Sunteți pe pagina 1din 24

BIOCHIMIA CLINICĂ ÎN AFECȚIUNILE

HEPATICE
Structura acinului hepatic

sinusoids
central vein

portal vein

bile canaliculi
bile duct
hepatic artery
TESTE HEPATICE FUNCŢIONALE

Teste pentru evaluarea integrităţii celulare: aminotransferazele – ALT


(TGP), AST (TGO), LDH (în special LDH4 şi LDH5), glutamat
dehidrogenaza, ornitin-carbamiltransferaza (OCT)

Teste pentru colestază: FA (fosfataza alcalină), GGT (gama-


glutamiltranspeptidaza), 5’NT (5’nucleotidaza)

Teste pentru evaluarea funcţiei de sinteză a proteinelor: proteine totale,


albumina, colinesteraza (ChE), factorii de coagulare;

Bilirubina totală, directă şi indirectă


Metabolismul bilirubinei
Icterul – algoritm de investigare
BIOCHIMIA CLINICĂ ÎN AFECȚIUNILE RENALE
Rinichiul – funcții:
- excreție produși de catabolism, substanțe
exogene (medicamente)
- menține constante volumul și compoziția
lichidelor extracelulare
- endocrin (renină, eritropoietină, calcitriol).

Analizele biochimice pot releva o boală


renală, pot fi utilizate pentru urmărirea
progresiei/regresiei bolii, dar sunt mai puţin
utile pentru detecţia cauzei afecţiunii renale.
Teste pentru funcția glomerulară

Rata de filtrare glomerulară (RFG) – N:


80-120 ml/min
- marker al numărului de glomeruli
funcţionali
- se utilizează clearance-ul =U.V./P

Clearance-ul creatininei = 110 ml/min


Clearance-ul depinde de cooperarea
pacientului şi măsurarea corectă a
volumului urinar. Actual exista formule de
calcul ale clearance-ului estimat.
Creatinina serică
- rămâne constantă în cursul vieţii (clearance-ul creatininei scade cu vârsta)
- se corelează cu rata de filtrare glomerulară la fel de bine ca şi clearance-ul creatininei
- este la fel de eficientă în depistarea afecţiunilor renale, ca şi clearance-ul creatininei

Ureea
- ca test de specificitate este inferior creatininei
- este influențată de aportul de proteine și de catabolismul proteic
- scăderi : malabsorbție, afecțiuni hepatice (deficit de sinteză)
- creșteri:
a) prerenale: scăderea perfuziei renale, creșterea sintezei de uree
b) renale: IRA (insuficiența renală acută)/IRC (insuficiența renală cronică) – asociate cu
scăderea RFG
c) postrenală – obstrucţie pe calea de eliminare a urinei
Cistatin C
- este un polipeptid mic, produs de toate celulele nucleate.
- nivelul cistatinului C crește mai repede în IRA decât nivelul creatininei
- este eliminat din plasma prin filtrare glomerulara și astfel valorile sale plasmatice
reflectă mult mai bine funcția de filtrare a rinichiului decât ureea sau creatinina
sau clearance-ul de creatinină.

Teste pentru funcția tubulară

Cromatografia aminoacizilor urinari: aminoacizii plasmatici sunt filtrati


glomerular dar sunt ulterior reabsorbiti, astfel încât nu se elimină urinar. Prezența
lor in urină denotă fie o tubulopatie, fie un defect genetic pe calea de metabolizare
a acelui aminoacid.
Glicozuria - diabet zaharat
- scădere prag renal
Test de privare de apă
Test cu DDAVP (analog de vasopresină)
III. Alte teste de evaluare a disfuncției renale

Acidul uric
- produs al degradării bazelor azotate purinice;
- concentrația sa sangvină crește pe măsură ce RFG scade;
- are valoare diagnostică redusă în afecțiunile renale;
- creșteri: gută, neoplaziile cu turnover celular crescut, chimioterapie.

Proteinuria
Detectie : stripuri de urina
Dozare cantitativă:
- urina din 24 h
- raport albumină/creatinină >30 mg/g - microalbuminurie
Sindromul nefritic:

- inflamație a parenchimului renal, cu atingere predominant glomerulară;


- mecanism imunologic;
- proteinurie < 3,5g/24h,
- sediment urinar: hematurie cu hematii dismorfe, cilindrii hematici;
- edeme, hipertensiune;
- scade RFG, cresc concentrațiile sangvine ale ureei și creatininei;
- anemie;
- markeri inflamatori: C3, C4, complexe imune circulante;
- markeri ai afectării autoimune: Ac anti-MBG (membrană bazală glomerulară) Ac
antinucleari, Ac anti ADN dublu catenar.
Sindromul nefrotic
-proteinurie masivă > 3,5g/24h, de tip
glomerular;
- hipoproteinemie cu hipoalbuminemie →
edeme;
- hiperlipemie – niveluri crescute de
trigliceride și colesterol;
- afectarea hemostazei : hipercoagulabilitate
și tendință la tromboze;
- ureea și creatinina plasmatice în limite
normale;
-SN impur: hipertensiune arterială,
hematurie, concentrații crescute de uree
și creatinină.
IRA
- oligurie (< 400ml/24h);
- creșterea concentrației ureei și creatininei;
- tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic și acido-bazic;
- proteinurie și hematurie în grade variate;
- poate evolua spre IRC sau poate fi urmată de restabilirea funcției renale.

IRC
- pierderea progresivă a funcției renale;
- uree, creatinină, acidul uric 
- scade sinteza calcitriolului (activitate redusă a cholecalciferol 1α hidroxilazei)
– scade calcemia (prin reducerea absorbției intestinale)
- hipocalcemia → hiperparatiroidism secundar→ creşte fosfatemia, creşte compensator fosfataza alcalină;
- acidoză metabolică;
- scade catabolismul unor hormoni sau rinichiul devine insensibil la acţiunea acestora;
- scade sinteza de eritopoietină → anemia.
Bibliografie

Richard A. Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews – Biochemistry. 5th edition,
Lippincot Williams & Wilkins, 2011.

Minodora Dobreanu Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, Editura University Press,
Târgu-Mureș, 2015.

Lawrence A. Kaplan, Amadeo J. Pesce. Clinical chemistry; theory, analysis, correlation, 5th ed.
Elsevier Mosby, 2010

Simon W Walker, Geoffrey J. Beckett, Peter Rae, Peter Ashby. Lecture Notes: Clinical
Biochemistry 9th Edition, Wiley- Blackwell, New Jersey, 2013