LICEUL TEHNOLOGIC “VINTILA BRATIANU”

DRAGOMIRESTI – VALE
JUDETUL ILFOV

PROIECT
Pentru obtinerea certificatului de calificare profesionala nivel 4

- Tehnician ecolog si protectia calitatii mediului -

Profesor Indrumator,

ANTONESCU VASILICA Absolvent ,

TUDOR N. GEORGIANA

2021

1
LICEUL TEHNOLOGIC “VINTILA BRATIANU”
DRAGOMIRESTI – VALE
JUDETUL ILFOV

TEMA:
ZONE SI ARII PROTEJATE IN ROMANIA

2021

2
 CUPRINS:
ARGUMENT : ..............................................................................................pag 4

Capitolul 1 : Conservarea biodiversitatii si ariilor protejate..........................pag 7

1.1.Protectia si conservarea naturii in Romania ..................................pag.8

1.2 Beneficiile Ariilor Protejate............................................................pag9
1.3 Ariile protejate şi dezvoltarea durabilă locală................................pag 9
1.4 Ariile protejate şi turismul durabil...............................................pag.10
1.5.Protectia mediului in tara noastra.................................................pag.12

Capitolul 2:Clasificarea ariilor Protejate.......................................................pag14

Capitolul 3 : Zone si arii protejate din Romania.............................. ..........pag 17

3.1.Parcurile si rezervatiile stiintifice din Romania...........................pag 17

3.2.Rezervatii forestiere.....................................................................pag.20
3.3.Rezervatii in afara catenei Carpatine...........................................pag.22
Bibliografie..................................................................................................pag 23

3
 ARGUMENT

Conservarea biodiversităţii a devenit sau ar trebui să devină, una din cele

mai urgente şi importante probleme ale omenirii. Este interesant faptul că, deşi
omenirea îşi dă seama şi recunoaşte pierderile de resurse biologice şi mai ales
consecinţele lor, totuşi nu se dovedeşte destul de hotărâtă pentru a le înfrunta.
Aşa se explică de ce degradarea mediului continuă, iar măsurile aşteptate nu se
întrevăd în raport cu urgenţele.
Dacă comunitatea internaţională, naţională şi locală şi dacă fiecare
locuitor al Terrei nu vor acţiona cu promptitudine, în următorii 30 de ani, 70%
din suprafaţa Pământului va fi serios afectată ca urmare a distrugerilor făcute de
om.
Numeroase specii de păsări şi mamifere vor dispărea sau o treime din
fondul piscicol mondial se va epuiza ca urmare a supraexploatării, iar
concentraţia de bioxid de carbon s-ar putea dubla pâna în 2050.
Degradarea solului se datorează în proporţie de 35% păşunatului excesiv,
30% despăduririlor şi 27% agriculturii (diferenţa aparţine altor factori).
Biodiversitatea nu este suspendată undeva în afara mediului natural, ea
există în interiorul lui, într-o strânsă interdependenţă cu toţi factorii de mediu.

Pierderea oricărui habitat duce inevitabil la pierderea tuturor formelor de

viaţă ce le-a adăpostit.

In Romania naturalistii inceputului de secol XX au avut initiative de a

infiinta rezervatii naturale si chiar parcuri nationale. Pana la inceputul secolului
XXI preocuparile legate de ariile protejate si managementul acestora au fost
reduse la initiativele voluntare ale iubitorilor de natura, concretizandu-se rareori
in masuri specifice de conservare realizate de autoritati sau de administratorii
terenurilor pe care se declarasera arii protejate.

Ariile protejate , delimitate ca zone in care scopul principal il constituie

conservarea si protectia naturii si a valorilor culturale, sunt importante pentru
toate segmentele societatii. Au potential deosebit pentru a deveni modele de
dezvoltare armonioasa a societatii umane, deoarece in aceste arii se promoveaza,
mai mult decat in alte zone, managementul durabil al resurselor naturale si
culturale.

4
 Dar pentru ca ariile protejate sa-si ,,indeplineasca menirea’’este foarte
important ca toti cei ce sunt influentati de existenta unei arii protejate ca si toti
cei ce pot beneficia intr-un fel sau altul de faptul ca avem arii protejate, sa
cunoasca un minim de notiuni si principii legate de acestea. Treptat,
toti ,,factorii interesati’’, adica toti cei ce au interese de orice fel in zonele care
au fost declarate arii protejate trebuie sa inteleaga ce sunt sau ce reprezinta
acestea si de ce este important sa le acceptam, chiar sa ajutam la mentinerea lor.

Protectia naturii: implica intradevar, in termini tehnici, in primul rand

actiuni de pastrare a speciilor si ecosistemelor intr-o stare cat mai naturala,
protejarea lor de efectele actiunilor umane, ceea ce duce de cele mai multe ori la
restrictii in ce priveste activitatile umane.

Conservarea naturii: se refera la o abordare mai complexa si mai

dinamica: poate insemna mentinerea in stare cat mai naturala a speciilor si
habitatelor rare fara sa se intervina in procesele naturale, dar permite si
interventii active pentru mentinerea valorilor naturale sau chiar impune
managementul active al resurselor natural, mai ales in cazul
ecosistemelor,,secundare’’ ce au rezultat in urma activitatilor umane desfasurate
de-a lungul secolelor.

Ariile protejate sunt esentiale in conservarea capitalului natural si cultural

intrucat include cele mai reprezentative si semnificative zone din punct de
vedere al biodiversitatii, al valorilor natural si culturale associate. Masurile de
management in aceste arii se elaboreaza si se implementeaza in asa fel incat sa
se mentina sau chiar sa se reface, acolo unde este nevoie, ecosistemele naturale
si populatiile de specii salbatice, mentinandu-se in acelasi timp sau cautandu-se
solutii pentru utilizarea durabila a resurselor naturale.

Nu in ultimul rand, ariile protejate sunt adevarate ,,Sali de clasa in aer

liber’’ in care oamenii pot fi educati cu privire la importanta naturii si
necesitatea conservarii si a dezvoltarii durabile.

Ariile protejate sunt zone terestre sau marine destinate special pentru
protecția și menținerea diversitatii biologice, a resurselor naturale cât și a celor
culturale asociate.

IUCN este cel mai cunoscut sistem de clasificare, fiind adoptat și în

România.

5
 În urma discuțiilor și consultațiilor in acest domeniu, s-au stabilit în anii
'90 șase categorii de arii protejate, categorii valabile în mod curent:

 Categoria I - rezervație naturală strictă

 Categoria a II-a - parc național
 Categoria a III-a - monument natural
 Categoria a IV-a - arie de administrare a speciilor/habitatelor
 Categoria a V-a - parc natural, arie(peisaj) marină protejată
 Categoria a VI-a - arie protejată cu resurse gestionate

Studiul parcurilor naţionale şi al turismului pe care acestea îl induc se

bazează pe trei ansambluri de date:

1. cele referitoare la contextul general în care fiinţează parcurile naţionale,

respectiv date sociale, economice, juridice şi politice locale, regionale şi
naţionale.

2. cele referitoare la ecosistemele pe care parcul le protejează

3. cele referitoare la turism şi agrement în aer liber, care evidenţiază varietatea

formelor de abordare a acestor activităţi, în diferite parcuri din diferite ţări

Analiza raportului activităţi turistice – arie protejată poate fi abordată din

mai multe perspective, funcţie de criteriile de referinţă, de scopul cercetării şi de
formaţia ştiinţifică a cercetătorului; astfel, pot fi identificate:

a. o metodologie axată pe evaluarea utilizării şi artificializării diferitelor tipuri

de ecosisteme prin activităţi turistice şi recreative;

b. o metodologie bazată pe identificarea tipologiei şi anvergurii echipamentelor

turistice existente în cadrul perimetrului protejat sau în proximitatea imediată a
acestuia;

c. o metodologie bazată îndeosebi pe evaluarea tipurilor de activităţi turistice şi

recreative;

6
 Capitolul 1

CONSERVAREA BIODIVERSITATII
SI ARIILE PROTEJATE

Diversitatea biologica sau biodiversitatea reprezinta ,, variabilitatea

organismelor vii din toate sursele, incluzand, printre altele, cele terestre, marine
sau din alte ecosisteme acvatice si complexele ecologice ale caror parti sunt
acestea, incluzand diversitatea speciilor, comunitatiilor si a ecosistemelor.’’
Capitalul natural constituie sursa principala de servicii ecologice si
produse economice, dar este si o paret de neinlocuit a patrimoniului nostrum
cultural si a istoriei noastre. Aceasta resursa trebuie mentinuta intr-o stare cat
mai buna in beneficiul generatiilor prezente si viitoare.
Mentinerea biodiversitatii reprezinta pentru unele specii singura sansa de
supravietuire, deoarece, avand efectivul foarte scazut, nu se pot mentine in
habitatele lor prin mecanisme natural sau habitatul lor a fost redus atat de mult
incat nu le mai ofera cadrul natural necesar pentru a supravietui.
Scopul principal al conservarii este asigurarea reproducerii in captivitate a
indivizilor apartinand speciilor pericliatate in vederea repopularii habitatelor
naturale si refacerea populatiilor in arealul specie.
Ariile protejate joaca un rol critic in mentinerea vietii pe Pamant asa cum
se afirma in ,,Managementul ariilor protejate’’ publicat in 2006.
Aria protejata este ,,un spatiu geografic clar delimitat,recunoscut, desemnat si
administrat in baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de
a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum si a serviciilor de mediu
si a valorilor culturale asociate’’.
Ariile protejate se constituie in elemente ale retelei de arii protejate. In
adevaratul sens al cuvantului, reteaua de arii protejate ar trebui sa fie formata din
arii protejate si din ,,coridoarele’’ care le leaga. Conform legislatiei
romanesti, ,,coridoarele ecologice’’ sunt ,,zone natural sau amenanjate care
asigura cerintele de deplasare, reproducere si refugiu pentru speciile salbatice
terestre si acvatice si in care se aplica masuri de protective si conservare.’’Asa
cum se intampla in marea majoritate a tarilor, coridoarele nu sunt inca definite si
protejate/conservate nici in Romania.
Ariile protejate, prin valoarea lor naturală şi gradul redus al intervenţiei
umane pe teritoriul lor, sunt cele mai bune exemple şi modele pentru sistemele
ecologice naturale şi seminaturale.
Ariile protejate sunt percepute încă de foarte mulţi oameni, doar în sensul
lor “conservaţionist”, fiind considerate adevărate „oaze” ale naturii sălbatice
care trebuie protejate numai pentru conservarea speciilor care le populează.
Foarte puţin este recunoscut faptul că zonele aflate în regim natural şi

7
seminatural constituie de fapt suportul “vieţii” şi implicit al dezvoltării socio-
economice.
S-au constituit astfel, arii protejate care conservă zone naturale de pe glob,
unde intervenţia omului este aproape inexistentă, dar şi zone în care intervenţia
omului este prezentă, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanţă
peisagistică şi culturală deosebită. Astfel, forul care şi-a propus să rezolve
această problemă dificilă a fost Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii
(IUCN - The World Conservation Union) care, prin misiunea sa, avea
competenţa necesară să o facă.
Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii încearcă să influenţeze, să
încurajeze şi să asiste societăţile din toată lumea în procesul de conservare a
integrităţii şi diversităţii naturii, urmărind ca orice utilizare a resurselor naturale
să fie echitabilă şi durabilă.
Monitorizarea creşterii reţelei globale a ariilor protejate, distribuţia lor şi
obiectivele de management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important
de cunoscut starea reală în care se găseşte o anumită arie protejată şi, mai ales,
cât este de eficient managementul ariei protejate.

1.1. Protectia si conservarea naturii in Romania

La sfarsitul secolului al XIX-lea botanistul D.Grecescu, pictorul N.Grigorescu si

balneologul I. Bernath, au sesizat necesitatea pastrarii unor peisaje de mare
valoare stiintifica si estetica din natura, neinfluentate de activitatea umana.
Intre rezervatiile naturale declarate atunci se numara si o parte din rezervatiile
principale din zona carpatica: Pietrosul Rodnei, Piatra Craiului, Valea Balei din
Fagaras, Parangul, Codrul Secular, Slitioara, Padurea Mociar, Dosul Laurului,
Padurea Letea.
In Romania, in present sunt declarate prin decizii centrale sau decizii judetene
peste 450 de rezervatii stiintifice.
Ocrotirea naturii a devenit astazi in Romania, o problema care se bucura
de atentia cuvenita. Oamenii de stiinta, biologi, chimisti, geografi, geologi,
agronomi si silvicultori au dus o munca metodica de cercetare stiintifica,
abordand numeroase teme inspirate din rezervatiile naturale, contribuind si in
acest fel la cunoasterea si ocrotirea lor.
Ariile protejate constituie un model de utilizare rationala a terenurilor
marginale, a surafetelor antropizate, au supraveghere continua si servesc atat
pentru cercetare cat si pentru educatia cetatenilor in spiritul grijii fata de natura,
concomitant cu o utilitate publica pentru recreere si turism.
In tara noastra, preocuparile privind protectia florei, faunei, a unor locuri cu
particularitati naturale de importanta stiintifica sau peisagistica
deosebita(formatiuni geologice) au inceput la sfarsitul secolului al XIX-lea si s-
au accentuat dupa 1930 cand s-a elaborate ,,Legea pentru protectia

8
monumentelor naturii” si a luat fiinta ,,Comisia Monumentelor Naturii” in
cadrul Ministerul Agriculturii si Domeniilor.

1.2. Beneficiile Ariilor Protejate

Ariile protejate sunt în mod deosebit importante pentru menţinerea

biodiversităţii - ecosistemele, speciile şi varietatea genetică care alcătuiesc
diversitatea vieţii. Ele conservă caracterele complexe şi mereu schimbătoare ale
ecosistemelor.
Sunt,de asemenea, un prim loc de apărare împotriva dispariţiei speciilor mari şi
mici. Păstrează diversitatea biologică, sălbatică sau cultivată a unora dintre cele
mai importante recolte ale omenirii.
De asemenea, reprezintă un rezervor vital pentru plantele şi animalele
necesare medicinei.
Ariile protejate îmbunătăţesc, de asemenea, calitatea vieţii umane, în
mod deosebit ca locuri de recreere. Acest fapt este deosebit de important în
Europa, unde foarte mulţi oameni locuiesc în oraşe şi au pierdut contactul
nemijlocit cu natura.
Ariile protejate oferă oportunităţi pentru petrecerea timpului liber, sunt un
antidot pentru stres şi un loc pentru înţelegere şi învăţare. Mai mult, ele sunt o
sursă de reînnoire mentală, psihică şi spirituală. Mulţi cred că abordarea
problemelor de mediu nu trebuie făcută doar din punctul de vedere al
beneficiilor omului.
Şi alte specii au dreptul să existe şi ariile protejate sunt o cale importantă
de a le da o şansă de supravieţuire. Puţini europeni au văzut vreodată un urs sau
o balenă dar celor mai mulţi le-ar părea rău ca aceste specii să dispară.
Dezvoltarea nu reprezintă o nevoie universală, astfel încât câteva zone trebuiesc
lăsate naturii sălbatice.

1.3. Ariile protejate şi dezvoltarea durabilă locală

În trecut, de multe ori s-a afirmat că scopurile comunităţilor locale şi cele ale
ariilor protejate sunt în conflict. Drept urmare, administraţiile ariilor protejate au
impus adeseori controale şi reguli care se bazau pe o “incompatibilitate” între
cele două grupuri de interes şi astfel comunităţile locale au fost dezavantajate de
prezenţa ariilor protejate în apropierea sau în jurul propriilor lor case.
De fapt însă, ariile protejate şi localnicii se pot ajuta reciproc şi pot
deveni avocaţi ai necesităţilor fiecăruia dintre ei: comunităţile locale pot
beneficia financiar şi în alte moduri de pe urma ariilor protejate iar ariile
protejate pot beneficia de pe urma implicării localnicilor în planificare şi
management.

9
 Pentru aceasta însă, prezenţa ariei protejate trebuie să determine o
politică ce încurajează creşterea economiei locale în mod durabil. Localnicii vor
vedea valoarea ariei protejate ca o sursă de venituri şi locuri de muncă. Câteva
dintre modalităţile de a realiza aceasta sunt:
comercializarea produselor locale (vin, lichioruri, brânză, miere, apă de izvor,
etc.) cu numele ariei protejate pe etichetă, aşa cum fac mănăstirile de multe
secole;
dezvoltarea abilităţilor comerciale ale comunităţilor locale astfel încât ele să
poată să vină în întâmpinarea nevoilor turiştilor, în special pentru cazare şi
masă;
crearea unor ateliere meşteşugăreşti, deschiderea de puncte de vânzare în
interiorul sau exteriorul ariei protejate, astfel încât să fie încurajată practicarea
meseriilor tradiţionale şi valorificarea artizanatului local;
utilizarea calităţilor peisajului şi a împrejurimilor liniştite pentru înfiinţarea unor
aşezăminte de sănătate şi case de odihnă;
încurajarea comunităţilor locale în realizarea unor muzee ale vieţii rurale şi în
găsirea altor căi de evidenţiere a relaţiei lor cu natura;
dezvoltarea agroturismului legat cu vizitarea ariei protejate.
Pe de altă parte, este nevoie de o politică de implicare a localnicilor în
planificarea şi administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un
management comun. Aceasta va da localnicilor sentimentul implicării şi al
proprietăţii asupra ariei protejate. Acestea sunt căile de a determina comunităţile
să fie capabile să aibă grijă şi să valorifice în sens durabil propriile valori ale
patrimoniului natural.

1.4. Ariile protejate şi turismul durabil.

Dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate

fi o forţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât şi
comunităţilor locale. Turismul va fi binevenit în sau lângă ariile protejate
dacă respectă caracterul special al ariei - turismul bazat pe aprecierea naturii;
turismul cultural şi educaţional sau activităţi turistice în grupuri mici - şi dacă
pagubele şi poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea
înfiinţării ariilor protejate în regiunile marginale şi poate duce la înviorarea
comunităţilor locale din punct de vedere economic şi al culturilor
tradiţionale. Dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria
manufacturieră şi de locurile de muncă la ferme, pentru a produce elementele
unei economii rurale durabile.
Turismul durabil trebuie să fie parte a strategiei naţionale de
dezvoltare durabilă, dar trebuie să fie inclus şi în planurile de management

10
ale ariilor protejate. Măsurile de care trebuie să beneficieze ariile protejate
sunt;
 stabilirea unor standarde de turism durabil;
 desemnarea zonelor pentru diverse grade de turism, bazate pe
capacitatea şi gradul de suportabilitate al ariilor protejate, incluzând
zone liniştite în care accesul turiştilor este strict limitat sau interzis, ca
şi zone potrivite pentru diferite niveluri de utilizare turistică ;
 reducerea poluării şi descongestionarea traficului de sfârşit de
săptămână;
 evitarea supraaglomerării turistice în ariile protejate;
 asigurarea că de pe urma turismului beneficiază şi comunităţile locale;
 pregătirea managerilor ariilor protejate pentru turismul durabil.
Guvernului îi revin sarcini importante în sprijinirea şi reglementarea
acestui tip de turism, care în Europa a luat amploare deosebită în
ultimii ani.

Turismul durabil poate fi definit ca “toate formele de dezvoltări

turistice, management şi activităţi turistice care menţin integritatea ecologică,
socială şi economică şi care menţin pentru viitor valorile naturale, construite
şi culturale”.
Turismul durabil în şi în afara ariilor protejate cere:

 cooperare strânsă cu autorităţile ariilor protejate;

 operatorii turistici şi ghizii care lucrează în arii protejate să aibă serioase
cunoştinţe ecologice;
 contribuţii practice şi financiare ale operatorilor turistici pentru
conservarea ariilor protejate;
 reguli pentru promovarea şi marketingul vacanţelor bazate pe ariile
protejate;
 linii directoare pentru implicarea comunităţilor locale;
 standarde pentru proiectarea şi operarea facilităţilor şi afacerilor de
turism durabil;

11
 1.5. Protectia mediului in tara noastra

Protecţia mediului în România constituie o prioritate a dezvoltării

economico-sociale ce are ca scop obţinerea unui mediu curat şi sănătos care să
nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare. Este necesară
asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, a
apei, în concordanţă cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile,
precum şi creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind
realizarea acestor obiective.
La sfrasitul secolului al XIX-lea botanistul D. Grecescu, pictorul N.
Grigorescu si balneologul I. Bernath, au sesizat necesitatea pastrarii unor peisaje
de mare valoare stiintifica si estetica din natura, neinfluentate de activitatea
umana.
Initiativa timida a celor trei a fost sustinuta de botanistul D. Brandza,
directorul gradinii botanice din Bucuresti, iar ulterior in primii ani ai secolului al
XX-lea, de savantul Simion Mehedinti , care a militat pentru ocrotirea naturii, in
general, si in Romania, in special, la Congresul International de Agricultura de
la Viena (1907) , insistand asupra protejarii peisajelor si a unor monumente de
reala valoare istorico-stiintifica.
Intre anii 1922 si 1928 ,numerosi geologi, geografi, biologi si silvicultori
au facut o propaganda intensa pentru ocrotirea naturii.La primul Congres al
naturalistilor din Romania tinut la Cluj in anul 1928, E. Racovita a propus
elaborarea unei legi speciale pentru ocrotirea comorilor naturale, lege care, dupa
stradania meritorie a initiatorilor, a aparut la 7 iulie 1930.
Printri rezervatiile naturale declarate atunci se numara si o parte din
rezervatiile principale din zona carpatilor: Pietrosul Rodnei, Piatra Craiului,
Valea Balei din Fagarasi, Parang, Codrul Secului, Slitioara, Padurea Mociar,
Dosul Laurului, Padurea Letea.
In anul 1935 o fost infiintat Parcul National Retezat cu o suprafata de
13.000 ha, care cuprinde paduri semivirigne,peisaje alpine, lacuri glaciare,
pasuni alpine, precum si diferite specii valoroase de plante si animale.Dintre
lacurile glaciare, de o rara frumusete amintim Bucura care are o suprafata de 12
ha si Zanoaga – cel mai adanc din tara – avand 22,5 m adancime. In prezent:
Parcul National Retezat are o suprafata de 23.000 ha din care 18.000 ha
constituie rezervatia integrala.
In Romania, in prezent sunt declarate prin decizii centrale sau decizii
judetene peste 450 de rezervatii stiintifice, Suprafaţa totală a ariilor naturale
protejate din România este de aproximativ 20% din suprafaţa României.
Spre exemplu, in agricultura, dezvoltarea durabila inseamna mentinerea
securitatii alimentare si actionarea pentru imbunatatirea calitatii vietii oamenilor,
concomitent cu asigurarea evitarii epuizarii sau degradarii bazei de resurse
naturale.

12
 Ocrotirea naturii a devenit astfel in Romania, o problema care se bucura
de atentia cuvenita. Oamenii de stiinta,biologi, chimisti, geografi, geologi,
agronomi si silvicultori au dus o munca metodica de cercetare stiintifica,
abordand numeroase teme insprate din rezervatiile naturale, contribuind si in
acest fel la cunoasterea si ocrotirea lor.
Pentru o tara cu econimie in tranzitie, ca Romania, se impune ca in
perioada reformei sa se puna accent pe realizarea unui mecanism juridic si
economic care sa asigure dezvoltarea industriala, cu respectarea criteriilor de
protectie a mediului.
De aceea in prezent, pentru Romania se dovedesc necesare urmatoarele
masuri:
a) Mentinerea si dezvoltarea potentialului stiintific redus dar existent desi
creat cu mari dificultati.
b) Eliminarea poluarii existente si reducerea celei viitoare prin solutii
adecvate Romaniei. Poate fi realizata numai prin definitivarea reformelor
peivind economia si structura institutionala, juridica si tehnico-
economica.
c) Crearea unei opinii publice favorabile protejarii si refacerii mediului
ambiant.
d) Perfectionarea cadrului economic legislativ si crearea de instrumente de
stimulare a actiunilor antipopulante, integrarea Romaniei in structurile UE
si armonizarea legislatiilor cu modalitatile de abordare a problemei
mediului ambiant.
e) Schimbarea metodologiei de protejare a mediului, de la metode si
instrumente mecaniciste, la metode mixte, flexibile, bazate pe stimulenti
econimici, care sa reflecte raritatea resurselor, drepturile de proprietate
etc.

13
 Capitolul 2

CLASIFICAREA ARIILOR PROTEJATE

In functie de obiectivele si elementele care le caracterizeaza, s-au definit

zece categorii de arii protejate : I. Rezervatii Stiintifice, II. Parcul National, III.
Monumente ale naturii, IV. Rezervatii de conservare a naturii, V. Peisaje terestre
sau marine protejate, VI. Rezervatii de resursenaturale, VII. Regiuni biologice
naturale, VIII. Regiuni naturale amenajate in scopul unor utilizari multiple, IX .
Rezervatii ale biosferei, X. Obiective de patrimoniu mondial.

I. Rezervatiile stiintifice: Sunt incluse, de obicei, ecosistemele care

cuprind specii de importanta stiintifica reprezentativa pentru regiuni naturale
deosebite, zone cu particularitati biologice sau geologice remarcabile ca de
exemplu, ariile pentru conservarea resurselor genetice. Marimea acestor arii este
stabilita astfel ca sa le asigure integritatea. Procesele naturale trebuie sa se
desfasoare in absenta totala a interventiilor directe ale omului.
Accesul si turismul sunt in general interzise. Ex.: Pestera Muierii (19,0 ha
jud. Gorj), Pestera Closani (15,6 ha –jud. Gorj) etc.
II. Parcurile nationale: Sunt in general suprafete mari, care pot include
mai multe ecosisteme nemodificate sau putin modificate prin exploatarea de
catre om. In aceste ecosisteme speciile vegetale si animale sit-urile
geomorfologice precum si habitatele prezinta un interes special din punct de
vedere stiintific, educativ sau recreativ deoarece cuprinde peisaje naturale de
mare valoare estetica. Vizitarea si turismul se fac numai in conditiile stabilite
prin reglementari specifice numai in scopuri recreative, educative si culturale.
Accesibilitatea publicului in interiorul parcului este delimitata pe zone in
care se admite constructia de drumuri, de cladiri necesare primirii turistilor, sau
serviciilor de administrare a parcului.
III. Monumente ale naturii: Aceasta categorie contine unul sau mai
multe elemente particulare de importanta nationala exceptionala dar care nu
ocupa suprafete mari. Ca urmare, suprafata rezervata se va extinde numai atat
cat este necesat pentru a-i asigura integritatea. Pot prezenta interes pe plan
turistic sau pentru odihna.

IV. Rezervatii de conservare a naturii: Au ca scop principal protectia

unor „sit” –uri sau „habitate” deosebite sau esentiale pentru fauna sedentara sau
migratoare de importanta nationala sau mondiala. Dimensiunile acestor

14
rezervatii pot fi relativ limitate si includ zone de cuibarit, biotopuri marine sau
lacuri, paduri sau terenuri inierbate. Uneori pot fi necesare interventii ale
omului, pentru a asigura conditii optime speciilor sau comunitatilor de specii
etc. aceste terenuri pot fi proprietatea statului, a organizatiilor sau asociatiilor cu
scop lucrative, persoanelor private etc., cu conditia asigurarii masurilor de
ocrotire. Ex.: Padurea Hagieni (392,9 ha- jud. Constanta), Insula Mica a Brailei
(jud. Braila ).
V. Peisale terestre sau marine protejate: In aceasta categorie se includ
doua tipuri:

a) peisaje cu calitati estetice deosebite, rezultate din interactiunea om

natura.

b) zone naturale pe care omul le-a amenajat pentru odihna sau turism, ca :
peisaje de-a lungul coastelor marii, a lacurilor, de-a lungul raurilor in,
regiuni colinare, de munte etc.

VI. Rezervatiile biosferei: aceste rezervatii includ zone ale biosferei in ca

care s-au luat masuri de protectie, in scopul mentinerii proceselor naturale intr-o
stare netulburata, pentru a avea exemple reprezentative ecologice ale mediului
natural; sunt incluse intr-un program stiintific international. Sunt arii naturale
protejate prin lege cu scopul de a proteja si conserva unele zone de habitat
natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se intind pe
suprafete mari si cuprind uncomplex de ecosisteme terestre si/sau acvatice,
lacuri si cursuride apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice
sifaunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultatedin amenajarea
traditionala a teritoriului, comunitati umane acaror existenta este bazata pe
valorificarea resurselor naturale.
VII. Regiuni biologice natural (rezervatii antropologice) reuneşte
teritorii pentru care conservarea patrimoniului natural constituie un obiectiv
major, orice intervenţie artificială, susceptibilă de a altera aspectul, compoziţia
şi evoluţia naturii, fiind interzisă; totuşi, anumite amenajări pot fi autorizate în
zone bine definite şi într-un cadru legal riguros. Anumite activităţi umane
tradiţionale pot fi tolerate, în condiţiile în care nu contravin scopurilor
conservării; orice activitate nouă este interzisă; vizitatorii pot fi admişi, cu
condiţia respectării unor reglementări stricte.
VIII. Regiuni natural amenajate in scopul unor utilizari multiple
IX. Rezervatii ale biosferei: Include zone ale biosferei in care s-au luat
masuri de protectie, in scopul mentinerii proceselor naturale intr-o stare

15
netulburata, pentru a avea exemple representative ecologice ale mediului
natural; sunt incluse intr-un program stiintific international.
XX. Obiective de patrimoniu mondial
Una din problemele deosebit de importante pentru fiecare tara este aceea a
ocrotirii naturii. Prin ocrotirea naturii trebuie sa intelegem masurile luate de stat
si de societate pentru folosirea rationala a resurselor naturii, sau in sens mai
restrains masurile luate pentru a opri de la distrugere teritorii importante din
punct de vedere peisagistic, botanic, zoologic, geologic, paleontologic si de a
apara anumite plante sau animale, rare sau pe cale de disparitie.
Ideea de a ocroti sau proteja natura dateaza cam de la mijlocul secolului trecut.
Aceasta idee a aparut in tarile din apusul Europei, adica acolo unde primejdia
distrugerii naturii era mai mare din cauza desimii populatiei. Acolo s-a vazut
mai intai lipsa de cultura a unora, rautatea si lacomia altora, au ruinat fara
crutare armonia naturii prin exterminarea multor specii de plante si animale, prin
distrugerea padurilor si a nenumarate peisaje frumoase.
Omul intotdeauna a dorit sa supuna natura in scopul folosirii resurselor ei.
Dar in aceasta privinta orice pas gresit are repercursiuni mari mai ales pentru
generatiile urmatoare.

16
 Capitolul 3

ZONE SI ARII PROTEJATE DIN ROMANIA

Ariile protejate reprezinta suprafetele de teren, care au sau reprezinta o

bogatie naturala specifica.Pentru acest fapt sunt supuse unui regimspecial avand
ca scop conservarea resurselor naturale, a diversitatii biologice precum si
mentinerea stabilitatii ecologice a regiunilor limitrofe.

3.1.Parcurile si rezervatiile stiintifice din Romania

1. Parcul National Retezat are o suprafata de circa 17.000 ha. Prezinta

importanta pentru peisaj, geologie, fauna si flora alpina foarte bogata si variata.
Reprezinta un adevarat centru de formare a numeroase specii.
Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate
sectoarele geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa constă în
existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc 2000 de m înălțime și
un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații (Riss și
Würm), făcându-se remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub
formă de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu, Râul Șes, Gornovița).
Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului
Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca și Emil
Racoviță. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes
național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul
1979. Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și
conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național,
cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic,
floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și
peisagistic.
Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a
Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul
Retezat-Godeanu.În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și
peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac
glaciar din țară.

17
 2. Rezervatia M-tii Bucegi are o suprafata de circa 4.400 ha, in cadrul
careia exista o zona stiintifica de 200 ha unde pasunatul este interzis. Aceasta
zona cuprinde versantul sudic al Caraimanului, Valea Jepilor si abruptul Jepilor
mici. In lungul paraielor, pe stanciile abrupte si insorite pe branele versantilor
abrupti si pajistile alpine se afla o bogatie floristica remarcabila, aici gasindu-se
si numeroase specii endemic sau foarte rare pentru flora patriei.
3. Rezervatia Piatra Craiului Mare. Din frumosul munte Piatra
Craiului
constituit din calcare jurasice s-a declarant rezervatie naturala numai Piatra
Craiului Mare, cu o suprafata de circa 450 ha.
Aria naturală se întinde în extremitatea nord-estică a județului Argeș (pe
teritoriile administrative ale comunelor Dâmbovicioara, Dragoslavele, Rucăr) și
în cea sudică a județului Brașov (pe teritoriile comunelor Fundata, Moieciu și
Bran și pe cel al orașului Zărnești),în apropierea drumului național DN73A care
leagă municipiul Pitești de orașul Zărnești.
Parcul național este localizat în Masivul Piatra Craiului, grupare muntoasă
ce aparține nord-vestului lanțului carpatic al Meridionalilor și se întinde pe o
suprafață totală de 14.773 ha.

4. Rezervatia Valea Bilei din M-tii Fagaras, cuprizand lacul Bilea si

imprejurimile, are o suprafata de circa 120 ha. Flora de aici, care este foarte
bogata, cuprinde speciile caracteristice etajului alpin din Caratii Meridionali.
Aceasta adevarata caldare a Bilei este de o frumusete peisagistica deosebita.
Caprele negre care salasluiesc in apropiere de M-tele Vanatoarea Buteanu vin
adesea si se adapa din lacul Bilea.

5. Rezervatia Poiana cu Narcise din Dumbrava Vadului aprope de

comuna Sercaia, jud. Brasov. Localnicii numesc acest loc ,, Dumbrava cu
coprine’’. Este o padure de stejari cu numeroase poieni unde cresc in cantitati
mari narcise al caror parfum placut creeaza o atmosfera imbalsamata in lunile
mai si iunie.
Rezervație naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5, din 6
martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național -
Secțiunea a III-a - zone protejate), unde la poziția 2.250 (Rezervații și
monumente ale naturii), se află înscrise „Poienile cu narcise din Dumbrava
Vadului Comuna Șercaia, satul Vad”, cu suprafața de 394,90 hectare.

18
 Rezervația naturală cu o suprafață de 394,90 ha, reprezintă o arie naturală
acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă
(Narcissus poeticus ssp. radiiflorus) ocrotită prin lege.
Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin
abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme
de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. Primăvara, în luna mai, printre stejari,
înfloresc milioane de narcise, printre care și specia de Narcissus radiiflorus,
cunoscută de localnici sub denumirea de coprine.
Pe acest amplasament se desfășoară anual, în luna mai, „Festivalul
Narciselor”. Din păcate, prin culesul abuziv și „industrial” al narciselor, prin
vandalism, acestea și-au restrâns foarte mult aria de apariție.
6. Rezervatia Muntele Domogled jud. Caras-Severin, cu o suprafata de
circa 900 haeste calcaros si cu abrupturi pitoresti si amenintatoare. Aici se
gasesc numeroase specii mediteraneene sau endemic, alcatuind o vegetatie
asemanatoare ca aspect cu cea din Alpii Dinarici.
7. Rezervatia Muntele Ceahlau. Acest falnic masiv strajuit la E de lacul
de acumulare Bicaz, la N de V. Bistricioara, la S de V. de Bicaz si la V de V.
Pintec si Chisirig, are o suprafata de circa 300 km 2 si altitudinea de 1.911 m. In
etajul jneapanului sip e numerosele stanci formate din conglomerate de
intalneste o flora bogata caracteristica golurilor alpine. Pe stancile de la
Detunata se afla schinducul din a caror radacini se poate prepara
renumitul ,,rachiu de schinduc’’.
8. Rezervatia Cheile Bicazului si Lacul Rosu jud. Hrghita. Aceste chei
sunt renumite pentru peisajul de o maretie fara seaman.Pe langa pitorescul si
salbaticia peisajului, Cheile Bicazului reprezinta si o adevarata comoara
floristica.
9. Rezervatia Pietrele Doamnei din masivul Rarau. Aici exista o bogata
flora de stancarii cu foarte numeroase endenime carpatice.
Aria naturală cu o suprafață de 253 de hectare se află în versantul nordic
al Munților Rarău (grupare montană ce aparține Carpaților Orientali), la o
altitudine medie de 1.400 m, în partea nordică a orașului Câmpulung
Moldovenesc, în imediata apropire a rezervației naturale Codrul secular
Slătioara.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6
martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național -
Secțiunea a III-a - zone protejate) și reprezintă o zonă montană (stâncării,
grohotișuri, văii, doline, pădurii de conifere, păduri în amestec, pajiști, stepe,

19
pășuni alpine) de un deosebit înteres geologic, peisagistic, floristic și faunistic ce
adăpostește un număr de specii de plante (floarea-reginei, papucul doamnei,
argințica, jneapăn) și animale (cocoș de munte, minuniță, ciocănitoare de munte)
dintre care unele foarte rare.
Pe teritoriul arie naturale protejate se află o formațiune de stânci
calcaroase cunoscută sub numele de Pietrele Doamnei, denumire de la care
provine numele rezervației.

10. Rezervatia Pietrosul Rodnei este situată în apropierea localităților

Borșa și Moisei având suprafața de 3300 ha și cuprinde partea nordică a
munților Rodnei. Cele 3300 ha ale rezervației ocupă golul alpin și pădurile de
conifere sau amestec din Masivul Pietrosu Rodnei în care se remarcă vârful
Pietrosu Mare cu o înălțime de 2303 metri. Limitele ariei Pietrosu Rodnei sunt
formate în Nord din formațiunile Culmea Hotarului și Piatra Albă în Est și
Nord-Est de Valea Repdea. În Sud delimitarea este făcută de Muntele Gropi și
formațiunea Jneapănu Bătrânii-Râpi iar în Vest de Valea Izvoru Dragoș.

3.2. Rezervatii forestiere

1. Padurea Letea din Delta Dunarii este alcatuita din foarte multe
ierboase. este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a Ia-a
IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Tulcea pe teritoriul
administrativ al comunei C.A. Rosetti. Pădurea Letea este cea mai veche
rezervație naturală din România.
Ea începe din nordul satului Letea și se întinde pe suprafață de 5246,8 ha
,din care 2.825 ha intră în categoria zonelor strict protejate și a fost în atenția
oamenilor de știință încă din anul 1930, când a fost pusă ocrotire.
Din anul 1938 ,o suprafață de aproape 500 ha a fost declarată Rezervație
naturală, în zona cunoscută sub numele de ,,Hasmacul Mare’’.
Această pădure virgină este afectată de cei aprox. 2000 de cai abandonați
de localnici.

2. Padurea Hagieni din apropierea lacului Mangalia jud. Constanta. Prin

poienitele

20
acestei paduri se gaseste o bogata flora ierboasa, din care mentionam pe
tenuifolia.
3. Padurea Comana ce se afla la 30 km de Bucuresti, se caracterizeaza
prin
numeroase specii sudice ce-i dau un aspect de padure balcanica.
Parcul Natural Comana prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea
continentală sudică a Câmpiei Române și cea nord-estică a Câmpiei Burnazului,
ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă,
exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.
4. Rezervatia Cazanelor Dunarii se caracterizeaza printr-o bogata flora
submediteraneana in amestec cu elemente central europene.
Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții
Carpați. Au o lungime de circa 9 de km. În unele locuri Dunărea se îngustează
până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali,
stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor viteza de
scurgere a apei depășește 5 m/s.
Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între
masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).
La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor
Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind sunt
pozitionate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia).
Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din
Parcul Natural Porțile de Fier. Aproape de golful Mraconia, se poate observa,
săpat in stâncă, chipul lui Decebal, statuia lui Decebal având dimensiunile 40 m
- inălțime și 25 m - lățime.

5. Codrul secular de la Slatioara pe versantul estic al culmii Todirescu

ce apartine
masivului Rarau jud. Suceava, cu suprafata de 610 ha este o rezervatie ce
pastreaza o vegetatie lemnoasa strabuna cu brazi si molizi monumentali si cu o
interesanta flora ierboasa.
6. Parcul dendrologic de la Simeria jud. Hunedoara, cu o suprafata de
circa 70 ha a
fost creat imediat dupa anul 1750. Cuprinde peste 200 de specii de arbori si
arbusti exotici foarte bine aclimatizati.

21
 Parcul Dendrologic oferă vizitatorilor parcurgerea florei lemnoase din mai
multe spaţii geografice: 140 specii europene, 250 specii nord-americane, 470
asiatice, restul speciilor fiind comune pentru 2 sau 3 continente. În parc există
un număr impresionant de specii şi exemplare de magnolie. Arborii maiestoşi şi
batrâni de un efect estetic neîntrecut, împreună cu ambianţa de pădure de luncă
naturală şi cu elegante aranjamente florale vă vor lăsa o impresie de neuitat

3.3. Rezervatii in afara catenei Carpatilor

1. Rezervatia Cheia Turzii ofera un peisaj grandiose si adaposteste o flora extreme

de bogata (997 specii) cu foarte numeroase endenisme , precum si multe specii rare sau
rarisime. Frumusetea si bogatia floristica a Cheii Turzii sunt de mult cunoscute peste
granitele tarii.

2. Rezervatia Scarisoara-Belioara jud. Cluj. Aici se afla un munte al carui varf are
forma unui platou numit Sesul Craiului, pe pantele caruia se gaseste Sesleria rigida specie
foarte rara in Europa care in Romania a mai fost descoperita sip e varful Suscului din vaea
Cernei.

3. Delta Dunarii cu o suprafata de peste 5.000 km2 adaposteste nenumarate comori

faunistice si floristice cum nu se gasesc in alta parte a Europei. Aici in Delta s-au delimitat
mai multe rezervatii stiintifice importante, locuri unde clocesc si traiesc numeroase pasari.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde câteva unităţi fizico-geografice deosebite,

atât din punct de vedere morfologic, cât şi genetic: Delta Dunării, Complexul lagunar Razim-
Sinoe, Dunărea maritimă până la Capul Pisicii, sectorul Isacea-Tulcea cu zonă inundabilă,
sărăturile Murighiol-Plopu şi litoralul Mării Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia,
inclusiv marea teritorială. Limita vestică continentală a Rezervaţiei este reprezentată de
contactul Podişului Dobrogean cu zonele umede şi palustre.
Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici oferă condiţii de viaţă bune pentru un
număr mare de plante şi animale. Numărul total de specii identificat este de circa 5000, din
care 1668 specii de floră şi 3846 specii de faună. În rezervaţie au fost identificate un număr de
30 de ecosisteme.
Condiţiile climatice ale Deltei, influenţate de Marea Neagră şi îndeosebi de
inundaţiile repetate, determină existenţa unei vegetaţii bogate, în care predomină trestia cu o
multitudine de forme, reprezentând cea mai întinsă zonă compactă cu stufărişuri din lume.
Interesantă este vegetaţia plutitoare alcătuită în principal din nuferi, piciorul cocoşului, nucul
de apă, precum şi plantele carnivore. În Deltă, alături de numărul mare de plante acvatice şi
terestre, trăiesc numeroase specii de animale şi peşti, de o mare diversitate biologică. Atrag în
mod deosenit atenţia cele 325 de specii de păsări, care trăiesc sau vin în Deltă pentru a cuibări
sau a ierna. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit pelicanii.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Cristiana Sima, Gheorghe Marin, ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA

MEDIULUI, Editura : Independenta Economica, 1999
2. Ioan Ovidiu Muntean, ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI,
EDIŢIA A II-A ADAUGITĂ, Editura:Emia;
3. Alexandra Banu, Octavian Radovici, Elemente de ingineria si protectia
mediului, Editura:Tehnica 2008;
4. Alexandru Teodorescu, Marian Petre, Biotehnologia protectiei mediului -
vol. al II-lea, Editura:CD Press 2009;
5. Mihai D. Cristea, Editura: Biodiversitatea, Ceres 2006;
6. www.ecotourism.ro
7. www.eco-romania.ro
8. www.apuseniexperience.ro

23