Panteonul din Roma

Panteonul
(în latină și greacă Pantheon înseamnă
„templul dedicat tuturor zeilor”) este o
clădire situată în Roma.
Panteonul, o clădire din Roma (Italia), comandat de Marcus
Agrippa ca un templu pentru toți zeii din Roma antică, și
reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr.
Care a fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități
guvernatoare ale celor șapte planete în statul religios al Romei
Antice, din secolul al VII-lea fiind transformată într-
o biserică creștină.
Este cea mai bine
conservată clădire
romană și cea mai
importantă clădire
veche din lume cu
acoperișul original
intact. Deși
identitatea
arhitectului rămâne
incertă, mulți o
atribuie lui Apolodor
din Damasc.
Până în secolul al XX-lea,
Panteonul a fost cea mai mare
construcție
din beton existentă în lume.
Cupola din beton este relativ
ușoară, pentru că în
compoziția betonului nu s-a
folosit pietriș, ci puzzolană.
Puzzolanele naturale sunt
minerale ușoare, rezistente la
apa de mare, formate
prin sedimentarea cenușii
vulcanice produse în
timpul erupțiilor
vulcanicebazaltice. Conțin
silice, aluminiu și oxid de
fier (care îi conferă culoarea
roșie), precum și var și oxid
de magneziu[1].
 Lumina soarelui
transforma împăraţii în
zeităţi
Cercetătorii Giulio Magli (de la Politehnica din Milano) şi Robert
Hannah (de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă) au
petrecut doi ani studiind direcţia luminii din Panteon.
Ei au descoperit că, în miezul zilei care marchează echinocţiul
de primăvară, lumina cade pe intrarea Panteonului. Similar, pe
21 aprilie, ziua în care romanii sărbătoreau ziua oraşului, lumina
ajunge pe o colonadă.
În opinia
cercetătorilor, raza de
lumină care ar fi căzut
asupra împăratului l-
ar fi transformat pe
acesta într-o creatură
mitică, aproape ca o
zeitate.