CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ

CURS 1
-GENERALITĂŢI
-SERVICIILE DE CONSULTANŢA AGRICOLĂ ÎN
DANEMARCA

Conf.univ.dr.
Carmen ANGELESCU
GENERALITĂŢI

• Pentru agricultură, consultanţa reprezintă un serviciu profesional

de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat gratuit sau pe
baza unui onorariu, de către specialişti sau organizaţii
autorizate, având ca scop sprijinirea managerilor exploataţiilor
agricole sau altor persoane interesate în realizarea unor
obiective sau rezolvarea unor probleme din sfera agriculturii.

2
Abordarea clasică a „transferului de tehnologie prin informarea
fermierilor”, aplicată de multe ori în trecut, și-a dovedit limitele în
abordarea unor probleme complexe.

Vechiul model linear al transferului de tehnologie (de la oamenii de

știinţă, prin intermediul consultanţilor, către fermieri) este în prezent
învechit și trebuie înlocuit cu un model interactiv de sisteme de
relaţionare.

Aceasta deoarece cunoștinţele sunt generate, în mare măsură, şi de

fermieri și de firmele private, precum și de cercetătorii care lucrează în
domeniul cercetării de bază și al cercetării aplicate.
Prin urmare, un sistem complet de consultanţă agricolă trebuie să
cuprindă:
 o gamă mai largă de activităţi de comunicare și învăţare
organizate pentru fermieri de către profesioniștii din diferite discipline,
inclusiv agricultură, marketing agricol, sănătate, studii de afaceri,
gestionarea apei.

reacţii din partea consultanţilor și exploataţiilor agricole către

cercetători și autorităţi.

5
• Sistemele de consultanţă agricolă din statele membre trebuiau
instituite începând cu cel târziu 1 ianuarie 2007.

• În statele membre situaţia s-a rezolvat în felul următor:

 În unele state serviciile de consultanţă agricolă au fost constituite prin
integrarea structurilor existente de consultanţă agricolă sau a
organismelor private de consultanţă, în serviciile de consultanţă
agricolă nou instituite;

 În alte state membre a fost creată o nouă reţea de consultanţă,

specializată în cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi
îmbunătăţire a condiţiilor agricole și de mediu.
• Regulamentul CE nu specifică modul de organizare a serviciilor de
consultanţă agricolă sau cine poate furniza consultanţa.

• Cu alte cuvinte, statele membre au libertatea de a stabili modul de

instituire a sistemului și au avut posibilitatea de a utiliza capacitatea
existentă.

• Astfel, a fost elaborată următoarea clasificare a entităţilor care pot

furniza consultanţă:
• organizată de guvern sau de alte organizaţii publice. În fiecare stat
membru există instituţii de stat sau locale care oferă un anumit nivel
de consultanţă, în timp ce se axează pe o gamă mai largă de activităţi
(Ministerele Agriculturii sau Agenţii de mediu, administraţii locale);

• oferită de organizaţii private. Printre organizaţiile private se numără

organizaţii ale fermierilor, ale agronomilor privaţi și furnizori de
energie care oferă consultanţă tehnică privind o serie de aspecte
precum investiţiile agricole, planuri de gestionare și scheme de
certificare;

• mixtă (atât privată, cât și publică).

• Indiferent de tipul furnizorilor de consultanţă, Sistemul de consiliere
agricolă alcătuit de aceştia are scopul de a ajuta agricultorii să
înţeleagă mai bine şi să îndeplinească regulile Europene pentru
mediu, sănătate publică și animală, bunăstarea animalelor și
bunele condiții agricole și de mediu.

• Reforma PAC din 2003 a introdus mecanismul de condiţionare

(cross-compliance) care leagă plăţile directe de respectarea de
către agricultori a standardelor de bază privind mediul înconjurător,
siguranţa alimentară, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi
cerinţa de a menţine terenul în condiţii agricole şi de mediu bune
(GAEC).
• Introducerea acestui mecanism a fost însoţită de obligaţia pentru
statele membre de a înfiinţa un sistem de consultanţă agricolă (FAS
–Farm Advisory System) care are drept scop ajutorarea agricultorilor
în sensul unei cât mai bune înţelegeri şi respectări a regulilor
Europene pentru mediu, sănătate publică și animală, bunăstarea
animalelor.

• Acesta este motivul pentru care autorităţile naţionale au avut

obligaţia organizării unor FAS-uri pentru a oferi consultanţă
agricultorilor.

• Politica de dezvoltare rurală sprijină agricultorii pentru a face uz de

servicii de consultanţă şi sprijină Statele membre în înfiinţarea de
noi forme de servicii de consultanţă, dacă este necesar.
• Sistemul de consultanţă agricolă, FAS, se referă la organizarea
generală şi la diverşii operatori publici şi/sau privaţi care furnizează
servicii de consultanţă agricolă unor agricultori, într-un stat membru
(a se vedea articolul 12 din Regulamentul Consiliului).

• Existenţa un unui FAS naţional dă garanţia că fiecare agricultor

poate căuta şi primeşte consiliere cel puţin în ceea ce privesc
cunoştinţele de bază ale eco-condiţionalităţii în domeniul mediului,
sănătății publice, sănătății animale și vegetale, bunăstării animale și
GAEC.

• O firmă de servicii de consultanţă evaluează situaţia specifică a

agricultorului şi oferă consilierea corespunzătoare.
SITUAŢIA SERVICIILOR
DE CONSULTANŢĂ ÎN
DANEMARCA
DATE GENERALE
Situată in nordul Europei;
Relieful este reprezentat de câmpie,
care se întinde pe toată suprafaţa ţării

Climă temperat – oceanică, caracterizată prin ierni blânde, cu temperaturi medii în ianuarie și
februarie de 0,0 °C, și veri răcoroase, temperatura medie în august fiind de 15,7 °C.

Danemarca are o medie de 121 de zile pe an cu precipitații, în medie primind în total circa
712 mm pe an; toamna este cel mai umed anotimp, iar primăvara — cel mai uscat.

Din cauza poziției nordice a Danemarcei, cantitatea de lumină solară suferă mari variații de
la anotimp la anotimp. Zilele de iarnă sunt scurte, soarele răsărind la 8:45 am și apunând la
3:45 pm, iar cele de vară sunt foarte lungi, cu răsăritul la 4:30 am și apusul la 10 pm
Danemarca a luat permanent atitudine progresivă în ce privește
conservarea mediului; în 1971, Danemarca a înființat un Minister al
Mediului și a fost prima țară din lume care a adoptat o lege a mediului în
1973.

Pentru a ameliora degradarea mediului înconjurător și încălzirea globală,

guvernul danez a semnat următoarele acorduri internaționale: Tratatul
Antarcticii; Protocolul de la Kyoto; Legea Speciilor Protejate.

Copenhaga este vârful de lance al ecologismului verde deschis în țară.

Danemarca are o economie mixtă modernă, prosperă și dezvoltată,

clasându-se pe locul 16 în lume după PIB pe cap de locuitor în termenii
parității puterii de cumpărare și pe locul 5 după PIB nominal pe cap de
locuitor.

Danemarca este una dintre cele mai competitive economii din lume, conform
raportului pe 2008 al Forumului Economic Mondial, IMD și The Economist.
Danemarca are una dintre cele mai libere piețe ale muncii din Europa,
conform Băncii Mondiale. Angajatorii pot angaja și concedia persoane în orice
moment (flexibilitate), iar între angajări, ajutorul de șomaj este foarte ridicat
(securitate).

Banca Mondială clasează Danemarca pe primul loc în lista celor mai ușoare
țări europene în care să faci afaceri. Înființarea unei societăți se poate face
în câteva ore, cu costuri foarte mici.

Danemarca are o forță de muncă de circa 2,9 milioane de persoane și se

clasează pe locul patru în lume, ca proporție în rândul său a persoanelor cu
studii superioare.

Danemarca are cel mai scăzut nivel din lume de inegalitate a veniturilor,
conform coeficientului Gini (%) al Băncii Mondiale, și cel mai ridicat salariu
minim pe economie din lume, conform FMI.

În iunie 2010, rata șomajului se ridica la 7,4%, sub media UE de 9,6%.
• Danemarca se află pe locul al nouălea în clasamentul exporturilor pe cap de
locuitor în lume.

• Produsele agricole și alte produse de consum ocupă 18,7% din total

exporturi.

• În 2009 carnea și produsele din carne reprezentau 5,5% din totalul

exporturilor; peștele și produsele din peste 2,9%.

• Danemarca este un mare producător de carne de porc, cel mai mare

exportator de carne de porc din UE.
Suprafața totală este de 4,2 mil. Ha.

Suprafața agricolă - 2,5 mil. ha (61,02% din suprafața totală).

Suprafața arabilă – 2,2 mil. ha (52,72% din suprafața totală și 88% din
agricol).

Populaţia totală – 5,4 mil. locuitori.

Populaţia activă – 2,86 mil. locuitori.

Populaţia activă agricolă – 84.720 (3% din populaţia totală activă).

Contribuţia agriculturii în PIB - 4,5%.

• Producţia de cereale reprezintă jumătate din producţia agricolă daneză.
Suprafeţele cele mai mari sunt ocupate de grâu, orzoaică şi secară.

• Suprafeţe mari sunt ocupate de sfeclă şi păşuni. Două treimi din producţia
obţinută este utilizată în hrana animalelor.

• În Danemarca sunt produşi anual 23 milioane de porci, trei sferturi din

această producţie fiind destinată exportului. Exportul de porci reprezintă 7%
din exportul total al Danemarcei.

• Faţă de anul 1980 producţia de porci a crescut cu aproape 50%.

• În aceeaşi perioadă producţia de lapte a crescut cu 15%, în parte, acesta

fiind rezultatul introducerii cotelor de lapte.
• Din anul 1930, suprafaţa destinată agriculturii a scăzut cu aproape
3,2 milioane hectare, în favoarea dezvoltării urbane, mai ales în jurul
anului 1960.

• În acelaşi timp au avut loc profunde schimbări şi în structura

fermelor.

• În prima jumătate a secolului 20 erau aproximativ 200.000 de ferme,

cu o suprafaţă medie de 16 ha, dar după 1950 numărul acestora a
intrat în declin uşor.

• În anul 1999 numărul total al fermelor ajunsese la 58.000, cu o

suprafaţă medie de 46 ha.
 Din punct de vedere al agriculturii, Danemarca prezintă multe
particularităţi:

 persoanele care posedă pământ trebuie să locuiască la fermă;

 fermele mai mari de 50 de ha, pot fi înstrăinate numai către persoane

care au o anumită pregătire în domeniul agricol şi posedă „certificatul
verde”;

 fermierul nu poate lăsa ferma moştenire copiilor săi. Aceştia pot

cumpăra ferma de la părinţi;

 fermierii sunt asociaţi într-un sistem cooperatist, care le rezolvă

interesele, cum ar fi prelucrarea şi comercializarea produselor
agroalimentare;

 toate interesele fermierilor sunt susţinute de către organizaţiile proprii;

Structura exploataţiilor agricole

 În Danemarca, exploataţiile agricole sunt în totalitate

proprietate privată, statul promovând şi încurajând acest lucru;

 Fermele daneze, de regulă, nu au personal angajat;

 Suprafaţa exploataţiilor creşte permanent, ajung la o medie de

59,7 ha;

 Dotări tehnice deosebite.

Rolul statului în agricultura daneză

 Interesele fermierilor în relaţiile acestora cu statul sunt reprezentate de

„Federaţia uniunilor fermierilor danezi”;

Statul subvenţionează serviciile de ajutorare a fermierilor şi a lucrătorilor

agricoli, în caz de îmbolnăvire sau când aceştia participă la cursuri pentru
perfecţionarea educaţiei;

Asigură condiţii foarte avantajoase pentru investiţiile făcute de tineri în

domeniul agriculturii;

 Asigură securitatea socială a fermierilor în caz de şomaj;

Acordă o atenţie deosebită instruirii şi cercetării în domeniul agricol, pentru

care se acordă fonduri şi subvenţii consistente, considerând că de instruirea
fermierilor şi de rezultatele cercetărilor de specialitate depinde viitorul agriculturii
daneze.
 Cooperativele fermierilor din Danemarca

Agricultura daneză prezintă o serie de particularităţi în ceea ce priveşte

activitatea managerială, cea mai importantă fiind cea legată de existenţa
„Cooperativelor Fermierilor”. Acestea sunt forme perfecţionate de asociere între
fermierii din aceeaşi ramură agricolă, reprezentând toate interesele acestora.

În Danemarca există peste 300 de uniuni şi asociaţii cooperatiste, formate la

nivel naţional, regional şi local, care îi grupează practic pe toţi fermierii din sfera
prelucrării şi desfacerii producţiei agricole.

Principii care stau la baza cooperativelor:

 Control democratic pe principiul un membru – un vot”;
 Drepturi şi obligații privind aprovizionarea;
 Protejarea capitalului cooperativei, surplusul aparținând membrilor fiind
alocat in funcție de tranzacțiile acestora cu cooperativa.
Prin cooperative, fermierii au asigurate:

 servicii permanente de consultanţă agricolă pentru toate

categoriile de produse vegetale şi animale;

 consultanţă de specialitate în ceea ce priveşte managementul

agricol în cadrul fermelor, o atenţie deosebită fiind acordată
tinerilor fermieri, inclusiv în ceea ce priveşte managementul
investiţiilor privind dotarea cu maşini şi tehnologie performantă;

 informări permanente privind metodele moderne de management

al fermelor, tendinţe ale preţurilor, pieţe de desfacere, câmpuri
demonstrative, toate efectuate prin rapoarte, buletine, publicaţii de
specialitate, simpozioane, radio, TV, etc;

 instruire profesională permanentă;

 ajutoare calificate în caz de boală, vacanţă sau plecare la
instruire pentru mai multe zile;

 legături permanente ale fermierilor cu întreprinderile industriale

de prelucrare a materiei prime agricole;

 organizarea desfacerii produselor finite atât pe piaţa internă, cât

şi pe piaţa externă;

 dotarea fermelor cu toată tehnica şi resursele materiale

necesare;

 informarea şi creşterea calificării profesionale şi manageriale a

fermierilor;

 acordarea de sprijin în lupta pentru asigurarea pieţelor de

desfacere.
• În acest context, serviciul danez de consultanţă agricolă s-a dezvoltat
şi adaptat continuu la cerinţele impuse.
Serviciul danez de consultanţă agricolă, numit „modelul danez”, are
o serie de trăsături distinctive şi a fost dezvoltat de organizaţiile de
fermieri în decursul anilor. Aceste trăsături sunt:
• un serviciu condus şi organizat de utilizatorii acestuia,
organizaţiile de fermieri
• un serviciu subvenţionat de stat
• un serviciu “oficial” şi recunoscut de departe ca fiind imparţial.
• furnizează servicii de consultanţă pentru toate tipurile de ferme
de producţie.
• un serviciu dezvoltat pe două nivele.
34
• Istoria DAAS a început practic în jurul anului 1875 când organizaţiile
fermierilor au început să-şi angajeze proprii consultanţi. În anul 1910
erau 121 de angajaţi, pentru ca astăzi DAAS să fie unul din liderii
serviciilor de consultanţă agricolă din Europa.

• Serviciul Naţional de Consultanţă Agricolă (The Danish Agricultural

Advisory Service - DAAS) a fost constituit ca un parteneriat între
cele 46 de centre locale de consultanţă şi Centrul Naţional.

• Centrul Naţional de Consultanţă Agricolă este situat în nordul

localităţii Aarhus, în Peninsula Jutland. CNCA al DAAS are 500 de
angajaţi, organizaţi în departamente, în funcţie de domeniul de
pregătire profesională.

• Numărul total al angajaţilor DAAS este de 3200.

35
• Serviciile de consultanţă acoperă următoarele domenii:
• producţia plantelor
• creşterea bovinelor
• creşterea porcilor
• creşterea cailor
• creşterea păsărilor şi a animalelor pentru blană
• economie şi legislaţie
• construcţii şi maşini agricole.

• De la înfiinţarea serviciului de consultanţă, agricultura daneză a

beneficiat de subvenţii publice, subvenţii ce acopereau în principal
salariile consultanţilor şi cheltuielile de călătorie.

• Actualmente însă, în serviciul danez de consultanţă numărul

serviciilor plătite de utilizatori creşte drastic.
 RELAŢIILE LA NIVEL NAŢIONAL ŞI LOCAL ÎNTRE SERVICIILE DE
CONSULTANŢĂ
• În principiu, există o diviziune clară a muncii:
 Serviciul Local furnizează fermierilor servicii de consultanţă,
 Centrul Naţional sprijină centrele locale de consultanţă şi constituie o legătură cu
institutele de cercetare din Danemarca şi din străinătate.

• Centrul de consultanţă agricolă este responsabil de sarcinile care se rezolvă cel

mai raţional la nivel central, de exemplu, Programe informatice (de înregistrare a
producţiei de lapte, planificarea alimentaţiei, planificarea fertilizatorilor, bugetului şi
economiei).

• Ceea ce înseamnă că centrul dezvoltă şi deţine toate programele informatice

centrale folosite în agricultura daneză, iar majoritatea programelor sunt create şi
comercializate de Centrul Naţional de Consultanţă Agricolă.
Servicii agricole create pentru întreaga fermă
• În vederea creării unui serviciu de consultanţă orientat spre o producţie
originală, organizaţiile de fermieri au decis spre sfârşitul anilor ‫׳‬80 că
serviciile de consultanţă ar trebui să demareze dezvoltarea unui program
de administrare a fermei, şi anume, BEDRIFTSLØSNINGEN.

• Acest program are următoarele 4 caracteristici:

 este un pachet de programe informatice, folosind o linie telefonică
modernă pentru conectarea la baza de date centrală;

 aceleaşi programe sunt folosite atât de fermierii cu PC-uri personale

cât şi de consultanţii ce utilizează laptop-uri în cadrul centrelor de
consultanţă;
  oricine cumpără o parte din pachetul de programe se abonează şi
la versiuni actualizate, asigurându-se astfel folosirea ultimei
versiuni;

 vânzările şi servirea au loc prin centrele de consultanţă, pentru ca

fermierii implicaţi să beneficieze în permanenţă de un serviciu de
urgenţă.
• Serviciul de consultanţă agricolă s-a bazat foarte mult pe dezvoltarea
acestui program complex de management.

• Când propunerea a fost prezentată pentru prima dată, părerea multor

persoane a fost aceea că programul este destul de costisitor.

• Însă acum acest program funcţionează şi mulţi fermieri danezi investesc în

anumite segmente ale pachetului de programe, la fel şi în centrele locale
de consultanţă şi în şcolile agricole.
41
În Danemarca, angajarea într-o firmă de consultanţă se bazează pe:
• capacitatea de a oferi consultanţă globală privind standarde legate de
mediu, sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor, bunele condiţii
agricole și de mediu și condiţiile ecologice și naturale ale exploataţiilor
agricole;
• dispunerea de facilităţile și echipamentele administrative și tehnice;
• deţinerea de experienţă în consultanţă și într-un mediu profesional;
• deţinerea unei asigurări profesionale sau garantarea similară a
responsabilităţii.

Condiţii de angajare:
• să fi absolvit studii ca inginer agricol, inginer de mediu sau studii
similare;
• să aibă doi ani de experienţă profesională în consultanţă;
• să fi absolvit studii suplimentare privind consultanţa în domeniul eco-
condiţionalităţii, mediului și condiţiilor naturale ale exploataţiilor
agricole.
 TENDINŢE ÎN SISTEMUL DE CONSULTANŢĂ DANEZ

• În ceea ce priveşte adaptarea structurală a fermelor de producţie primară,

tendinţa este aceea de scădere a numărului de ferme, printr-o creştere
continuă a dimensiunilor.

• De asemenea, efectivele de bovine şi porcine din cadrul fermelor va fi

redus, probabil fără a modifica semnificativ aria de producţie.

• Drept urmare, efectivele de bovine vor cunoaşte o tendinţă de creştere

însă nu vor apărea întreprinderi mamut ca în alte ţări.

• Acest lucru este prevenit prin reglementările de mediu ale UE, care
stipulează un număr limită al efectivelor de animale per ha.

• În Danemarca, este ilegal să se achiziţioneze un număr nelimitat de

ferme care apoi să fie închise.