Tema 3.1. Bazele luptei moderne de arme întrunite.

PROBLEMELE DE ÎNVĂȚAT:

1. Principiile luptei.
2. Forme de luptă.
3. Dispozitivele subunităților și
caracteristicile lor.
 Tactica
 elaborează principiile, procedeele, formele şi metodel de
organizare şi ducere a acțiunilor de luptă

Culegeri de termeni și noțiuni din domeniul militar, Chișinău 2016

 Principiile luptei
 Reprezintă:
 ideile fundamentale,
 normele călăuzitoare,
 înscrise în actele normative ale armatei (directive,
regulamente, manuale de luptă, instrucțiuni, dispozițiuni,
ordine),
 ce stau la baza pregătirii și desfășurării acțiunilor
militare.
 Principiile luptei
 libertatea de acţiune;
 concentrarea eforturilor;
 unitatea acţiunilor de luptă;
 dispersarea forţelor şi mijloacelor;
 economia forţelor şi mijloacelor;
 coordonarea și cooperarea;
 surprinderea inamicului şi evitarea surprinderii forţelor
proprii;
 manevra;
 asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă;
 Libertatea de acțiune

Se materializează prin:

 crearea condițiilor necesare pentru ca acțiunile militare proprii
să se poată desfășura potrivit planurilor elaborate, fără a fi
împiedicate de către inamic sau de alți factori neprevăzuți.

Are la bază:
 cucerirea și menținerea inițiativei, chiar numai temporar și
local, cel puțin în momentele hotărîtoare ale acțiunilor militare
 îndeosebi prin descoperirea din timp a intenţiilor inamicului şi
sistemului de foc, în vederea organizării şi executării focului
propriu, precum şi a ducerii luptei
 Libertatea de acțiune
 Se poate dobândi şi păstra:
 prin acţiuni ofensive, dar şi prin folosirea apărării şi a altor forme şi
procedee de luptă, caracterizate prin:
 dinamism şi impetuozitate,
 care deţine iniţiativa „acţionează“,
 în timp ce adversarul doar „dă răspunsuri“, fiind obligat să facă jocul primului.
 Concentrarea eforturilor
Presupune:
 gruparea la momentul oportun a forţelor şi mijloacelor
în apărare – pe direcţia de interzis
în ofensivă – pe direcţia de atac
 pentru a crea un raport de forţe favorabil, în scopul de a
respinge sau nimici inamicul.

 Concentrarea efortului în locul decisiv și la momentul

potrivit în vederea obţinerii superiorităţii necesare
desfăşurării cu succes a acţiunilor
 Unitatea acțiunilor de luptă
Se realizează prin:
 desfăşurarea acțiunilor de luptă într-o concepţie unitară
 folosirea celor mai avantajoase forme şi procedee de luptă
specifice subunităţilor
 Dispersarea forţelor şi mijloacelor
Se asigură prin:
 dispunerea forțelor și mijloacelor în punctele de sprijin (pe
poziţii) şi în lucrările genistice stabilite
 cu intervale şi distanţe între elementele de dispozitiv, în
limitele impuse de nevoile tactice
 în scopul de a evita aglomerările şi a limita efectul focului
executat de inamic cu toate categoriile de armament

 Aceasta presupune menţinerea legăturii de foc între subunităţi

 Economia forţelor şi mijloacelor
Impune
 stabilirea misiunilor în deplină concordanţă cu posibilităţile
reale ale subunităţilor militare
 întrebuinţarea în luptă numai a celor strict necesare pentru
obţinerea de rezultate maxime cu minimum de forţe şi mijloace
şi cu pierderi cît mai puţine
 Economia forţelor şi mijloacelor
Se realizează prin:
• prevederea modului de acţiune a inamicului
• organizarea, conducerea şi executarea ireproşabilă a
acţiunilor
• dispunerea forţelor şi mijloacelor de foc în aşa fel încât să
poată fi întrebuinţate în mai multe variante pentru lovirea
inamicului
 Coordonarea
reprezintă activitatea prin care se asigură
conlucrarea tuturor forţelor participante la luptă,
în timp, spaţiu şi pe misiuni,
pe baza unui plan unic şi a unei concepţii unitare,
în scopul concentrării şi însumării eforturilor acestora
pentru îndeplinirea misiunii de luptă comune.

Cooperarea
se organizează şi se desfăşoară
cu subunităţile vecine subunității
în scopul sincronizării acţiunilor pe timpul luptei.
 Surprinderea inamicului

 Constă în:
 rezultatul măsurilor luate astfel încîţ acţiunea întreprinsă,
locul, momentul şi mijloacele cu care se realizează să aibă un
caracter neprevăzut pentru inamic.

 Trebuie să permită:
 lovirea pe neaşteptate a inamicului
 provocarea de panică în rîndurile acestuia
 paralizezarea voinţei
 reducerea capacității de luptă
 dezorganizarea conducerii
 crearea condiţiilor favorabile pentru nimicirea lui
 Surprinderea inamicului

 Reprezintă:
 abilitatea de a induce în eroare adversarul
 exploatarea situaţiilor favorabile apărute în mod
neaşteptat
 stimularea iniţiativei
 Evitarea surprinderii
 Constituie o îndatorire permanentă în luptă a comandanţilor
 se realizează prin:
 cunoaşterea situaţiei, posibilităţilor şi intenţiilor inamicului;
 pregătirea permanentă a militarilor pentru luptă;
 păstrarea secretului asupra acţiunilor proprii;
 organizarea minuţioasă a cercetării şi zădărnicirea acţiunilor
de cercetare executate de inamic;
 desfăşurarea la timp şi în ascuns a subunităţilor şi mijloacelor
în dispozitive de luptă variate;
 devansarea inamicului în executarea loviturilor;
 descoperirea acţiunilor grupurilor de cercetare-diversiune,
elementelor teroriste şi ale subunităţilor de desant ale inamicului
şi angajarea imediată a luptei cu acestea, în cooperare cu
subunităţi ale trupelor de carabinieri şi alte formaţiuni de apărare
în vederea capturării sau nimicirii lor.
 Manevra
constă în deplasarea forţelor şi mijloacelor
în scopul aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în
timp şi spaţiu pentru a obţine un avantaj în raport cu
inamicul.
Prin manevra reuşită se obţine:
 surprinderea şi dezechilibrarea inamicului
 dezvoltarea succesului
 amplificarea libertăţii de acţiune forţelor proprii
 protecţia forţelor proprii

Tipuri
De forțe și mijloace

De foc
 Asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă
Constă în:
 măsurile ce se iau în folosul luptei
 îndeosebi pentru menţinerea în permanenţă a capacităţii de
luptă ridicată
 şi a da posibilitatea subunității să nimicească inamicul
superior numeric şi în tehnică de luptă
 Asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă
Se execută în scopul:
 procurării datelor şi informaţiilor despre inamic;
 menţinerii continue a unei puteri de luptă ridicate;
 evitării acţiunilor executate prin surprindere de către inamic
(în special cu arme nucleare, biologice şi chimice, sisteme
incendiare, aviaţia şi cu blindatele);
 protecţia forţelor împotriva acţiunilor electronice şi efectelor
acţiunilor psihologice ale inamicului;
 creării condiţiilor favorabile realizării dispozitivului şi intrării în
luptă a forţelor la timp şi în mod organizat;
 desfăşurării cu succes a acţiunilor în orice situaţii.
 Asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă
Formele AMAL la pluton (grupă):
 Cercetarea
 Siguranța
 Protecția electronică
 Protecția genistică
 Protecția chimică
 Protecția antiaeriană
 Apărarea NBC
 Protecția medicală
 Asigurarea materială și tehnică
 Principiile luptei

Pregătirea și desfășurarea acțiunilor pe baza

principiilor luptei armate favorizează îndeplinirea
misiunilor în timp scurt și cu pierderi minime.
 CLASIFICARE
ACȚIUNILE MILITARE
După natură şi scop

Forme
ale luptei armate

Operaţii militare
altele decît războiul (OMAR)

Acţiuni militare asociate

luptei armate şi OMAR

Forme de asigurare a
acţiunilor
şi de protecţie a forţelor
 CLASIFICARE

ACȚIUNILE MILITARE
După natură şi scop

Forme
ale luptei armate

Ofensiva Apărarea
 În funcţie de situaţie şi eşalon,
formele luptei armate se concretizează

în procedee specifice ofensivei

(apărării)

în modalităţi particulare de
exprimare (particularităţi ale
ofensivei, particularităţi ale
apărării)

în acţiuni cu caracter ofensiv

(defensiv)
 Procedeele specifice ofensivei

ofensiva ofensiva ofensiva

din contact din mişcare combinată

lupta de ieşirea din

urmărirea
întâlnire încercuire
 Procedeele specifice apărării

apărarea pe poziţii

apărarea mobilă

apărarea pregătită din timp

apărarea pregătită în grabă

retragerea

apărarea pe aliniamente intermediare

apărarea în încercuire
 Particularităţi ale ofensivei

ofensiva în localităţi (mediul urban)

ofensiva în teren muntos-împădurit

ofensiva pe litoral şi în deltă

ofensiva cu forţarea unui curs de apă (canal)

ofensiva pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă

ofensiva pe timp de iarnă

ofensiva în pădure

ofensiva în teren cu culturi înalte

 Particularităţi ale apărării
apărarea în localităţi (mediul urban)

apărarea în teren muntos-împădurit

apărarea pe litoral şi în deltă

apărarea pe un curs de apă (canal)

apărarea pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă

apărarea pe timp de iarnă

apărarea în pădure

apărarea în teren cu culturi înalte

 Acţiunile cu caracter ofensiv

cercetarea prin luptă

raidul

incursiunea

atacul demonstrativ

atacul fals
 Acţiunile cu caracter defensiv

apărarea pentru respingerea

inamicului care execută un
contraatac

apărarea pentru consolidarea

aliniamentului final al misiunii

apărarea în cadrul luptei de

întâlnire
 Ofensiva
forma de luptă armată prin care se urmăreşte
capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului.
Scopul general al ofensivei
înfrângerea inamicului şi crearea condiţiilor pentru
succesul acţiunilor ulterioare
(sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni post-conflict).

Procedee

Ofensiva Ofensiva Ofensiva

din contact din mişcare combinată
 Ofensiva din contact
Se adoptă atunci când:
 inamicul a avut timp să-şi organizeze apărarea;
 dispune de un sistem dezvoltat de lucrări genistice şi de
baraje;
 în cazul când reţeaua de drumuri din adâncimea
dispozitivului propriu către linia frontului este slab
dezvoltată sau impracticabilă.

Aceasta este precedată de ocuparea bazei de

plecare la ofensivă şi poate avea loc prin:
- regruparea forţelor din contact cu inamicul;
- prin înlocuirea parţială ori totală cu altele aduse din
adâncime.
 Ofensiva din mișcare
 Se execută:
₋ ca urmare a unei pregătiri în timp scurt;
₋ împotriva unei apărări a inamicului, nepregătită sau pregătită în grabă;
₋ în scopul exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o
apărare dusă cu succes.
 Acest procedeu asigură:
₋ pregătirea în secret a luptei:
₋ surprinderea acţională;
₋ o vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului;
₋ se bazează pe puterea de foc şi posibilităţile de manevră ale subunităţii.

 De regulă, se adoptă:
₋ când există suficiente comunicaţii;
₋ când există acoperiri pentru ascunderea deplasărilor;
₋ se dispune de suficiente mijloace de foc pentru neutralizarea inamicului.
 Apărarea
este forma de luptă armată care
se organizează în scopul:
 respingerii ofensivei forţelor superioare ale
inamicului
 producere de pierderi maximale
 menţinerea obiectivului apărat
 crearea condiţiilor pentru trecerea la ofensivă.

 mobilă
Tipuri:
 pe pozitii
 Apărarea pe poziţii

• Scopul luptei - menţinerea teritoriului

• Efortul este concentrat în primul eşalon

• Se organizează pe principiul-nici un pas

înapoi
 Apărarea mobilă

• Scopul luptei - nimicirea adversarului

• Efortul concentrat în adâncime

• Permite cedarea temporară a unor spații

 Procedee de trecere la apărare
 Totalitatea factorilor situaţiei tactice în care se vor executa
organizarea apărării şi trecerea la apărare:
 situaţia, starea şi caracterul acţiunilor inamicului
 situaţia, starea şi caracterul acţiunilor subunităţilor proprii
 situaţia, starea şi caracterul acţiunilor vecinilor
 condiţiile terenului
 mijloacele de nimicire folosite ş.a.

 Factorul principal, de regulă, este situaţia şi caracterul de

acţiuni ale inamicului.
 Procedee de trecere la apărare

 În raport cu situaţia şi caracterul de acţiuni ale inamicului

 din contact nemijlocit cu inamicul
 în afara contactului

 În raport cu situaţia concretă apărarea poate fi

 pregătită în grabă sau din timp.
 CLASIFICARE
Operaţiile militare altele decât războiul
(operaţiile militare de stabilitate și sprijin):
acţiuni şi misiuni ale căror scopuri se îndeplinesc
prin alte mijloace decât lupta armată:
prevenirea conflictelor;
restabilirea, menţinerea, impunerea şi edificarea
păcii;
menţinerea (restabilirea) ordinii constituţionale;
ajutorul umanitar.
 CLASIFICARE
Acţiuni militare asociate luptei armate şi
OMAR
(operații intermediare):
Măsuri şi activităţi premergătoare sau
consecutive acestora, prin care marile unități
tactice, unitățile și subunitățile sunt pregătite
sau aduse în starea din care să poată
desfăşura misiunea următoare ori să înceteze
misiunea în curs
 CLASIFICARE
Deplasarea

Staționarea
Acțiuni intermediare

Regruparea

Înlocuirea
 Tipuri de dispozitiv

 Dispozitiv de marș
 Dispozitiv de staționare
 Dispozitiv premărgător de luptă
 Dispozitiv de lupră
Dispozitivul de marş al grupei de infanterie
Grupa în coloană (cînd acţionează pe jos)

6-8 m EAP

Cdt.gr. Militarii se deplasează

6-8 m
unul înapoia celuilalt la
distanţa de 6-8 m, avînd
în faţa formaţiei EAP,
6-8 m EAB
urmată de comandantul
de grupă şi EAB.
Dispozitivul de marş al grupei de infanterie
Grupa în săgeată (cînd acţionează pe jos)

Grupa se deplasează cu
EAP în formă de triunghi
în faţă (comandantul
echipei, primul, servantul
EAP în dreapta, trăgătorul la
10 m PM în stînga, la o distanţă
de 10 m unul de altul),
10 m comandantul grupei
20 m înapoia EAP (la 10 m) şi cu
EAB în spate în formă de
EAB triunghi (comandantul
echipei primul, la 20 m
înapoia comandantului de
grupă, servantul 1 în
dreapta lui, iar servantul 2
în stînga).
Dispozitivul de marş al grupei de infanterie
Grupa în coloană (în compunerea plutonului)

Comandant de grupă

Echipa antipersonal (EAP)

Echipa antiblindate (EAB)

Echipa fixă (EF)

 Dispozitiv de staționare

 Se adoptă atunci cînd subunitățile se dispun într-un raion în

vederea:
 pregătirii unor acţiuni de luptă
 pregătirii marşului sau
 în scopul refacerii puterii de luptă
 Dispozitiv premărgător de luptă
 Constă în dispunerea grupelor în coloană şi deplasarea la
intervale şi distanţe variabile.

 Poate fi:
 în linie
 triunghi cu vîrful înainte (înapoi)
 eşalonat spre dreapta (stînga).
 Dispozitiv de luptă
 Reprezintă modul de grupare a forţelor şi mijloacelor în vederea
ducerii luptei.
 Trebuie să asigure cele mai favorabile condiţii pentru angajarea
luptei cu inamicul, folosirea mijloacelor de foc şi avantajelor
terenului.
 Poate fi:
 lanț de trăgători
 în linie (pe transportoare amfibii blindate (maşini de luptă)
 triunghi cu vîrful înainte (înapoi)
 eşalonat dreapta (stînga)
 Desfăşurarea grupei din coloană în lanţ de trăgători
cănd acţionează în ofensivă pe jos. (o variantă)
Pînă la 50 m
6-8m (8-12 paşi)

Sup
Aj

Sup

Aj

Intervalele dintre grupe pot fi pînă la 50 m

 DISPOZITIVUL DE LUPTĂ

100-200 m

a) Într-o linie (o variantă) b) În două linii (o variantă)

1 2

3 3

c) Eşalonat dreapta (o variantă) d) Eşalonat stînga (o variantă)

 Misiunea pentru pregătirea individuală
Tema 3. Bazele luptei moderne de arme întrunite.
Lecția 2. Seminar.

Problemele seminarului
1. Esenţa, tipurile şi cerinţele prezentate către lupta
modernă de arme întrunite.
2. Condiţiile de ducere şi trăsăturile caracteristice ale
luptei moderne de arme întrunite.
3. Forţele şi mijloacele luptei moderne de arme întrunite.
Mijloacele pentru nimicirea inamicului şi caracteristicile lor.
 BIBLIOGRAFIE
• Gheorghe MEREUȚĂ. Fundamente ale științei militare. Curs de lecții
(material didactic), Chișinău, Editura AMFA, 2014;
• Culegeri de termeni și noțiuni din domeniul militar, Chișinău, 2016;
• Manualul de luptă a grupei de infanterie, Chișinău 2010;
• Regulamentul de luptă a trupelor de uscat (provizoriu), partea III
(grupă, pluton), Chișinău 2006;
• A.N.-4. Regulamentul de luptă al infanteriei și vînătorilor de munte
(pluton, grupă, soldat), București 1989;
• Lexicon militar, Chișinău, Editura Saka, 1994;
• Боевой устав по подготовке и ведению общевойскового боя, ч. 3
(взвод, отделение, танк), Москва 2005;
• Мотострелковый (танковый) взвод в бою, Москва 1989.