Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării

ționării electromagnetice a dispozitivelor

Lucrare nr. 7
Studiul acționării
acționării electromagnetice a dispozitivelor

Obiectivele lucrării:
1. Cunoașterea
șterea construcției și funcționării platourilor electromagnetice
2. Calculul platourilor electromagnetice
3. Determinarea experimentală a variației
variației forței de strîngere în funcție de intensitatea curentului,
forma piesei si rugozitatea suprafețelor
suprafe (bazelor) de orientare.

1. Consideraţii teoretice
1.1. Definire

Forța de acționaree necesară strîngerii pieselor în dispozitive poate fi ob

obținută fie de la un
electromagnet, utilizat ca clement de acționare
acționare al unui mecanism de strîngere de tip clasic, fie prin
includerea piesei în circuitul magnetic al dispozitivelor, întâlnite
înt lnite frecvent sub denumirea de platouri
sau mandrine electromagnetice. În lucrarea de față
ță se vor studia platourile electromagnetice,
utilizate pentru prinderea pieselor din materiale feromagnetice, avînd suprafe
suprafețe de orientare netede,
la operații de finisare,
sare, control sau asamblare.
asamblare Variantele constructiv-func
funcționale ale platourilor
electromagnetice sunt
nt prezentate în fig.1.a,b.

Fig. 1. Variantele constructiv-funcționale

constructiv be bază ale platourilor electromagnetice

1
 Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării electromagnetice a dispozitivelor

Piesele 1 sunt atrase de bobinele 2, fixate în placa 3 prin bucșele 4, executate din aluminiu sau
aliaje nemagnetice, orientate polar ca în fig.1. Capetele inferioare ale miezurilor pot fi libere ca în
fig. 1.a sau pot fi unite printr-o placă ca în fig. 1.b, obținându-se în acest fel o diminuare a
pierderilor de flux. Alimentarea bobinelor se face de la o sursă de curent continuu individuală și,
mai rar, de la o sursă centrală.
Calculul platourilor electromagnetice se referă la următoarele probleme:
1. Dimensionarea bobinelor (fig.1…3).
a. Secțiunea A a miezului bobinei se deduce din relația experimentală (1), obținindu-se
relația (2)

( ) ( )
( ) = (1)

10 10
= = (2)
4 4
( )
= = ( )
(3)

În care S0=S/nb – forța dezvoltată de o pereche de bobine, S - forța portantă totală ce se exercită
asupra piesei și care trebuie să fie egală cu forța de strîngere necesară prinderii pe platoul
electromagnetic; nb – numărul de bobine care acționează asupra piesei; B - inducția magnetică;
umărul total de spire ale bobinei; I - intensitatea curentului din circuitul electric; 1 - lungimea
circuitului magnetic din care face parte și piesa.
După cum rezultă din relația (3), inducția B depinde în afară de parametrii circuitului electric și
de natura materialelor elementelor din circuitul magnetic. Pentru miezurile bobinelor platourilor
electromagnetice se recomandă oțelul cu conținut scăzut de carbon dacă S0 /A > 4 și fonta dacă
S0 / < 4 (relații experimentale).
Dacă platourile se proiectează special pentru o anumită piesă, se recomandă ca numărul
bobinelor să fie cât mai mare posibil, iar distanța între doi poli să fie de oca două ori grosimea
miezurilor.
b. Determinarea numărului de amperi-spire ale bobinei
∅∑
= (4)

∅= ,∑ = (5)

în care mai apar: φ - fluxul magnetic (Wb); Ri - reluctanțele elementelor care compun circuitul
magnetic, caracteriaate prin lungimile Li, permiabilitățile μi și secțiunile Ai.

2
 Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării electromagnetice a dispozitivelor

Dacă se adoptă pentru I valoarea optimă de (0,6...1)Ah, obținută pe cale experimentală, numărul
de spire H se obține cu relația:
∅∑
= (6)
4 (0,6 … .1)

2. Verificare la încălzire a bobinelor

Cu relațiile date anterior se pot stabili dimensiunile principale ale bobinelor din punctul de vedere
al asigurării forței de strângere S. În continuare, este necesar să se facă, o verificare la încălzire a
bobinelor, avînd în vedere un regim continuu de lucru. Se folosește relația empirică:
( )
( )
< (7)

= = = =
( )/
în care: W - puterea absorbită de bobină; A - suprafața de răcire a bobinei (suprafața în contact cu
aerul); U - tensiunea aplicată bobinei; ρ, l ,q - rezistivitatea electrică, secțiunea, respectiv lungimea
sârmei bobinei,

3.Variația forței de strângere S și a forței tangențiale T în funcție de intensitatea curentului și a

caracteristicilor fizico-mecanice, dimensionale și constructive ale ansamblului piesă-platou
electromagnetic

Întrucît platourile electromagnetice sunt utilizate în general la prelucrarea prin rectificare a

pieselor cu suprafețe plane, acestea vor fi solicitate în principal de componenta Pz, fig.1,a, iar
echilibrarea ei se va face de către forța T care ia naștere la contactul dintre suprafața de orientare S
și platoul electromagnetic. Dacă se ține cont și de relațiile (2), (3), extinse la întregul circuit
magnetic, din care face parte și piesă se poate scrie o relație de forma:
4 4
= = = ( )
10 10
- coeficientul de frecare dintre piesă și platoul electromagnetic.
Relația (9) arată că atât forța S, cât și forța L variază cu intensitatea I și cu o serie de
caracteristici fizico-mecanice (μ, μm), dimensionale (A,L) și constructive (N) ale ansamblului piesă-
platou electromagnetic.

3
 Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării
ționării electromagnetice a dispozitivelor

Tema lucrării de laborator

Să se studieze
tudieze experimental influența
influen intensității curentului I, a dimensiunilor D1 și H1 și a
rugozității Ra suprafețelor
țelor de orientare a pieselor 1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b, ale pieselor 1,2,3 din fig.2.
asupra forței tangențiale.

Fig. 2. Piese de studiu

Descrierea standului de laborator

Standul din fig.3 modelează modul de funcționare
funcționare a unui platou electromagnetic, penai ț înd
variația
ția intensității I a curentului și măsurarea forței T, necesară deplasării pieselor
pieselor.

Fig. 4. Stand de laborator

4
 Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării electromagnetice a dispozitivelor

Standul cuprinde următoarele elemente componente principale: mecanismul cu șurub 1 solidar cu

dinamometrul Dt, pentru măsurarea forței T - avînd constanta KDS=3,8 daN/div. - tija de alamă 2,
mânerul piuliței 3, comutatorul 4, ampermetrul 5, lampa de semnalizare 6, siguranțele fuzibile 7,
voltmetrul 6, reostatul 9, piesele de studiat 10, platoul electromagnetic 11, cordonul 12 de
alimentare de la rețea și redresorul 13.
Măsuri de protecția muncii
- Nu puneți în funcțiune standul doar după studierea întregului referat!
- Nu atingeți elementele standului aflate sub tensiune; aceasta este de 110 V, deci foarte
periculoasa!
- După terminarea experimentărilor scoateți din priză, furca cordonului 12!
a. Metoda de lucru și sistematizarea rezultatelor
• Se studiază referatul, construcția și modul de funcționare a standului.
• Se introduce furca cordonului, 12 în priza de 220 V aflată lîngă stand, avînd grijă ca
întrerupătorul 4 să se afle în poziția „0" (lampa de semnalizare stinsă), iar cursorul reosțatului 9 în
poziția limită din stângă.
• Se retrage tija 2 și dinamometrul Dt în poziția limi tă din dreapta, prin manipularea
corespunzătoare a mecanismului cu șurub 1 și se reglează la zero comparatorul dinamometrului;
această operație se repetă de cîte ori este nevoie, avînd în vedere .prin înaintare spre stânga,
dinamometrul Dt poate să ae sprijine la un moment dat de platoul 11 iar rezultatele vor fi eronate.
• Se așează una din piesele cu care se va lucra pe platou, în contact cu tija de alamă 2 și
centrată față de aceasta.
• Se închide circuitul electric cu ajutorul comutatorului 4, iar cu reostatul 9 se variază
intensitatea curentului de la 0...0.9 Amperi la valorile indicate în tab.1. Variația curentului se va
face de fiecare dată în sens crescător. In caz contrar, rezultatele vor fi denaturate de magnetismul
remanent de Ia experimentările anterioare.
• Se acționează în mod corespunzător asupra minerului 3 pînă cînd piesa 10 se va mișca pe
platou iar acul dinamometrului Dt se stabilizează la o anumită valoare, care se citește odată cu
intensitatea corespunzătoare.
• Datele și rezultatele se trec în tab.1.

5
 Îndrumar de laborator Dispozitive - Studiul acționării electromagnetice a dispozitivelor

Tab.1 KDT = 3,8daH/dv

Di h Ra AS0
So cm cm2
0,2 0,4 0,6 0,8 0,9
cm μm

div.
1a
daN

div.
1b
daN

Pe un grafic ca cel din fig.4 se trasează diag: T-I corespunzătoare datelor experimentale pentru
piesele 1,2,3, fig.2, așezate pe suprafețele de orientare 1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b.

Fig.4 Diagrama T –I

- Se interpretează curbele obținute, relativ la modul de variație a forței T în funcție de dimensiunilor

D1 și H1 AS0 (aria de contact dintre piesă și platoul electromagnetic).
F. Conținutul referatului întocmit de studenți
• Titlul lucrării
• Tema lucrării cu fig.2
• Relația (9) cu semnificația notațiilor
• Fig. 3 cu semnificația notațiilor
• Tabelul 1 cu datele experimentale și diagramele trasate conform modelului din fig.4.
• Interpretarea rezultatelor (3...5 rânduri)