Grupa: 143 SE

Stoica Florin
Bilbureanu Robert Florin
Ibrean Ionut
Nastase Valeriu Ioan
Dadu Stanislav

EXAMINAREA CALITATII
PRODUSELOR PRIN METODA CURENTILOR
TURBIONARI

Cuprins
Introducere...........................................................................................3
Defectoscopia.......................................................................................7
Bibliografie........................................................................................13

Introducere
Controlul nedistructiv (englez nondestructive testing, prescurtat NDT)
reprezint modalitatea de control al rezistentei unei structuri, piese etc fr a fi
necesar demontarea, ori distrugerea acestora.
Metoda curentilor turbionari este folosit ca o alternativ sau extensie a
controlului nedistructiv cu particule magnetice, fiind utilizat, n special, pentru
controlul tevilor cu diametrul exterior de maximum 140 mm. Sensibilitatea
metodei este maxim la grosimi de perete de pn la 5 mm. O dat cu cresterea
grosimii peretilor, scade eficienta metodei de evidentiere a defectelor interne, ea
rmnnd eficace pentru evidentierea defectelor de suprafat si din imediata
apropiere a acesteia.
Metoda const n inducerea unor curenti turbionari n peretii tevii controlate.
Cmpul magnetic al curentilor turbionari indusi, datorit prezentei unor
discontinuitti si neomogenitti n material, modific impedanta bobinei de
msurare, ceea ce afecteaz amplitudinea si faza curentilor turbionari.
Amplitudinea, defazajul si adncimea de ptrundere a curentilor turbionari, depind
de amplitudinea si frecventa curentului de excitatie, de conductibilitatea electric,
de permeabilitatea magnetic a materialului, de forma piesei controlate, de pozitia
relativ a bobinelor fat de pies, precum si de omogenitatea materialului controlat.
Metoda mai este denumit si a curentilor Foucault dup numele fizicianului
francez Lon Foucault care a descoperit fenomenul n anul 1851.
Procesul de control nedistructiv cu curenti turbionari se bazeaza pe
evidentierea unor modificari ale proprietatilor fizice ale obiectului de control cu
ajutorul unui camp magnetic alternativ sau in miscare. Practic, piesa de
controlat, avand o anumita conductivitate electrica, o anumita permeabilitate
magnetica si dimensiune, se aduce in zona de interactiune cu un camp magnetic
alternativ, produs de o bobina de control parcursa de curent. Campul alternativ
al bobinei de control induce in piesa curenti turbionari, care la randul lor produc
un camp magnetic alternativ, conform legii lui Lenz opus campului originar al
bobinei de control. Ea depinde de aranjamentul de masurare, de frecventa, de
proprietatile electrice si magnetice, precum si de dimensiunile piesei.
Dezvoltarea metodei se datoreaza lui Frster, care a extins teoria curentilor
turbionari, stabilind criteriile de separare a factorilor de interes, construind
totodata si primele traductoare sonda de masurare.
Metodele electromagnetice de control prin curenti turbionari se bucura de un
larg camp de aplicatii, atat in defectoscopie cat si in receptia si sortarea
prefabricatelor, evidentierea modificarilor superficiale de structura in urma

tratamentelor termo mecanice chimice, precum si la masurarea de grosimi.

Aplicarea lor impune prelucrarea fina a suprafetei piesei, fie pentru mentinerea
unei distante absolut corespunzatoare in raport cu bobina sonda de control, fie
pentru obtinerea unei suprafete de asezare lipsita de rugozitati perturbatoare.
Datorita efectului pelicular, campul variabil secundar urmareste in mod
riguros conturul piesei, iar adincimea de patrundere, dependenta de frecventa este
relativ mica. De aceea, metoda se recomanda cu predilectie pentru detectarea
defectelor deschise la suprafata. Controlul cu ajutorul curentilor turbionari se
aplica in aceeasi masura si la materialele feromagnetice si la cele neferomagnetice.
Se mentioneaza, printre altele, posibilitatile de folosire la examinarea
prefabricatelor din fibra de carbon sintetic intrebuintate frecvent in aviatie si
tehnici aerospatiale. Cum pentru inducerea curentilor nu este necesar contactul cu
piesa, metoda se preteaza la mecanizare si automatizare.
Sondele si accesoriile sint concepute intr-o mare varietate de forme si
dimensiuni, adaptindu-se pe de o parte, la forma si dimensiunile piesei, iar pe
de alta parte la principalii factori de influenta.
Metoda este indicata in cazul controlului defectoscopic de mare finete,
domeniul de detectabilitate situandu-se in limitele 0.01 1 mm.
In figura urmatoare se prezinta inducerea unui curent turbionar in materialul
de test:

Figura 1: Generarea unui curent turbionar in materialul de test

In baza legii inductiei, intr-o piesa conductoare de electricitate se induc

curenti turbionari prin caimpuri magnetice variabile sau in miscare realizate cu
ajutorul unei bobine de excitatie , figura 2. Potrivit legii lui Lenz, campul
magnetic primar produs de bobina H p si cel secundar indus in piesa de catre
curentii turbionari H s se afla in interdependenta si opozitie.

Figura 2: Curenti turbionari si camp

magnetic indus in piesa de controlat

Figura 3: Reprezentarea impedantelor

bobinei din piesa fara defectiuni si din
piesa cu defectiuni

Curentii turbionari ocolesc discontinuitatile din piesa, astfel incat modifica

fie impedanta bobinei, daca traductorul este format dintr-o singura bobina de
excitatie (acesta fiind si cazul aparatului pe care il folosim noi in laborator) fie
amplitudinea si faza curentului din bobina secundara atunci cand traductorul este
format din doua bobine.
In figura 3 se prezinta in planul complex cele doua impedante, obtinute pe
de o parte in cazul sondarii piesei fara defectiuni Z A iar pe de alta parte in situatia
sondarii cu aceeasi bobina si curent a piesei cu discontinuitati sau neomogenitati Z
B. Cu relatia pentru valoarea impedantei:
(1)
si pentru faza:
(2)

rezulta modificarile produse din situatia A(X A, R A) in situatia B(X B, R B), atiat
ca marime, cat si ca faza, modificari ce depind de variatiile de rezistenta (R), si de
cele de reactanta (X).
Principalii factori care influenteaza metoda de control cu curenti turbionari sunt:
Efectul pelicular;
- frecventa;
- permebilitatea magnetic;
- conductivitatea electrica;
- distant conductor piesa;
- efectul de margine;
Fazele examinarii cu curenti turbionari sint urmatoarele;
Alegerea sistemului de bobine

calibrarea in functie de factorii

Desfasurarea controlului
Evaluarea si interpretarea semnalelor

Defectoscopia cu curenti turbionari

Un curent electric (l) care parcurge un conductor genereaz in jurul
acestui camp magnetic. Campul devine mai puternic atunci cand acest
conductor ia forma unei spire. Dac in apropierea bobinei prin care trece
un curent alternativ se aduce un obiect metalic prin campul primar al
bobinei (Hp), figura IV.15 se induce in aceasta o tensiune alternativ care,
la randul ei, genereaz un camp magnetic alternativ secundar (Hs) in
obiectul cercetat. Campul (Hs) actioneaz in sens opus campului (Hp), i
prin aceasta ii schimb parametrii, in principal impedanta (rezistent
electric complex), care este o mrime msurabil.

FIGURA 4. Principiul generrii curentilor turbionari: a - cu bobin

palpatoare (defectoscopie manual), b - cu bobin exterioar probei
(defectoscopie continu); Ib curent bobin de excitatie, It curent turbionar
indus in prob, Hp campul magnetic in bobin, Hs campul magnetic
indus in prob, Dp diametrul probei.

Dac toti aceti parametri se cuprind intr-o relatie atunci se obtine aa

numita constant de lucru (K). Frecvent se folosete relatia de definitie a
constantei de lucru, care reprezint sintetic toate domeniile de utilizare a
curentilor turbionari in cadrul incercrii nedistructive a materialelor:
K = * * o ** r2
unde: conductivitatea electric a probei, [1/[m], Wr permeabilitatea
magnetic relativ, [Vs/Am], W0 constanta magnetic de camp, W0=410-7,
[Vs/Am], r raza probei, [m], viteza unghiular, =2fl [rad s-1], fl
frecventa de lucru, [s-1].
Mrimile (r),(Wr), (), reprezint proprietti de material, prin ele putanduse
determina:
natura materialului;
dimensiunile materialului grosimea materialului (geometrie, factor de
umplere);
duritatea otelurilor (prin intermediul ());
grosimea unor straturi izolatoare pe materialul metalic conductor
(geometrie, factor de umplere);

compozitia probei (prin intermediul (0));

temperatura probei (prin intermediul ());
defecte in prob (prin intermediul ()).
Mrimile (fl) i (w) depind de aparat, iar (W0) este o constant de
material.
Sintetizand, modificarea de impedant a unei bobine, ca urmare a
prezentei unor defecte in piesa in care se induc curenti turbionari, se datoreaz
modificrii locale a conductivittii electrice () a piesei, ca urmare a prezentei
defectului.

In cadrul defectoscopiei cu curenti turbionari se lucreaz fr mediu de

contact, mrimea de ieire fiind de natur electric, ceea ce permite viteze mari
de lucru. Cu toate c defectoscopia cu curenti turbionari poate fi aplicat cu
aceeai precizie atat la control manual cat i la control continuu automat, cea
mai larg utilizare o are ultima aplicatie, putandu-se asigura control de 100%,
in special la produse laminate (tevi, profile, sarme, bare), cu viteze de
incercare a semifabricatului de pan la 100 m/s. Pe lang aceste avantaje, mai
trebuie remarcat faptul c straturile nemetalice de acoperire (lacuri, vopsele,
emailuri, impurificri) influenteaz nesemnificativ rezultatele msurtorilor.
Din punct de vedere al tehnicii de msurare, modificrile parametrilor
circuitului electric produse ca urmare a prezentei curentilor turbionari sunt
relativ uor de surprins. Evidentierea acestor modificri se face fie prin
msurarea tensiunii in secundar (la aparatele bazate pe principiul
transformatorului), fie prin msurarea rezistentei aparente (la aparate bazate pe
principiul parametric).
Pentru a face fat problematicii incercrii s-au dezvoltat diferite tipuri
de bobine pentru incercarea pe baz parametric, figura 5 i pe baza
principiului transformatorului figura 6.

FIGURA 5 Diferite tipuri de bobine pentru incercarea pe principiul

parametric; a - bobin cu miez; b - bobin pentru msurri interioare;
c - bobin palpator pentru aparate manuale; d - bobine de tip furc
pentru controlul continuu al tablelor laminate

FIGURA 6 Diferite tipuri de bobine folosite pentru incercarea pe

principiul transformatorului i evolutia parametrilor in planul complex
al tensiunii;
a cu tensiune absolut, b - cu tensiune absolut i bobine de comparatie, c
cu comparatie extern, d - cu comparatie intern.

In figura 7 este reprezentat o msurare cu trei canale de diferite

adancimi, practicate intr-un material, in vederea evidentierii formei i mrimii
semnalului, pe oscilograma obtinut observandu-se foarte clar curba Lift-off.
Tensiunea diferential se obtine de la cele dou bobine diferentiale.
Aceste bobine pot fi pentru sisteme de examinare in flux continuu, figura
6a sau pentru sisteme manuale, figura 9b. Tensiunile din bobinele diferentiale
contin informatii despre valoarea tensiunii (mrimea defectului) i faz
(adancimea defectului in material).

FIGURA 7. Bobina simpla

a schema de principiu; b exemplu pentru o fisura

FIGURA 8. Bobine diferentiale

a pentru examinarea in flux continuu; b pentru sonde manuale

FIGURA 9. Masurarea cu bobina diferentiala

a principul de masurare; b oscilograma obtinuta

Bibliografie
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Control_nedistructiv
[2] http://www.omniresearch.ro/main/Laborator/Analiza%20defectelor.htm