Sunteți pe pagina 1din 66

SEMIOLOGIE MEDICALA

Dr. BOLEAC HARALAMBIE


• Simptomul
este o manifestare a bolii relatată de
pacient în cursul anamnezei

• Semnul
este o manifestare obiectivă a bolii pe
care examinatorul o evidenţiază în
cadrul examenului clinic

• Sindromul
reprezintă asocierea simptomelor şi
semnelor
ANAMNEZA
• este metoda prin care examinatorul obţine date de la
pacient

• surse de obţinere a datelor anamnezei


• pacientul
• aparţinătorul sau anturajul lui
• dosarul medical sau alte documente medicale ;
• metode de efectuare a anamnezei
• monologul
• Interogatoriul
• observaţie
Datele biografice ale
pacientului
• vârsta
• genul biologic ( sexul feminin/
masculin)
• locul de naştere şi domiciliul
• condiţii de viaţă şi de muncă

Motivele internării
Punctele care se urmăresc în istoricul
bolii
• Data de debut
• Modul de debut
− brusc
− insiduos
• Circumstanţele apariţiei ( în repaus / effort)
• Ritmul ( zi / noapte, primăvara / toamna);
• Cronologia manifestărilor
• Atitudinea adoptată de pacient faţă de
boală
• Particularităţile evolutive în raport cu
tratamentele
• Identificarea tuturor simptomelor asociate
• Tratamentele efectuate anterior
APF
( antecedente personale fiziologice )

• menarha
• menopauza
• succesiunea şi regularitatea ciclului
menstrual
• durata fluxului menstrual
• nr. de naşteri
• nr. avorturi şi luna de sarcină în
momentul avortului
Tulburări de ciclu menstrual
• amenoree ( absenţa c. menstr. ) ;
• oligomenoree ( rare sau cantităţi scăzute);
• hipermenoree ( abundent ) ;
• menoragie ( durata fluxului menstrual > 10
zile) ;
• metroragie ( sângerări uterine în afara
ciclului menstrual ) ;

MENOPAUZA ( încetarea c. menstr. :


fiziologică la 45-50 ani sau precoce < 45
ani)
APP
( antecedente personale patologice)
• bolile şi intervenţiile chirurgicale pe care le-
a prezentat pacientul în trecut ; se
menţionează data apariţiei acestora ; tipul
şi data în caz de transfuzii, imunizăzi
specifice
• boli infecţioase : TBC pulmonar, rujeola,
rubeola, varicela, hepatită acută virală,
angina streptococică, malarie ;
• boli cu transmitere sexuală : gonoree, luess,
HIV ;
• boli organice : respiratorii / cardiace /
hepatice
AHC
( antecedente heredo-colaterale )

• boli cu transmitere ereditară : HTA, astm


bronşic, diabetul zaharat , obezitate ;

• boli determinate de coabitare : în


general bolile infecţioase ( TBC, hepatite,
angine ) ;
DUREREA
• Localizarea
• Iradierea
• condiţiile de apariţie ( factor declanşator)
• factorul de calmare ( ameliorare )
• intensitatea ( severitatea descrisă de pacient )
• durata ( minute / ore)
• ritmul ( zi / noapte sau primăvară / toamnă )
• simptome asociate ( greaţă, vărsături )
• calitatea durerii ( ex. « ca o arsură « sau « ca o lovitură de
pumnal » )
• impactul durerii asupra calităţii vieţii ;
Intrebările frecvente utilizate în anamneză : unde ? când ? de
când ? cum ? cât ?
Durerea poate fi :
• acută ( “ semnal de alarmă” ) : recent instalată cu debut
brusc
• cronică ( sindrom caracteristic bolilor cronice)
AMEȚEALA
• senzație neplăcută de falsă deplasare în raport
cu mediul ambiant sau ca o senzație de
nesiguranță posturală, instabilitate
cauzele unei amețeli recent instalate:
• stările hipoglicemice – amețeli însoțite de transpirație
excesivă rece ( atenție la pacienții tratați cu insulină
în cazul diabetului zaharat de tip I);
• hemoragii acute ( hematemeză, melene , amețeli cu
debut brutal însoțite cu transpirații )
• Tratamente diuretice administrate brutal
• simptom premergător sincopei ; simptom
premergător accidentului vascular cerebral
VERTIJUL
• reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător
în raport cu persoana , fie a persoanei în raport cu
obiectele din jur
• cauzele vertijului central :
• leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale
cordoanelor posterioare medulare ;
• cauzele vertijului periferic :
• infecții labirintice ;
• toxicele vestibulare ( eritromicina, streptomicina)
particularități semiologice : înfundarea unei urechi ;
tulburări de auz (debut declanșat de schimbarea
poziției) ; nistagmus ( se observă dacă există mișcări –
secuse- ale globilor oculari ; privirea fixă ) ;
FEBRA
VALORI NORMALE :
 temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8 - 37⁰C
seara);
 temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală) este cu 0,3 -0,5
diviziuni de grade mai mare ca temperatura periferică ( 37⁰C – dimineața ;
37,5⁰C-seara)
TEHNICA CORECTĂ DE TERMOMETRIZARE :
 se verifică coloana de mercur ;
 se verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură transpirația);
 se plasează termometrul în axilă ;
 se lasă minimum 5 minute
ANAMNEZA :
 modul de debut brusc / progresiv ;
 intensitate : 37-38⁰C ( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-41⁰C ( mare);
 durata;
 in crisis (brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore însoțită de
transpirație profundă ; de la valori de 40⁰C pană la 37⁰C
 in lisis (insidios)- cand scăderea este progresivă de la o zi la alta ;
condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a parte a ciclului
menstrual ; emoțiile
FRISONUL
• precede întotdeauna febra ;
• este o senzație de frig însoțită de
tremurături (intense generatoare de
căldură ), la finalul acestor fenomene ,
bolnavul simte căldură, moment care
concide cu ascensiunea termică
• durata : cateva minute sau zeci de
minute,evoluand intermitent sau
continuu
HIPOTERMIA
• scăderea temperaturii periferice sub
36⁰C;
• este însoțită de tulburări psihice
majore; tremurături; paloare ; cianoză;
puls slab→comă→exitus ;
• cauze : îngheț, consum de alcool, mai
rar în hipotiroidism ; coma
barbiturică(34⁰C-35⁰C)
OBOSEALA, ASTENIA, FATIGABILITATEA,
ADINAMIA
OBOSEALA
este un fenomen fiziologic reversibil
FATIGABILITATEA : desemnează o boală rapid
instalată , expresie a scăderii rezervelor energetice
ale organismului (senzație de epuizare fizică ),
ASTENIA :este o stare de oboseală generalizată și
permanentă , neameliorată de odihnă;
SINDROMUL OBOSELII CRONICE : în bolile psihiatrice e
matinală, nefiind ameliorată de repaus
ADINAMIA : este oboseala extremă pană la
epuizarea capacităților funcționale și musculare,
fiind descrisă ca o slăbiciune musculară marcată
PRURITUL

• senzație neplăcută localizată la nivelul


tegumentelor și mucoaselor care incită la grataj
(mancărime ) (scărpinare)
• dpdv al topografiei : pruritul este localizat sau
generalizat
• In situația în care pruritul este asociat cu leziuni
elementare (macule, pustule), acestea trebuie
diferențiate de leziunile de grataj
• dppdv al anamnezei
• evoluția : continuă / intermitentă / progresivă ;
TULBURĂRILE COMPORTAMENTULUI
ALIMENTAR

Apetitul - dorința și plăcerea de a manca


Foamea - necesitatea organismului de manca
Sațietatea - senzație de plenitudine gastrică ;
Inapetența ( anorexia) - lipsa poftei de mancare
Hiperfagia ( hiperorexia) - creșterea poftei de mancare
Bulimia - creșterea patologică a poftei de mancare , de
obicei pacientul provocandu-și vărsături
Sațietatea precoce - apare în bolile care diminuă
capacitatea de rezervor a stomacului
Parorexia - desemnează un apetit viciat , tendința de a
ingera substanțe nocive sau improprii (pămant,
cretă, păr)
TULBURĂRILE STĂRII DE CONSTIENTĂ

confuzia: lipsa de claritate a gândirii însotită de


alterarea functiilor superioare vizând memoria,
atentia si orientarea temporo-spatială
torpoarea (somnolenta) : este asemănătoare cu
faza de inducere a somnului
obnubilarea : se caracterizează prin orientare
temporo-spatială , bolnavul răspunde greu la
întrebări si sesizează cu dificultate ce se petrece
în jurul lui
TULBURĂRILE STĂRII DE CONSTIENTĂ
stupoarea : este caracterizată prin dezorientare
temporo-spatială
sincopa : pierdere bruscă si tranzitorie a
constientei , de scurtă durată si reversibilă
spontan( 3 -5 min.);
coma : se caracterizează prin alterarea totală sau
partială a stării de constientă, cu afectarea
celorlalte functii ale vietii de relatie si
perturbarea mai mult sau mai putin profundă a
functiilor vitale vegetative ( respiratie, circulatie,
metabolism);
METODE FIZICE DE EXAMEN CLINIC
• Inspectia
• Palparea
• Percutia
• Auscultatia
Inainte de inceperea examenului, bolnavul trebuie
pregatit psihic; este necesar sa i se asigure o
liniste absoluta, un climat calm.
Aici intervine rolul direct al asistentei medicale,
care dealtfel trebuie sa asiste la examen, cu
exceptia situatiilor in care, pentru realizarea unui
climat de liniste, prezenta sa nu e oportuna.
INSPECTIA
 Inspectia trebuie efectuata la lumina suficienta si
naturala
 Inspectia trebuie sa cuprinda intreg corpul,
bolnavul fiind dezbracat, in ordine se examineaza:
 Atitudinea
 Fizionomia
 Starea de constienta si psihicul bolnavului
 Starea de nutritie
 Inspecţia ochilor
 Examenul tegumentelor
 Constitutia
Atitudinea
Pozitia bolnavului in pat
Astfel:
 ortopneea (pozitia sezanda) se intalneste in
insuficienta cardiaca,
 decubitul lateral stang sau drept (pozitia culcata
pe o parte) in bolile pleuropul-monare unilaterale,
 pozitia genu-pectorala (ghemuit, cu genunchii la
piept) in ulcerul gastroduodenal
Fizionomia
Tipuri semiologice de facies
Acromegalic
Tipuri semiologice de facies

• boala Basedow-
Graves - exoftalmie
Tipuri semiologice de facies
 sindromul Cushing
Tipuri semiologice de facies
 boala Addison
Tipuri semiologice de facies
• Vitiligo
Tipuri semiologice de facies
• Sindromul Down – facies
mongoloid
Tipuri semiologice de facies
 cianotic
Tipuri semiologice de facies
 Icter
Tipuri semiologice de facies
• SCLERODERMIE
Tipuri semiologice de facies

• Lupus eritematos
Tipuri semiologice de facies

• Stenoza mitrală
Tipuri semiologice de facies

Boala sclerelor albastre


Starea de constienta si
psihicul bolnavului

 delir (idei false, fara substrat real),


 halucinatii (perceptii vizuale sau auditive
fara obiect),
 somnolenta (stare de indiferenta,
raspunzand numai la excitatii),
 coma (pierdere a constientei, cu
conservarea functiilor vegetative: circulatie,
respiratie).
Starea de nutritie
 formula lui Broca : G = Î(cm)-100
 indicele de masă corporal (IMC) :
IMC = Ga/I2 unde Ga= gr. actuală, I=înălţime(m);
normal IMC = 18,5 - 25
Tulburările stării de nutriţie : slăbire, obezitate,
suprapondere
 slăbire : scăderea în greutate ; IMC  18,5 (
subponderal) ;
 obezitate şi suprapondere : excesul ponderal ;
 IMC = 26 -29,9 ( pre-obez) ;
 30 – 34,9 (obez grd I) ;
 35 – 39,9 ( obez grd II ) ;
  40 (obez grd III);
Starea de nutritie
Starea de nutritie
Inspecţia ochilor
• Modificări la nivelul pleoapelor
xantelasma – proeminenţă intradermică de culoare
gălbuie
Inspecţia ochilor
• Modificări la nivelul pleoapelor
ectropion : răsfrângerea în afară a pleoapei
Inspecţia ochilor
• Modificări la nivelul pleoapelor
ptoza palpebrală
Inspecţia ochilor
• Modificări la nivelul pleoapelor
lagoftalmia : lărgirea fantei palpebrale fără exoftalmie
Inspecţia ochilor
Modificări ale conjunctivei
• modificări de culoare: eritem (roşeaţă),
paloare, cianoză
• secreţii patologice
• corpi străini
Modificări ale sclerelor :
• coloraţii anormale : galbenă (icter),
albăstruie (osteogeneză imperfectă),
roşie (poliglobulie), brună (boala
Addison), palidă (anemii)
Inspecţia ochilor
Modificări ale corneei :
• gerontoxon – arc cornean, inel cenuşiu pericornean (apare
după 50 ani)
Inspecţia ochilor
Modificări ale corneei :
• inel Kayser-Fleischer: inele maronii-verzui ce apar la periferia
corneei (datorită depunerii excesive de cupru)
Inspecţia ochilor
Modificări pupilare :
• mioză (scăderea diametrului pupilar sub 2,5 mm)
• midriază (dilatarea pupilei)
• anizocorie (inegalitatea pupilară)
Inspecţia ochilor
• Modificări la nivelul globilor oculari :
• exoftalmie
• enoftalmie
• xeroftalmie
• Hipopion
Inspecţia ochilor
Modificări la nivelul cristalinului : opacifiere în
cataractă
Examenul tegumentelor
modificari de culoare ale tegumentelor:
 paloare, in anemii si soc;
 roseata anormala, in boli febrile si unele intoxicatii
 cianoza (coloratie albastra-violacee), in insuficienta
cardiaca, in boli ale aparatului respirator etc;
 icter (coloratie galbuie), in afectiuni hepatice
Examenul tegumentelor
 eruptii cutanate - scarlatina, rujeola
etc
 hemoragii cutanate (purpure)
 tulburari in circulatia cutanata
 tulburarile trofice cutanate
 gangrenele
 escarele
 edemul
Examenul tegumentelor
Examenul tegumentelor
Examenul tegumentelor
Examenul tegumentelor
Constitutia
Constitutia
Modificări staturale
 gigantismul
 nanismul(piticismul):
 Hipofizar – greutate
corespunzând taliei,
corp relativ proporţional
 Hipotiroidism -
extremităţi întotdeauna
mai scurte decât
trunchiul, se asociază
cu cretinism
Palparea
Prin palpare se pot percepe unele fenomene
toracice:
• vibratii vocale,
• frecaturi pleurale sau pericardice,
• sufluri cardiace etc

O deosebita atentie trebuie acordata ganglionilor


limfatici subcutanati, care, in conditii normale, nu
sunt palpabili. Cand devin palpabili, ii consideram
patologici si vorbim in asemenea cazuri de
adenopatie.
Ganglioni limfatici
Percutia
 consta in lovirea anumitor regiuni ale corpului (de obicei si
abdomenul) cu degetele, pentru a obtine sunete, din a caror
interpretare sa reiasa informatii asupra procesului patologic din
regiunea explorata.
Ea constă în lovirea uşoară, repetată a suprafeţei cercetate, în
scopul explorării zonelor subiacente. Percuţia se face digito-
digital, prin utilizarea degetului mijlociu al mâinii drepte care
loveşte, ca un ciocănel, degetul mijlociu al mâinii stângi, care
este aplicată pe suprafaţa zonei cercetate.
Percuţia poate fi: - superficială, când explorează zone până la 3-5
cm
- profundă, când explorează la o adâncime de 7
cm.
La percuţie se aude un sunet cu intensitate, tonalitate şi timbru
caracteristice, depinzând de prezenţa sau absenţa aerului în
zona percutată.
Auscultarea

Auscultatia se
poate face
direct sau
indirect, cu
ajutorul
stetoscopului.
Examenele complementare
 cuprind examenele radiologice si biologice

Examenele biologice pot fi:


 biochimice,
 hematologice,
 serologice,
 explorari functionale,
 dozari hormonale.
Examenele complementare pot fi divizate in
trei grupe

Primul grup, practicat la patul bolnavului


 temperatura rectala (dupa o jumatate de ora de
repaus absolut);
 examenul urinilor
 reactia cutanata la tuberculina
Examenele complementare pot fi divizate in
trei grupe

Al doilea grup de examene complementare


 Hemoleucograma
 Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.)
 Dozarea ureei sanguine
 Reactiile serologice pentru sifilis
 Examenul radiologic
Examenele complementare pot fi divizate in
trei grupe

Al treilea grup de examene sunt cerute dupa caz,


cand diagnosticul este mai dificil.

 Aceste examene sunt foarte variate, foarte


numeroase si de obicei trebuie solicitate in functie
de prezumtia diagnosticului, de organul afectat.

S-ar putea să vă placă și