UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE

Domeniul : STIINTA SPORTULUI SI EDUCATIEI FIZICE
Disciplina: ANALIZA BIOMECANICA A MISCARILOR CORPULUI UMAN
Prof. Univ. Dr. Mihnea Marin

Tendinte si orientari moderne in antrenamentul sportiv

Aspecte de biomecanica in sporturile de contact

Doctorand: Mocioacă Daniel

Anul I
 Aspecte generale

Biomecanica, este știința care se ocupă cu studiul repercusiunilor forțelor

mecanice asupra structurii funcționale a omului, în ceea ce privește arhitectura
oaselor, a articulațiilor și a mușchilor, ca factori determinanți ai mișcării.
Biomecanica sportiva este știința responsabilă de studierea diferitelor mișcări
specifice sportului pentru a obține o eficiență mai mare și o eficiență posibilă a
acestora. Prin urmare, o analiză biomecanică va avea ca scop găsirea celui mai
eficient și mai eficient model motor pentru a atinge un anumit scop (fie că lovește
mai tare, sări mai mult, aruncă mai departe sau aleargă mai repede). Astfel,
biomecanica sportivă va fi în principal responsabilă cu analiza tehnicii diferitelor
sporturi. Alte aspecte ale biomecanicii sportive folosesc aceste analize pentru a le
aplica diferitelor tehnologii care sunt aplicate materialelor sportive, acestea fiind una
dintre ramurile care au avansat cel mai mult de ani de zile.
Biomecanica include nu numai structura oaselor și a mușchilor și mișcarea pe
care o pot produce, ci și mecanica circulației sângelui, funcția renală și alte funcții ale
corpului. Societatea Americana de Biomecanica spune ca biomecanica reprezinta
interactiunea larga intre mecanica si sistemele biologice.
Practicarea sposturilor de contact este o realitate adanc ancorata in societatea
actuala. Desi termenul “sporturi de contact”este atribuit generic acelor sporturi la care
intervine contactul permis sau accidental intre sportive, cel mai frecvent el este
asociat cu sporturile de lupta.
Acestea include sporturile clasice ca boxul, luptele, precum si ramuri sportive
ale artelor martiale traditionale, precum judo, Karate, taekwondo, jujitsu, wushu. etc
Dintre acestea se detaseaza, atat ca raspandire cat si ca popularitate sportul
karate.
In sportul karate, pregatirea tehnica este cea mai responsabila atat de obtinerea
performantelor sportive cat si de prevenirea traumatismelor, in interdependenta cu
ceilalti factori ai antrenamentului sportiv.
In ultimii ani au luat amploare cercetarile stiintifice in domeniu prin
studierea biomecanicii tehnicilor de karate in scopul intelegerii principiilor fizice
care stau la baza eficientei acestora si a gasirii factorilor care influenteaza
performanta.

M e t o d e d e analiză î n b i o m e c a n i c a s p o r t u l u i
Este unanim cunoscut faptul ca aplicarea biomecanicii in sport poate
imbunatati cunoasterea mecanismelor miscarii, ducand astfel la cresterea indicilor
de performanta, precum si estimarea riscului de accidentare.
Folosind metode si echipamente diverse, adaptate obiectivului cercetarii, studiile de
analiza biomecanica in sport permit o determinare precisa a factorilor care
influenteaza performanta, venind astfel in sprijinul tehnicienilor din domeniu.
Cercetatorii din domeniu folosesc doua abordari principale in studiul
miscarilor sportive: analiza calitativa si analiza cantitativa.
Analiza calitativa are ca scop descrierea tehnicii sportive fara a implica
informatii numerice, urmarind descoperirea greselilor majore ale unei tehnici
neperformante.
Analiza cantitativa implica masurarea variabilelor biomecanice care descriu
miscarea sportiva, permitand o determinare precisa a factorilor care influenteaza
performanta sportiva.

Analiza activitatii musculare

Succesul performantei in sporturile de contact necesita o executare eficienta

a actiunilor motoare si un nivel inalt de abilitate perceptuala.. Cateva studii au fost
indreptate spre activitatea neuro-musculara a loviturilor de brat. Neto a comparat
activitatea electromiografica a muschilor bratului in timpul loviturii cu palma cu si
fara impact. Rezultatele au aratat o activitate musculara mai mare a muschilor
triceps si biceps brahioradial pentru loviturile cu impact si nicio diferenta
semnificativa pentru muschiul biceps brahial.
Revizuind studiile de specialitate din domeniu sporturilor de contact, in ceea
ce priveste analiza biomecanica din karate, se pot preciza urmatoarele:
Un aspect de mentionat, valabil de altfel si pentru celelate sporturi de contact
cercetate, este faptul ca pana in present nu au fost studiate bazele stiintifice ale
tuturor tehnicilor fundamentale, ci numai o parte din tehnicile ofensive, respectiv
loviturile cu bratul si piciorul. In mod specific, desi competitiile de karate permit
lovituri si cu alte parti ale corpului, precum cotul, genunchiul sau palma deschisa,
nu au fost inca raportate cercetari legate de acestea si nici studii referitoare la
tehnicile defensive
In present, analizele dinamicii sistemelor multicorp sunt extinse pe scara
larga si in domeniul modelarii biodinamice a corpului uman, asociate cu metode
experimentale si de analiza teoretica, de dinamica directa si inversa, precum si
simulare virtuala.
In biomecanica sportului, modelarea corpului uman ca sistem multicorp este
folosita cel mai frecvent pentru estimarea incarcarilor din muschi si articulatii prin
aplicatii de dinamica inversa sau simulare si optimizare a performantei prin
simulari de dinamica directa.

Analiza biomecanică a pumnului direct

Pentru a efectua o analiză biomecanică a uneia dintre cele mai importante

tehnici și comună unui număr mare dintre ele, pumnul. cruce directă.
 In cele două imagini se face aceeași lovitură: un pumn direct incorporat cu
mâna opusă piciorului din față al apărătorului, indiferent de caracteristicile tehnice
ale fiecărui sport și de înălțimea la care este efectuat. Fără îndoială, se poate spune că
așa este cel mai puternic pumn care poate fi realizat și, pentru a realiza acest lucru,
vom studia lovitura din punct de vedere biomecanic.
După cum tocmai am văzut, biomecanica constă în aplicarea legilor fizicii mișcării
umane, prin urmare, pentru a ști ce înseamnă să lovești puternic, trebuie mai întâi să
știm care este forța, care a fost definită de Newton în a doua sa lege a mișcării:
Schimbarea mișcării este proporțională cu forța motrică tipărită și are loc în
conformitate cu linia dreaptă sau de-a lungul căreia este imprimată forța respectivă.
Din această afirmație putem extrage că forța este ceva capabil să provoace
accelerație într-un anumit obiect, adică provoacă mișcarea unei mase . La fel, cu cât
masa și accelerația sunt mai mari pe care le implicăm în lovitura noastră, cu atât forța
de impact pe care o vom obține va fi mai mare și deplasarea mai mare va avea de
suferit obiectivul nostru. Atunci când ne referim la lovirea puternică, nu vorbim
despre mutarea adversarului foarte departe, de asemenea, obținem acest lucru
împingând fără a însemna că lovim puternic, de fapt, loviturile care provoacă un
impact mai mare în luptă nu se traduc de obicei printr-o deplasare mare a țintei. Prin
urmare, acest concept de forță este un indicator prost pentru a măsura puterea
loviturilor noastre.
O împingere diferă de o lovitură în decelerarea suferită de mișcare chiar înainte de
impact, astfel, cu cât este mai mare decelerare, cu atât mai puțină viteză va purta
lovitura și cu atât mai puțin impact va provoca asupra țintei. Deci, cât de puternic sau
puternic vei lovi va depinde mai mult de viteza loviturii tale chiar înainte de impact,
acest concept este definit în fizică ca Momentum (M) , iar formula sa este M = m
· v. Acum, obiectivul nostru va fi să obținem un impuls mai mare sau o viteză în
momentul impactului, cum o putem realiza? reușind să mărim viteza și masa
implicate în lovitură, prin transferul acelui impuls prin corp, adică folosind un lanț
cinetic în care participă alte mase și viteze ale altor segmente ale corpului care
transferă energia realizată către locul potrivit, pumnul nostru. De aici, faimoasa
importanță a utilizării șoldurilor și taliei în lovituri de pumn, un pumn printr-un lanț
cinetic care transferă impulsul prin corp va fi mult mai greu decât un pumn al cărui
impuls se naște în corp. umăr și folosește doar un segment mic al corpului (brațul)
pentru a lovi.
Unele studii biomecanice asupra acestei tehnici in karate demonstreaza aceste
teorii prin masurarea vitezei de deplasare a diferitelor segmente ale corpului si
concluzionand ca o viteza mai mare in segmentele distale se traduce printr-o viteza
mai mare in cel mai proximal segment al lovirii, pumnul.
La fel de importanta ca viteza de miscare sunt secventele de actiune, pentru a
transmite forta este necesar ca fiecare segment sa actiuneze in momentul ideal, astfel
incat, daca nu o face, efectul lantului cinetic sa se piarda si impactul va fi mult mai
putin. Un alt aspect de luat in considerare sunt muschii proximali ai corpului ( nucleul
sau talia abdominala). Motivul pentru care o forta va fi transmisa in mod optim este
atunci cand corpul prin care trece este cat mai dur posibil, deoarece daca nu este, o
parte din aceasta forta va fi disipata in deformarea corpului.

Tehnica Tameshivari
O tehnica importanta in artele martiale este Tameshivari.
Tameshivari este arta distrugerii obiectelor, adică o rupere orientativă a
obiectelor solide prin părțile corpului neprotejate, practicate în artele marțiale - karate
și taekwondo. Actul de "spargere" nu este scopul principal al luptei unice, dar este
nevoie de un anumit loc în procesul de formare, alături de sparring și studierea
exercițiilor formale.
 Termenul japonez tameshivari înseamnă literalmente ruperea obiectelor", dar
patria de origine a acestei acțiuni este China.

Tameshivari este un indicator al dezvoltării puterii și tehnologiei, permite

dezvoltarea puterii de impact, un sentiment de echilibru, liniște și concentrare.
La începutul dezvoltării luptelor de karate sportive s-au desfășurat într-o formă
fără contact și nu a fost posibil să se evalueze forța reală de impact a sportivilor. În
aceste condiții demonstrația tameshivari a permis compararea forței de impact a
sportivilor diferiți.
Fondatorul stilului Keokushinkai, Masutatsu Oyama, a ales tameshivari ca unul dintre
elementele demonstrării puterii karate. În prezent, tameshivari este folosit în
competiții în karate și la examenele de masterat.
Push-up pe pumnii este unul dintre primele lor exerciții de bază pentru a pune
mâna pentru un pumn. Datorită push-up-urilor, mâinile sunt obișnuite să se
obișnuiască cu încărcăturile, ligamentele sunt adaptate.
Proiectilul principal în pregătirea membrelor pentru tameshivari este makiwara.
În formare, trebuie respectat principiul creșterii sarcinilor. Chiar și un luptător
instruit nu ar trebui să încerce imediat să spargă câteva cărămizi sau plăci
În mod natural, nutriția sportivului joacă un rol important - cu insuficiența
anumitor oligoelemente este dificil să vorbim despre formarea țesutului osos,
vindecarea rănilor și așa mai departe.
Nu lipsit de importanță este biomecanica impactului corect, ansamblul de
pumn sau de mână.
Performanța oricărei lovituri de tameshivari este în primul rând o tehnică:
echilibrul corpului, accentul pe o anumită parte a corpului, direcția, traiectoria,
concentrarea energiei. Acesta este un act complex, care necesită efort fizic și puternic.
Prin urmare, este necesar să vorbim despre aspectele fizice și psiho-emoționale ale
descompunerii.
Partea fizică. O persoană ar trebui să fie gata pentru acest lucru - muschii
pregătiți, ligamentele, membrele șocului.
Psiho-emoțională. Ajustarea psihologică a atletului este foarte importantă.
Trebuie să-și dea seama că este într-adevăr pregătit pentru asta și poate chiar să o
facă.
Tameshwari este o execuție reală a unei lovituri grave, care, dacă nu este
pregătită în mod corespunzător, poate avea consecințe traumatice grave.
Principalul lucru în lupta tameshivari este că lovitura este provocată fără o
direcționare suplimentară, care corespunde situației reale de luptă (o lovitură este o
moarte).
Când lupta tameshivari sparge de la 4 panouri (= 500 kg și mai sus), bar 45-55 cm
(2,5 ori mai mare de lilieci de baseball, necesită efort la rupere = 600 kg). Astfel de
atacuri, în funcție de tehnică, sunt aplicate de pumn, degete, încheietura mâinii,
spatele palmei, antebrațului, picioarelor - piciorului, tibiei și chiar capului.
Clasic pentru tameshivari s-au folosit cărămizi, plăci, blocuri de beton și spumă,
gheață, dale și chiar fructe.
Recent, a devenit popular să spargă liliecii de baseball cu lovituri de picior și să taie
gâtul la sticlele cu marginea palmei(shuto). Articolele de rupere pot fi aprinse,
sporind astfel distracția.
Plăcile de spargere sunt selectate fără noduri, astfel încât să se rupă prin fibre.
Dimensiunile, speciile de arbori și umiditatea panourilor pentru rupere sunt
reglementate de reguli.
Trebuie remarcat faptul că pentru diferite materiale există proceduri diferite
pentru pregătirea obiectului rupt, care ajută la minimizarea traumatismului, astfel
încât conducerea tameshivari fără un instructor experimentat poate fi extrem de
traumatizantă.

Referinte bibliografice:

Mihnea Marin, Elemente de biomecanic-Curs;

Adrese internet:
https://ro.julinse.com/ce-inseamna-biomecanica/;

https://www.academia.edu › Cercetări_în_biomecanica_;
https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-113/ce-este-tameshivari.html.