Sunteți pe pagina 1din 25

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

IAȘI

FACULTATEA DE FIZICA
ȘCOALA DOCTORALA

Proprietați mecanice, termodinamice si electromagnetice


ale unor materiale biodegradabile. Investigații
experimentale si studii teoretice

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Maricel Agop


Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași
Doctorand:
DORIN VAIDEANU
Iași
-Mai 2016 -
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”
IAȘI

FACULTATEA DE FIZICA
ȘCOALA DOCTORALA

Cuprins
Introducere
I. Contribuții experimentale privind determinarea proprietăților mecanice
II. Contribuții experimentale privind analiza proprietăților termice și de structură
III. Contribuții experimentale privind determinarea proprietăților electrice
Concluzii generale. Directii de cercetare
Bibliografie
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietăților mecanice

 Încercările la tractiune uniaxiale au fost efectuate pe


masina de testare universala ZWIEK- ROELL (Fig.1.2).
 Aparatul are un software Work4-MTS Tensile Test
Erica, folosind o viteză de testare de 0,1 mm / min
pentru “lemnul lichid” – variantele studiate, rata de
achizitie a datelor fiind de 10 Hz, din cadrul Facultatii
de Stiinta si Ingineria Materialelor din cadrul
Universitatii Politehnice Cluj-Napoca. [2]
 Conditiile la care s-au efectuat determinarile au fost:
 temperatura camerei t = 210C
 viteza de tractiune v = 5.0 mm/min
 lungimea initiala a probelor l0 = 59.792 mm ≈ 60mm.
 Datele culese au fost introduse in softul OriginPro 8,
care a generat o serie de grafice ce au permis unele
interpretari asupra comportamentului la tractiune
mecanica a Arboblendului si Arbofillui.

3 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietăților mecanice
 In figurile 1.3 si 1.4 se pot observa graficele de variatie a alungirii relative
∆l/l (%) in functie de forta de intindere.
Arbofill13
Arboblend 14

1000
1000

500
F(N)

500

F(N)
0
0

0 3 6
l/l%
0 3 6 9
l/l%

Fig.1.3 Variatia fortei elastice in functie de Fig. 1.4 Variatia fortei elastice in functie de alungirea
alungirea relativa. Probă arboblend relativa. Probă arbofill.

4 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietăților mecanice

Arboblend1
Arboblend1

600

100

300
F(N)

F(N)
50

0 2 4 0
l/l(%) -0.7 0.0 0.7
l/l(%)

Fig.1.5 Variatia alungirii relative in Fig.1.6 Detaliu cu puncte de inflexiune la


functie de intensitatea fortei graficul din Fig.1.5.
deformatoare – Arboblend 1 Proba Arboblend.

5 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietăților mecanice
Arbofill 6
Arbofill 6

60

600

40
F(N)

F(N)
300

20
0

0 2 4 6
l/l(%) -1.2 -0.6 0.0
l/l(%)

Fig.1.8 Detaliu cu punctul de inflexiune al


Fig.1.7 Variatia alungirii relative in functie de graficului deformarii pentru.
intensitatea fortei deformatoare. Proba Arbofill 6 Proba Arbofill 6

6 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietăților mecanice

Concluzii

 Ambele materiale (Arboblend si Arbofill) sunt vascoelastice datorita structurii


amorfe la temperaturi obisnuite.
 Cresterea rezistentei mecanice a materialelor studiate se poate obtine prin
optimizarea parametrilor de injectare.[2].
 O alta metoda de crestere a rezistentei mecanice a materialelor este ranforsarea cu
diverse materiale sub forma de fibre care sa compenseze alungirea
macromoleculei de lignina.
 Modificarea dimensiunilor unor probe in timp poate fi explicata printr-un
fenomen de curgere cu un coeficient de vascozitate foarte mare, care scade odata
cu cresterea temperaturii.

7 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari calorimetrice
 Experimentele au fost efectuate pe un analizor termic F1 Jupiter Netzsch STA
449, cu înregistrarea simultană a datelor TG (analiza termo-gravimetrica în care
masa probei este măsurată în funcţie de variaţia de temperatură) și DTA (analiza
termică diferenţială în care este măsurată diferenţa de temperatură între probă şi
referinţă în funcţie de temperatură).
 Softul utilizat pentru evaluarea datelor a fost Proteus 6.0. [4]
 Mostrele supuse analizei au constat in granule de Arbofill și Arboblend, avand
masa de aproximativ 40 mg.
 Condițiile experimentale au fost: viteza de încălzire de 10 K / min, creuzete de
alumină, agentul de izolare fata de mediul exterior a fost un flux de azot cu
debitul volumic QV = 40 ml / min.
 Procesele de incalzire- racire au avut ca temperatura initiala de referinta t0 =
200C.
 Determinarile proprietatilor termice cat si determinarile de structura XRD
(difractie de raze X) le-am efectuat in cadrul laboratorului de Fizica a Mediului
din cadrul Facultatii de Fizica, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi.

8 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari calorimetrice
 Determinarile XRD (difractie cu raze X) a structurii cristaline a fost realizată prin
intermediul razelor X pe esantioane sub forma de pulbere, tehnica utilizata fiind obtinerea
de radiatii X cu lungimea λ = 1.54182 Ǻ, obtinute pe un anticatod de CuKa.
 Mentionez ca am efectuat si determinari termodinamice mai complexe la Institutul de
Chimie „Petru Poni” – Iasi, in sensul ca intervalul de temperatura in care am studiat
proprietatile termice a fost mai mare, temperatura initiala de referinta a fost t0 = - 350C,
masurarea coeficientilor de dilatare, de vascozitate etc. Rezultatele obtinute sunt in curs de
prelucare si interpretare.
 Alte determinari structurale le-am efectuat cu ajutorul unui aparat FTIR (Fourier
Transform Infrared Spectroscopy) prevazut cu celula cu reflectanta totala atenuata (ATR)
(Bruker Optics Vertex 70, Germany) utilizand spectre in infrarosu.
 Spectrele au fost inregistrate pe fragmente de material obtinute prin aschiere (practic s-a
cioplit din haltera) in domeniul 600-4000 cm-1.
 Aceste determinari le-am efectuat la Institutul de Chimie “Petru Poni” – Iasi, unde sunt in
curs si masuratorile XPS (X-ray photoelectron spectroscopy) astfel incat prin
suprapunerea spectrelor sa determinam cat mai exact structura chimica a materialelor.

9 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari calorimetrice

OriginPro 8
Fig.2.1 Graficul curbei de incalzire pentru proba arboblend

10 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari calorimetrice

OriginPro 8 Fig.2.2 Graficul curbei de incalzire pentru proba arbofill

11 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari de structura

 Pe baza acestor observatii si pentru a gasi posibile explicatii pentru


comportamentul termodinamic pentru cele doua materiale am efectuat o
serie de experimente de analiza structurala.
 Prin efectuarea acestor analize am cautat sa observam daca exista
eventuale corelari intre experimentele de structura si cele termice si sa
determinam substantele din materialele respective care au o importanta
deosebita in comportamentul termodinamic al materialelor respective.

12 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari de structura
Arboblend

300

200

100

1 10 20 30 40 50 60

2-Theta - Scale
Fig.2.3 Graficul difractie XRD (difractia cu raze X) - proba arboblend

13 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari de structura
Arbofil

600

500

400

300

200

100

1 10 20 30 40 50 60

2-Theta - Scale

Fig.2.4 Graficul difractie XRD (difractia cu raze X) - proba arbofill

14 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari de structura

Fig.2.5 Graficul FTIR (Fourier Transform Infrared Spectroscopy) pentru proba arboblend

15 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Determinari de structura

Fig.2.6 Graficul FTIR (Fourier Transform Infrared Spectroscopy) pentru proba arbofill

16 / 25
Contribuții experimentale privind analiza proprietatilor
termice si de structura
Concluzii

 Materialele se comporta in cursul procesului de incalzire ca solide amorfe.


 Arbofillul are in copozitie o substanta care se prezinta in forma cristalizata in intervalul
de temperatura [650C – 900C]
 Arboblendul prezinta o pierdere de masa pana ajunge in starea lichida. O posibila
cauza ar fi evaporarea unui constituent. Posibil sa fie o substanta care actioneaza ca un
liant pentru material.[6]
 Arbofilul se evapora la o temperatura mai mica decat arboblendul. Acest aspect induce
ideea ca acest material are o degradabilitate mai mare decat arboblendul.
 Lignina care intra in compozitia celor doua materiale a suferit transformari si ea nu se
mai gaseste in forma moleculara intalnita in fibrele lemnoase.
 Cele doua materiale nu pot fi incadrate in grupa materialelor biocompozite deoarece nu
prezinta o matrice cu simetrie bine determinata.
 Materialele pot fi incadrate in grupa materialelor (amestecuri de substante) degradabile
 Nu putem afirma in acest moment proportia de biodegradabilitate a fiecarui material.
 Pentru a lamuri acest aspect am demarat o serie de experimente la facultatea de Chimie
Alimentara din cadrul Universitatii “Stefan cel Mare” din Suceava.
17 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietatilor electrice
 Prin cercetari anterioare [4] s-a determinat faptul ca lemnul lichid este un material
izolator electric, fara a se arata cu exactitate proprietatile lui.
 Izolatorii electrici (dielectricii) sunt substante cu rezistivitate mare dar nu infinita,
permitivitatea si alte proprietati electrice variind in functie de diversi factori:
temperatura, camp electric extern, structura interna etc.
 In camp electric extern dielectricii sufera si un fenomen de polarizare care poate
lua diverse forme.
 Valoarea marimilor electrice si modul de polarizare constituie factori de clasificare
a dielectricilor in cinci categorii. In functie de categoria de categoria din care face
parte se stabileste utilizarea unui dielectric in anumite conditii.[5]
 Marimile electrice specifice dielectricilor sunt:
 permitivitatea relativă εr
 conductivitatea σ
 tensiunea de strapungere US
 factorul de pierdere tgδ
 polarizabilitatea α.
18 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietatilor electrice

 Au fost supuse testelor: (1) Arboblend V2, (2) Arboform LV 3 Nature, (3) Arbofill
Fichte.
 Pe ambele fete ale esantioanelor au fost depusi electrozi din argint.
 Pentru a elimina erorile am efectuat doua seturi de masuratori utilizand doua
dispozitive diferite. Rezultatele obtinute au fost comparativ asemanatoare.
Constanta dielectrică (permitivitatea relativă) și conductivitatea
 Măsurările dielectrice au fost efectuate la temperature camerei cu un aparat
Novocontrol (Spectrometru dielectric de banda larga Concept 40), in gama de
frecventa de 1-106 Hz, prin plasarea probelor cu grosime uniforma intre doi
electrozi plati rotunzi intre care exista o diferenta de potential de U= 1.0 V. [3]
 La determinarile efectuate prin a doua metoda de masura am pastrat aceleasi
conditii de temperatura si am variat frecventa in acelasi interval 1-106 Hz, dar am
utilizat o punte HF LCR Meters Wayne Kerr 6500P.[5]

19 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietatilor electrice
Concluzii

 Analiza rezultatelor obtinute ne sugereaza ca materialul numit “lemn lichid” este


un dielectric ce poate fi utilizat si la fabricarea aparatajului electric: doze,
intrerupatoare etc.
 Acest lucru este sustinut si de faptul ca poate fi ignifugat cu adausuri mici de
substante ignifuge fata de materialele plastice pentru a atinge clasificările de foc/
incendiere UL V1 (Underwriters Laboratories - opriri de ardere în termen de 30
de secunde pe un specimen verticale) și UL HB (Underwriters Laboratories -
ardere lentă pe un specimen/ exemplar orizontale) și proprietățile mecanice sunt
pur și simplu reduse cu (10-20) %.
 Obținerea clasificărilor UL V0 (Underwriters Laboratories - opriri de ardere în
termen de 10 secunde pe un specimen verticale) și UL HB este posibilă, de
asemenea, [6].

20 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietatilor electrice

 In viitoarele cercetari vom pune accentul pe studiul polarizarii “lemnului lichid”,


pentru a observa modul de polarizare pentru diverse intervale de temperatura, stiut
fiind faptul ca pentru intervalul de temperatura 600C – 900C unele forme de
prezentare ale acestui material prezinta o structura microcristalina.[8]
 Tinand cont de acest aspect intentionam sa cercetam daca in intervalul de temperatura
specificat are loc o orientare in camp electromagnetic a microcristalelor si daca
anumite forme de prezentare ale lemnului lichid prezinta si alte proprietati specifice
atunci cand materialul este dopat cu atomi ale diverselor metale.[9]
 Din rezultatele partiale am observat ca valorile conductivitatii au crescut de 3 ori iar
permitivitatea a scazut de 3 ori. Determinarile au fost facute pe aceleasi probe la
interval de 1 an, modificare parametrilor indicand o degradare electrica a
materialului.

21 / 25
Contribuții experimentale privind determinarea
proprietatilor electrice
 In viitoarele cercetari vom pune accentul pe studiul polarizarii “lemnului lichid”,
pentru a observa modul de polarizare pentru diverse intervale de temperatura, stiut
fiind faptul ca pentru intervalul de temperatura 600C – 900C unele forme de
prezentare ale acestui material prezinta o structura microcristalina.[8]
 Tinand cont de acest aspect intentionam sa cercetam daca in intervalul de temperatura
specificat are loc o orientare in camp electromagnetic a microcristalelor si daca
anumite forme de prezentare ale lemnului lichid prezinta si alte proprietati specifice
atunci cand materialul este dopat cu atomi ale diverselor metale.[9]

Fig.3.7 Variatia conductivitatii in functie de


temperatura

22 / 25
Concluzii

 Putem asadar afirma ca “lemnul lichid” este un amestec de polimeri naturali si in


unele cazuri artificiali obtinut prin diverse procedee chimice si fizice.
 Materialul “lemn lichid” sub formele lui de prezentare este format din polimeri
derivați din resurse regenerabile și neregenerabile și are rolul de a ține fibrele
împreună și de a transfera sarcinile acestora. Interesul în conceperea și
dezvoltarea de noi materiale este în creștere rapidă în ceea ce privește aplicațiile
lor industriale (automobile, locomotive, industria aerospațială, aplicații militare,
construcții etc.) și cercetarea fundamentală, datorită beneficiilor mari oferite:
sunt regenerabile, sunt ieftine, reciclabile și biodegradabile.
 Producerea reperelor din materiale degradabile utilizează tehnicile folosite și în
prelucrarea materialelor plastice și a materialelor compozite. Injectarea,
împreună cu extruderea, suflarea şi calandrarea, constituie principalele tehnici de
formare a materialelor degradabile.

23 / 25
Concluzii

 Procedeul de prelucrare prin injectare prezintă, de fapt, un singur dezavantaj, şi


anume, costul ridicat al matriţelor de injectat, fapt pentru care fabricarea
produselor prin acest procedeu devine economică numai în cazul unor serii de
fabricaţie suficient de mari.
 Dezavantajul menţionat i-a determinat pe cercetători să acorde o importanţă
deosebită modelării şi simulării procesului de injectare în vederea conceperii
formei optimizate a obiectelor obţinute prin acest procedeu şi proiectării
matriţelor adecvate pentru obţinerea formelor dorite.
 Injectarea materialelor polimerice este unul dintre cele mai importante procedee
folosite pentru producţia în masă a reperelor din materiale biocompozite.
Caracteristic pieselor astfel obţinute este faptul că acestea au o foarte bună
toleranţă dimensională, proprietăţi geometrice unice, arii noi de aplicabilitate, nu
necesită nici o operaţie ulterioară de finisare şi/sau asamblare şi lista poate
continua.

24 / 25
Bibliografie
[1] Rognoli V., Salvia G, Manenti S.; Un’identita’ per i biopolimeri: il caso del legno lichido, 2009-
2010.
[2] K.P. Menard in Dynamic mechanical analysis: A practical introduction, edited by K.P. Menard, CRC
Press LLC, U.S. (1999).
[3] Kauffmann, A., Eisenreich, N., Weiser, V., LeitfahigesFormteil, Verfahrenzu seiner Herstel¬lung und
Verwendungdesselben, DE 103 47 701 Al, 19. 05. 2005.
[4] DSC: G.W.H. Höhne, W. Hemminger and H.-J. Flammersheim, in Differential Scanning
Calorimetry: An Introduction for Practitioners, Springer (2013).
[5] Thomas Haensel, Andreas Comouth, Nicolas Zydziak, Eva Bosch, Axel Kauffmann, JuergenPfitzer,
Stefan Krischok, Juergen A. Schaefer, Syed Imad-UddinAhmeda, Pyrolysis of wood-based polymer
compounds, Journal of Analytical and Applied Pyrolysis, 87 (2010) pp.124–128.
[6] W. Sun, A. P. Vassilopoulos and T. Keller: International Journal of Adhesion & Adhesives 52 (2014)
p. 31.
[7] E. Camps, L. Escobar-Alarco´n, M.E. Espinoza, M.A. Camacho-Lo´ pez, S.E. Rodil, S.Muhl,
Superficies Vacio 16, (2003), pp. 37.
[8] Kauffmann, A., Eisenreich, N., Weiser, V., LeitfahigesFormteil, Verfahrenzu seiner Herstel¬lung und
Verwendungdesselben, DE 103 47 701 Al, 19. 05. 2005.
[9] SrikanthPilla, Engineering Applications of Bioplastics and Biocomposites - An overview, Handbook
of Bioplastics and Biocomposites Engineering Applications, (2011), Published John Wiley & Sons, New
Jersey, pp.1-14.

25 / 25

S-ar putea să vă placă și