Tema nr.

2
Izvoarele dreptului civil
 Scheme

Schema nr.1 . Noţiunea și clasificarea izvoarelor de drept civil.

Izvoarele de drept civil - formă

specifică de exprimare a normelor
de drept civil

Acte normative Precedentul Uzanțe**

Practica judiciară*

Acte normative Legi Acte administrative

internaționale:
Declarația
Universală a Constituționale
Drepturilor
Omului(1948); Organice
Convenția
Europeană a Ordinare Acte normative
Drepturilor ale organelor
Omului(1950) Hotărârile și publice locale
ordonanțele (hotărâri ale
Guvernului consiliilor
locale,
dispoziții ale
primarilor,
ordine ale
prefecților)

Acte normative
ale altor
autorități ale
Acte normative ale administrației
Ministerelor și publice (Banca
Departamentelor Națională,
Comisia
Națională a
Pieței
Financiare)
 *Prin practică judiciară se înţelege totalitatea soluţiilor date de instanţele judecătorești în litigiile având ca obiect
raporturi juridice dintr-un anumit domeniu (spre exemplu: obligaţii, moștenire, proprietate etc.). Jurisprudenţa nu
constituie izvor de drept propriu-zis, ci doar unul derivat, interpretative și în parte creator. În sistemul common law
precedentul este considerat izvor de drept.
**Uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de lege, este general recunoscută și aplicată pe
parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit domeniu al raporturilor civile. Uzanţa reprezintă, așadar, o
normă de conduită nescrisă, emanând direct de la popor, este generală, permanentă și recunoscută de autoritatea
publică drept obligatorie. Uzanţa se formează prin aplicarea îndelungată în viaţa socială a unei reguli de conduită, în
virtutea unor deprinderi, cu convingerea general acceptată că se respectă o regulă obligatorie. Uzanţele sunt
considerate izvoare de drept civil, fiind aplicabile doar dacă nu contravin legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Schema nr.2. Interpretarea legii civile

Interpretarea legii civile – operațiunea logico-

rațională de lămurire, explicare a conținutului
și sensului normelor de drept civil, în scopul
justei lor aplicări, prin corecta încadrare a
diferitelor situații din viața practică în
ipotezele ce le conțin

Criterii de clasificare ale

interpretării

În funcție de subiectele
care interpretează legea În funcție de forța sa
civilă

În funcție de rezultatul În funcție de metoda de

interpretării interpretare
 Schema nr.3 . Acţiunea legii civile în timp, în spaţiu și asupra persoanelor

Acțiunea legii civile

Data publicării în Monitorul
Intrarea în Oficial.
vigoare
Data expres prevăzută în lege.
Timp Această dată este ulterioară
momentului publicării legii în
Monitorul Oficial.

Abrogarea expresă
Abrogarea
legii Abrogarea tacită

Acest aspect privește raporturile juridice private

cu elemente de axtraneitate și este reglementat de
Aspectul ,,normele conflicuale” ale dreptului internațional
internațional privat. Problema se soluționează în dependență
de cetățenia persoanelor, locul situării bunului,
locul încheierii actului
Spațiu
Acest aspect privește raporturile juridice constituite
între persoane fizice-cetățeni ai Republicii Moldova
și/sau persoane juridice autohtone. Actele normative
civile care emană de la organele centrale de stat se
aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Aspectul intern Actele normative emise de organelle publice locale
( raion, municipiu, comună, stat) se aplică doar pe
teritoriul unității administrative -teritoriale. Există și
excepții, cînd legile statului nostrum nu se aplică pe
teritoriul Republicii Moldova. Ele privesc
imunitatea diplomatică, statutul juridic al consulilor,
regimul specific al unor categorii de străini. De
asemenea, actele legislative sau unele prevederi ale
lor pot fi aplicate și în afara teritoriului țării,
cetățenilor noştri aflați în străinătate

Legi civile cu vocație generală de aplicare, adică cele

aplicabile atât persoanelor fizice, cât și persoanelor
juridice
Persoane
Legi civile cu vocația aplicării numai persoanelor
fizice

Legi civile cu vocația aplicării numai persoanelor

juridice
 Schema nr.4 Interpretarea legii civile în dependenţă de organul care face
interpretarea legii civile.

Interpretarea normei juridice în raport cu

subiectul care face interpretarea.

Interpretarea judiciară este dată de către

instanța judecătorească cu prilejul aplicării
unei situații concrete pentru soluționarea
unui litigiu concret. Interpretarea
judecătorească are forță obligatorie doar
părților, succesorilor lor și celorlalți
participanți la examinarea litigiului și pentru
organele ce sunt obligate să execute
hotărârea judecătorească
Interpretarea
oficială
Interpretarea legală se face de un organ al
statului împuternicit cu astfel de funcții. De
exemplu, Curtea Constituțională (art.135
alin. 1 din Constituție)

Interpretarea autentică se face de însuși

organul care a edictat norma juridică supusă
interpretării (Parlamentul, Guvernul ) etc. O
astfel de interpretare are forța juridică a
normei pe care o interpretează

Este făcută de persoane care nu au calitatea

Interpretarea de persoane oficiale ale statului. Ea este
neoficială opera avocaturii ori a profesorilor și
(doctrinară) cercetătorilor în studiile lor științifice
(monografii, manuale, comentarii) etc.
 Schema nr 5. Interpretarea legii civile în funcţie de rezultatul interpretării.

Interpretarea extensivă intervine atunci când conținutul

normei este mai larg decât formularea ei textuală. Este
extensivă interpretarea impusă de concluzia că între
formularea textului legal interpretat și cazurile din practică
la care se aplică acel text nu există concordanță, că textul
trebuie extins și asupra unor cazuri care nu se încadrează
în litera textului. Prin urmare, interpretarea extensivă este
cerută de formularea restrictivă a unui text legal față de
intenția reală a legiuitorului pe care o conține acel text.
Interpretarea extensivă nu poate avea loc în cazul în care
norma civilă are caracter imperativ și cuprinde o
enumerare exhaustivă a situațiilor în care urmează a fi
aplicată. De asemenea, nu pot fi interpretate extensiv
normele civile care cuprind excepții de la regula generală

Interpretarea legii civile Interpretarea restrictivă intervine atunci când conținutul

după rezultatul la care se normei este mai restrâns decât formularea ei textuală. În
ajunge aceste cazuri textul normei se aplică unui număr mai
restrâns de cazuri decât permite litera textului

Interpretarea literară nu aduce nimic nou, ci întărește

doar textul legii. Astfel, textul și legea se vor aplica strict
la situațiile avute în vedere de legiuitor. Drept consecință,
el nici nu va extinde și nici nu va restrânge aplicarea
dispoziției în cauză. Interpretarea literară este o
interpretare declarativă
 Schema nr. 6. Metodele de interpretare a legii civile
Metodele de interpretare a legii civile

Interpretarea gramaticală presupune o analiză morfologică (analiză a

cuvintelor) și, mai ales, sintactică, adică o analiză a legăturilor dintre părțile
de propoziție sau dintre propoziții. Cu alte cuvinte, interpretarea gramaticală
presupune analiza dispozițiilor legale pornind de la regulile gramaticale. De
exemplu, art.24 din CC al RM prevede:“persoana, care în urma unei tulburări
psihice nu poate conștientiza sau dirija acțiunile sale poate fi declarată de
către instanța de judecată ca incapabilă” . Deci, lipsirea persoanei de
capacitatea de exercițiu este posibilă atunci când ea nu înțelege (nu
conștientizează) însemnătatea actelor sau cînd nu le poate dirija. De aceea,
utilizarea conjuncțiilor “sau” ori “și” nu este accidentală, ele inducând sensuri
diferite

Interpretarea logică se face pe baza unor reguli raționale sau a argumentelor.

Drept exemplu poate servi interpretarea dispoziției art. 14 alin (1) CC al RM:
“Persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a
prejudiciului cauzat”. Pentru a răspunde la întrebarea dacă în acest articol se
are în vedere numai persoanele fizice sau și alte subiecte, urmează să
recurgem la interpretarea logică. Deoarece titlul II, “Persoanele”, din cartea
întâi a Codului civil include și persoanele fizice, și persoanele juridice,
deducem că art.14 vizează atât persoanele fizice, cât și cele juridice

Interpretarea sistematică constă în determinarea înțelesului unei norme

juridice civile în funcție de locul pe care îl ocupă în cadrul actului din care
face parte și în același timp în sistemul general al legislației. În cadrul
interpretării sistematice, urmează să se stabilească următoarele: a) locul
normei de drept civil în sistemul actelor normative (legi, decrete, hotărâri ale
Guvernului); b) felul actului normativ(lege generală sau lege specială); c)
locul pe care îl ocupă norma de drept civil în cadrul aceleiași dispoziții legale
(secțiune, capitol, parte, titlu etc.). De exemplu, art. 54 din CC al RM
cuprinde câteva reguli generale referitoare la înregistrarea de stat a actelor de
stare civilă. Textul acestui articol trebuie coroborat cu prevederile Legii
privind actele de stare civilă nr.100-XV din 26.04.2001 publicată în
Monitorul Oficial 97-99/765, 17.08.2001

Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului unei dispoziții legale

ținându-se seama de scopul urmărit de legiuitor la adoptarea actului normativ
din care face parte acea dispoziție, într-un context istoric dat
 SPEȚE:

Speța 1. L.M. având statut de militar și satisfăcând serviciul militar prin contract, în cadrul Forțelor
Armate, s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Ministerului Apărării prin care a
solicitat obligarea acestuia de a-i oferi spațiu locativ, invocând că în conformitate cu Legea cu privire la
protecția socială și juridică a militarilor și a membrilor familiilor lor nr.570/17.03.1992, el și familia are
dreptul la spațiu locativ. Instanța de judecată a respins acțiunea reclamantului invocând Regulamentul
cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit nr.405 din 25.11.1987.
Cerinţe:
Este corectă soluția instanței? Ce statut au legile invocate mai sus? În cazul existenței
divergenților dintre prevederile legii generale și celei speciale care lege urmează a fi aplicată? Dar în
caz de divergență între o normă cu o putere juridică superioară și una cu o putere juridică inferioară?

Speța 2. A.R. s-a adresat în instanța de judecată cu cerere privind recunoașterea dreptului de
proprietate în ordine succesorală asupra a 2/3 cotă-parte din casa de locuit situată în com.Băcioi,
mun.Chișinău, declararea nulă a certificatului de moștenitor eliberate lui A.N. și A.V. În motivarea
acțiunii A.R. a indicat că în urma decesului tatălui lsău, în calitate de moștenitori ai averii succesorale,
care este constituită din casa de locuit sus indicată, a fost recunoscut reclamantul și cei doi frați ai săi,
notarul atribuind la fiecare dintre ei câte 1/3 cotă -parte din averea succesorală, situație cu care A.R. nu
este de acord, deoarece el, fiind mezinul casei, ar fi fost corect ca casa de locuit rămasă de la părinți să-i
rămână lui, ținînd cont de obiceiul locului: ,, casa părintească este moștenită de mezin”.
Cerinţe:
Care va fi soluția instanței de judecată, va admite sau nu o asemenea acțiune? Care sunt condițiile
care urmează a fi întrunite pentru ca o uzanță să fie aplicată?

Speța 3. La data de 3 iunie 2001, A.S. și A.V. au încheiat un contract de închiriere a unui
automobil pe un termen de 5 ani. În contract părțile au stipulat că acele momente care nu au fost
prevăzute în contract vor fi reglementate în conformitate cu legislația în vigoare. La momentul încheierii
contractului era în vigoare Codul civil în redacția 26 decembrie 1964. La data de 12 iunie 2003 a intrat
în vigoare noul Cod civil.
Cerinţe:
Ce consecințe va avea această situație asupra raporturilor contractuale din speță? De care lege
vor fi guvernate efectele contractului din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil ?
 Speța 4. L.V. s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere către S.I. privind încasarea
prejudiciului moral și material. În susținerea acțiunii a invocat că în baza sentinței Judecătoriei Orhei din
1 februarie 2002 S.I. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.177 alin(3) CP
în urma căreia a decedat soțul ei, în legătură cu ce solicită încasarea prejudiciului material în mărime de
7000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 3000 lei. L.V. își întemeiază pretențiile în baza Codului civil
în redacția 6 iunie 2002 care prevede încasarea prejudiciului moral și material.
Cerinţe:
Ce soluție va adopta instanța de judecată, dacă accidentul rutier a avut loc la 12 iulie 2001, iar
Codul civil în redacția 26 decembrie 1964 nu prevede încasarea prejudiciului moral. Care lege
urmează a fi aplicată? Are sau nu caracter retroactiv legea civilă în cazul dat?

Speța 5. Una din noile instituții reglementate de Codul civil care a intrat în vigoare la 12 iunie
2003 este uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea cu
bună- credință o anumită perioadă expres stipulată de lege (5 ani pentru bunurile mobile, 15 ani pentru
bunurile imobile).
Cerinţe:
Dat fiind faptul că o asemenea instituție nu a fost reglementată de Codul Civil în redacția 26
decembrie 1964, cum considerați, cei care au început a poseda bunul până la momentul intrării în
vigoare a Codului civi, vor putea să includă această perioadă de timp în termenul cerut de lege pentru a
uzucapa? Dacă da, în care temei legal? Soluționați speța prin prisma prevederilor cu privire la
acțiunea legii civile în timp.

Speța 6. Identificaţi tipurile de interpretări ce urmează a fi aplicate:

- Din cauza existenţei unor lacune în legislaţie, persoana A s-a adresat la Parlament cu
solicitarea de a interpreta art. 6 din Codul Civil. Răspunsul a primit că deja acest articol a
fost interpretat de Curtea Constituţională.
- În cadrul şedinţei de judecată dintre A şi B, judecătorul a soluţionat litigiul în
conformitate cu art. 16 Cod civil, indicînd „că prin noţiunea de persoană se înţeleg atât
persoanele juridice, cât şi cele fizice”. Totodată, în procesul judecării instanţa s-a condus
de prevederile Codului Civil, de Proiectul Codului civil şi de Comentariul Codului Civil
al Republicii Moldova prezentat de către una din părţi.
 Speța 7. Răspundeţi la următoarea întrebare: dacă un contract de arendă pe 2 ani a fost încheiat
în conformitate cu CC din 1964 în forma verbală, iar CC din 2003 prevede obligatoriu forma scrisă
pentru acest contract, ce acţiuni trebuie să întreprindeţi pentru ca contractul de arendă să fie considerat
valabil?

Speța 8. G.C. s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Ministerului Finanțelor,
solicitând repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 euro, ca urmare a faptului că, prin
Hotărârea judecătoriei Orhei din 07.10.1994, a fost recunoscut ca represat în perioada anilor 1975-1985.
Își motivează pretențiile pe art.5 din CEDO și art.1398, 1405 din CC. Instanța de judecată a respins
acțiunea reclamantului G.C. pe motiv că este nefondată, deoarece nu pot fi reținute argumentele
invocate de către recurent cu privire la aplicabilitatea art.art.1398 și 1405 din CC, deoarece, conform
art.6 alin (1) CC ( în redacția Legii 6 iunie 2002 ) legea civilă nu are caracter retroactiv și situația
juridică nu este în curs de realizare, ceea ce ar putea servi ca temei pentru aplicarea art.6 alin(2)CC.
Instanța de judecată a considerat neîntemeiate și argumentele cu privire la aplicabilitatea art.5 din
CEDO.
Cum considerați, care au fost argumentele aduse de instanță? Se aplică prevederile CEDO în RM?
Dacă da , din ce moment?

Speța 9. Procurorul raionului Hâncești a depus cerere de chemare în judecată în interesele

pensionarului A.B. împotriva Gospodăriei Țărănești “Dealul galben” cu privire la încasarea de la
Gospodăria Țărănească “Dealul galben” a plății de arendă a cotei-valorice pentru o perioadă de 3 ani în
sumă de 5000 lei. În suportul pretențiilor sale, procurorul a invocat motivul că, în rezultatul privatizării
C.A.P,, Muncitorul” , lui A.B. i-au revenit 400 lei cotă-valorică, iar mamei lui A.B. 12300 lei, ultima la
14 noiembrie 2001 i-a donat fiului cota sa valorică. După reorganizarea C.A.P,, Muncitorul”, cota
valorică o utilizează pârâtul, căruia i-a fost dată în arendă și care refuză să achite plata de arendă. În
instanța de judecată existența unui contract de arendă nu s-a constatat.
Instanța de judecată a admis acțiunea Procurorului motivînd-o astfel: deși între părți nu a existat
un contract de arendă, iar Gospodăria Țărănească “Dealul galben” a utilizat cota-valorică a lui A.B., se
consideră că între ei ar fi existat relații de arendă și, deoarece la acel moment nu exista o lege care ar fi
reglementat aceste raporturi, prin analogie urmează a fi aplicată Legea ,,Cu privire la arenda în
agricultură” adoptată ulterior apariției litigiului.
Cerinţe:
 Este corectă soluția instanței de judecată ? Ce reprezintă analogia legii și care sunt cazurile de
aplicare ale acesteia? Este aplicabilă în acest caz Legea ,, Cu privire la arenda în agricultură” prin
prisma noțiunii de analogie a legii?
 Teste –grilă
1. Izvoarele dreptului civil reprezintă forme specifice de exprimare a normelor juridice civile
și care includ:
a) acte normative;
b) practica judiciară, precedentul judiciar;
c) practica judiciară, precedentul judiciar, acte normative

2. Legislația civilă este constituită din:

a) Codul civil;
b) Codul civil și alte acte normative care reglementează relațiile civile;
c) Codul civil și Codul de procedură civilă

3.Normele de drept civil care sunt incluse în diverse acte normative trebuie să fie conforme:
a) Codului civil;
b) Codului civil, constituției, tratatelor internaționale la care RM este parte;
c) Codului civil și legislației procesual civile.

1. Acțiunea legii civile se extinde asupra relațiilor care apar:

a) după intrarea ei în vigoare;
b) după intrarea ei în vigoare dacă există acordul părților;
c) până la intrarea în vigoare la cererea unei părți

2. În caz de divergență între prevederile legii generale și celei speciale se vor aplica
prevederile legii:
a) generale;
b) speciale;
c) legii mai noi

3. Norma de conduită nescrisă, care emană direct de la popor, este generală, permanentă și
recunoscută de autoritatea publică drept obligatorie este definiția:
a) uzanței;
b) obiceiului;
c) cutumei

4. Uzanțele comerciale sunt alcătuite din:

a) soluțiile date de instanțe;
b) reguli ce rezultă din relațiile comerciale dintre state stabilite prin tratate;
c) reguli rezultând din practica comercială folosită vreme îndelungată și percepute ca obligatorii

5. Legea civilă intră în vigoare:

a) la data publicării în MO sau la data prevăzută în textul ei;
b) la data promulgării;
c) la data adoptării

6. Legea civilă:
a) are caracter retroactiv;
b) nu are caracter retroactiv;
c) are caracter retroactiv doar în cazul legilor interpretative și legea nouă indică retroactivitatea sa

7. Ultraactivitatea legii civile are loc în cazul în care:

a) aplicarea legii vechi este prevăzută prin acordul părților;
b) legea veche nu contravine legii noi;
c) legea nouă prevede astfel

11. Ce principiu guvernează aplicarea legii civile în timp:

a) principiul neretroactivității;
b) principiul aplicării legii civile mai favorabile debitorului;
c) retroactivității

12. Neretroactivitatea legii civile este:

a) un principiu de drept al aplicării legilor în timp;
b) o excepție de la principiul aplicării imediate a legii noi;
c) o regulă de la care legiutorul poate deroga prin dispoziție expresă

13. Ultraactivitatea este:

a) un principiu de drept al aplicării legilor în timp;
b) o excepție de la principiul aplicării imediate a legii civile noi;
c) o regulă de la care legiutorul poate deroga prin dispoziție expresă

14. Hotărârile instanțelor de judecată:

a) sunt obligatorii numai pentru părțile în cauză;
b) sunt izvoare de drept numai dacă sunt pronunțate de CSJ;
c) sunt izvoare de drept numai în măsura în care au un caracter general și impersonal