Transportul particulelor si

fluxului e aer in sistemul

respirator uman
Nume:Bolintis Lucia-Andreea
Constantinescu Alexandra
Bitan Mihai
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea de Inginerie Medicala
 1.INTRODUCERE
Simularile exacte experimentale si de calcul ale structurilor pentru fluxul de aer
sunt legate de depunderea particulelor in modelele realiste ale sistemului
respirator. Obiectivele principale ale acestor modele sunt o intelegere în
profunzime a schimbului de gaze(O2-CO2), a depunerii materialelor toxice
inhalate, precum si o optima folosire a aerosolului cu medicamente pentru
combaterea bolilor sistemice de plaman. Acestea sunt sarcini dificile din cauza
geometriei complexe a cailor aerifere, interactiunilor fluid-structura, mecanicii
celulelor si transferului de caldura. In mod clar, dinamica fluidelor si
fenomenele biomecanice care apar in respiratie nu pot fi inca simulate intr-un
mod realistic. Cu toate acestea, pe baza imagisticii medicale (de exemplu,
tomografie computerizata(CT), imagistica prin rezonanta magnetica(MRI),
tomografie cu emisie de pozitroni) putem obtine cateva detalii orientative.
2.MODELELE CAILOR RESPIRATORII
 Exista doua abordari moderne pentru generarea de modele
geometrice pulmonare pentru calcul/analize experimentale:
a)Prin algoritmi care specifica inhalarea volumelor, bazati pe
regulile de volum pentru relatiile dintre caile respiratorii
mama-fiica.
b) Replici pulmonare construite digital de scanarile RMN sau
CT. Imaginile 3D si incercarea de a modela intregul plaman
nu sunt realiste din cauza a 4 obstacole:
-rezolutiile RMN-ului si CT-ului nu sunt foarte performante;
-plamanul cuprinde milioane de alveole cu diametre de
aproximativ 300µm; -laringele (cu corzile vocale plus
epiglota);
-morfologia plamanului fiercarui om difera.
Alte explorari imagistice, ca bronhografia
sau scintigrafia aduc informatii
suplimentare despre dispozitia si
ramificatia arborelui bronsic, sau
modificarile de calibru si întreruperile
continuitatii lumenului bronsic prin
formatiuni tumorale (bronhografia) sau
despre perfuzia pulmonara si distribuirea
gazelor în plamâni (scintigrafia)
Pneumograma
• Pneumograma reprezinta înregistrarea grafica a miscarilor
respiratorii care se poate face cu ajutorul unui senzor (traductor) sau
prin metoda impedantei electrice.
• Înregistrarea miscarilor respiratorii permite obtinerea pneumogramei, cu o
panta ascendenta, care reprezinta inspirul, si o panta descendenta reprezentând
expirul. Pe panta descendenta se observa o portiune initiala, mai rapida, indicând
revenirea peretelui toracic la pozitia de repaus si o a doua portiune mai lenta,
reprezentând retractia pulmonara. Raportul dintre durata pantei inspirului si cea a
expirului este de 1/1,2 – 1/2, în general inspirul durând 1s si expirul pâna la 2s. Cu
ajutorul pneumogramei se pot analiza: frecventa, amplitudinea si ritmul respiratiei,
precum si variatiile care apar în diferite situatii fiziologice ca: efort fizic, somn,
adaptarea la altitudine etc. sau patologice: apneea de somn, monitorizarea
pacientilor critici.
In 2009 niste cercetatori au simulat fluxul particulelor de aer in 16 generatii ale
arborelui traheobronsic( in total sunt 23 de generatii), dar din pacate nu sunt
resurse pentru a adapta aceasta simulare in functie de morfologia fiecarui plaman.
 In functie de numarul lui Mach, "M", miscarile gazelor se pot clasifica in: -
subsonice: M<1; -sonice(critice): M=1; -supersonice: M>1. In cazul sistemului
respirator avem miscari subsonice.In limitarea debitului subsonic
incompresibil, cele mai multe fenomene de flux apar in sistemul respirator
uman. Acest lucru este valabil mai ales pentru cavitatea nazala. Cu toate
acestea, de obicei oamenii respira pe nas numai la debite mici care se opun
unei turbulente si interactiuni dintre curentul de aer si peretele cavitatii.
Viteza aerului specifica si campurile de presiune depind in mare masura de
unda de inspir/expir a individului, modificarea temporara a geometriei cailor
respiratorii( cum ar fi vorbirea, inghitirea, atacuile de astm). La randul lor,
structurile fluxului de aer si nivelurile de presiune determina depunerea si
transportul de aerosoli, curatarea de mucus si schimbul de gaze.

3.STRUCTURILE FLUXULUI DE AER

 3.1 CAILE RESPIRATORII NAZALE
Fluxul de aer in cavitatile nazale
a fost masurat de zeci de ani,
incepand cu
Swift&Proctor(1977), care au
folosit un tub mini-Pitot petru a
estima diferentele de curgere in
caile respiratorii. Alti cercetatori
au facut o replica din modelele
computerizate de scanare axiala
tomografica si au folosit PIV(
particle image velocimetry), are
este o metoda optica de studiere
a fluxuui de aer la diferite debite
de inhalare.Desi rezultatele nu
au dezvaluit domenii de flux
detaliate, au dovedit faptul ca
miscarea a fost laminara.
Fig.2 prezinta o structura tipica fluxului de aer inspirator in cavitatea nazala, presupunand
ca fluxul laminar in conditii de repaus este constant.Dupa ce fluxul de aer intra in cavitatea
nazala,majoritatea trece prin portiunea joasa din mijloc a pasajului principal intre cornetele
nazal din mijloc si inferior.Regiunile din partea superioara primesc cantitati mici de aer
pentru a proteja celulele pentru simtul mirosului. Cu toate ca fluxul de aer intra aproape
vertical, forma vestibulului redirectioneaza fluxul orizontal.Apoi, cea mai mare parte a
aerului se duce prin pasaju principal, lipsit de ostacole.
Fig2-
h,iCampurile
secundare de
flux sun destul
de puternice in
partea de mijloc
a cavitatilor
nazale (ex:fig3-
3'si 5-5')
datorita
geometriei si
modificarolor
fluxului de aer
redirectionat.
 3.2 CAILE RESPIRATORII ALE PLAMANULUI

Un jet de aer care a trecut prin cavitatile care ajung la plaman, dar si
prin arborele bronsic si reginile alveolare, a fost investigat de mai multi
cercetatori.Analizele experimentale si de calcul s-au concentrat in
principal pe sectiuni izolate ale cailor respiratorii umane(ex: caile
respiratorii orale, bronsice, ductele alveolare, saculetii alveolari) S-a
constatat ca fluxul de aer este laminar in cavitatea bucala, iar din
palatul moale si gat devine turbulent, iar in cele din urma devine din
nou laminar dupa cateva generatii in plaman, deoarece numarul
Reynolds scade treptat.Deci, atunci cand aven un nr Reynolnds mai
mare, fluxul este laminar.
 3.2.1 Caile respiratorii bucale
Aici vom descrie unele dintre principalele
caracteristici de curgere în căilor
respiratorii bucale. Profilele de viteză
asimetrice generate de forța centrifugă
poat fi observate în porțiunea curbată a
cailor aeriene bucale, din cavitatea
bucala a faringelui / laringelui. Fluxurile
recirculate sunt create în regiuni cu
schimbări bruște geometric (de exemplu,
contracția și expansiune). Astfel de
regiuni includ limba și porțiunea
superioară a cavității bucale, porțiunea
îngustă a faringelui, epiglota, si intrarea
în trahee.
 O concluzie comună a
tuturor acestor efecte de
modelare în ceea ce
privește căile respiratorii
este că fluxurile complexe
dezvoltate in caile
respiratorii bucale se
propaga ulterior în căile
respiratorii traheobronsice.
Prin urmare, condițiile de
intrare reale obținute din
căile respiratorii superioare
aplicate în căile respiratorii
bronșice, mai degrabă
folosind condiții de intrare
idealizate (cum ar fi
uniformă, laminar complet
dezvoltate, sau profile de
viteză turbulente).
3.2.2 Caile respiratorii bronsice
Structurile și magnitudinile
câmpurilor de curgere
secundare depind de
direcția de curgere,
numărul Reynolds,
caracteristicile geometrice
și amplasarea axială față
de divizorul de curgere ,
precum și numărul
Womersley pentru fluxuri.
Diferite vârtejuri
secundare distincte pot fi
observate în diferite
generații
Numarul Reynolds al fluxului în
conductele cu structura este foarte
scăzută (Re <1), debitul este
complex datorită caracteristicilor
geometrice complicate, precum și
expansiunea și contracția ritmică a
alveolelor

3.2.3Regiunea alveolara
4.1.1 Vapori sau distributia de nanoparticule
Pentru vapori sau particule minuscule (de exemplu, dp = 1 nm),
numărul Schmidt este mic (de exemplu, Sc <3), iar câmpul de viteză
axială este un bun indicator al distributiei de particule
Acest lucru se datorează faptului că transferul de masă prin convecție
este relativ mare în aceste regiuni, iar particulele se pot difuza, și se
amesteca rapid. Cu toate acestea, cu o creștere a mărimii particulelor,
situația se schimbă. Concentrațiile de particule tind să fie mai uniforme
din cauza scăderii difuzivitatii .
De exemplu, nanoparticule de dimensiuni mai mari (de exemplu, dp =
10 nm cu Sc ≈ 294) nu poate difuza cât mai repede și, prin urmare, nu
depozitează la fel de mult ca și particule minuscule (dp = 1 nm).
 Sedimentarea fractiunilor si eficienta
Metodologia de modelare si abordare diferita pot avea rezultate diferite in depunerea
precisa a particulelor in comparatie cu datele masurate. Figura 6 arata rezultatele
simulate pe calculator pentru nanoparticulele depuse pe un model al cailor
respiratorii in comparatie cu diferite date experimentale.
In modelul de particule de transport Xi & Longest’s(2008c), ei au inclus o derivata
modificata a vitezei de flux pentru a lua in considerare simularea efectelor difuziei si
impactul inertial.Notabil, geometria nazala la toate cele trei simulari computerizate
au fost bazate pe acelasi data MRI a unui om in varsta de 53 de ani, ce a fost similar
cu geometria regasita in studiul experimental facut de Kelly et al.(2004b) si Cheng
la(1995).Cu certitudine, Xi & Longest(2008) a rezultat in mare pare subestimat o
depunere de particule pentru dp < 20 nm, in timp ce Zamankhan et al (2006) in
mare parte a supraestimat o depunere pentru dp > 20 nm.
 Rezultatul Shi et
al (2008) a fost
mana in mana cu
cel Cheng et
al.(1995),datele
ANOT1 si
ANOT2.Acestea
pot fi atribuite
combinarii
efectelor diferitelor
abordari modelate,
topologia
retelei,metodelor
numerale si chiar
diferitelor software
comerciale
Comparatiile depunerii nanoparticulelor
in caile respiratorii umane.SLA si Viper
fac referire la replicarea nazala
confectionata cu prototipuri de masini
diferite si rapide.ANOR-adult-nasal-
oral-tracheal( trahea nazala umana)
 Fluxul si trasportul de particule /istoria depunerii(in
amonte,asimetric,profile de viteze si distributii ale particulelor) au un
mai mare effect in depunerea pariculelor intr-un singur segment
specific al cailor respiratorii in comparatie cu efectul caracteristicilor
geometrice nonplantare al acestui segment.De specificat,maximul
variatiilor al DF-ului printe bifurcatiile paralele,individuale cu acelasi
numar in serii poate fi folosit la 100%, din cauza diferentei distributiei
aer/particule la intrarile in aceste bifurcatii(Zhang et al.2008).
Combinand efectele caracteristice ale geometriei,conditiile fluxului
inhalator si capacitatea difuziei particolelor, putem dezvolta unele
ecuatii de depunere pentru a obtine rezultatul unei analize de sanatate
rapide,fiabile.
In diferitele studii si regiuni ale cailor respiratorii, DE a
fost corelat cu diferite ecuatii ca functii de marime a
particulei(difuzia),debitul si caracteristicile
geometrice(vezi tabelul 1). Acestea trebuiesc mentionate
in vederea acestor ecuatii ce au fost obtinute in timp in
conditii de inspiratie. In general,modelele ciclice a
fluxului respirator nu provoaca o crestere semnificativ
statistic a depunerii totale in comparatie cu efectul
dimensiunii particulei. Astfel rezultatele de depunere
pentru curgerea cvasi-constanta se potriveste cu
numarul Reynolds oferind o estimare conservativa
pentru acutalele
Asa cum s-a mentionat mai sus,cea mai buna potrivire a ratei de
curgere a fost determinate ca fiind media dintre medie si debitul
maxim.
[Qmatch =0.5(Qmean +Qmax)].

Absorbtia peretelui cailor respiratorii poate influenta depunerea

vaporilor sau a unor mici nonoparticule de absorbtie a
parametrului K(vezi Keyhani et al.1997,Zhang et el.2006b si
Tabelul 1).Zhang et al.(2006b) a demonstrat ca rezultatul este
absorbtiei parametrului K este diferit in mari varietati al DF.
Important, cand K este mai mic decat 1,depunerea este mai mica in
partea de sus a cailor respiratorii in care 1<K<1000.Daca
K>1000,DF este foarte aproape de conditiile perfecte de absorbtie a
peretelui. (Ywall = 0)
Microparticule solide si dinamicile picaturii
 Aceata este raportul de particule relaxate si timpul
caracteristic al fluxului.Prin urmare St=fct (diametrul patrat al
particulei caracteristic vitezei aerului U,lungimea sistemului la
scara D, si proprietatile fluidului); prin urmare aceasta este o
masura a influentei a efectelor inertiale in timpul traiectoriei
unei particule.
In orice caz, in sistemul respirator uman,in geometria locala a
fluxului de aer sunt mai degraba complexes sau prezinta
schimbari bruste,cat timp viteza fluxului de aer este rapid
schimbata.In orice caz,numerele lui Stokes de asemenea ca
numerele lui Reynolds sunt definite la nivel local pentru a
capta mai multa precizie fizica ce sta la baza deunerii de
mirocparticule.
 Similar cu studiile de curgere alveolare, depunerea de particule în
zonele respiratorii a fost de asemenea investigate in ultimii 15 ani,prin
metode 2D si 3D CFD-urile bazate pe canale alveolare
simplificate,alveole si saci alveolari unici.Rezultatele au aratat ca
depunerea de microparticule in regiunile alveolare a fost reglementata
in primul rand de depunerea gravitationala.Ca rezultat, depunerea
microparticulelor pe peretii alveolari este neomogena.De asemenea,
orientarea si prezenta zonelor bifurcatiei afecteaza in mod semnificatic
particulele depuse.In plus, procesele de depunere gravutationala si
situsurile de depunere se extind in acelasi timp si contractate alveolele
au diferite predictii conventionale, care care trateaza canalul ca o teava
dreapta cu pereti rigizi.De aceea, analiza de interactiune fluid –
structura este importanta pentru transportul deformabil al
microparticulelor in alveola,avand in vedere ca fortele tesutului
influenteaza,de asemenea,miscarea peretelui
 4.2.1 Distributia microparticulelor

Afectat de depunerea din amonte, fluxul local de aer neuniform si de miscarea

particulelor, distributia microparticulelor sunt neomogene si concetratiile tind sa fie
mai mari in anumite zone. In mod specific, in caile respiratorii nazale, fluxul axial
este un bun indicator al concentratiei particulelor pentru particulele mici cu un
parametru de impact redus de valoare (IP) (de exemplu, dp = 20 um și Q = 20 litri
min-1), in timp ce fluxurile secundare pot ajuta particulele sa se miste in regiunile
meatului .Ca si dimensiunea particulelor si/sau cresteri ale ratei de curgere,
abaterile intre particule si aer eficientizeaza cresterea, datorita inertiei particulelor
mai mari (adică, valoarea parametrului de impact); prin urmare creste cantitatea
particulelor inglobate in cavitatea nazala. Cu toate acestea, regiunile cu viteza mai
mare a fluxului de aer transporta inca mai multe particule, in special in pasajul
principal sub meatul principal.
 4.2.2. Modele de depuneri
Microparticulele se depun in caile respiratorii mari (de exemplu, nazală, orală și caile superioare
traheo respiratorii) rezultate se inregistreaza in timpul inhalarii, in principal din impactare, din
debitul de convectie secundar si dispersie turbulenta. Astfel, aceste particule se depoziteaza in
mare masura la punctele de stagnare, deranjand miscarea axiala a particulelor.
De exemplu, exista in principiu trei puncte importante de depunere majora in caile respiratorii
nazale.Prima dintre ele este aproape de supapa nazala, unde indoitura in forma de palnie
formeaza punctul stagnant pentru mai multe particule.. Cu o schimbare brusca de geometrie,
particulele intentioneaza sa atinga zidul meatul mijlociu de perete sau de cornetele de mijloc,
din cauza impactarii directe si a fluxului secundar.Pentru particule cu valori IP foarte mari (de
exemplu, IP> 8000 μm 2 l-1), ele nu pot merge foarte mult în afara regiunii valvei nazale si, prin
urmare, 100% DE pot fi realizate.
 In general, unele particule care se pot descarca direct atunci cand se
analizeaza impactare pot fi numai deviate. Ca urmare, valorile maxime
DEF poat scădea datorită sedimentarii gravitaționale. Mai exact,
Zhang(2009) a demonstrat că maximum DEF valorile se pot reduce cu
un ordin de mărime [de exemplu, de la O (103) în G0-G3 la O (102) în
G12-G15] cu o distribuție mult mai larga de particule microni, datorită
depunerii gravitaționale.
Prin urmare, acest lucru poate avea ca rezultat o mai mare capacitate de
a absorbi și de a transporta substanțe toxice în țesuturi, sânge, și
întregul corp și posibilitatea sporită de boli sistemice, cum ar fi bolile
cardiovasculare. In contrast, valorile locale extrem de ridicate DEF
pentru aerosoli micronice indică posibilitatea modificărilor patologice
locale ale cailor respiratorii bronșice, cum ar fi formarea de tumori
pulmonare
 Concluzii
Simulările precise și realiste ale structurilor de aer și a depunerilor de particule inhalate în cadrul
tractului respirator uman, sunt cele mai importante pentru înțelegerea fenomenelor de transport
de bază și dozimetrie și a studiilor Health-Effect (sănătate-efect), luând în considerare particulele
toxice sau terapeutice.
Desi tendința actuală este spre imagistica Subiect-Specific si modelarea fluxului de particule de
aer, cele mai multe rezultate in urma simularii sunt pentru segmentele simplificate ale tractului
respirator uman din cauza limitărilor medicale.
Debitele în cavitățile nazale si in caile respiratorii orale sunt destul de complexe, posibil
prezentand un flux de la tranzitie la turbulenta similar cu fluxul de recirculare, fluxurile turbionar,
cu căderile de presiune mare, debitele secundare și fuzionarea fluxurilor în cazul expirație
Astfel de fluxuri complexe se propaga ulterior în căile respiratorii traheobronsice. Fluxurile
secundare pot dispărea, iar fluxurile complet dezvoltate se pot apropia de conducerea căilor
inferioare respiratorii (de exemplu, după generație G12). Dar fluxurile in regiunile alveolare pot fi
complicate și mai mult de formele complexe ale alveolelor, precum si de interacțiunile de genu fluid-
structura.
 În contrast, nanomaterialul aproape învelește
suprafețele căilor respiratorii, fapt ce are implicații si
efecte daunatoare sanatatii in cazul in care
nanoparticulele toxice au fost inhalate.
Caile respiratorii cu caracteristici geometrice, câmpurile
de aer fluxuale și distribuțiile de particule, pot afecta în
mod semnificativ depunerea de particule. Cu toate
acestea, efectul geometric asupra depunerii/ depozitarii
de nanoparticule este relativ minoră în comparație cu cea
a particulelor micronice.
Va
multumim
pentru
atentia
acordata!