Reabilitarea

Medicală şi
Medicina Fizică
 ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII
SĂNĂTATE- CALITATEA VIEŢII

OMS
SĂNĂTATE

Medicina Medicina Medicina

PROFILACTICĂ TERAPEUTICĂ DE RECUPERARE

CALITATEA
VIEŢII
 ANUL 2006.
Secţiunea de Medicină Fizică şi Reabilitare
Preşedinte Anthony B Ward
Comitetul pentru Practică Profesională
Preşedinte Christoph Gutenbrunner
Academia Europeană de Reabilitare Medicală
Preşedinte M Anne Chamberlain
Societatea Europeană de Reabilitare şi de Medicină Fizică

CARTEA ALBĂ A SPECIALITĂŢII DE MEDICINĂ FIZICĂ ŞI REABILITARE

ÎN EUROPA
/document legislativ al specialităţii/
Delegaţi Naţionali – secţia RMF 28 ţări
Academicieni Academia Europeană de Medicină şi Reabilitare
 Cartea stabileşte:
 poziţia Medicinii Fizice şi de Reabilitare (RMF) în
Europa
 defineşte specialitatea RMF
 natura, domeniul de lucru şi parametrii de
activitate a RMF
 competenţile specialităţii şi medicilor specialişti în
RMF
 relaţiile interdisciplinare medicale
 conţinutul clinic al specialităţii
 standarde de pregatire şi instruire în RMF
 programa de studii pentru Diploma în RMF.
 RMF - specialitate medicală individuală.
(Definiţie UEMS)
 specialitate medicală independentă
preocupată de promovarea funcţionării fizice
şi cognitive, a activităţilor (inclusiv
comportamentul), a participării (inclusiv
calitatea vieţii) şi modificarea factorilor
personali şi de mediu. Astfel este
responsabilă de prevenirea, diagnosticarea,
tratarea şi managementul reabilitării
persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi
comorbidităţi la toate vârstele.
 Medicul specialist în RMF
(Definiţie UEMS)
 Specialiştii MFR abordează holistic persoanele
cu stări acute sau cronice, lucrează în diferite
unităţii de la servicii de urgenţă la locaţii
comunitare, folosesc instrumente specifice de
evaluare a diagnosticului şi efectuează
tratamente inclusiv farmacologice, fizicale,
tehnice şi intervenţii educaţionale şi
profesionale.
Datorită pregătirii complexe medicii
reabilitologi răspund de activităţile echipelor
multi-profesionale în obţinerea rezultatelor
optime
 SERVICIUL DE REABILITARE ŞI MEDICINĂ FIZICĂ ÎN RM
Ministerul Protecţiei Sociale
Ministerul Sănătăţii şi Familiei

Reabilitare şi Medicina fizică

P O P U L A Ţ I A

C o p i i A d u l t i V î r s t n i c i

P A T O L O G I A

A c u t ă C r o n i c ă C o n g e n i t a l ă

Recuperarea medicală Disfuncţionalităţi, disabilităţi

/acută, postacută/

Spitalul Clinic Republican Spitalul Republican de Reabilitare Spital / centru / secţie recuperare CREPOR
pediatrică / geriatrică
Recuperare secţii/paturi

Spitalul Clinic Municipal Spital de Reabilitare (mun, raion.)

Centrul municipal/raional de
Cabinet de recuperare Asistenţă Socială reab şi expert.
Spitalul raional Centrul de Reabiliatare fiziokinetoterapie
specializată, polidisciplinare Secţia reabilitare
Sanatorii de recuparare medico-socială
Spitalul de Urgenţe (specializată)
Centrul /secţie de Reabiliatare
(ambulator, staţionar de zi)
Instituţii medico- Staţiuni Centrul de plasament
ştiinţifice specializate Centrul de Reabilitare climato balneosanatoriale recuperare şi îngrijire
(ftiziatrie, neurologie, Privat sau ONG, comunitar paliative
etc.)
 Specialişti în Recuperare
Medicină Fizică în Europa /pe unele state/

Ţara N u m ă r N u m ă r N u m ă r d e S p e c i a l i ş t i N u m ă r d e N u m ă r d e P o p u l a ţ i e

t o t a l d e t o t a l d e s p e c i a l i t ă ţ i M F R i n s t i t u ţ i i d o c t o r i

d o c t o r i s p e c i a l i ş t i p r a c t i c a n ţ i R M F R M F / 1 0 0 0 0 0

p o m .

Belgia 38700 16365 24 450 80 4,40 10240000

Croaţia 1 5 6 0 0 8 2 0 0 4 3 2 9 9 4 0 6 , 8 0 4 6 0 0 0 0 0

E s t o n i a 8 9 6 8 4 3 1 2 4 0 1 5 8 1 1 , 7 0 1 3 5 1 0 0 0

L e t o n i a 8 5 8 8 7 4 3 7 4 6 1 2 0 7 5 , 4 2 2 3 0 0 0 0 0

S l o v e n i a 4 5 4 7 3 3 6 2 3 9 6 8 1 9 3 , 4 0 2 0 0 0 0 0 0

I t a l i a 3 0 7 6 0 0 1 6 0 0 0 0 4 5 2 2 0 0 3 5 0 3 , 8 5 5 9 0 0 0 0 0 0

R o m â n i a 4 4 6 3 0 3 7 6 7 0 5 8 6 9 0 1 6 4 3 , 7 4 2 2 0 0 0 0 0 0
 MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

PERSONAL MEDICAL ÎN REABILITARE, MEDICINĂ FIZICĂ

USMF Colegiul Naţional

„N.Testemiţanu” Medicină şi Farmacie

Facultatea Facultatea
Rezidenţiat Perfecţionare Faculate
a medicilor Recuperare, Medicină Fizică Nursing

Catedra
Reabilitare şi
Medicină Fizică
- Asistent
Medici Fiziokinetoterapie
Kinetoterapeuţi Fizioterapeuţi
- Asistent
Medic în Specializare Terapie ocupaţională, ergoterapie
recuperare
medicală, Fizică Fiziterapie, Kinetoterapie - Felcer protetică, ortezist
Studii 4 ani Balneoclimatologie
- Tehinician, ortezist, protezist
Recuperare, evaluare, terapie
ocupaţională, ergoterapie, - Asistent
Masterat în bioinginerie, logopedie, asistenţă Medical în Nursing
Kinetoterapie medico-socioprofisională, expertiza
Durata 1 an vitalităţii, terapia alternativă. Durata de studii: Postlicean – 3 ani şi 8 luni
Durata 5 luni Postbacalaureat – 3 ani
 REABILITAREA/RECUPEREA ŞI MEDICINA FIZICĂ ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ.
MEDICINĂ RECUPERARE
Echipa de recuperare
- Pacient
- Medic în reabilitare Medicină fizică
- Medic specialist consultant
Profilaxie Terapie Recuperare
Readaptare - Dietician
medicală
psihosocială - Medic ortezist, protezist
- Tehnician ortezist, protezist
- Psiholog, psihoterapeut
- Logoped
Recuperare Recuperare - Surdopedagog
profesională - Asistent medical
- Kinetoterapeut (profesor)
- Fiziokinetoterapeut asistent
- Terapeut ocupaţional,ergoterapist
MEDICINA - Asistent social
FIZICĂ - Medic în expertiza vitalităţii
- Personal eduativ
- Inginer
Dietoterapie

Activă Pasivă
Ortezare,
Ergoterapi Electroterapi Balneoterapie, protezare
Kinetoterapie climatoterapie
e a
Terapii
Terapie Artterapia Termoterapie Asistenţă alternative
Hidrokinetoterap ocupaţională logopedie,
ie surdopedagogie
Masaj
NOŢIUNI
GENERALE
RECUPERARE –
KINETOTERAPIE – EVALUARE
– APRECIERE
 Defeiniţia recuperării dată de
OMS (2005)

“Folosirea tuturor mijloacelor cu scopul

de a reduce impactul condiţiilor
generătoare de dizabilităţi şi handicap
şi de a permite persoanelor cu
dizabilităţi să reuşească să se
integreze optimal în societate”
 Modelul reabilitării în cadrul
Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii
(OMS-CIF 2005)
Stare de sănătate
(Tulburare sau Boală)

Funcţii şi structuri
Activitati Participare
ale organizmului

Factori Factori
de Mediu Personali
 Obiective generale ale RMF

 Deteriorarea (Impairement, Повреждение) reprezintă

orice dificit sau anormalitate de structură sau funcţie
psihologică, fiziologică sau anatomică.
 Invaliditatea (Disability, Нарушение жизнедеятельности)
reprezintă orice reducere parţială sau totală – datorată
deteriorării – a capacităţii de a desfăşura o activitate de o
manieră sau între limitele considerate normale pentru o
fiinţă umană.
 Handicap (Handicap, Социальное ограничение)
reprezintă prejudiciul adus destinului unei anumite
persoane – rezultat al unei deteriorării sau invalidităţi –
care limitează sau chiar împiedică îndeplinirea unui rol
normal pentru individul respectiv.
 Obiective specifice ale RMF

 Dureri/Disconfort/Depresie (Distress)
 Dezavanaje/Inconveniente/Prejudicii – inlusiv efectele
secundare ale unor medicamente administrate timp
îndelungat, spre exemplu: într-o suferinţă cronică
(Disadvantages)
 Deperformare/Disfuncţionalitate/Deficit/
Invaliditate/Dizabilitate
(Dizability/disfuncion/impairment)
 Deposturare/Distonie (inclusiv
concractură/spasticitatea/rigiditate)
/Distrofie/dis(in)estetic/Dismorfizm (inclusiv, spre
exemplu, hipotrofii musculare) (Disharmony)
 Dis(in)satisfacţie (Dissatisfaction)
 Dependenţa (Dependence)
 Deprecierea calitâţii (economice) a vieţii (Dollar cost)
 Reabilitare/Recuperare. Definiţia
 Reabilitarea/Recuperarea este un domeniu de
activitate complexă medicală, educaţională,
socială şi profesionale prin care se urmăreşte
restabilirea cât mai deplină a capacităţii
funcţionale pierdute de către un individ (adult
sau copil) în urma unei boli sau traumatism,
precum şi dezvoltarea unor mecanisme
compensatorii, care să-i asigure în viitor
posibilitatea de munci sau autoservire, respectiv
o viaţa independentă economic şi/sau social.
 Reabilitare/Recuperare.. Definiţia

 Reabilitarea/Recuperarea medicală şi
medicina fizică modernă este specialitate
clinico-terapeutică, fundamentată pe
componente specifice, sigestiv încadrate
în două categarii metodologice: active –
kinetice şi pasive – metodele de
termoterapie, electroterapie, masaj
(medicină fizică).
 Reabilitare/Recuperare.Definiţia
 Reabilitarea/Recuperarea medicală – cuprinde
aspectele diagnostice şi terapeutice corelate cu
disfunţionalul caracteristic traumatismului sever,
bolilor cronice, rezultat al infirmităţii complexe al
diferitelor aparate şi sisteme şi are ca scop final
reintegrarea complexă a individului
 Medicina fizică - cuprinde aspectele
diagnostice şi terapeutice fundamentate pe
tehnici fizice şi metode kinetoterapeutice, masaj
şi aplicaţii ale agenţilor fizici terapeutici –
termoterapie, electroterapie, hidroterapie etc..
Reabilitare/Recuperare. Concepte.
Definiţia
 Bolilecronice , consecinţele şi
sechelele postraumatice constitue
adevărate “ţinte” ale recuperării şi
influenţează:
starea de bine fizică,
 psihiogică
 starea socială a individului.
 Reabilitare/Recuperare.
Pacienţi cu afecţiuni cronice şi sechele
posttraumatice prezintă diverse grade de
disfuncţii:
 perturbarea derulării ADL-urilor (activities of
daily living – activităţile uzuale zilnice);
 anxietate, datorită dispneei, cu pierderea
încrederii în sine;
 apariţia senzaţiei de incompetenţă, cu impact
direct asupra vieţii sociale.
 Reabilitare/Recuperare.

 Performanţele recuperării medicale la

pacienţi cronici depind de:
 integritatea substratului morfofunţional
 procesul dinamic de tip “feedbeak”
fundamentat pe aspecte compexe de tipul
engramare – ştergere, instruire –
reinstruire- reînvîţare.
 Reabilitare/Recuperare.
 Reabilitarea/Recuperarea medicală
presupune un program complex de
asistenţa medicală care stimuliază
potenţialul funcţional al pacientuli, astfel
încât această să ajungă la un nivel de
activitate socio-profesională satisfăcător
pentru categoria sa de vîrstă, sex şi
pregătire.
Complexitatea procesului de recuperare
implică o echipă medicală care să
alcătuiască şi să aplice programul de
recuperare pentru pacientul cu diferite tipuri
de patologii înclusiv cronice.
 Reabilitare/Recuperare.
Echipa medicală realizează:
 selectarea pacienţilor care vor urma programul complex de
reabilitare;
 evaluarea iniţială completă include evaluarea prin care se obţine
tabloul clinico-funcţional complet al pacientului, care precizează
aspectele semiologice, funcţionale, esenţiale pentru programul de
recuperare – gestualitatea cotidiană, prehensiunea, mersul,
adaptarea cardio-respiratorie la diferite categorii de eforturi;
 stabilirea obiectivelor programului de reabilitare;
 asigurarea unui program recuperator progresiv, adaptat fiecărui
stadiu al bolii;
 evaluarea rezulatelor programului de recuperare performat, în
diferite etape de evaluare – intermadiar (fundamentată pe
elementele formative) şi final (fundamentată pe elementele
sumative);
 derularea şi monitorizarea pe termen lung a programului de
recuperare.
 Reabilitare/Recuperare.
 Reabilitare/Recuperare este eficientă
pentru diminuarea poverii generate de
dizabilitate şi pentru sporirea
oportunităţilor pentru persoanele cu
dizabilităti.
Prevenirea complicaţiilor imobilizării,
traumatizmelor, bolilor cronice şi durerii,
reabilitarea aduce multe avantaje atăt din
punct de vedere calitativ căt şi cantitativ
(financiar).
 reabilitare
 Deci, reabilitarea este un proces complex
orientat spre o asistenţa multilaterală a
bolnavilor şi invalizilor pentru realizarea
maximal posibilă (conform bolii) a
statusului fizic, psihologic, profesional,
social şi economic – parametri cacteristici
calităţii vieţii.
OMS
 . Definiţia

 Calitatea vieţii este un concept care

include un set vast de caracteristici
fizice şi psihice, apreciate în contextul
vieţii sociale şi este dependentă de
factori multipli, inclusiv sitauţia
financiară, habitatul, profesia, mediul
social.
 Scopurile şi rezultatele reabilitării
 Scopul general al reabilitării este de a
permite persoanelor cu dizabilităţi să -şi
poată trăi viaţa pe care şi-o doresc, cu toate
restricţiile impuse activităţilor lor de
deteriorările rezultate în urma bolilor sau
accidentilor, precum şi din contextul lor
personal.
 reabilitare
 Acest scop în practică este bine realizat pintr-o
combinaţie de măsuri pentru a depăşi sau reduce
deteorările acestora şi pentru a elimina sau
minimaliza barierile în participarea persoanei în
mediile alese de această. Procesul respectiv
optimizează atăt activitatea căt şi participarea
(rezultat).
 Aceste două rezultate fundamentale ale
recuperării care trebuie demonstrate prin reabilitare
sunt:
 bună starea persoanei
 participarea socială şi profesională a
acesteia.
 Aspectele reabilitării
 Medicală (reailitare fizică)
 Psihologică
 Profesională
 Social-economică
 Juridică
 Etică,estetică
 Etapele reabilitării

 staţionar
 ambulator
 sanatorial
 Principiile reabilitării
 precocităţii tratamentului recuperator
 conştiintizării şi participării active pacient/specialist
(compleanţă)
 individualizării programului de recuperare
 complexităţii tratamentului recuperator
 respectării etapelor de recuperare
 continuităţii, succesivităţii şi progresivităţii
tratamentului complex pînă la recuperare integrală
sau optimală posibilă
 cooperării interdisciplinare
 evaluarea eficacităţii programului de recupere la
diverse etape şi rezultatele reabilitării finale
(activităţii, participării)
 Evalurea. Definiţie.

Evaluarea este modalitatea de apreciere cît

mai corectă a unei situaţii atăt din punct de
vedere calitativ cît şi cantitativ.
 Tratamentul recuperator funcţional începe cu
evaluarea , se continuă pe parcursul
programului cu evaluarea şi se termină cu
evaluarea în momentul încheierii programului
kinetoterapeutic.
 EVALUARE/APRECIERE

Standarde de Standarde de Elemente Elemente

referiţă normale referiţă variate formative sumative

Teste/scale de măsurare

Obiective Responsive Reproductibile Valide

Teste

Cognitive Psiho-motorii Afective

 Evalurea
 În medicină, evluarea precizează:
 starea de sănătate sau de boală
 gradul în care un organ sau o funcţie se abate de
la normal, cuantificînd prin teste specifice această
abatere
 modul în care evoluiază în timp o stare patologică
 modul la care răspunde la un tratament o
disfuncţie
 capacitatea de muncă sau de autoîngrijire
 capacităţile vocaţionale
 Evaluarea
 Evaluarea stabileşte:
obiectivele programului
tehnicile şi metodele ce vor fi utilizate
priorităţile de lucru
durata programelor
eficienţa programului aplicat
necesitatea modificărilor în programul
kinetic care este baza recuperarii
ativităţii şi participarii.
 Kinetologiei/Kinesiologie. Definiţii

M.Dally, 1857, Paris –kinetologie „ştiinţa sau

studiul mişcării” („kinein”-mişcare,”
logos”-a studia , a vorbi despre)
 „Ştiinţa mişcării organismelor vii şi a
structurilor care participă la aceste
mişcări.”
 Kinetologiei/Kinesiologie. Definiţii

 Kinetologia medicală - studiul structurilor şi

mecanismelor neuromusculare şi
articulare care asigură omului activităţi
motrice normale,înregistrînd, analizînd şi
corectînd mecanismele deficitare.

Definiţia pune în evidenţa trei componente:

aspectul ştiinţific, evaluarea, aspectul
practic.
 Componentele kinetoterapiei

 Aspectul ştiinţific(teoretic) - studiul

structurilor şi mecanismelor
neuromusculo-articulareale mişcării
 Evalurea - înregistrarea şi analizarea
mecanismelor deficitare ale mişcării pentru
crearea programelor practice kinetice.
 Aspectul practic(terapeutic)- „corectarea
mecanismelor deficitare ale mişcării
 Kinetologia ca ştiinţă
înclude trei mari componente
(subdisciplini):

1. Biomecanica
2. Exerciţiul fizic/mişcărea
3. Componentul psihomotor
 Kinetologia ca ştiinţă
Biomecanica

 aplicarea legilor mecanicii la studiul

mişcării prin:
 anatomia aplicată :studiul raportului dintre
structură şi funcţie
 analiza fizică a mişcării :aplicarea legilor
fizice ale mişcării la activitatea fizică a
omului
 Kinetologia ca ştiinţă
Fiziologia exerciţiului fizic/mişcării

 răspunsul funcţional imediat şi adaptările în

timp la activitatea fizică a aparatelor şi sistemelor
organismului( cardio-vascular,
respirator,metabolic,ş.a.)
 modalitatea de cosumare a energiei în a
activitatea fizică
 limitele performanţei fizice şi ce reprezintă
oboseala
 răspunsurile organismului la stresul fizic
 nivelul de fitness.
 Kinetologia ca ştiinţă
Componentul psihomotor

 modul de elaborare şi comenzii unei

mişcări
 transmiterea acestei comenzi spre
aparatul efector
 ajustarea parametrilor unei activităţi
fizice (feedback-urile)
 modul de formare abilităţilor,
echilibrului şi stabilităţii.
 Kinetologia ca profesie
 Componenta practică –kinetoterapia face
parte din marele capitol al medicinii fizice
de recuperare, specialitate terapeutică
care se află alături de alte tipuri
terapeutice ale medicinei (farmacologice,
chirurgicale, homeopatice, ş.a.)

 Medicina fizică de recuperare medicală în

afară de kinetoterapie utlizează şi alţi
factori fizici (naturali/preformanţi) -
termoterapia, hidroterapia, electroterapia,
mesoterapia, climatoterapia, presoterapia.
 Kinesiologia ca disciplină

Pentru toate patologiile există două

tipuri de tratamente de bază:
1. medicaţia (tratament conservator)
 kinetoterapie

2. chirurgia, urmată obligatoriu de

 kinetoterapie.
 Kinetologia- ca activitate fizică de
recuperare medicală
 Activităţile fizice de bază ce au evoluat filogenetic:
1. Postura - activiatatea fizică prin care se menţine
poziţia unui corp, raportul acestuia cu meduiul şi
raportul între segmentele corpului.
2. Locomoţia – activitatea fizică care schimbă
permanent raportul între corp şi mediul înconjurător.
3. Manipularea - activitatea fizică care permite
mobilizarea sau/şi utilizarea obiectelor din mediu,
conştient sau nu ceea ce modifică configurţia mediului.
4. Comunicarea - activitatea care are ca obiectiv
transmiterea de informaţii, indiferent pe ce cale (vorbit,
gesturi, scris, sunete, etc.)
 Kinetologia- ca activitate fizică de
recuperare medicală

 Sub aspect ontogenetic kinetoterapia

cuprinde cele 4 etape de dezvoltare a
copilului de la naştere pînă la dezvoltarea
lui completă:
 mobilitate
 stabilitate
 mobilitate controlată
 abilitate
Criterii de clasificarea kinetoterapiei

1. după domeniul de recuperare funcţională

 kinetoterapia în bolile reumatice
 kinetoterapia în bolile neurologice
 kinetoterapia în bolile respiratorii
 kinetoterapia în bolile cardiovasculare
 kinetoterapia în bolile psihice
 kinetoterapia în sechele posttraumatice
 etc.
Criterii de clasificare a kinetoterapiei

2. după obiectivele fiziopatologice

 kinetoterapia de mobilitate articulară
 kinetoterapia de tonifiere musculară
 kinetoterapia de creşterea anduranţei
musculare
 kinetoterapia de coordonare şi echilibru
 kinetoterapia de antrenare la efort
 kinetoterapia de relaxare
 kinetoterapia posturală
Criterii de clasificare a kinetoterapiei

3. după vîrstă
 kinetoterapia la vîrstnici
 kinetoterapia în pediatrie
 kinetoterapia la gravide
 kinetoterapia la copilul şcolar
Criterii de clasificare a kinetoterapiei

4. după locul de activitate

 kinetoterapia la sala de kineto
 kinetoterapia la domiciliul pacientului
 kinetoterapia la patul bolnavului
 kinetoterapia în aer liber
 kinetoterapia în bazine (hidrokinetoterapie)
Kinetoterapia/Kinetologia medicală

Poate fi aplicată în trei scopuri:

 profilactic – kinetoprofolaxie (primară,

secundară)
 terapeutic – kinetoterapie
 de recuperare – kinetoterapie de
recuperare
 Kinetoprofilaxie
 Kinetologie profilactică (primară/de gradul I)
cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor
kinetologice care se adresează menţineri şi
întăririi stării de sănătate, deci prevenirii stării de
boală.

 Kinetologia profilactică (profilaxia

secundară/de gradul II) înseamnă aplicarea
tuturor mijloacelor necesare pentru a preveni
agravarea sau apariţia complicaţiilor
patomorfofuncţionale ale unei boli cronice.
 Kinetoterapia

 Kinetoterapia sau kinetologia terpeutică

cuprinde cele trei capitole şi tipuri de
asistenţă medicală,primară,spitalicească,de
recupeerare care formează complexul
mijloacelor de asistenţă medicală profilactică,
terapeutică sau de recuperare.

Aceste capitole se asociază cu mijloace

farmacologice sau nefarmacologice./inclusiv
medicină aternativă/
 Kinetologie de recuperare
 Kinetologia de recuperare reprezintă
principalul mijloc al asistenţei de
recuperare funcţională şi cuprinde întreg
domeniul deficitului funcţional din bolile
cronice (în special ale aparatelor
locomotor şi cardiorespirator) dominat de
metodologie specifică de asistenţă prin
kinetologie de recuperare.
 Argumentarea clinico-fiziologică a
kinetoterapiei/ terapiaei prin mişcare
Acţiunea curativă a mişcării/ activităţii fizice asupră
organizmului uman se explică prin importanţa
socială şi rolul biologic al mişcării – în viaţa
umană.
Exemplu:
 hipodinamia, sedentarizmul ca rezultat are degradarea
sănătăţii fizice, psihice, calităteii vieţii (sociale, profesionale,
economice)
 activitatea fizică/mişcarea menţine sănătatea, facilitează
toate procesele fiziologice metabolice şi vitale ale
organizmului, creşte imunorezistenţa, ameliorează starea
psihică, psihimotorie, abilitatea, asigură statusul social,
profesional, economic (activitatea şi participarea) – calitatea
vieţii.
Mecanizmele fiziologice ale mişcării –
exerciţiului fizic
 neuroreflector
 neuroumoral
 umoral
 sistemul funcţional
 Efectul terapeutic al mişcării –
exerciţiului fizic
 acţiune de tonizare
Mişcare/EF – contracţie musculară – activarea SNC– SNV şi glandele cu
secreţie internă –activarea sistemelor CV şi respirator – metabolizmul
(organele inerne) – reacţiile imunobiologice
Rezultat: ameliorează starea de bine fizică, psihică, abilitatea.
 acţiune trofică
Mişcare/EF – stimulează procesele metabolice tisulare/muşchi – creşte
temperatura intratisulară şi eliberarea substanţilor biologice active care
produc stimularea activităţii circulatorie prin dilatarea arteriolelor – ca
rezultat se obţine avtivizarea proceselor de regenerare şi recuperare
 reglează mecanizmele de formare a
compensaţiilor (temporare şi definitive)
 normalizează mecanizmele de inreţinere a
funcţiilor globale ale organismului
 Reabilitarea fizică
 reprezintă o sistemă de măsuri pentru
recuperare sau compensare a deficienţelor
fizice, calităţilor intelectuale, stării funcţionale
generale, ameliorarea calităţilor fizice,
echilibrului psiho-emoşional, rezervelor de
adaptare a organizmului cu mijloace terapeutice
active (kinetoterapie, ergoterapie, terapie
ocupaţională, elemente de sport, etc) şi pasive
(masaj, factori fizici naturali şi artificiali)
 Kinetoterapia în cadrul reabilitării
fizice

 în cadrul reabilitării ca proces bio-psiho-

social complex kinetoterapia reprezintă
un mijloc terapeutic de bază care întră în
acţiune concomitent cu celelalte mijloace
incluse în planul terapeutic general unitar.
 Kinetoterapia în cadrul reabilitării
fizice
 Kinetoterapia se indică:
 pe toată perioada de evoluţie a
bolii/leziunii;
 în leziuni minore, afecţiuni necomplicate
se aplică pînă la vindecarea completă;
 în boli cronice/leziuni majore soldate cu
infirmităţi definitive se aplică pe toată
durata vieţii.
 Reabilitare/Recuperare.

Scopurile kinetoterapiei:

1. Ameliorarea capacităţii generale de mişcare şi a

marelor funcţii
2. Ameliorarea funcţiei segmentului / segmentelor
/organelor interesate direct în afecţiune
3. Prevenirea instalării deprinderilor compensatorii
defectuoase
4. Stimularea stării psihice
5. Dezvotarea funcţiilor compensatorii ale sistemului
neuro-mio-osteo-artrokinetic şi organelor interne
 Obiectivele kinetoterapiei
 Obiective generale (de rangul I)
 Menţinerea unei stări optime de sănătate;
 Favorizarea proceselor de creştere şi realizarea unei
dezvoltări fizice armonioase;
 Formarea capacităţii (şi mai ales a obişnuinţei) de practicare
sistematică a exerciţiilor fizice/mişcării;
 Dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi celor specifice;
 Formarea corectă a unui sistem de deprinderi şi priceperi
motrice;
 Contribuţii la dezvoltarea unor calităţi intelectuale, morale şi
de voinţă, a simţului estetic, a responsabilităţilor sociale.
 Educarea/reeducarea/recuperarea/dezvoltarea şi menţinerea
funcţiilor reduse, abolite sau incorect realizate, ca urmare a
unor tulburări sau sechele existente care împiedică sau
îngreuiază procesul de adaptare/readaptarte şi integrare
socio-profesionistă.
 Obiectivele kinetoterapiei
 Obiective specifice (de rangul II)
Obiective specifice fiecărui
subsistem al kinetoterapiei

Kinetoprofilaxie Kinetoterapia de Kinetoterapia

recuperare terapeutică

- Prevenirea stării de boală - Recuperarea funcţională - Tratarea diferitelor boli

(kinetoprofilaxie primară, de gradul valabilă pentru întreg domeniul şi afecţiuni ale
I);
al refacerii deficitului funcţional organismului uman, cu
- Prevenirea agravării sau apariţiei
complicaţiilor patomorfofuncţionale în toate bolile cronice. mijloace specifice.
ale unei boli cronice (kinetoprofilaxie
secundară, de gradul II);
- Consolidarea şi menţinerea
rezultatelor urmărite şi obţinute
(kinetoprofilaxia terţiară, de gradul
III).
 Obiectivele kinetoterapiei
 Obiective speciale (de rangul III)
Obiective care se referă la şedinţele curente de kinetoterapie sau la
o anumită etapă:
 Relaxarea;
 Corectarea posturii şi aliniamentului corpului;
 Recuperarea şi creşterea mobilităţii articulare;
 Recuperarea şi creşterea forţei musculare;
 Recuperarea şi creşterea rezistenţei musculare;
 Recuperarea şi creşterea coordonării, controlului şi
echilibrului;
 Reantrenarea şi antrenarea la efort;
 Reeducarea respiratorie;
 Reeducarea sensibilităţii;
 Reeducarea aparatului cardio-vascular;
 Reeducarea abilităţii manuale;
 Reeducarea neuromotorie;
 Reeducarea psihomotricităţii.
 Mijloacele kinetoterapiei în reabilitarea
fizică
1. Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei
 Exerciţiul fizic (mişcarea sub diverse forme)
 Masajul
2. Mijloace ajutătoare kinetoterapiei
 Termoterapia
 Electroterapia
 Hidroterapia
 Terapia ocupaţională,ergoterapia
 Activităţi fizice adaptate
3. .Mijloace asociate kinetoterapiei
 Factorii naturali: apa, aerul ,soarele
 Factorii igienici si alimentaţia
 Noţiuni kinetologice/defeniţii
(exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,
metodologie, obiectiv)
 Exerciţiul fizic
asamblarea întrun anumit fel a unor
tehnici kinetologici formează exerciţiul
fizic.
 Procedeu/ procedee
Exerciţiile fizice perfecţionate
standartizate şi aplicate întrun situaţia
specifică se numeşte procedeu/ee.
(“diagonla” din metoda Kabat)
 Noţiuni kinetologice/defeniţii
(exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,
metodologie, obiectiv)
 Tehnici kinetologice
 Tehnica de lucru (alfabetul terapiei prin
mişcare) prezintă elementul de bază al
kinetoterapiei. Baza fiziologică a tehnicei
este tipul de contracţie musculară
(izometrică, izotonică, izokinetică) prin care se
realizează mişcarea activă, pasivă ş.a.
 Noţiuni kinetologice/defeniţii
(exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,
metodologie, obiectiv)

 Metodă
 Uncomplex de exerciţii sau procedee fizice
formează o metoda. Metoda are întodeauna
un scop precis.
(mobilizarea articulară, creşterea amplitudei de
mişcare et.a.).
 Noţiuni kinetologice/defeniţii
(exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,
metodologie, obiectiv)
 Metodologie
 Exerciţiile sau metodele grupate, în vederea
realizării unui obiectiv anatomofiziologic,
terapeutic sau recuperator, formează
metodologia de lucru.
(exemplu: tonifierea musculară – ca obiectiv
kinetoterapeutic, se realizează cu o metodologie
bineprecizată).
Noţiuni kinetologice/defeniţii. Tehnici în
kinetoterapie
Clasificarea tehnicilor kinetologici

Baza clasificării o constitue cele trei

proprietăţi fundamentale ale aparatului
locomtor (A.L.):

 activitatea motrică a A.L.;

 capacitatea de a putea fi mişcat pasiv;
 starea de repaus
(Legrand-Lambling)
 Clasificarea tehnicilor kinetologici
imobilizarea
Anakinetice
Tehnici
posturarea
în
kineto-
logie Contractarea izometrică
statice
Kinetice Relaxarea musculară

reflexă liberă
active
dinamice voluntară activo-pasivă

tractiuni activă cu rezistenţă

sub anestezie
pasive pură asistată
autopasivă
mecanică
pasivo-actovă
prin manipulare
 Tehnici în kinetoterapie
1. Stretchingul/întinderele
2. Tehnici de transfer (ADL – terapia
ocupaţională)
3. Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă
(FNP)
1. Tehnici FNP generale
2. Tehnici FNP specifice
 Tehnici pentru promovarea mobilităţii
 Tehnici pentru promovarea stabilităţii
 Tehnici pentru promovarea mobilităţii controlate
 Tehnici pentru promovarea abilităţii
 Metode în kinetoterapie
 Metode în kinetoterapie
1. Metode de relaxare
1. Metoda Jacobson
2. Metoda Schultz
2. Metode de educare/reeducare
neuromotorie
1. Conceptul Bobath
2. Metoda Brünngstrom
3. Conceptul Vojta
4. Conceptul Castillo Morales
5. Metoda Frenkel
 Metode în kinetoterapie
 Metode în kinetoterapie
3. Metode de facilitare neuro-proprioceptivă
1. Metoda Margaret Rood
2. Metoda Kabat
4. Metode de reeducare posturală
1. Metoda Klapp
2. Metoda von Niederhoeffer
3. Metoda Schroth
5. Metode de recuperare a afecţiunilor lombare
1. Metoda Williams
2. Metoda McKenzie
 Obiective în kinetoterapie

reprezintă:
 finalităţi ale programelor kinetice

 obiective generale în kinetoterapie

 operaţionalizarea obiectivelor din

programele si activităţile kinetice
 Principiile de aplicare kinetoterapiei
 (primum “non nocere”)
 conştiintizării
 individualizării tratamentului
 precocităţii tratamentului
 gradării efortului
 continuităţii şi succesivităţii tratamentului
pînă la recuperare integrală
 progresivităţii
 aplicare sistematică şi sistemică
 evaluarea eficacităţii kinetoterapiei şi
recuperării funcţionale
 Evaluare în kinetoterapie - mijloc de bază
în stabilirea diagnosticului funcţional
Testarea clinică musculoarticulară
 bilanţul articular
 bilanţul muscular
 evaluarea globală
 echilibru, coordonare şi controlul
 ADL
 evaluarea alinierii şi posturii corecte a
corpului
 evaluarea mersului
 Formele kinetoterapiei
1. Imitaţii şi jocuri
2. Gimnastică generală şi respiratorie
3. Gimnastică medicală selectivă
4. Reeducarea mersului
5. Reeducarea prehensiunii
6. Hidro-kinetoterapia
7. Sportul curativ
8. Dansul curaiv
9. Terapia ocupaţională
10. Ergoterapia
11. Meloterapia, artterapia et altele
 Formele ergoterapiei
 funcţională: indicată cu scop de ameliorare
funcţională a deficientului;
 orientativă: are ca scop educare prfesională
a defecienţilor neuromotori şi de altă natură ş
orientată către anumite profesiuni
 retribuită: (aplicată în centre speciale) are
scop de reeduare/ învăţare profesiunelor
persoanei cu dizabilităţi
Mijloacele ergoterapiei includ ateliere: dulgherie, olărit,
broderie, cusotorie, cizmărie, construcţie, disign et altele
 Organizarea programei de
reabilitare şi kinetoterapie
 reabilitare  kinetoterapie
parametri generali
funcţionare şi dizabilitate
 tipul şi specificul
 evaluarea clinică bolii/deficienţei
funcţională  durata bolii şi recuperării
 evaluarea activităţii  vîrsta, sexul, profesia
(ADL) şi participării  capacitatea fizică generală
factorii contextuali parametri locali
 evaluarea factorilor de  evaluarea analitică: bilanţul
mediu articular, muscular a
 evaluarea factorilor funcţiilor specifice sistemilor
personali şi aparatelor CV, respirator
etc.
Evaluarea eficacităţii  evaluarea funcţiilor globale:
reabilitării mersul, ADL, teste
funcţionale, psihomotorii etc.
 Efectele terapeutice ale kinetoterapiei

 Generale:
 creşte nivelul de fitness
 scăde stresul
 produce senzaţie de „bine”
 ameliorarează cogniţia
 Stopează apariţia şi evoluţia sindromului de
decondiţionare fizică a organismului inclusiv a
vărstnicului
 armonizează creşterea şi dezvoltărea copilului
 Scade intensitatea sindromului algic
 Efectele terapeutice ale
kinetoterapiei
 Specifice:

 creşte forţa şi anduranţa musculară

 ameliorează mobilităţea articulare
 reeducă coordonărea şi echilibrul
 ameliorează respiraţia
 creşte toleranţa la efort
 ş.a