INTRODUCERE IN

PSIHOLOGIE

V.Negovan
Suport de curs:
ZLATE, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura
Polirom, Iaşi.
ZLATE, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Editura
Universitara, Bucuresti
BINE ATI VENIT!
 Psihologia ca ştiinţă

1.1.Definirea psihologiei
1.2. Tendinţe controversate cu privire la
psihologie ca ştiinţă şi ca profesie.
1.2.1. Psihologia este ştiinţă sau artă?
1.2.2. Psihologia este ştiinţă nomotetică
sau ştiinţă idiografică?
1.2.3. Este psihologia o ştiinţă unitară?
1.2.4. Este psihologia o ştiinţă în progres
şi expansiune?
1.3. Locul psihologiei în sistemul
ştiinţelor
Definiţiile psihologiei
 tip butadă - Max Mayer,
McNemar
 tip metaforă – Pavelcu, J.
Schneider
 prin negare - Pavelcu
 Etimologice - psyche + logos
 Comprehensive - Wilhelm
Wundt William James, Jean
Piaget
 Integrative - contemporane
Tendinţe controversate cu
privire la psihologie ca ştiinţă şi
ca profesie.
 Controverse care se referă
la legitimitatea psihologiei
ca ştiinţă;
 Controverse care se referă
la anumite probleme
particulare ale psihologiei
 Controverse care se referă la
legitimitatea psihologiei ca ştiinţă
 Psihologia este ştiinţă sau artă?;
 Psihologia este ştiinţă nomotetică
sau idiografică?;
 Predomină unitatea sau
diversitatea în cunoaşterea
psihologică? ;
 Psihologia se află în criză sau în
progres şi expansiune? (M. Zlate,
2000)
Psihologia este ştiinţă sau artă?

Argumentele celor care neagă caracterul de ştiinţă al

psihologiei
 Indoielile cu privire la existenţa sufletului ca obiect de
studiu al psihologiei
 Observaţia că legile psihologiei sunt calitative şi nu
cantitative, empirice şi nu ştiinţifice, că nu sunt pur
psihologice, ci psihofizice, psihofiziologice sau
psihosociologice şi că în baza lor nu se pot face predicţii
 Observaţia că metodele psihologiei nu sunt suficient de
obiective, suficient de adecvate la specificul obiectului
studiat, suficient de capabile să ofere date concludente cu
privire la obiectul pe care îl studiază (Zlate, 2000)
 Psihologia este ştiinţă
nomotetică sau ştiinţă
idiografică?
Psihologia nomotetică :
• explicaţii cauzale ale proceselor psihice,
• posbilitatea de cuantificare a rezultatelor
cercetării,
• posibilitatea de generalizare a rezultatelor
studiului unor subiecţi aleşi la întâmplare
asupra unor subiecţi neinvestigaţi,
• formularea de legi cu capacitatea de predicţie
specifică ştiinţelor exacte,
• explicaţii funcţionale ale fenomenelor,
• utilizarea experimentului şi a altor metode
obiective
Psihologia idiografică:
• interes pentru studiul şi analiza unui
singur caz pentru o perioadă lungă
de timp,
• recursul la metode relativ
nestructurate, deschise, proiective,
interpretative,
• explorarea cu predilecţie a
diferenţelor individuale
Este psihologia o ştiinţă
unitară ?
Unitatea în psihologie s-ar putea realiza prin:
• considerarea orientărilor psihologice ca
nefiind opuse ci pasibile de integrare şi
depăşire succesivă;
• semnalarea punctelor convergente între
poziţii şi renunţarea la pretenţia de
universalitate a propriilor opinii;
• renunţarea la definirea psihologiei printr-un
singur obiect şi postularea mai multor obiecte;
• renunţarea la exclusivismul metodologiilor şi
toleranţa metodologică.
 Este psihologia o ştiinţă
în progres şi expansiune?
Argumente pentru progresul psihologiei :
• Instituţionalizarea psihologiei ca ştiintă, ca obiect
de învaţământ şi profesiune;
• creşterea interesului specialiştilor din alte domenii
pentru problemele şi rezultatele psihologiei;
• creşterea audienţei lucrărilor de psihologie la
marele public ;
• diversificarea rolului psihologului practician
• înmulţirea revistelor de specialitate, a asociaţiilor
psihologilor, a manifestărilor ştiintifice pe teme de
psihologie
 Repere privind viitorul psihologiei –
factori modelatori ai viitorului
psihologiei

Viitorul psihologiei este modelat de

• prezentul şi trecutul ei
• concepţia despre om a psihologilor şi
a cetăţenilor 
• viitorul societăţii, progresul economic
• progresul realizat de alte ştiinţe la a
căror dezvoltare a şi contribuit.
Locul psihologiei în sistemul
ştiinţelor
• Modelul triunghiular al ştiinţelor
(Buhler, Kedrow)
• Modelul circular al ştiinţelor
(Piaget)
• Modelul interpenetrării ştiinţelor
(Dogan, Pahre)
• Modelul bazat pe clasificarea
ştiinţelor (M. Zlate)
 Psihologia ca profesie

Principalele probleme pe care le ridică

profesia de psiholog sunt:
• statutul profesiei,
• funcţiile psihologului,
• plasarea şi integrarea psihologului,
• codul deontologic al profesiunii.
 BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ - LECTURI
SUPLIMENTARE
CREŢU, T.(2001), Psihologie generală, Editura Credis, Bucureşti
GOLU, M. (2002), Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, Bucureşti
NEVEANU - POPESCU, P. (1979), Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti.
PAVELCU, V, (1972), Drama psihologiei, EDP, Bucureşti
ROŞCA, A., BEJAT, M. (1976), Istoria ştiinţelor în România, Psihologia, Ed. Academiei
RSR, Bucureşti
HERSENI, T. (1980), Cultura psihologică românească, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti,
pg.209-261
MORIN, E., (1986), „Unitatea omului ca fundament şi abordare interdisciplinară” în:
TONOIU, V., BĂDESCU, I. (1986) (trad.): Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane, Ed.
Politică, Bucureşti, pg.273-312
PIAGET, J., (1972), Dimensiuni interdisciplinare ale psihologiei, EDP, Bucureşti
CHELCEA, S. (1992), „Planeta psihologilor”, în: Psihologia, nr.6
CEAUŞU, V (1972), De la incertitudine la decizie, Ed. Militară, Bucureşti, pg. 235-290
PITARIU, H., TOMA, M (1988), „O analiză a profesiei de psiholog”, Revista de psihologie,
nr.3
POPA, M., ANIŢEI, M. (2003), « Profesionalizarea psihologiei în România – realităţi şi
perspective» în Revista de psihologie organizaţională, volumul III, nr.3-4, 2003,
Ed.Polirom, Iaşi
Legea nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog… , în Revista de
psihologie organizaţională, număr special, volumul IV, nr.3-4, 2004, Ed.Polirom, Iaşi
Thank you for your attention