Rezistența electrică
Rezistența electrică a unui conductor (R) este mărimea scalară egală cu raportul
dintre tensiunea aplicată (U) la capetele conductorului și intensitataea curentului (I)
stabilit prin el, când temperatura conductorului rămâne constantă.
Caracterizarea rezistenței electrice ca mărime fizică:
1 Ohm reprezintă rezistența electrică a unui conductor prin care trece un curent cu
intensitatea de 1 Amper atunci când la borne i se aplică o tensiune de 1 Volt.
Multiplii ohmului:
1 kΩ = 103 Ω;
1 MΩ = 106 Ω
Rezistența electrică R a unui conductor depinde de lungimea firului (l sau L), aria
secțiunii sale transversal (S) și de materialul din care este confecționat conductorul.
ρ este rezistivitatea electrică a materialului conductor și are unitatea de măsură:
[ρ]SI = 1 Ω·m (ohm-metru)
Cu cât materialul are rezistivitatea mai mică, cu atât el are rezistența mai mică, deci
este mai bun conductor.
Rezistivitatea electrică a materialului conductor depinde numai de natura
materialului din care este confecționat rezistorul. Astfel, conductoarele au
rezistivitatea cuprinsă în intervalul 10–8 – 10–5 Ω·m, semiconductorii între 10–5 –
107 Ω·m, iar izolatoarele între 108 – 1020 Ω·m.
Rezistența electrică a conductorului depinde și de temperatură:
Rezistența electrică a conductoarelor (metale) crește atunci când temperatura
crește.
Rezistența electrică a unor materiale precum nemetalele (grafitul, germaniul,
siliciul) scade atunci când temperatura crește. Ele se numesc semiconductori.
