Bazele generale ale tehnicii

exerciţiilor de aruncării
 Aruncările în atletism sunt probe care au ca scop realizarea unei distanţe
cât mai mari de zbor a unor obiecte, a căror formă, greutate şi dimensiuni
sunt stabilite prin regulamentul de concurs. Tehnica acestor probe trebuie să
asigure o valorificare optimă a capacităţilor fizice ale aruncătorului, în
vederea obţinerii unor aruncări cât mai lungi, dar în acelaşi timp executate în
limitele regulamentului.
Ca probe de concurs aruncările se clasifică astfel:
 aruncarea mingea de oină – care apare la concursurile rezervate copiilor:
 aruncarea greutăţii;
 aruncarea suliţei;
 aruncarea discului;
 aruncarea ciocanului.
Aruncările mai pot fi clasificate şi după modul de aplicare a forţelor
aruncătorului asupra obiectului:
 aruncarea tip lansare (aruncarea discului şi aruncarea ciocanului );
 aruncare tip azvârlire (aruncarea suliţei );
 aruncări tip împingere (aruncarea greutăţii).
Traiectoria descrisă de obiect după eliberare are forma unei parabole.
 Factorii determinanţi pentru lungimea aruncării
 Lungimea (distanţa) de zbor a obiectului în probele de aruncări este
determinată de următorii factori:
 viteza iniţială (viteza cu care obiectul părăseşte mâna aruncătorului);
 unghiul de lansare (de eliberare) – format între orizontală şi direcţia
imprimată obiectului;
 înălţimea la care se găseşte obiectul în momentul lansării;
 rezistenţa aerului (suprafaţa opusă aerului în zbor).
Viteza iniţială
Este factorul cel mai important în obţinerea unei aruncări cât mai lungi. Din
această cauză toate eforturile aruncătorului trebuie îndreptate spre creşterea
vitezei iniţiale.
La rândul ei viteza iniţială depinde de următorii factori:
 numărul forţelor care acţionează asupra obiectului;
 modul în care se compun aceste forţe;
 lungimea parcursului;
 intensitatea cu care acţionează forţele.
 În practică, datorită particularităţilor corpului omenesc este imposibil ca toate forţele
musculare să acţioneze simultan şi pe aceiaşi direcţie.

Forţele trebuie sa acţioneze în “val”, mai întâi cele mari, apoi cele mici (ne referim la
musculatura corpului).

Forţele aruncătorului trebuie să acţioneze asupra obiectului pe un parcurs cât mai lung.
Orice întrerupere sau încetinire a deplasării obiectului duce la scăderea vitezei iniţiale de zbor
a obiectului.

Unghiul de lansare

Unghiul de lansare e considerat unghiul faţă de orizontală sub care obiectul părăseşte mâna
aruncătorului.

Teoretic, unghiul sub care trebuie lansat un obiect pentru a se obţine cea mai lungă
traiectorie de zbor este de 45.

În practică se constată realizarea unor aruncări mai lungi atunci când unghiul de lansare
este mai mic de 45, deoarece acesta trebuie corelat şi cu celelalte elemente care determină
traiectoria de zbor a obiectului.

 
 Înălţimea la care se găseşte obiectul în momentul lansării

Acest factor influenţează, de asemenea, traiectoria de zbor a obiectului şi

contribuie la rândul său la micşorarea unghiului de lansare .

Dacă un aruncător îşi ridică înălţimea punctului de eliberarea cu 20 cm, el va

înregistra o creştere a rezultatului său cu cca. 40 cm. Aceasta numai în situaţia
în care celelalte componente care determină traiectoria de zbor a obiectului nu-
şi modifică valoarea, ceea ce în activitatea practică nu se realizează.

 Rezistenţa aerului

Teoretic, rezistenţa pe care aerul o opune înaintării obiectului în timpul

zborului îi frânează acestuia viteza de deplasare, scurtându-i traiectoria de zbor.
Rezistenţa aerului este reprezentată printr-o valoare direct proporţională cu
acţiunea dominantă pe care obiectul o opune rezistenţei aerului şi cu pătratul
vitezei sale de deplasare.
 Fazele aruncărilor, caracteristici generale

Structura acţiunilor efectuate în cadrul unei execuţii globale a aruncării

este diferită de la o probă la alta. Cu toate acestea, pentru toate probele de
aruncări se pot pune în evidenţă anumite faze şi momente care, chiar dacă au o
structură diferenţiată, se desfăşoară în aceeaşi succesiune şi corespund unor
obiective comune.

Acestea sunt:

 pregătirea pentru aruncare;

 elanul;

 efortul final;

 lansarea obiectului;

 restabilirea echilibrului.