Seminar 1

Hidrostatica
Ecuația fundamentală a
hidrostaticii
Piezometrie
Sl.dr.ing. Rodica Bădărău
 Din CURS
LEGEA FUNDAMENTALĂ A HIDROSTATICII
ŞI MĂSURAREA PRESIUNILOR
Pentru determinarea presiunilor fluidelor, la diferite nivele, se utilizează legea fundamentală a hidrostaticii şi unele
consecinţe ale acesteia. Această lege are următoarele forme:
•forma diferenţială:

•forma integrală:
• pentru fluide compresibile ( const.)

. pentru fluide incompresibile (( =const)

În cazul fluidelor incompresibile, aflate în câmp gravitaţional terestru, ( = gz + C):

În general legea fundamentală a hidrostaticii este cunoscută sub următoarea formă integrală, cu constanta
explicitată:
p = p0  gh
 LEGEA FUNDAMENTALĂ A HIDROSTATICII
ŞI MĂSURAREA PRESIUNILOR

Măsurarea presiunilor, se face prin utilizarea a două scări:

a). scara absolută sau barometrică, la care originea este vidul absolut;
b). scara relativă, la care originea este presiunea atmosferică, utilizată în mod frecvent în tehnică:
- dacă presiunea este mai mică decât presiunea atmosferică vom avea depresiune (vacuum);
- dacă presiunea este mai mare decât presiunea atmosferică vom avea suprapresiune.
De reţinut: Valoarea exactă a presiunii atmosferice se poate determina cu ajutorul unui
barometru. În calcule tehnice se consideră că pat = 101325 N/m2  1 bar (1 bar = 105 N/m2). În tehnică
pe lângă unitatea internaţională de măsurare a presiunii (N/m2) se mai folosesc şi alte unităţi
Presiunea fluidelor în repaus

4
 LEGEA FUNDAMENTALĂ A HIDROSTATICII
ŞI MĂSURAREA PRESIUNILOR

Observaţii; 1. În cazul aerului presiunea se consideră constantă

pe o înălţime de aproape 300 m (p = p0 = const)
2. Suprafeţele plane orizontale sunt suprafeţe de egală presiune
(izobare) şi echipotenţiale, (pA = pB = pC)
3. În aplicaţiile în care se folosesc lichide nemiscibile, punctele
de presiune necunoscută vor fi situate pe suprafeţele de separaţie a
lichidelor. Pentru scrierea legii hidrostatice, în acest caz, se va ţine cont de
mediu lichid prin care se trece de la un punct la altul. Aceasta se face prin
introducerea densităţii lichidului prin care se trece de la punctul de referinţă
la punctul a cărui presiune se determină.
Legea presiunii hidrostatice respectă Principiul lui Pascal:
“Presiunea exercitată într-un punct al unui lichid aflat în repaus se transmite
cu aceeaşi intensitate în orice punct al mediului lichid”
 Problema 1

La ce înălțime d de la suprafața liberă a mercurului din vasul din imagine se va ridica

apa dacă distanța dintre suprafața de separație apă-mercur și suprafața liberă a
mercurului este h=120 mm, iar densitatea mercurului este ρm = 13600 kg/m3.

Rezolvare

7
 Problema 2

Să se determine presiunea relativă la suprafața A din rezervorul umplut cu apă,

dacă denivelarea coloanei de mercur în piezometru este h2 = 250 mm. Suprafața
A este dispusă la distanța h1 = 50 mm, ca în figură. Se dau ρm = 13600 kg/m3 și g =
9,81 m/s2. Rezolvare

8
Problema 3
 Problema 4

Un manometru diferențial este fixat pe o conductă orizontală prin care circulă

apă, pentru a măsura diferența de presiune între punctele A și B situate în axa
conductei. Denivelarea mercurului în manometru este D z =0,60 m. Să se
calculeze diferența de presiune dintre cele două puncte.
Se dau ρ = 1000 kg/m3, ρm = 13600 kg/m3.

11
 Problema 5
Să se determine diferenţa de presiune dintre punctele situate pe axele conductelor A şi B,
din figură, cunoscând valorile denivelărilor: hA = 300 mm, hB = 350 mm, h1 = 400 mm,
h2 = 750 mm, h3 = 850 mm. ( = 1000 kg/m3; Hg = 13600 kg/m3)
Rezolvare

14
Discuție Problema 6
 Problema 7
Pentru sistemul multipiezometric, din figură, se cere valoarea presiunii aerului p,
precum şi denivelările h2 şi h3 ştiind că h1 = 400 mm. Se cunosc presiunea atmosferică
pat = 101325 Pa, Hg = 13 600 kg/m3.
Rezolvare