Tema 2: Patrimoniul

Orele
de curs: 1
de seminar: 3
lucru individual: 2

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
Unităţi de conţinut:
1. Noţiunea şi caracterele
juridice ale patrimoniului.
2. Funcţiile patrimoniului.
3. Conţinutul patrimoniului.
Obiective
Studentul trebuie să:

- definească noţiunea de patrimoniu în sens juridic;

- stabilească corelaţia noţiunilor de patrimoniu în sens juridic cu cea în sens economic;
- identifice cazurile de utilizare improprie a termeniului "patrimoniu" în Codul civil;
- stabilească corelaţia noţiunii de patrimoniu şi bunuri;
- stabilească semnificaţia unicităţii patrimoniului;
- compare unicitatea patrimoniului cu divizibilitatea acestuia;
- stabilească conţinutul caracterului inalienabil al patrimoniului;
- definească noţiunea de creditor chirografar;
- stabilească conţinutul funcţiei referitoare la creditorul chirografar;
- stabilească corelaţia dintre creditorul chirografar şi cel gajist sau ipotecar;
- descrie funcţia patrimoniului: subrogaţia reală cu titlu universal, delimitând-o de cea cu titlu
particular;
- delimiteze subrogaţia reală cu titlu universal de fungibilitate;
- compare transmiterea universală şi cea cu titlu universal.
Bibliografia recomandată
Acte normative:
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat
prin Legea Nr.1107-XV din 06 iunie 2002,
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.82-86 din 22 iunie 2002, intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003, modernizat prin
Legea nr.133 din 15.11.2018 privind
modernizarea Codului civil și modificarea unor
acte legislative (în continuare – Legea
nr.133/2018), în Monitorul Oficial nr. 467-479
din 14.12.2018, intrat în vigoare la 01.03.2019.
Literatură obligatorie:
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale
principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală,
2016.
Arapu Elena, Cara Aliona, Cazac Octavian et. al.,
Drept civil. Drepturile reale principale. Scheme, spețe,
teste, Chișinău, Tipografia Centrală, 2016.
Victor Volcinschi şi Adrian Cibotaru, Drepturile reale
asupra lucrurilor altuia, Chişinău, 2011.
Comentariul codului civil al Republicii Moldova,Volumul
I, art. art., 284-453, 496- 511. Chişinău, 2005.
Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Drepturile reale //
Manualul judecătorului pentru cauze civile, Chişinău,
2013, p. 843-871.
Introducere
Art. 2162 alin. (1) Cc:
Moștenirea este transmiterea patrimoniului
(masa succesorală) unei persoane fizice
decedate (defunct, cel care a lăsat
moștenirea) către una sau mai multe
persoane (moștenitori).
Ce este patrimoniul?
Cine sunt titularii patrimoniului?
Ce rol are şi care este conţinutul lui?
1. Noţiunea şi caracterele juridice
ale patrimoniului
Definiţia legală:
Potrivit art.453 alin. (1) Cc patrimoniul
reprezintă
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
patrimoniale (care pot fi evaluate în bani),
privite ca o sumă de valori active şi pasive
legate între ele, aparţinînd unor persoane
fizice şi juridice determinate.
Definiţia doctrinară:
„Patrimoniul constituie totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor care au valoare
pecuniară, care aparţin unui subiect de
drept, persoană fizică sau juridică,
distincte de bunurile care-l formează”.

Uliescu M., Gheorghe A., Drept civil. Drepturile reale

principale, București, Editura Universul Juridic, 2011,
p. 10.
Patrimoniul în sens economic
Patrimoniul este alcătuit din „totalitatea
bunurilor destinate să satisfacă nevoile
de consum ale unei persoane, altfel
spus, averea unei persoane”.

Stoica V., Drept civil. Drepturi reale principale, ed. a 2-

a, București, Editura C.H. Beck, 2013, p. 7.
Deci, patrimoniul cuprinde capitaluri şi
venituri.
Deosebirile noţiunilor juridice şi
ecomonice
Din punct de vedere Din punct de vedere
juridic: economic:
- patrimoniul - patrimoniul cuprinde
desemnează totalitatea totalitatea bunurilor ce
drepturilor şi constituie averea unei
obligaţiilor cu conţinut persoane.
economic.
Patrimoniul, în sens
juridic, subzistă chiar
dacă valoarea
datoriilor este mai
mare decât valoarea
drepturilor.
Caracterele juridice ale
patrimoniului:
1.Universalitatea juridică;
2.Orice persoană are un
patrimoniu;
3.Unicitatea patrimoniului;
4.Inalienabilitatea patrimoniului.
1. Universalitate juridică:
– un ansamblu de drepturi şi obligaţii
patrimoniale;
-privite ca o pură abstracţie juridică;
-nu se confundă cu elementele sale
componente, fiind distinct de conţinutul lui;
-există şi atunci când pasivul depăşeşte
activul.
2. Orice persoană are un
patrimoniul (art.453Cc)
Titularii patrimoniului:
1.Persoana fizică – titulară de drepturi şi
obligaţii (se subânţelege - art.23 Cc)
2.Persoana juridică – art.171 Cc.
3. Unicitatea patrimoniului
- Orice persoană are doar un
patrimoniu, deoarece fiecare
individ este o singură persoană.
Diviziunea patrimoniului
Constă în:
- divizarea lui în mai multe mase
patrimoniale cu regimuri juridice
diferite.
Formarea maselor patrimoniale are
loc în temeiul legii.
Aplicabilitatea diviziunii
patrimoniului
În materia bunurilor soţilor:
- persoanele căsătorite au patrimoniul
divizat în două mase patrimoniale:
a) masa bunurilor proprietate personală
a fiecăruia dintre soţi (art.573 Cc)
b) masa bunurilor proprietate comună
(art.572 Cc).
Efectele diviziunii maselor
patrimoniale ale soţilor
Fiecare masă are un regim juridic
distinct.
Efectele divorţului:
- bunurile proprietate comună în
devălmăşie a soţilor se împart (art.373
Cc, art. 25 C.Fam);
- bunurilor proprietate personală a
fiecăruia dintre soţi, nu se împart, fiind
proprietatea exclusivă a celui care le-a
dobândit.
Efectul diviziunii patrimoniului (alin. 3
art.888 Cc)
 Creditorii ale căror creanțe s-au născut în
legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului,
autorizată de lege, trebuie să urmărească mai
întîi bunurile care fac obiectul acelei mase
patrimoniale.
 Dacă acestea nu sînt suficiente pentru
satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și
celelalte bunuri ale debitorului, cu excepția
cazului în care debitorul răspunde, conform legii
sau contractului, doar cu acea masă
patrimonială.
Urmărirea bunurilor soţilor:
Potrivit art. 24 din C.Fam.:
- creditorii comuni urmăresc bunurile
comune, iar
- creditorii personali urmăresc doar
bunurile proprii.
4. Inalienabilitatea:
- nu poate fi înstrainat prin acte juridice
inter vivos (intre vii), fiind indisolubil legat
de titular;
Titularul poate:
-transmite întreg patrimoniul său, ca
universalitate juridică, doar prin acte
juridice mortis causa.
-încheia acte juridice privind anumite
obligaţii şi drepturi, având posibilitatea de a
înstrăina un bun individual determinat.
Excepţie:
Art.214 alin.3 Cc – reorganizarea persoanei
juridice prin separare.
Efectul:
- desprinderea unei părţi din patrimoniul
persoanei juridice, care nu îşi încetează
activitatea, şi
- transmiterea ei către una sau mai multe
persoane juridice existente sau care iau
fiinţă.
II. Funcţiile patrimoniului
Patrimoniul are trei funcţii:
1. constituie garanţia comună a
creditorilor;
2. permite şi explică subrogaţia
reală cu titlu universal;
3. permite şi explică transmisiunea
universală şi cu titlu universal.
1. Garanția comună a creditorilor
(art. 888Cc)
Conținutul funcției:
- Patrimoniul debitorului servește drept
garanție comună a creditorilor săi.
Debitorul răspunde cu întregul său
patrimoniu pentru obligațiile sale.
- Nu pot face obiectul garanției comune
bunurile insesizabile.
Creditorii debitorului pot fi:
 Chirografari.  Garantati.
Creditori chirografari sunt:
creditorii a căror creanţă nu se bucură de o
garanţie reală (ipoteca, gaj) în scopul
recuperării acesteia la scadenţă de la
debitorul lor.
(art.2, 42 din Legea insolvabilităţii nr.149 din
29.06.2012, în MO nr.193-197 din
14.09.2012, în vigoare din 13.03.2013).
Concluzia:
- creditorii chirografari nu beneficiază de o
garanţie fixă asupra unui bun individual
determinat.
 Creditori garantaţi (art.5 Legea
insolvabilităţii nr.149/2012 )
Creditori cu drept de gaj
convenţional sau legal asupra
unui bun,
fiind îndreptăţiţi la satisfacerea
prioritară a creanţei,
a dobânzii şi a cheltuielilor
aferente din contul bunului
gajat.
Aplicabilitatea funcției
 Funcția dată se aplică în privința
creditorilor chirografari.
Efectele lipsei unei garanţie fixă asupra
unui bun individual determinat
Debitorul poate:
- să încheie acte juridice cu privire la
bunurile sale, înstrăinându-le sau
dobândind altele noi;
- să contracteze noi datorii.
Toate actele de dispoziţie ale debitorilor
sunt opozabile creditorilor chirografari.
Excepţie: debitorii, prin acţiunea sau
inacţiunea lor, ar putea frauda interesele
creditorilor chirografari.
Mecanismele de protecţie a
creditorilor chirografari
Codul Civil reglementează anumite
acţiuni în scopul conservării drepturilor
acestora:
- acţiunea oblică (art.892-894 Cc) când
debitorul refuză să îşi exercite anumite
drepturi, cauzându-i un prejudiciu
creditorului chirografar şi
- acţiunea revocatorie (art.895-900 Cc)
atunci când debitorul încheie acte
juridice cu intenția de a dăuna creditorul.
2. Subrogaţia reală cu titlu
universal
Notiunea de „subrogaţie” se identifică în
termenul de înlocuire.
Subrogaţia poate fi:
-personală, când o persoană înlocuieşte
pe alta într-un raport obligaţional, în
calitate de titular al unui drept, şi
-reală atunci când un bun este înlocuit
cu alt bun, preluând regimul lui.
Subrogaţia reală
poate fi:
a)cu titlu universal – înlocuirea se produce
în cuprinsul unui patrimoniu în mod
automat;
b)cu titlu particular – înlocuirea se referă la
un bun ut singuli (individual), operând
doar în cazurile expres prevăzute de lege.
Exemplu de subrogație cu titlu
particular (art. 679 Cc)
Efectul încetării, în condițiile legii,
a dreptului de proprietate al
debitorului gajist asupra bunului
gajat:
- gajul se extinde de plin drept
asupra bunului de substituire sau
despăgubirii datorate debitorului
gajist, dacă contractul de gaj nu
prevede altfel.
Subrogaţia reală cu titlu
universal-funcţie a patrimoniului:
„În cadrul oricărui patrimoniu bunurile şi
valorile se înlocuiesc între ele automat, fără
a fi necesară o prevedere a legii.
Astfel, bunurile care ies din patrimoniu sunt
înlociute cu echivalentul valoric primit de
titular pentru acestea, iar locul valorii plătite
pentru achiziţionarea unui bun este luat de
bunul astfel dobândit”.
Chelaru E., Curs de drept civil. Drepturile reale principale.
Bucureşti, Editura ALL BECK, 2000, p.8.
3. Transmisiunea universală şi
cu titlu universal
Transmisiunea patrimoniului poate fi:
a) universală - transmiterea către
succesor a întregului patrimoniu, ca
ansamblu de drepturi şi obligaţii
evaluabile în bani;
b) cu titlu universal - sunt transmise doar
fracţiuni din patrimoniu către doi sau mai
mulţi mostenitori legali sau testamentari.
III. Conţinutul (elementele)
patrimoniului
Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
caracter pecuniar, adică drepturile şi
obligaţiile patrimoniale.
Sunt excluse:
drepturile personal-nepatrimoniale:
- dreptul la nume,
- dreptul la sănătate, onoare, demnitate
etc.
Drepturile patrimoniale - latura
activă a patrimoniului:
Drepturile reale (ius Drepturile de creanţă
in re): (ius ad personam):
– dreptul subiectiv în – dreptul subiectiv în
temeiul căruia titularul temeiul căruia subiectul
său îşi poate exercita activ, numit creditor, poate
pretinde subiectului pasiv,
prerogativele asupra
numit debitor, să dea, să
unu lucru direct şi
facă, să nu facă ceva, sub
nemijlocit, fără sancţiunea constrângerii
concursul altei de către stat.
persoane.
Obligaţiile patrimoniale - latura
pasivă:
a) Obligaţia de a da - obligaţie de a
transmite sau de a constitui un drept
real;
b) obligaţia de a face - constă în a executa
o prestaţie pozitivă, cu excepţia celei de
a da;
c) obligaţia de a nu face - abţinerea de
la ceva ce ar fi putut să facă dacă nu
s-ar fi obligat să nu facă.