Sunteți pe pagina 1din 13

RĂPIREA

SABINELOR

Apostol Adelina Mihaela


Romulus fiind foarte îndurerat se
apucă să construiască oraşul, pentru
a-şi învinge remuşcarile.
Încetul cu încetul îi ademeneşte şi
pe ceilalţi spunându-le că vor fi
socotiţi întrmeietorii Romei. Astfel au
fost înălţate zidurile cetaţii. Totul a
fost gândit cu chibzuinţă, încât şi cel
mai mic deal era folosit ca fortificaţie.
De aici Roma a fost numită cetatea
“celor şapte coline”.
După un timp a început să se
lucreze şi în interior. S-a construit un
fort, o piaţă chiar în centru, o
bazilică, un templu închinat lui Jupiter
şi multe alte edificii. Dupa aceea s-au
făcut străzile şi fântânile. Văzând
toate acestea oamenii şi-au dat seama
că ei locuiesc în bordeie şi s-au apucat
să îşi construiască case de cărămidă,
de piatră sau de marmură.
Peste câţiva ani, Roma a devenit
cea mai frumoasă, cea mai bogată şi
cea mai puternică.
Cu toate acestea Romulus era
îngrijorat deoarece în toată cetatea
nu exista nici măcar o femeie. Aşa că
regele a trimis soli ca să aducă nişte
femei. Dar ei au venit fără pentru că
niciuna nu vroia sa meargă într-un
oraş fără femei că nu ar avea
prietene.
Acest necaz îi bucură pe vecini. Ei
se gândeau că dacă romanii nu îşi vor
găsi soţii, peste douăzeci – treizeci de
ani va fi o cetate îmbătrănită şi uşor
de cucerit.
Dar Romulus a găsit repede un plan.
El le-a spus alor săi să pună ochii pe
câte o fată şi la semnalul lui să o ia în
braţe şi să o ducă fiecare la casa lui.
Romulus le-a mai spus că le vor lua de
soţii numai după ce le vor câştiga inima.
Regele Romei a dat veste că
vor organiza nişte serbări
nemaipomenite în cinstea lui
Neptunus Equester. Această
sărbătoare a fost numită
“Consulaia”.
În acea zi, dis-de-dimineaţă,
toată lumea era la Roma. Erau de
toate naţiile, dar cei mai mulţi
erau sabinii.
Prima dată le-au făcut turul Romei,
musafirii rămânând muţi de uimire. Apoi au
ieşit dincolo de ziduri pentru a cânta
imnuri către zei, pentru jocuri şi pentru
întreceri, iar sclavii au început să
servească.
Dacă în Roma se instalase veselia, în
celelalte popoare jalea era la putere.
Sabinii erau foarte suparaţi pentru ca li
se răpiseră mai bine de şase sute de
fecioare. Drept urmare ei se pregătesc de
război.
După câteva luni oştirea sabinilor
pornesc către Roma în frunte cu Titus
Tatius.
Când au ajuns s-au apucat să
jefuiască ogoarele românilor , în timp
ce Romulus împreună cu oştirea sa l-a
ucis pe rege în luptă.
Părinţii fetelor răpite nu s-au lăsat.
Şi-au făcut rost de numeroase ajutoare
şi au pornit spre Roma.
De data aceasta, duşmanii au ocupat
Roma. Dar nici romanii nu s-au dat
bătuţi. Şi-au unit forţele şi s-au dus să
recucerească fortăreaţa. La intrarea
în cetate se dă o luptă cum n-a mai
fost. Deodată apar sabinele care îşi
implorară părinţii şi soţii sa nu se facă
de râs.
Lupta încetase. Sabinii se
îmbrăţişară cu fiicele lor şi apoi
plecară acasă, fetele rămânând în
Roma. Soţia lui Romulus l-a rugat să îi
ierte pe sabini şi să le dea voie să
stea în Roma.
Roma a devenit mai puternică. Iar
cetatea era plină de copii.