Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
5
Medicul specialist de recuperare medicală îşi desfăşoară activitatea în diferite
unităţi medicale din sistemul sanitar, incluzând secţii de acuţi şi cronici din spitale,
ambulatorii şi cabinete de specialitate recuperare medicală, precum şi în staţiuni balneare
(ambulatorii, spitale, baze de recuperare din hoteluri), aflate în contract cu sistemul de
asigurări sociale de sănătate sau în sistem privat. El este coordonatorul echipei
multidisciplinare de recuperare, pe baza unei colaborari biunivoce. Medicul specialist de
recuperare evaluează şi stabileşte diagnosticul medical şi funcţional, concepe programul
de recuperare (recomandă tratament medical, farmacologic, educaţional şi prescrie
fizioterapia), urmăreşte si reevalueaza si pacientul în evoluţie. [100]
Denumirea specialităţii
6
Definiţia specialităţii
Specialitatea medicală care pune accent pe profilaxie, diagnostic si tratamentul
pacienţilor ce experimenteaza limitări funcţionale, ca si consecinţa a diferite
procese patologice, traumatisme, injurii sau simptome clinice. Utilizeaza în
practica medicală medicamente, injecţii/infiltraţii, modalităţi fizice diverse,
exerciţii fizice şi metode educaţionale aplicate individualizat în funcţie de nevoile
individuale ale pacientului. [12]
Krusen defineşte ca esenţial în recuperare tratamentele si antrenamentele
pacienţilor, care aplicate vor asigura în final atingerea potenţialului maxim pentru
o viaţă cât mai normală, din punct de vedere fizic, psihic, social si profesional.
[66]
În România se păstrează Balneologia si Climatologia, componente tradiţionale ale
Medicinei Fizice şi de Recuperare, si care ofera posibilităţi practice de a utiliza în
scop profilactic, curativ si recuperator factorii fizici naturali de cură pe care
România îi deţine din abundenţă (ape minerale, gaze, nămoluri terapeutice, factori
climatici, lumina solară) şi a factorilor fizici artificiali (termici, electrici,
mecanici). [50, 52, 55, 66]
7
România mijloacelor fizicale şi balneare de tratament şi 4. mijloace
aplicarea lor în profilaxia, terapia şi recuperarea fizicale şi
medicală” [97] balneare
2013 Ministerul schimbarea denumirii specialităţii în Reabilitare 1. Prevenire,
Sănătăţii Medicală = specialitate medicală clinică, diagnosticare,
din independentă, responsabilă de prevenirea, tratare
România diagnosticarea, tratarea şi managementul 2. afecţiuni
reabilitării persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi dizabilitante şi
comorbidităţi la toate vârstele, în vederea comorbidităţi
promovării capacităţilor şi performanţelor fizice şi 3. calitatea vieţii
cognitive ale acestor persoane, precum şi în
vederea creşterii calităţii vieţii acestora.[100]
2015 MS revenire la denumirea de Recuperare, Medicina
Fizica, Balneoclimatologie
2016 MS redenumire: Medicina Fizica si de Reabilitare
8
Din ce în ce mai frecvent, Recuperarea medicală realizează diagnosticul unor
patologii nediagnosticate inca, apărute insidios sau brusc în timpul perioadei de
recuperare, care durează câteodată luni, chiar ani. De aceea, în Recuperarea Medicala nu
este suficient să aplici Programul de Recuperare (contruit complex, etapizat, pentru
perioade lungi de timp), ci este absolut obligatoriu să reevaluezi periodic pacientul
(urmărit zilnic de-a lungul tratamentului şi după aplicarea lui), pentru a surprinde
simptomatologia sugestivă bolii de baza si eventual a unor noi suferinţe; odată
evidenţiate, acestea modifică corespunzător abordarea terapeutică, prognosticul
recuperator, sau limitează metodologia şi posibilităţile de aplicare a tehnicilor de
tratament şi frânează sau opresc evoluţia favorabilă recuperatorie.
In consecinta, obiectivul principal al Recuperării medicale este refacerea
aspectelor funcţionale legate de integrarea individului în mediu si societate:
autoîngrijirea, locomoţia, prehensiunea, gestualitatea cotidiană şi activităţile zilnice
(ADL), adaptarea cardiovasculară la solicitare, etc.[64]
Funcţional şi disfuncţional
Recuperarea reprezintă în sine o specialitate clinică medicală care utilizează
permanent şi repetitiv examenul clinic şi evaluarea funcţională, identificând aspectele
disfuncţionale. [63]
În anul 2001, OMS a elaborat un sistem complex de clasificare a
disfuncţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii („The International Classification of
Functioning, Disability and Health (ICF)", sau ICIDH-2. Se pune accentul pe
dimensiunilor consecinţelor bolii, asociată cu o apreciere pozitivă a abilităţilor reziduale ale
individului afectat de o patologie disabilitantă. De aceea, termenii cu conotaţie subliminală
negativă precum disabilitate se înlocuieşte cu activitate, handicapul cu participarea,
încercând să sugereze că sunt păstrate într-un anumit grad anatomia şi funcţiile corpului,
diferitele activităţi şi participarea (mai mult sau mai puţin activă sau independentă). [62]
Clasificarea internatională a Infirmităţii, Incapacităţii, Handicapului (ICIDH)
utilizează şi defineşte următorii astfel:
9
limitează parţial sau anulează activitatea şi viaţa
normală
10
Fig. Nr. 2 Schemă a metodelor de recuperare si a categoriilor patologice abordate
terapeutic
Etapele recuperării
Procesul de recuperare urmează potrivit reglementărilor OMS 3 etape:
I. Recuperarea medicală (de faza acuta, subacuta si cronica)
propriu-zis se suprapune cu faza acută şi subacută a bolii şi se desfăşoară într-o secţie
clinică medicală (reumatologie, neurologie, cardiologie, pneumologie, medicină
internă, etc.) sau chirurgicală (ortopedie-traumatologie, chirurgie cardio-vasculară,
neurochirurgie, chirurgie plastică şi reparatorie, etc).
se aplică principiile de tratament medical conservator sau chirurgical adecvat şi
proceduri adjuvante specifice de recuperare menite să prevină sau să limiteze
complicaţiile şi disfuncţionalităţile (repausul prelungit la pat asociat cu imobilizarea
care predispun la complicatii precum escarele de decubit, pneumonia de decubit,
precum si redori articulare, contracturi-retracturi musculare), afectari patologice
precum flexum articular, scurtări de membre, subluxaţii articulare, cu consecinte
functionale (disfuncţii ale mersului, echilibrului, coordonării, abilităţii, autoîngrijirii,
etc. Care apar de exemplu in evolutia post AVC).
Recuperarea de faza cronica se adreseaza pacientului cu sechele disfuncţionale,
reprezentand profilaxia secundară si tertiara; in aceasta categorie se incadreaza
indicaţia de tratament în staţiunile balneo-climaterice.
11
II. Recuperarea profesională/vocaţională
începe în momentul în care pacientul părăseşte secţia de spital cu sechele disfuncţionale, şi are ca
obiectiv reinserţia profesională sau schimbarea locului de muncă (reorientare profesională).
Sunt evaluate caracteristicile şi solicitările activităţilor la locul de muncă şi prognosticul
de reinserţie al pacientului, în funcţie de restantul funcţional, statusul evolutiv şi
prognosticul de recuperare în funcţie de particularităţile muncii. Astfel, se poate decide
reîntoarcerea la activitatea anterioara (soluţia ideală, dar destul de rară), readaptarea
profesională şi adaptarea dispozitivelor implicate in actul muncii, prin aplicarea unor
dispozitive facilitatorii (care utilizeaza maximal restantul funcţional al pacientului),
schimbarea locului de munca anterior şi reorientarea profesională adecvată restantului
funcţional, ocuparea unui post rezervat persoanelor cu deficienţe, activitate protejată,
destinat celor cu deficienţe similare sau activitate la domiciliu.
III. Recuperarea socială
Vizează antrenarea activităţilor vieţii cotidiene, respectiv relatia sociala in interiorul
familiei si extrafamilial (prieteni, colegi, relatii profesionale) care implica cresterea
independentei, auto-servirii, responsabilizarea si preluarea treptata a
activitatilor (care a fost delegate altor persoane pe perioada afectarii acute si
subacute), mobilizarea şi deplasarea în interiorul locuinţei şi în afara ei (imobil
cu etaje, strada, institutii), cu ajutor sau fără (baston, cadru de mers, pantă,
cărucior, automobil adaptat,) etc.[62, 98]
Echipa de recuperare (interdisciplinară) este formată din:
1. Medic specialist de 5. Logoped
recuperare medicala 6. Psiholog, psihiatru
2. Fizioterapeut 7. Asistent social
3. Kinetoterapeut 8. Dietetician
4. Ergoterapeut / Terapeut 9. Bioinginer, tehnician
ocupaţional ortezare-protezare [100]
12