Sunteți pe pagina 1din 21

HELICOBACTER

PYLORI
HABITAT
◦ colonizează mucoasa gastrică,
îndeosebi zona antrală
◦ este deosebit de bine adaptat la
condițiile ostile oferite de
stomac
◦ o dată stabilit în stomac poate
persista o lungă perioadă de
timp, chiar toată viața
◦ poate dispărea spontan odată cu
instalarea gastritei atrofice ce
determină dispariția
receptorilor specifici
ROLUL
PATOGEN
◦ Rolul patogen al Helicobacter
pylori a fost demonstrat prin
cultivarea sa pe medii speciale
de către doi profesori
universitari australieni – Barry
J. Marshall și Robin J. Warren –
care au primit premiul Nobel
pentru Medicină în 2005.
Patologia.Boala
la om
◦ Helicobacter pylori provoacă
cel mai adesea:
◦ ulcerul gastric
◦ gastrita cronică
◦ cancerul gastric
◦ În prezent, H. pylori pare a fi implicat, de asemenea, în
patogeneza unor variate afecțiuni extradigestive precum:
◦ boli vasculare idiopatice ca: ateroscleroza cerebrovasculară,
migrena idiopatică și sindromul Raynaud
◦ limfom gastric tip MALT
◦ reflux gastroesofagian
◦ anemie feriprivă
◦ boli dermatologice și reumatice
◦ Fără a fi demonstrat, infecția cu H.
pylori a fost incriminată și în
etiologia sindromului de moarte
subită a sugarului, precum și a
infecțiilor respiratorii înalte,
recurente, sau a otitei medii
Transmiterea bolii
◦ Contaminarea omului cu H. pylori se realizează prin contact
interpersonal, pe cale oral-orală, fecal-orală și gastro-orală.
◦ Principala cale de transmitere a infecției cu H. pylori variază
în raport cu dezvoltarea socio-economică, fiind reprezentată
de:
– calea fecal-orală în țările în curs de dezvoltare;
– calea gastro-orală în țările dezvoltate.
Teste pentru
identificarea Helicobacter pylori
◦ Metodele de diagnostic pentru Helicobacter Pylori sunt invazive și
nonivazive.

I. Metodele noninvazive sunt:


1. Testul respirator cu uree marcata
2. Teste serologice
3. Detectarea Ag in materiile fecale
4. Detectarea H. pylori prin PCR (Polimerase Chain Reaction)
I.1.Testul respirator
cu uree
◦ Metoda se bazeaza pe hidroliza ureei marcate
cu 13C sau cu 14C de catre ureaza eliberata de H.
pylori in cantitate mare. In urma reactiei se
elibereaza NH3 si CO2 marcat. Acesta va fi
absorbit in sange, ajunge in circulatia
pulmonara si este eliminat in aerul respirat,
unde este cuantificat.
◦ Principiu. Dupa hidroliza ureei marcate cu 13C
(izotop stabil, usor de manipulat ) se masoara
cantitatea de 13CO2 in functie de
raportul 12CO2/13CO2. Aerul expirat de pacient
este captat in recipientul de colectare.
◦ Rezultate. Specificitatea testului este influentata de alte bacterii producatoare
de ureaza de la nivelul mucoasei gastrice si bucale. Pot aparea rezultate fals
negative in cazul administrarii relativ recente de bismut, antibiotice sau
inhibitori de pompa de protoni. Aceeasi situatie se poate intalni si la pacientii
gastrectomizati care prezinta retentie insuficienta de uree marcata.
I.2. Teste serologice
◦ In urma infectiei cu H. pylori, in sange, saliva,
urina sau la nivelul mucoasei gastrice pot fi
decelati Ac specifici. Raspunsul sistemic este
de tip Ig G si in procentaj foarte mic de tip Ig
A, care predomina la nivel local. Exista mai
multe teste serologice care apreciaza
raspunsul imun: aglutinare, reactia de fixare
a complementului, hemaglutinare pasiva,
imunofluorescenta, imunoenzimologie
(reactia ELISA). Cea mai frecvent utilizata
este ELISA din considerente de simplitate,
rapiditate si eficienta.
I.3. Detectarea Ag in materiile fecale
◦ Metoda este de data recenta si este folosita pentru urmarirea eficientei
tratamentului de eradicare la o luna de la intreruperea acestuia.
Rezultate. Sensibilitatea si specificitatea testului sunt comparabile cu
rezultatele obtinute de testul respirator cu uree marcata, constituindu-
se ca alternativa de investigatie a infectiei cu H. pylori prin metode
neinvazive.
I.4. Detectarea H. pylori prin PCR
(Polimerase Chain Reaction)
◦ Metoda este deosebit de eficienta, unele studii aratand o sensibilitate
mai mare decat a examenului microscopic sau culturii. Probele
biologice pot fi reprezentate de biopsii gastrice, saliva, materii fecale
sau bila. Avantajele metodei, pe langa sensibilitatea ridicata si
specificitatea de 100%, constau in posibilitatea evidentierii in acelasi
timp si a unor factori de virulenta , precum si in identificarea cu
precizie a localizarii intra sau extracelulare a bacteriei. Dezavantajul
major al metodei il constituie costul extrem de ridicat, ceea ce face
adresabilitatea foarte scazuta.
II. Metodele invazive sunt:
1. Testul rapid al ureazei
2. Examenul microscopic
direct
3. Evidentierea H. pylori in
sectiuni histologice
4. Evidentierea H. pylori pe
medii de cultura
5. Detectarea H. pylori prin
teste efectuate in vivo
II.1. Testul rapid al ureazei
◦ Metoda este deosebit de simpla, rapida si ieftina, putand fi efectuata chiar in sala de
endoscopie. Este considerata cea mai populara tehnica si se bazeaza pe evidentierea
ureazei preformate in piesa bioptica.
◦ Principiul testului. Ureea in solutie sau incorporata in gel este treptat descompusa de
ureaza preformata in esantionul prelevat cu care vine in contact. Se elibereaza
amoniacul care va determina o crestere a pH – ului (culoarea indicatorului rosu fenol
vireaza de la galben spre roz – rosu-violaceu). Reactia are loc la temperatura camerei
si poate fi scurtata daca se creste temperatura la 37 -55°C. Prima citire a testului se
face dupa 20-30 minute, apoi se repeta citirea la 1h, 2h, 3h, 4h si 24h.
◦ Primul test comercial aparut a
fost CLO–test, utilizat si in
prezent.
◦ Este recomandata prelevarea a
doua esantioane de mucoasa si
efectuarea a doua teste de acest
gen deoarece H. pylori se poate
gasi in numar mic, cu
distributie anarhica sau daca
exista zone intinse de
metaplazie intestinala.
II.2. Examenul
microscopic direct
◦ Metoda este si ea destul de simpla, ieftina si rapida, putand fi
efectuata in laboratoare cu dotare minima si consta in
identificarea H. pylori pe frotiul din esantionul bioptic colorat
prin metoda Gram sau cu fucsina.
◦ Principiu. Dupa prelevare, fragmentul bioptic este depus intr-
un flacon cu solutie izotona de NaCl 0,9% pentru evitarea
desicatiei probei pe parcursul transportului. Se poate utiliza si o
solutie hipertona de glucoza 20% care previne detasarea
stratului de mucus. Dupa fixarea frotiului prin caldura si
colorarea cu fucsina Gram (5 minute), poate fi identificata
morfologia caracteristica a H. pylori: bacili Gram–, spiralati,
mobili, cu 2 pana la 6 flageli unipolari, avand lungimea de 3 – 5
µm si diametrul de 0,5 – 1 µm, dispusi izolati sau grupati in
stratul de mucus si in vecinatatea celulelor epiteliale. Pot aparea
de asemenea si forme atipice cocoide.
II.3. Evidentierea H. pylori in sectiuni
histologice
◦ Desi este mai scumpa si mai inceata, aceasta metoda permite si
evaluarea leziunilor histopatologice de la nivelul mucoasei gastrice.
◦ Principiu. Conform sistemului Sydney de clasificare a gastritelor se
recomanda prelevarea a cate 2 esantioane de mucoasa gastrica de la
nivelul antral si al corpului gastric. Acestea trebuie introduse imediat in
solutie de fixare. Colorarea sectiunilor poate fi efectuata prin mai multe
metode.
II.4. Evidentierea H. pylori pe medii
de cultura
◦ Criterii de identificare a coloniilor de H. pylori.
◦ apar dupa minim 3 zile;
◦ aspectul macroscopic: colonii de tip S translucide,
de culoare galben stralucitor, cu diametrul de
aproximativ 1 mm;
◦ aspectul microscopic: pe frotiu apar bacili gram –
negativi, drepti sau cu aspect ondulat ori incurbat.
◦ Avantajele cultivarii:
◦ Specificitate de 100%;
◦ Permite testarea sensibilitatii tulpinilor izolate la
diferite antibiotice si monitorizarea individuala a
raspunsului la tratamentul de eradicare;
◦ Stabilirea identitatii tulpinilor in studii epidemiologice.
II.5. Detectarea H. pylori prin teste
efectuate in vivo
◦ Relativ recent a fost elaborata o metoda care permite evidentierea H. pylori in
timpul examenului endoscopic. Principiul testului se bazeaza pe reactia de
culoare pe care o da un indicator de pH, administrat impreuna cu o solutie de
uree 5%, in momentul in care aceasta este hidrolizata de ureaza bacteriana
prezenta la suprafata epiteliului gastric. Indicatorul folosit in cursul primelor
teste este rosu-fenolul, a carui culoare galbena in mediul acid vireaza la rosu-
portocaliu odata cu cresterea pH-ului. Avantajele majore ale acestei tehnici
ar fi evidentierea unei „harti” a zonelor colonizate, orientand astfel biopsia.
◦ Metoda este inca in studiu si nu a intrat in uzul curent al clinicienilor, folosirea ei
fiind limitata indeosebi de echipamentele laborioase necesare.
Bibliografie
◦ https://lt.luciafontaine.com/images/zdorove/inficirovanie-helikobakter-pilori-simptomi-
prichini-diagnostika-i-lechenie_4.jpg
◦ https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/08/28/55e06153f5eaafab2c016
b1b/646x404.jpg
◦ http://cluj24h.ro/wp-content/uploads/Infectia-cu-Helicobacter-pylori-300x277.jpg
◦ http://www.doctortantau.ro/?q=system/files/images/helico2.jpg
◦ https://rjp.com.ro/articles/2009.1/Pedia_Nr-1_2009_Art-13.pdf
◦ http://www.ymed.ro/metode-de-diagnostic-ale-infectiei-cu-h-pylori/#testul-respirator-
cu-uree-marcata
◦ https://www.recepta.pl/images/artykul/Fotolia_94226833_Subscription_Monthly_M.jpg