Perspectiva Guvernantei in UE

Branea Gabriela Catalina

Coman Dragos
 Perspectiva guvernantei: UE ca si Comunitate
Istoria teoretizatii UE este o progresie lineara de la teortiile relatiilor inetnationale catre teoriile politicii comparate, fiind acordata o atentie din ce in ce mai
mare abordarilor alegerii rationale si testarii pozitiviste a ipotezelor.
De asemenea, cercetatorii au inceput sa-si pun intrebari in ceea ce priveste procesul integrarii europene si sa teoretizeze cu privire la UE in contextul
cooperarii regionale si integrarii regionale intre statele din diverse parti ale lumii.
Abordarea specifica domeniului politicii comaprate aplicata in studiul UE nu a inlocuit studiul integrarii regionale din perspectiva relatiilor internationale, ci
exista in paralel cu acesta. Aceste abordari coexista in prezent cu o a treia abordare, etichetata in mod tipic ‘perspectiva guvernantei’, care se bazeaza atat pe RI
(relatile internationale), cat si pe politica comparata, care considera ca UE nu este nici o organizatie internationala, nici un ‘sistem politic’ intern, ci un sistem nou
aparut de ‘guvernanta fara guvern’.
Perspectiva guvernantei nu este o teorie unica, ci o comparare de teorii inrudite subliniind teme comune, iar cercetatorii au constatat ca aceasta perspectiva
constituie o agenda de cercetare distincta in patru privinte:
1. teoretizeaza guvernanta UE ca fiind non-ierarhica, mobilizand noi actori privati si publici, care se angajeaza in deliberare si eforturi de solutionare a
problemelor, atat prin institutii formale, cat si formale;
2. practicienii perspectivei sunt suspiciosi cu privire la modelele ‘standard’, sustinand necesitatea unui ‘nou vocabular’ pentru a captura distictiile guvernantei;
3. cercetatorii subliniaza deseori capacitatea UE de a promova ‘deliberarea’ si ‘persuasiunea’ – acesta fiind un model pri care actorii sunt deschisi la
schimbarea credintelor si preferintelor acestora, iar argumentele pot conta la fel de mult, sau chiar mai mult decat puterea de negociere;
4. teoreticienii guvernantei, ca si comparativistii, au preocupari normative cu privire la ‘deficitul democratic’ din UE; in timp ce, in evaluarile
comparativistilot, se pune accentul pe modelele majoritare sau parlamentare de democratie – ‘democratie deliberativa’- in care rezolvarea problemelor
colective ofera o alternativa superioara din punct de vedere normativ de elaborare a politicilor dintr-o Uniune multinationala;
 Guvernare fara guvern
Perspectiva guvernantei este prezentata ca o abordare ‘sui generis’, tratand UE ca fiind fundamental diferita de alte regimuri
politice, necesitand noi abordari teoretice.
Termenul de guvernanta a apare din ce in ce mai des in domeniul politicii comparate, dar cu accente si definitii diferite, astfel
ca Rod Rhodes, identifica cel putin 6 utilizari diferite ale termenului, precum guvernanta corporativa, noua gestiune publica. De
asemenea, cei mai radicali teoreticieni, considera ca Guvernele contemporane nu au cunostintele si informatiile necesare pentru a
rezolva probleme economice si sociale complexe, guvernanta trebuind sa fie mai larg conceputa reprezentand interactiunile
negociate ale actorilor publici si privati intr-o anumita arena politica.
Cea mai sistematica definitie a guvernantei a fost oferita de catre Rhodes (1996), care o defineste in termeni de ‘retele auto-
organizate, interorganizationale’, si trece la indentificarea a patru caracteristici de baza ale ‘guvernantei’, care se disting de notiunea
traditionala de ‘guvernare’:
1. Interdependenta dintre organizatii – guvernanta este mai cuprinzatoare decat guvernarea, acoperind actori non-statali;
schimbarea limitelor statului inseamna ca frontierele dintre sectoarele public, privar si voluntar devin flexibile si opace;
2. Interactiuni continue intre membrii retelei – generate de necesitatea de a face schimb de resurse si de a negocia obiective
impartasite reciproc;
3. Interactiuni de tip joc – bazate pe incredere si reglementate de regulile jocului negociate si convenite de participantii la retea;
4. Un grad semnificativ de autonomie fata de stat – retelele nu sunt subordonate statului;acestea se auto-organizreaza; desi statul
nu ocupa o pozitie suverana privilegiata, acesta le poate directiona indirect sau imperfect;
 Trecerea de la guvernare la guvernanta ridica noi intrebari analitice si normative, implicit chestiunile interconectate ale
fragmentarii, directionarii si raspunderii. Fragmentarea poate aparea atunci cand birocratiile statelor centralizate
subconcentreaza furnizarea serviciilor publice catre o gama larga de organizatii publice, cvasipublice si privar, reducand
controlul Guvernului central asupra rezultatelor politicilor.
In cadrul teoriei RI, analiza guvernantei incepe in mod tipic de la perspectiva sistematica a statelor coexistand intr-o stare de
anarhie, si nu de la elaborarea politicilor publice in cadrul statelor; dar, oare statele in ce conditii pot coopera pentru a realiza
castiguri comune, in ciuda absentei unui guvern global care sa asigure respectarea acordurilor dintre acestea.
Alti teoreticieni din domeniu RI au examinat functionarea reginurilor internationale, definite ca ‘institutii sociale care
constau in principii, reguli, norme, proceduri decizionale si programe convenite ce guverneaza interactiunile actorilor din
domenii specifice’(Young 1997). Teoreticienii au argumentat in favoarea importantei unor tipuri diferite de retele – ale
autoritatilor publice, sau actori judiciari interactionand peste frontiere cu echivalentii lor straini. Mai exact, accentul pus pe
retelele non-ierarhicem pe interactiunile public-privat si pe guvernanta fara guvernare – provin din traditii paralele ale
guvernantei, atat in politica comparata, cat si in relatiile interntionale.

Guvernanta multistratificata si retele UE de elaborare a politicilor

Conform celor mai multe opinii, perspectiva guvernantei aplicata la studiul UE isi gaseste origineile, ce putin partial, in
lucrarile lui Gary Marks cu privire la punerea si crearea in aplicarea fondurilor structurale UE. Acesta s-a opus
interguvenamentalistului Moravcsik, acesta argumentand ca functionarea fondurilor structurale din anii ‘80 si ‘90 oferea probe
in favoarea unei imagini foarte diferite a UE, una in care guvernele centrale pierdeau din puteri, atat in favoare Comisiei
Euopene (rol cheie), cat si a autoritatilor locale regionale din fiecare stat membru. Astfel ca, Bache si Flinders, arata
urmatoarele:
“ Conceptul de guvernanta multistratificata...cuprindea atat dimensiuni verticale, cat si orizontale. Prin aceasta se intelegea
interdependenta in crestere a guvernelor care functionau in diferite niveluri teritoriale, in timp ce ‘guvernanta’ semnala marirea