MDDZR I Dezvoltarea durabilã, viabilã şi susţinutã din punct de vedere ecologic, este consideratã acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fãrã a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a- şi satisface propriile nevoi. Pe scurt regula echivalenta ar fi: “Lasã locul în acelasi fel în care ţi-ar place sã-l gãseşti” şi, adãugãm noi “puţin mai bine chiar”. În mediul rural românesc ramura de bază a economiei este cu siguranță agricultura, la fel este și în localitatea mea de domiciliu, Ocna Sibiului dar, pe lângă agricultură în localitate se pretează și turismul. Creşterea animalelor şi cultura cerealelor sunt ocupaţiile de bază ale cetăţenilor. În contextul dezvoltării durabile a solului acestea sunt diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării structurii solului; selectarea speciilor de plante care se potrivesc tipuri de sol, climei şi care sunt rezistente la boli; utilizarea de materiale organice reziduale, provenite din sectorul zootehnic, în combinaţie cu îngrăşămintele minerale pentru asigurarea cu nutrienţi a culturilor, dar şi pentru conservarea stării de fertilitate a solurilor; utilizarea unor noi substanţe fertilizate şi folosirea pe scară largă a mijloacelor profilactice şi biologice de protecţie, limitând cât mai mult utilizarea substanţelor chimice pentru combaterea burienelor şi dăunătoarelor; utilizarea fertilizanţilor şi a pesticidelor potrivit potenţialului a solului; efectuarea în perioada optimă a tuturor lucrărilor solului. Caracteristicile agriculturii durabile sunt: productivitatea rentabilitatea protecţia şi ameliorarea sănătatea siguranţa mediul înconjurător Avem următoarele puncte forte: Terenuri fertile și mediu ambiant propice pentru cultura de cereale, pajişti; Existența programelor europene cu finanțare nerambursabilă, pentru investiţii, achiziţionarea de terenuri; Proprietatea predominant privată asupra terenurilor; Potenţial de producţie ecologică. În ciuda numărului ridicat de persoane care lucrează în agricultură, sunt totuși puncte slabe: Lipsa pregătirii de calitate a lucrătorilor în domeniul agricol; Terenuri fărâmiţate; Mentalitate învechită; Lipsa asocierii, reticența fermierilor români privind asocierea în agricultură; Lipsa unor pieţe de desfacere. Agricultura durabilă este concepută ca garanţie pentru asigurarea condiţiilor normale de viaţă pentru comunităţile rurale, care să fie în concordanţă cu dezvoltarea economică. Problemele în agricultură sunt multiple, ele necesitând investiții, suport din partea autorităților și măsuri de adaptare a fermierilor români la agricultura prezentului și a viitorului. În prezent, în majoritatea fermelor, producțiile sunt în mare parte orientate doar pentru consumul propriu. Oportunităţi Atragerea de finanţări pentru dezvoltarea agriculturii; Înfiinţarea GAL-urilor; Creşterea capacităţii de producţie, depozitare, desfacere a produselor; Combaterea integrală a paraziţilor vegetali; Adoptarea măsurilor agrotehnice durabile; Conservarea şi folosirea resurselor genetic vegetale; Cultivarea de soluri şi hibrizi cu valoarea productivă şi nutritivă ridicată, cu nevoi apropiate de resursele solurilor noastre; Protecţia şi ameliorarea mediului agricol înconjurător; Gestionarea eficienţei a solului şi apei, Încurajarea sistemelor de management şi informaţionale; Dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi tehnologiei printr-o reţea naţională şi regională, precum şi promovarea rezultatelor obţinute în aceste două domenii în rândul agriculturilor; Sistemul de agricultură durabilă înseamnă profitabilitate pentru fermier, dar şi urmări dintre cele mai benefice pentru societate.