Cine aduce iar în ţară

Mândre păsări călătoare,

Îmbracă grădina-n floare
Şi-ncălzeşte vremea afară?
 Legenda
Primăverii
„Cândva, era un copil cu un
suflet ce nu cunoştea
păcatul, cu ochi calzi ca ai
unui miel. Era fata unui om
bogat şi a unei femei crude.
Avea mai mulţi fraţi şi
surori, care iubeau banii şi
răutatea, ca părinţii lor.
 Primăverii, fetei cu
codiţe, nu-i plăceau
aceste lucruri, ci
adevărul, dreptatea,
oamenii simpli şi iubirea,
de care nu avea parte.
 Părinţii Primăverii aveau
un castel în deşert, iar
asta o chinuia pe fată.
Visa să audă râul curgând
repede, melodios, să simtă
colţul ierbii sub picioare şi
să audă glasul pădurii
răsunând.
 Într-o zi, ea a plecat de acasă
pentru că se săturase de
minciuna şi ura din jur. Mergea
rătăcind prin deşert de parcă
auzise glasul cuiva, glasul unui
om ce o chema la el ca şi cum ar
fi fost fata lui. Era obosită,
moartă de sete, dar totuşi
mergea, până a căzut.
Când a deschis ochii, era într-un
loc sărăcăcios, dar plăcut privirii.
Acolo se afla Dumnezeu. El o
întrebă pe fată ce îşi doreşte mai
mult. Primăvara a răspuns:
- Îmi doresc să mă răzbun pe răul
ce a cuprins familia mea.
 Atunci Dumnezeu a
trimis frigurile cele mai
aspre ce au cuprins
deşertul.
 Părinţii Primăverii şi-au dat
seama de lipsa ei şi au
început să se vaite şi să-şi
regrete faptele rele. Fetei i se
rupea inima când vedea
aceste lucruri. Ceru să se
întoarcă şi să-şi mai vadă o
dată părinţii şi fraţii.
Dumnezeu o trimise ca un înger
pentru a desface blestemul. Când a
pus piciorul pe pământ, acesta a
înverzit, au răsărit copaci şi s-au
auzit râuri curgând şi păsări
cântând. Toţi şi-au cerut iertare de
la ea şi i-au spus că vor să trăiască
ca nişte oameni obişnuiţi în
împărăţia lui Dumnezeu. Acum ei
locuiesc acolo şi speră ca lumea să-
şi amintească povestea lor şi să nu
facă la fel!”
GHICITORI
MATEMATICE
Ȋn grădină – i veselie ,
Se mărită o iasomie ,
Florile perechi tot vin ,
Să se distreze din plin :
Douăzeci sunt viorele ,
Patruzeci sunt albastrele ,
Douăzeci şi unu-s bujorei
Şi şase sunt ghiocei ,
Cinci sunt flori de gălbenele
Şi ȋncă nouă sunt lalele .
Se gȃndeşte o albină :
“Cȃte flori joacă-n grădină ? “
102
Sus, ȋn blocul lui Pandele,
Au cuib 15 rȃndunele.
10 au scos 30 de pui,
Cȃte-s toate, poţi să-mi spui?
45
Iată, colo pe imaş,
Sunt vreo 16 iepuraşi.
Din tufiş au sărit 2,
Să se alăture cu ei.
Jumătate sunt pestriţi,
Iară restul par albiţi.
Cine ştie bine oare,
Cȃţi sunt de fiecare culoare ?
9