Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
acestuia
Scop:
Formarea competențelor necesare de înțelegere și
soluționare a unui conflict parvenit.
Obiective:
O1. Familiarizarea participanților cu noțiuni generale ale
conflicului;
O2.Stabilirea actorilor conflictului după triunghiul lui
Karpman și cunoașterea modalităților de schimbare a
pozițiilor;
O3.Studierea tipurilor de conflicte;
O4.Studierea componentelor conflictului;
O5. Modalități de diminuare a conflictului;
Definiție:
Conflictul este o luptă dintre valori și statusuri, putere,
surse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza,
leza, sau elimina rivalii.
( J. Coser)
1. Metoda oglinzii.
2. Metoda întrebătoare.
3. Metoda soluționantă.
4. Metoda de ignorare.
Triunghiul lui Karpman
Tipuri de conflict
1. Criteriul localizării:
A. Conflict intern
B. Conflict extern
2. Criteriul aparenței:
A. Conflict manifest
B. Conflict nemanifest
3. Criteriul naturii intrinseci
A. Conflicte biologice
B. Conflicte psihologice
C. Conflicte socioculturale
4. Criteriul perceperii adversarului:
A. Luptă
B. Joc
C. Dezbatere
Conflictul în Codul Penal al RM
Art. 145 – Omorul intenționat;
Art. 146 – Omorul săvîrșit în stare de afect;
Art. 150 – Determinarea la sinucidere;
Art. 151 –Vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale, sau a sănătății;
Art. 152 - Vătămarea intenționată medie a integrității
corporale, sau a sănătății;
Art. 155 – Amenințarea cu omor ori cu vătămare gravă a a
integrității corporale, sau a sănătății;
Art. 156 –Vătămarea gravă ori medie a integrității
corporale, sau a sănătății în stare de afect.
Psihologia dianectică prezintă
conflictul ca aspect pozitiv. Asalt
de informații.
Conflictul poate fi provocat
intenționat și poate oferi date și
despre actorii externi.
Psihologia personalității prezintă
conflictul ca estorcare a informației
despre problemele adversarului.
După Carl Gustav
Jung conflictul
prezintă umbra
personalității umane.
În cadrul conflictului
acesta în etapa de
escaladare face
reproșurile pe care și
le-ar face sie însuși.
Această analiză are și
aspect semiotic.
Psihologia socială explică conflictul ca
o luptă de interese.
Semiotica definește conflictul ca un
aspect cu o semnificație nedeosebită
și a cărei înțelegere oferă date greu de
obținut.
Teoria lui Carl Rogers
se referă la agitarea
oamenilor atunci
cînd simt pericolul
descoperirii
informației ascunse.
Teoria disonanţei
cognitive a fost
introdusă de Leon
Festinger (1919-1989)
și se referă la o stare de
tensiune care apare ori
de câte ori o persoană
are în acelaşi timp
două opinii care nu
numai că nu se susţin
una pe alta, dar se
exclud.
Componentele conflictului
1. Motivul;
2. Act volitiv;
3. Scop.
I. Motivele posibile ale conflictului
1. Divergențe de scopuri, opinii, interese, concepții de viață;
2. Modalități de atingere a scopului;
3. Particularitățile individuale ale oamenilor.
4. Incompatibilitățile dintre persoane;
5. Comunicare absentă, sau defectuoasă;
6. Lezarea stimei de sine;
7. Diferența de valori;
8. Diferența de norme;
9. Comportament neadecvat (egoizmul, minciuna);
10. Agresivitatea;
11. Absența;
12. Cadrul extern.
13. Ect.
II. Actul volitiv
încordarea și apropierea
buzelor.
5. Disprețul
sprâncenele ridicate;
Anihilarea adversarului;
Intimidarea și înfricoșarea adversarului;
Scăderea nivelului de încredere în sine;
Semiotica îți oferă decodificarea semnalelor
secrete prin analiza conflictului:
1. Perceperea corectă a semnificației adversarului;
2. Studierea nonverbalului, psiho-morfologicului;
3. Găsirea motivului implicării în conflict prin aplicarea tehnicii “5
De Ce?”;
4. Stabilirea scopului implicării în conflict;
5. Acumularea informației despre numărul susținătorilor
adversarului și interesele acestora;
6. Acumularea informației despre numărul oponenților
adversarului și interesele acestora;
7. Elaborarea hărții de interese.
Stiluri de răspuns la conflict:
1. Evitarea;
2. Competiția;
3. Compromisul;
4. Acomodarea;
5. Colaborarea.
Psihologia /
Psihocriminalistica
conflictologia