Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se Stie Ca Viata Este Frumoasa Si Fiecare Etapa Are Farmecul Ei
Se Stie Ca Viata Este Frumoasa Si Fiecare Etapa Are Farmecul Ei
Nu-ti dai seama cand se termina perioada copilariei si cand incepe perioada adolescentei. Te
trezesti la un moment dat ca ai o varsta, ca ai ai devenit o persoana adulta cu familie, cariera si o
gramada de responsabilitati.
Esti prins atat de tare in cotidian, incat, atunci cand ti-ai observat primele riduri, ai impresia ca ti-
au aparut peste noapte.
Gravitatia isi face datoria, dragilor, iar primele probe ce ne pot confirma asta sunt fotografiile!
Urmeaza cateva suvite albe, cate o durere pe ici pe colo, ti-a mai (s)cazut din dantura, din
inaltime, din calciu... deja incepi sa te atrofiezi. Intre timp ti-au crescut copiii si nepotii, s-au
asezat la casele lor si dintr-o data ramai singur ca un cuc.
Cineva spunea ca fiziologic incepem sa murim chiar din clipa in care ne nastem! Iar din
momentul acela murim lent in fiecare zi. Mie imi place sa spun ca ne transformam.
Si totusi nu inteleg. Care-i farmecul varstei a treia? Unde mai gasesti farmec atunci cand ai
ramas singur, batran, bolnav si trist. Am o vecina care se roaga la batranete sa-i dea putere exact
cat ii trebuie sa poata muri cu demnitate.
Intr-o zi mi-a dat telefon sa-mi spuna, cu mare entuziasm, ce a reusit sa faca. Si nu s-a laudat cu
ce a reusit sa faca in toata viata ei. S-a laudat cu ce a reusit sa faca in acea zi. Un ceai, asta a
reusit sa faca, ceai pe care nu a mai apucat sa-l savureze deoarece s-a obosit prea tare atunci cand
l-a preparat...
Doar sufletul i-a ramas puternic. Dar poate el sa-i faca ceai? Poate el sa o duca la toaleta, poate
sa-i maseze spatele anchilozat de la atata stat in pat? Nu poate, are si el mandria lui. Sufletul are
"studii superioare" si nu se preteaza la activitati culinare si fiziologice.
Se spune ca sufletul este dat la nastere sa intregeasca trupul si sa-l inobileze. Cand il primim il
cazam la "trup de cinci stele", iar atunci cand il eliberam ar trebui sa-i cerem despagubiri. Oare
ce l-a suparat de ne lasa trupul atat de ravasit, dezmembrat si neputincios?
Trebuie sa ne facem curaj sa citim din cartea vietii pana la ultima fila. Si trebuie sa traim fiecare,
dupa sufletul nostru.
Trebuie sa simt pe pielea mea care-i farmecul si misterul varstei a treia! Daca nu mor pana
atunci... de curiozitate!
JOCURILE ADOLESCENTEI
Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta inocentei si a candorii.
Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele ii dau farmec, reprezentand o modalitate prin
care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate
oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stansa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se
intorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit
adiacent unei alte teme si anume copilaria.
Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre acestia ne
prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi,
Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale
sunt jocul si joaca pe cand alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Toparceanu,
ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea
devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia.
Cel mai cunoscut monument romanesc ridicat copilariei, „Amintiri din copilarie”, ilustreaza foarte bine
relatia de complementaritate dintre joc si copilarie. Copilul Nica se joaca mereu. Fie ca este vorba de
furtul cireselor sau de inscenarea unei slujbe bisericesti ori de jocul cu batul, atitudinea copilului este de
nepasare puerila. Frumusetea operei sta in dezinvoltura cu care omul matur povesteste propria-i
copilarie, identificandu-se pana la un punct cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu
nemarginita simpatie si umor. In fond, scriitorul isi joaca rolul sau de copil astfel invitandu-ne in lumea sa
pentru a ne putea arata farmecul varstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Ca si in
povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul roman are cateva puncte in comun, ne sunt povestite
ispravile unui copil de 13-14 ani, trecute de mult si devenite de neuitat prin ceata amintirii. In acest sens
amintesc binecunoscutul roman “Aventurile lui Tom Sawyer”, al faimosului scriitor american Mark Twain.
In acest roman ne sunt relatate nazbatiile lui Tom, personajul principal, care impreuna cu Huckleberry
Finn,cel mai bun prieten al sau, se joaca de-a detectivii. Aventura este tema romanelui si jocul devine un
motiv adiacent ei.
Un simulacru reprezentativ creat de Mark Twain ramane „Print si cersetor”. Doi copii apartinand unor
paturi sociale diferite isi schimba identitatile si de aici se naste o adevarata aventura. Jocul ia o
intorsatura putin dramatica atunci cand cei doi descopera ca nu-si mai pot capata inapoi identitatea
adevarata. Ei sunt aruncati in medii diferite si realizeaza ca stilul de viata cu care fusesera obisnuiti este
cel care li se potriveste. Cu greu vor reusi sa redevina ceea ce fusesera, caci aventura cunoasterii se
transforma intr-o capcana din care vor iesi abia dupa mai multe incercari, ca intr-un joc periculos.
Poezia “Copii eram noi amandoi” reprezinta un simbol al temei abordate, reliefandu-se in aceasta creatie
copilaria, jocul si joaca: “Din loji de nuca car cu boi/ Faceam”(fragment ce ne indica prezenta jocului),
“Adesea la scaldat mergeam/In ochiul de padure”(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei).
Intre cei doi frati, mai probabil de cruce decat de sange, se infiripa o legatura puternica avandu-si
originea in jocurile copilaresti. Imaginatia lor nestavilita transforma in turnul Vavilon un castel din carti de
joc si niste sarmane broaste in inamici de temut. Omul matur vede cat de nesemnificative erau jocurile
lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau. Sfarsitul poeziei reprezinta un suspin dureros
al poetului cu privire la despartirea lor fizica, intrucat intre ei exista o legatura pe care nici moartea nu o
poate distruge: „Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus!/ Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a inchis/ In
strainatate - / Poate-s deschisi si-n groapa!║ Dar ades intr-al meu vis/ Ochii mari albastri/ Lumineaza -
un suras./ Din doi vineti astri/ Sufletu-mi trezeste.”
O alta legatura infiripata tot prin joc este prietenia dintre Danut, Olguta si Monica. Cei trei copii devin un
singur suflet, un singur destin, pe mosia Medeleni, primele lor activitati fiind jocurile. Daca Monica,
maturizata inainte de vreme, este in stare sa renunte la lupta in micile lor intreceri sportive, Danut si
Olguta au din plin spiritul competitiei. Curiozitatea copilareasca si imaginatia lui Danut o transforma pe
Monica in Ileana Cosanzeana si, crezandu-se el insusi Fat-Frumos, o saruta pentru prima oara. Mai tarziu,
indepartat si insingurat, el va gasi refugiu in sufletul ei bun si iubitor. Povestea celor doi se sfarseste cu o
casatorie reusita. Astfel, putem afirma ca si iubirea, sentimentul cel mai cantat in versuri, se poate naste
din joc. 47518zhf82xrh8e
Un alt joc, dureros de data aceasta, il joaca Olguta. Ea isi ascunde durerea, sentimentele, gandurile fata
de familie si de prieteni, pare mai fericita decat este. Desi pe fata ei se observa anumite semne -
simulacrul ei nu este perfect - Olguta isi insuseste fara ca altii sa-si dea seama, o viata care nu este a ei,
de om fericit, de om linistit, caci in realitate zbuciumul interior nu-i da pace. Logodna fratelui sau cu
Monica distrage atentia celorlalti astfel incat jocul ei se desfasoara fara vreo interventie din exterior.
Motivele ei sunt intemeiate – stia ca ceilalti vor suferi afland de boala ei si ca vor incerca s-o impiedice sa
faca gestul disperat, as spune eu- si Olguta si-a jucat atat de bine rolul incat vestea sinuciderii ei a cazut
ca un traznet peste cunoscuti.
Aceasta subiectivitate cu care este tratata copilaria desluseste un univers specific, in care un
obiect are o imagine aparte si fiece conceptie este filtrata prin prisma proprie, devenind specifica
poetului. Aparand in mai multe opere literare, jocul a luat diferite forme de-a lungul timpului.
Sensul lui s-a schimbat de la un scriitor la altul, de la cel prim de activitate distractiva pana la cel
mai profund. Unul din meritele sale cele mai mari este ca bogatia aceasta a sensurilor sale a
sporit frumusetea si varietatea literaturii insasi.
ASPECTO FISICO Y ATRACCION
Otro tópico, desgraciadamente muy difundido, es que las personas que se acercan a esta edad, especialmente las
mujeres, empiezan a perder atractivo físico. Además, tiene su peligrosa contrapartida en el otro tópico que
afirma que los hombres maduros lo ganan.
Las mujeres que han tenido hijos pasan por una crisis parecida durante los embarazos, un tiempo en el que se
sienten feas y deformadas con frecuencia. Es muy difícil que una mujer embarazada acepte que en este período
irradia una especial atracción. Pocas veces varía tanto la opinión de la interesada respecto a la del observador.
El ideal de belleza
Sin duda, una parte de este prejuicio tiene que ver con el ideal social de belleza, que trasluce en todas las
conversaciones, en la forma de vestir, en los anuncios, en la televisión. Si se quiere comparar con esos
jóvenes "bellos y famosos", o con usted mismo de joven; si ese es su ideal de belleza, entonces es posible
que tenga razón, y que haya perdido mucho atractivo.
Pero este punto de vista resulta muy discutible. ¿Cual es la edad a la que la belleza es ideal? ¿A los 18
años, casi recién salido de la infancia? ¿A los 23 años, en plena juventud? ¿A los 30 años, con los rasgos
ya establecidos y mayor serenidad y madurez? ¿Y cuál es el ideal de belleza? En los países del Norte de
Europa resultan más atractivas las personas de pelo oscuro, y en el Sur las rubias. ¿Qué es mejor? El
aspecto y las medidas de los modelos también cambian con la moda: hoy "se llevan" los hombres más
bajos y atildados, o las mujeres con rasgos muy marcados en la cara; mañana, los hombres musculosos o
velludos y las mujeres con más pecho.
La belleza y la edad
Lo mismo que varía con las circunstancias, y con el gusto de cada persona, la belleza varía con la edad, y cada
edad tiene su encanto. Probablemente la edad ideal, de mayor belleza, varía en cada persona. Por tanto, aceptar
sin discusión la pérdida de atractivo es aceptar algo discutible, que va en perjuicio de uno mismo.
Muchas veces, la aceptación de este tópico sólo traduce una negación o rechazo de los cambios corporales que se
producen con el paso de los años. En este caso, se dirigen los esfuerzos a disimular los "fallos" detectados,
aquello que se va alejando de lo que creemos ideal.
En contraste, las personas que aceptan estos cambios físicos naturales y los incorporan a su forma de vestirse y
de arreglarse, llegan a ofrecer un tipo de belleza distinto, que proviene del equilibrio interior, de la comodidad
con la propia forma de ser. Esta forma de belleza, muchas veces no buscada, se aprecia más en nuestra sociedad
de lo que creemos, aunque a veces no explícitamente. Es una situación en la que el elogio no se dirige a analizar
"lo bien que uno se conserva", sino a describir cómo uno va mejorando con los años.
En conclusión, todos los esfuerzos que haga por mejorar la aceptación de la forma de evolucionar su propio
cuerpo aumentarán más su belleza que la más cara de las cirugías estéticas.
La belleza interior
Por último, quizás quiera hacer una pequeña observación: si se fija en las personas de su edad que le
rodean, encontrará en todas, más pronto o más tarde, una serie de rasgos parecidos: los varones suelen
perder algo de pelo, y ganar algo de tripa (aunque se esfuercen por ocultarla). Las mujeres pierden la
firmeza de los senos, y la piel pierde su aspecto terso. Ambos empiezan a tener arrugas y manchas en la
piel. Sin embargo, sus capacidades y valores permanecen o mejoran. La honradez, la capacidad de
esfuerzo, la bondad, no suelen desaparecer con los años. ¿Qué es más importante a la hora de juzgarse a
uno mismo o a otra persona?
Totalmente de acuerdo contigo patixu. Lo mejor viene a partir de los 30, eres adulta, no
tienes tantos temores, ni indecisiones, tienes experiencia, sabes lo que quieres y lo mejor
de todo, no tienes xq dar tantas explicaciones. Así que las que teneis 20 añitos no os
preocupeis, lo mejor esta por venir.
Saludos
pues si,nica tiene toda la razón.No quemar etapas antes de tiempo y aprovechar las
posibilidades de la etapa en la que se está es un consejo de lo mas sabio.
La formacion,la preparacion que a los 20 a veces resulta un rollo ,es la llave de la libertad y
la calidad de vida de los 30.
y si,jajajaja les damos un morbazoooo.Antes de estabilizarme con mi actual pareja (que es
unos meses menor que yo) tuve una rachita de complejo de asaltacunas tremendo....pero
que se le va a hacer,si a los 30 estamos divinas ,y con piso-curro-pasta-libertad? eso es
atractivo y da morbo por fuerza....Supongo que al estar mas segura de ti misma,esa fuerza
irradia por todas partes,y atrae.
Para mi la mejor edad es a partir de los treinta, te conoces mucho mas y sabes lo que te
sienta bien y lo que no, ya has experimentado en la veintena, sentimentalmente tambien
sabes que es lo que necesitas y lo que te sobra, estas mas estable en todos los aspectos,
eres joven y a la vez madura.
La treintena aunque a muchas os suene a "casi vejez" es una etapa normalmente de
plenitud casi total.
Yo tengo 31. En la adolescencia fui relativamente insegura como la mayoria de las chicas.
En la 20tena me perdi la mitad de la vida estudiando (fui muy empollona, no de codos sino
por la cantidad de cosas que hice) y ademas nunca me senti especialmente atractiva por
ejemplo.
ahora llego a la treintena y resulta que ligo mas que cuando tenia 15 años (si bien estoy
casada que echen piropos la verdad es que sube la moral...), me siento mucho mas segura
de mi misma, igual que Patixu hago ahora lo que quiero y no lo que quieren mis padres,
tengo una buena independencia economica que permite hacer casi todo lo que me sale de la
punta de la nariz, un piso precioso (a mi parecer), una buena experiencia profesional y
especialmente es que siento que piso mas fuerte.. Ya no me dejo avasallar como antes ni
me muerdo la lengua y si bien soy hiper respetuosa, no me muerdo la lengua tampoco.
Tampoco tengo hijos y un marido que me respeta completamente y me deja mucho espacio
lo que me permite basicamente ver en que direccion va el viento y decidir que hago.
Tal vez tenga que ver tambien con que los ultimos años de la veintena estuve con
problemas de tiroides y estaba hinchada, cansada todo el tiempo, me dolia todo... No sabia
muy bien hacia donde iba mi vida...
Ahora me he cortado el pelo corto por primera vez en mi vida (y me siento super ligera...),
mi cuerpo por fin va encaminado hacia donde debe (he perdido bastante peso este verano
pero no por dietas sino por demasiado curro y viajes. Se que puede ser algo temporal que
dentro de nada mi tiroides lo chafa todo y me dispara al vacio otra vez, pero mientras vaya
bien lo disfrutare) y eso hace que me sienta mejor en mi pellejo obviamente, mi trabajo
(cambie el curso de mi carrera) empieza a despuntar bien sin haberlo esperado y tanto
emocional como mentalmente estoy mucho mas estable.
De lo unico que me arrepiento es que en mis años 'jovenes' fui demasiado perfeccionista y
nunca cometi locuras. No me he emborrachado en mi vida, no me he fumado un porro en la
vida tampoco, cuando de cria tenia un horario de llegada a casa, lo cumplia, nunca fui
juerguista ni nada. De eso si me arrepiento un pelin; de no haber sido un poco mas rebelde
tal vez... pero ahora disfruto tutti pleni!!!!
*********
La mejor edad
Iubirea e diferita la orice varsta, la orice om. Fiecare simtim diferit acest sentiment si
primul fior al iubirii, fiecare este unic in felul sau, are plusuri si minusuri, calitati si
defecte. Important este ca ele sa se atraga pentru a putea forma o relatie stabila,
bazata pe incredere, respect si mai ales iubire. La 17 ani, astepti iubirea ca pe ceva
nou, vrei sa-i descoperi toate ascunzisurile si misterele. Iubirea este oricum, la orice
varsta, invaluita de mister, curiozitate. Desi niciodata nu vei iubi la fel, misterul
ramane, de-a lungul timpului, unic si neschimbat, numai noi, oamenii, ne schimbam
si ne „mulam” dupa personalitatea celui iubit.
Emotia primei iubiri apare in adolescenta, la 17 ani, mai devreme sau mai tarziu,
insa, la orice varsta ar aparea, traieste emotia cu aceeasi intensitate, simti ca zbori
si totusi esti cu picioarele pe pamant. Iubirea nu e un vis, ci o realitate superba si
cred ca, fara acest sentiment, nu ne-am putea numi „oameni”.
„Cum iubesti la 17 ani? Ce intrebare... Dupa cum se spune, aceasta este varsta
cand se coc merele domnesti. El nu mai e frumosul cavaler pe care-l astepti la
ferestra. La varsta asta, el nu mai trebuie neaparat sa aiba surasul lui Alain Delon,
profilul lui Brad Pitt si statura lui Eric Roberts. La varsta asta, el nu mai seamana cu
nimeni, pentru ca dorinta noastra cea mai vie este ca el sa semene cu el insusi. La
varsta asta, iubirea are nevoie de semne noi: o privire ocrotitoare pe care o simtim
oricand si oriunde, chiar si in somn, in vis, rabdare si bunavointa. A iubi inseamna a
cunoaste, iar a cunoaste inseamna si a iubi. Inseamna a sti sa privesti si in celalalt,
nu numai in tine. Iubirea trebuie manifestata prin generozitate, trebuie sa stii sa dai
iubire, ca sa ti se ofere iubire. La varsta asta, traiesti si simti sentimentul puternic al
unicitatii propriei personalitati si a modalitatilor ei de a se exprima. Toate acestea
mai pot fi gasite si la El!” Catalina
„17 ani, varsta adolescentei, este cea mai frumoasa varsta de care trebuie sa
profitam cat putem. Dragostea este si ea una din componentele acestei frumoase
varste. Mintea noastra este „aglomerata” de fel si fel de ganduri, imaginatia este
bogata. In conformitate cu gandurile sunt sentimentele, care se manifesta in diferite
feluri in functie de persoanele carora le sunt adresate. Nu sunt genul de persoana
care sa se manifeste posesiv; cred ca acest gen de relatii nu sunt durabile, nu sunt
bazate pe incredere. Dupa parerea mea, sunt cat se poate de naturala, iar acest
lucru se datoreaza si faptului ca ma simt inteleasa, consider ca mi se acorda atentia
necesara, iar acest lucru ma face sa ma simt inteleasa. Cat despre viata sexuala,
da, mi-am inceput-o, tocmai pentru ca m-am simtit protejata si am avut incredere in
ceeea ce era intre noi pana atunci. Aceasta „stare” nu s-a schimbat si cred ca
increderea este esentialul intr-o relatie.” Emilia
Iubirea, la orice varsta e traita, este unica, misterioasa, este cel mai frumos
sentiment de care avem parte. Asa ca, iubiti la orice varsta fara prejudecati sau
inhibitii! Iubiti, pur si simplu!