Mamifere terestre semiarboricole

Formele terestre silvice sunt dependente de

prezenţa unor spaţii închise, create în special de
vegetaţia arboricolă, majoritatea ducând un mod de viaţă
terestru-arboricol. Astfel, enotul (Procyon lotor), ursul
negru (Ursus americanus), trăiesc preponderent pe
substrat, însă pe copaci îşi construiesc cuiburile sau îşi
găsesc hrana. Alte specii, cum ar fi veveriţa-dungată
(Eutamias sibiricus), samurul (Martes zibellina),
jderul de pădure (Martes martes), din contra, trăiesc
preponderent pe copaci, însă se hrănesc şi pe suprafaţa
solului. Toate formele semiarboricole se deplasează
îndemânatic atât pe suprafaţa substratului, cât şi pe
copaci.
Reprezentanţii acestui grup prezintă anumite
adaptări pentru modul respectiv de viaţă.
Corpul lor de obicei este alungit, regiunea
cervicală este slab pronunţată, labele sunt
scurte, foarte puternice şi înzestrate cu gheare
ascuţite. Speciile de talie mică au o coadă
lungă şi stufoasă care le ajută să planeze.