Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LP 9 - Dozarea Acidului Uric - 2024
LP 9 - Dozarea Acidului Uric - 2024
LP 9 - Dozarea Acidului Uric - 2024
Informații generale
Acidul uric este produsul final al catabolismului nucleotidelor purinice, care sunt
componente ale acizilor nucleici (ADN, ARN) și ale altor compuși cu roluri importante (ATP și
GTP, AMPc și GMPc, unele coenzime – NAD+ și NADP+, FAD, etc.). Sursele de nucleotide
purinice pentru organism sunt: alimentația, degradarea acizilor nucleici celulari și sinteza de
novo.
Catabolismul nucleotidelor purinice implică următoarele etape:
Nucleotidele sunt hidrolizate de către 5’-nucleotidază la nucleozide și fosfat anorganic.
Sub acțiunea nucleozid fosforilazelor, nucleozidele sunt scindate în baze azotate și
riboză-1-fosfat.
Transformările care au loc la nivelul nucleului de purină constau în înlocuirea grupărilor
amino cu grupări oxo.
În cursul procesului de degradare al purinelor, adenina din AMP este transformată în
hipoxantină, iar guanina din GMP este convertită în xantină.
1
Sub acțiunea xantin oxidazei, hipoxantina este oxidată la xantină, iar xantina este
oxidată la acid uric. Xantin oxidaza este abundentă în ficat (unde este implicată în catabolismul
purinelor de origine endogenă) și în intestin (unde intervine în catabolismul purinelor de
proveniență alimentară).
Acidul uric este eliberat în sânge, unde circulă sub formă de urat de sodiu (în proporție de
aprox. 95%) și este eliminat pe cale renală: filtrare glomerulară, urmată de reabsorbție în tubul
contort proximal și secreție în tubul contort distal. Eliminările de acid uric în urină sunt de 400-
800 mg/24 ore.
Principiul dozării
Acidul uric este oxidat sub acțiunea uricazei, cu formare de alantoină și peroxid de
hidrogen.
Peroxidul de hidrogen este descompus cu ajutorul unui agent reducător (diclorofenol
sulfonat + aminofenazonă), sub acțiunea peroxidazei, cu formarea unui compus chinoniminic de
culoare roșie, care are maximum de absorbție la 500 nm. Absorbanța compusului format este
direct proporțională cu concentrația acidului uric în proba de ser.
Mod de lucru
Se agită, se incubează 10 min la 20-25oC sau 5 min la 37oC, apoi se măsoară absorbanța
probei (AP) și a standardului (AS) față de martor la 500 nm.
Calculul rezultatelor
Uricemia (mg/dl) = (AP/AS) x CS
CS = 6 mg/dl (367 mol/L)
Valori de referință
3,5-7,2 mg/dl (bărbați) sau (210-420 mol/L)
2,5-6 mg/dl (femei) sau (150-350 mol/L)
2
Semnificația clinică a valorilor patologice ale uricemiei
I. Hiperuricemii
3
Eliminarea acidului uric la nivel renal
c) Inhibiția competitivă a secreției tubulare a acidului uric, de către: acidul lactic (în
acidoza lactică, cum ar fi cea din alcoolismul cronic), beta-hidoxibutirat (în cetoacidoza
diabetică), unele medicamente (diureticele tiazidice, etc.).
dupa: https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/
4
Hiperuricemia duce la apariția gutei: acidul uric are o hidrosolubilitate redusă, astfel încât
creșterea concentrației sale plasmatice determină precipitarea în țesuturi:
- depunerea în articulații – cristalele de acid uric antrenează fenomene inflamatorii, cu
dezvoltarea artritei gutoase (depunerile cronice de acid uric duc la formarea tofilor gutoși);
- precipitarea în țesuturile moi;
- precipitarea în căile urinare, ducând la formarea de calculi urinari (litiază renală urică);
urinile acide (cu pH < 5,75, cât este valoarea pKa a acidului uric) favorizează formarea calculilor,
întrucât determină predominanța formei de acid uric (față de cea de urat de sodiu), care este mai
puțin hidrosolubilă.
5
II. Hipouricemii
BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.osmosis.org/learn/Lesch-Nyhan_syndrome
2.Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics, 4th ed. Burtids CA,
Ashwood ER Bruns DE, 2005.