară (Fe3CI) - separată direct din topitură prin solidificare; cementita
secundară (Fe3CII) separată ca urmare a scăderii solubilităţii Fe după linia ES din diagramă;
cementita terţiară (Fe3CIII) separată ca urmare a scăderii solubilităţii Fe de-a lungul liniei PQ din
diagramă.
Este o fază dură şi fragilă cristalizată în sistemul ortorombic. Este magnetică la temperatura
ambiantă, dar îşi pierde magnetismul 1a 215 0C (punctul Curie), iar la temperaturi mai înalte se
descompune în fier şi grafit.
Grafitul este carbon cristalizat în sistemul hexagonal şi apare în structură sub următoarele
forme: lamelară în fontele cenuşii, sferoidal în fontele nodulare, respectiv glomerular („în cuiburi”)
în fontele maleabile. Nu posedă practic rezistenţă mecanică, reprezentând întreruperi ale masei
metalice de bază.

B. Constituenţi bifazici (neomogeni)

Perlita este un amestec mecanic eutectoid de, ferită (88 %) și cementită (12 %), rezultat din
descompunerea austenitei prin reacţia eutectoidă:
727 0C
γ 0,77 % C  α + Fe3C
Are aspect lamelar, dimensiunile lamelor depinzând de viteza de răcire. Cu cât răcirea este
mai lentă, cu atât lamele sunt de dimensiuni mai mari. Conferă oţelurilor rezistenţă mecanică şi
elasticitate.
În cazul aplicării unor tratamente de recoacere de globulizare, poate apare sub formă
globulară, adică formaţiuni mai mult sau mai puţin rotunjite de cementită, într-o masă de bază de
ferită.
Ledeburita (Led) este un amestec mecanic eutectic de austenită şi cementită format prin
solidificarea lichidului (L) cu 4,3 % C (reacţia eutectică):
1148 0 C
L4,3 % C  γ + Fe3C
Ca urmare a transformării eutectoide, pe care o suferă austenita (γ), la temperatura ambiantă,
ledeburita este constituită din perlită şi cementită, numindu-se din această cauză ledeburită
transformată [Led]. Cantitatea mare de cementită din ledeburită imprimă fontelor albe, în structura
cărora se găseşte, o duritate şi o fragilitate pronunţată.

1.2. Structuri de echilibru ale oţelurilor carbon

Fierul tehnic pur cu C  0,02 % are în structură numai ferită ce se prezintă la microscop sub
forma unei reţele poligonale cu marginile rotunjite (fig. 7.2 din fișa lucrării). Eventualele incluziuni
nemetalice apar ca zone de culoare închisă, la marginile grăunţilor de ferită. Cementita terţiară
(Fe3CIII) ce se separă la marginile unor grăunţi, este aproape nesesizabilă.
Oţelurile hipoeutectoide (0,02 % < C < 0,77 %) au structura formată din doi constituenţi:
ferita şi perlita. Până la 0,4% C, predomină ferita, constituind masa de bază de culoare deschisă, iar
perlita apare la marginea grăunţilor feritei, ca zone de culoare închisă (fig. 7.3,a). La măriri < 500 x,
nu poate fi pusă în evidenţă structura lamelară a perlitei.
La conţinuturi de 0,5 … 0,77 % C, preponderentă devine perlita, iar ferita apare la marginea
coloniilor de perlită sub forma unor mici insule de culoare deschisă, sau sub formă de reţea (fig.
7.3,b).
Oţelul eutectoid (C = 0,77 % C) are structura formată numai din perlită lamelară. În urma
atacului cu nital, se dizolvă lamele de ferită astfel că la microscop apare o alternanţă de zone de
culoare închisă (ferita) şi zone de culoare deschisă (cementita) cu aspect lamelar (fig. 7.4).
Examinarea trebuie făcută la o mărire de cel puţin 500 x.
Oţelurile hipereutectoide (0,77 % < C < 2,11 %) prezintă la temperatura ambiantă o
structură alcătuită din perlită lamelară şi cementită secundară. Separarea cementitei secundare
 3

începe la limitele grăunţilor de austenită pe care-i înconjoară, astfel că la temperatura ambiantă

apare sub forma unei reţele ce marchează limitele foştilor grăunţi de austenită transformaţi în perlită
(fig. 7.5). Reţeaua de cementită apare de culoare deschisă la atacul cu nital şi de culoare brun închis
la atacul cu picrat de sodiu (este o sare a acidului picric, acesta fiind obținut prin acțiunea acidului
nitric (azotic) (HNO3) asupra fenolului).

1.3. Structura fontelor albe

Fontele albe sunt fontele care au tot carbonul legat sub forma cementitei. Datorită durităţii
ridicate nu se pot prelucra prin aşchiere.
Fontele albe hipoeutectice (2,11 % < C < 4,3 %) au structura la temperatura ambiantă
alcătuită din: perlită, cementită secundară şi ledeburită transformată.
Perlita apare la microscop sub forma unor zone de culoare închisă, iar ledeburita
transformată, sub forma unor zone cu aspect zebrat (fig 7.6). Cementita secundară se depune pe
formaţiunile existente de cementită ledeburitică, astfel că nu poate fi pusă în evidenţă separat la
microscop.
Fonta albă eutectică (C = 4,3 %) are la temperatura ambiantă structura complet ledeburitică.
În urma atacului cu nital, ledeburita transformată are aspectul („blană de leopard” sau „zebrat”)
prezentat în figura 7.7, zonele de culoare închisă fiind zonele cu perlită, iar cele de culoare
deschisă cu cementită.
Fontele albe hipereutectice (4,3 % < C < 6,67 %) au la temperatura ambiantă structura
formată din ledeburită transformată şi cementită primară. Cementita primară separată direct din
lichid, va apare la microscop sub forma unor lamele de dimensiuni mari de culoare deschisă, într-o
masă de ledeburită (fig. 7.8).
Se constată că, în cazul transformărilor după diagrama metastabilă, toate aliajele au ca faze
ferita şi cementita, iar constituenţii diferă după conţinutul de carbon.

1.4. Structura fontelor cenuşii şi nodulare

În cazul acestor aliaje transformarea eutectică se produce după diagrama stabilă, iar
transformarea eutectoidă se poate face, atât după diagrama stabilă, cât şi după cea
metastabilă. Întrucât fontele cenuşii diferă de fontele nodulare, doar prin forma grafitului,
structurile vor fi prezentate împreună. Obţinerea grafitului nodular se realizează prin adăugarea
unor elemente (ceriu, magneziu, calciu, litiu), în fonta lichidă, având compoziţia corespunzătoare
unei fonte cenuşii. Grafitul nodular are influenţă mult mai puţin defavorabilă asupra caracteristicilor
de rezistenţă ale materialului, întrucât întreruperea masei metalice de bază este mai redusă decât în
cazul fontelor cenuşii, unde lamelele de grafit acţionează ca nişte crestături.
Clasificarea fontelor cenuşii şi nodulare se face după structura masei metalice de bază.
Fontele cenuşii feritice şi nodulare feritice au structura formată dintr-o masă de bază feritică,
în care se găsesc formaţiuni de grafit lamelar la cele cenuşii şi globular la cele nodulare (fig. 7.9).
Grafitizarea este completă, transformările decurgând numai după diagrama stabilă.
Fontele cenuşii perlitice şi nodulare perlitice au masa metalică formată din perlită în care se
găsesc formaţiunile de grafit (fig. 7.10). În cazul acestor fonte, reacţia eutectică decurge după
diagrama stabilă, iar reacţia eutectoidă, după diagrama metastabilă, deci grafitizarea este
incompletă (perlita conţine carbon legat în proporţie de 0,8 %). Structura masei metalice le conferă
caracteristici bune de rezistenţă mecanică, obţinute direct din turnare.
Fontele cenuşii şi nodulare ferito-perlitice au masa metalică formată din ferită şi perlită, în
care se găsesc formaţiunile de grafit. Grafitizarea nu este completă, reacţia eutectoidă producându-
se parţial după diagrama stabilă şi parţial după diagrama metastabilă (carbonul legat fiind
între 0,03 … 0,8 % în perlită). Astfel, formaţiunile de grafit sunt incorporate în insule de ferită, iar
acestea din urmă sunt incluse în masa metalică constituită din perlită lamelară (fig. 7.11).
 4

2. CONŢINUTUL ŞI SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea cuprinde cercetarea metalografică a constituenţilor structurali la temperatura

ambiantă din oţeluri carbon şi fonte, când transformările cu decurs în condiţii de echilibru.
Scopul lucrării îl constituie însuşirea cunoştinţelor de bază privind structurile acestor aliaje,
precum şi legătura dintre structură şi proprietăţi.

3. MODUL DE LUCRU ŞI APARATURA NECESARĂ

Studenţii vor cerceta câte o probă metalografică din fiecare tip de oţel şi fontă. Examinarea
se face la microscopul metalografic, pe probe atacate cu nital, alegându-se mărirea microscopului
1a care structura este cel mai bine pusă în evidenţă.

4. CONŢINUTUL REFERATULUI

Referatul va cuprinde:
- denumirea aliajului cercetat;
- schiţa structurii;
- reactivul folosit pentru atac şi mărirea de examinare;
- constituenţii aliajului, constituenţii metalografici;
- fazele aliajului;
- proprietăţile mai importante şi domeniul de utilizare.
 5

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI

DEPARTAMENTUL: I.M.
DISCIPLINA: ELEMENTE DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR
ANUL: I IEDM - IDD
SEMESTRUL II DATA ...............................

FIŞA LUCRĂRII NR. 7

Tema: Structura şi proprietăţile fontelor şi oţelurilor
Schiţele structurilor analizate la microscopul metalografic:

0,25 % C 0,6 % C

Figura 7.2. Fier tehnic Figura 7.3.a. Oţel hipoeutectoid Figura 7.3.b. Oţel hipoeutectoid
Compoziţie: ferită; cementită terțiară; Mărire: 200x Compoziţie: ferită majoritar și perlită; Mărire: 250x Compoziţie: perlită majoritar și ferită; Mărire: 250x

Figura 7.4. Oţel eutectoid Figura 7.5. Oţel hipereutectoid Figura 7.6. Fontă albă hipoeutectică
Compoziţie: perlită; Mărire: 500x Compoziţie: perlită lamelară și cementită secundară; Mărire: 800x Compoziţie: perlită, ledeburită transformată și
cementită secundară; Mărire: 250x

Figura 7.7. Fontă albă eutectică Figura 7.8. Fontă albă hipereutectică Figura 7.9. Fontă nodulară feritică
Compoziţie: led. transformată; Mărire: 250x Compoziţie: led. transformată și cementită primară; Mărire: 250x Compoziţie: ferită și grafit nodular; Mărire: 75x

Figura 7.10. Fontă cenuşie perlitică Figura 7.11. Fontă cenuşie ferito-perlitică Figura 7.12. Fontă nodulară ferito-perlitică
Compoziţie: perlită și grafit lamelar; Mărire: 250x Compoziţie: perlită, ferită și grafit lamelar; Mărire: 250x Compoziţie: perlită, ferită și grafit globular; Mărire: 200x

Întocmit: Verificat:
Nume ................
Prenume ............
Grupa..................
Semnătura............
 6

•Accem - in hypereutectoid steel, the temperature at which the solution of cementite in austenite is
completed during heating;
• Ac1 - the temperature at which austenite begins to form during heating, with the c being derived
from the French chauffant;
• Ac3 - the temperature at which transformation of ferrite to austenite is completed during heating;
• Arcem - in hypereutectoid steel, the temperature at which precipitation of cementite starts during
cooling, with the r being derived from the French refroidissant;
• Ar1 - the temperature at which transformation of austenite to ferrite or to ferrite plus cementite is
completed during cooling.
• Ar3 - the temperature at which austenite begins to transform to ferrite during cooling.
 7

Curbele de Răcire pentru Oțelurile Hipoeutectoide și Hipereutectoide