Colegiul Național de Comerț al ASEM​

Catedra : Comerţ, Merceologie, Tehnologie

STUDIUL​
 INDIVIDUAL​
​
La unitatea de curs : “Produse bioecologice’’​
Tema : “Agricultura ecologică (avantajele /dezavantajele), istoricul și
evoluția agriculturii ecologice’’​

A elaborat :Alexa Anastasia elevă din grupa TAP-201​

          A verificat : Slănină Adela, prof. discipline tehnologice, CNC al ASEM”​
​
Chișinău,​
2021.
 Cuprins:
1​
Introducere
2​ Istoricum agriculturii bioecologice
3​ Avantaje și dezavantaje

4​ Evoluția agriculturii ecologice

5​ Concluzie

6​ Bibliografie
 1​ Introdurece

Agricutura ecologică promovează sisteme de producţie

durabile, diversificate şi echilibrate,

în vederea prevenirii poluării recoltei şi mediului.

Producţia ecologică în cultura plantelor, fără

utilizarea produselor tradiţionale nocive, cunoaşte o

preocupare specială de câteva decenii în ţările

dezvoltate economic. Interesul pentru produsele şi

producţia ecologică este în continuă creştere şi în

ţara noastră. Regretabil este faptul că suprafeţele

cultivate în condiţii ecologice în ţara noastră sunt

încă foarte reduse.

 Ca ştiinţă, agricultura ecologică se ocupă cu s
tudiul sistematic al structurilor materiale (or
ganismele vii şi mediul lor de viaţă) şi funcţio
nale (intra- şi interrelaţiile structurilor mater
iale) ale sistemelor agricole şi cu proiectarea ş
i managementul agroecosistemelor capabile a 
asigura, timp îndelungat, nevoile umane de h
rană, îmbrăcăminte şi de locuit.

 Ca ocupaţie, agricultura ecologică este activit
atea de asamblare a cunoştinţelor teoretice de
spre natura şi  agricultură  în sisteme tehnologi
ce durabile, bazate pe resursele materiale, en
ergetice şi informaţionale ale sistemelor agric
ole
 Obiectivele agriculturii ecologice
 Agricultura ecologică este o metodă agricolă care
urmărește să producă alimente utilizând substanțe și
procese naturale. Prin urmare, ea are un impact limitat
asupra mediului, pentru că încurajează:

 utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor

naturale;

 păstrarea biodiversității;

 conservarea echilibrelor ecologice regionale;

 creșterea fertilității solului;

 menținerea calității apei.

În plus, normele privind agricultura ecologică încurajează un standard ridicat
de bunăstare a animalelor și le impun fermierilor să răspundă nevoilor lor
comportamentale specifice.

Reglementările Uniunii Europene privind agricultura ecologică urmăresc să

ofere o structură clară pentru producția de produse ecologice pe întreg
teritoriul UE. Ele au fost elaborate pentru a răspunde cererii consumatorilor
de produse ecologice în care să poată avea încredere și, în același timp,
pentru a asigura o piață echitabilă pentru producători, distribuitori și
comercianți.
 Potrivit acestor standarde IFOAM,
agricultura organică are rolul:
• de a încuraja şi de a
• de a produce hrană de
• de a lucra cu sistemele întări ciclurile biologice
calitate ridicată şi în
naturale; din cadrul sistemului de
cantitate suficientă;
agricultură;

• de a utiliza cât se
• de a menţine şi mări
poate mai mult resurse • de a lucra cât mai mult
fertilitatea pe termen
regenerabile în într-un sistem închis;
lung a solurilor;
sistemele agricole;
 • de a asigura toate
• de a menţine diversitatea
condiţiile de viaţă aspectele • de a evita toate formele
genetică a sistemului
animalelor pentru a le comportamentului lor de poluare care pot rezulta
agricol şi a împrejurimilor
permite să îndeplinească înăscut; din tehnicile agricole;
sale, inclusiv protecţia
toate

• de a permite
producătorilor agricoli
plantelor şi a habitatelor inclusiv de a asigura un
obţinerea unui venit
sălbatice; loc de muncă sigur.
adecvat şi satisfacţie din
munca lor,
 2​ Istoricul

 Agricultura ecologică are rădăcini istorice adânci,

îndeosebi ca îndeletnicire practică, toate
marile civilizaţii umane – mesopotamiană, arabă,
greacă, romană, chineză etc., clădindu-se pe o
agricultură prosperă, însă nepoluantă şi fără
îngrăşăminte chimice şi pesticide de sinteză
(Stoian, 2005), dominată,în gândire şi muncă,
doar de înţelepciune şi îndemânare.
 Bazele teoretice ale agriculturii ecologice au fost puse
între anii 1920 – 1960, imediat după începerea
procesului de industrializare a
agriculturii (Papacostea, 1981 şi Stoian, 2005) şi
declanşarea „revoluţiei verzi‖, de către Rudolf
STEINER în Germania, fondatorul conceptului
de „agricultură biodinamică”, Sir Albert HOWARD în
Anglia, pe ale cărui idei s-a fondat şcoala de
„agricultură organică” , H. MŰLER în Elveţia, autor
al conceptului de agricultură „organo-biologică” şi C.
LEMAIRE şi J. BOUCHER în Franţa, fondatorii şcolii
de „agricultură biologică”.
 Personalități ce au contribuit la
dezvoltaerea agric.bio

 Johann Wolfgang GOETHE, unul dintre profesorii lui Rudolf STEINER pe ale cărui descoperiri
privind metamorfoza la plante şi animale şi teoria culorii s-a clădit disciplina de fenomenologie
care se află la baza tuturor sistemelor agroecologice;

 - Ernst HAECKEL, autor al definiţiei ecologiei şi al conceptului de Biogenetică conform  căruia

ontogenia repetă filogenia;

 - Ehrenfried PFEIFFER, discipol al lui Rudolf STEINER şi, desigur, coautor al sistemului de
agricultură biodinamică;
 - Eve BALFOUR, coautoare a sistemului de agricultură organică „Howard – Balfour‖, care se
bazează pe asolament cu pajişte permanentă, compostare (indor) resturi  vegetale şi gunoaie
zootehnice şi pe subsolaj permanent;

 - Hans Peter RUSCH, coautor al sistemului organo-biologic „Muller – Rusch‖, care

recomandă compostarea materialelor organice (paie, gunoi) la suprafaţa solului,  cultivarea
îngrăşămintelor verzi între două culturi, fertilizarea cu roci silicioase şi cu preparate
microbiologice de tip humus fermentat;

 - E. KOLISKO şi L. KOLISKO, autori ai lucrării „Agriculture of Tomorrow‖, plină

de învăţăminte teoretice şi aplicative privind agricultura biodinamică;
 - Cloude AUBERT, autor al numeroase lucrării ştiinţifice printre care şi „L' Agriculture

 Biologique‖, o încercare reuşită de evidenţiere a particularităţilor agriculturii biologice;

 - Bill MOLLISON, fondatorul conceptului „Permaculture‖ care promovează sistemele  de agricultură bazate pe resurse
(naturale, economice şi sociale) proprii;

 - Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM), o asociaţie deorganizaţii (asociaţii, fundaţii
şi societăţi agricole şi agroindustriale) şi specialişti, înfiinţată în anul 1972 la Versailles cu scopul de a promova şi
dezvolta sistemele de agricultură organică, biologică sau ecologică în toate ţările lumii.

 - Parlamentul European, prin elaborarea Reglementării CEE nr. 2092/91, prin  care s-a legalizat şi reglementat
practicarea, în conformitate cu aceleaşi principii şi norme (standarde), a sistemelor de agricultură organică, biologică
şi ecologică în ţările Uniunii Europene.
3​ Avantaje agriculturii ecologice

 Aer, apă şi produse agroalimentare mai puţin contaminate.

 Prin extinderea agriculturii ecologice, aerul prezintă o calitate mai bună

în principal prin faptul că nu se mai utilizează produse chimice care se
pulverizează. Prezenţă pesticidelor în apa potabilă a devenit o problema
din ce în ce mai mare, agricultura convenţională fiind principală sursă de
contaminare a apei cu nitraţi, nitriţi, bacterii, pesticide.

 Neutilizarea pesticidelor determină un risc mai mic de contaminare a

produselor agricole. Produsele agricole sunt produse sănătoase, sigure
pentru consumul uman si animal.

 Condiţii sigure de muncă pentru agricultori. Agricultorii care practică

agricultura ecologică sunt expuşi mai puţin riscului contaminării cu
pesticide. Este cunoscut faptul că mulţi agricultori mor anual sau
reprezintă diverse afecţiuni grave, acestea fiind cauzate de utilizarea
pesticidelor.
Cost de creștere mai mic
 Economia agriculturii ecologice se
caracterizează prin creșterea profiturilor prin
utilizarea redusă a apei, cheltuieli mai mici
pentru îngrășăminte și energie și o retenție
crescută a solului vegetal. Pentru a adăuga la
aceasta cererea crescută de produse ecologice
face din agricultura ecologică o opțiune
profitabilă pentru fermieri.
 Îmbunătățește hrana solului
 Agricultura ecologică abordează în mod eficient
managementul solului. Chiar și solul deteriorat,
supus eroziunii și salinității, este capabil să se
hrănească cu micro-nutrienți prin rotația
culturilor, tehnici inter-recoltare și utilizarea pe
scară largă a gunoiului de grajd verde. Absența
substanțelor chimice în agricultura ecologică nu
ucide microbii care sporesc hrana solului.
 Rezistența la boli și
dăunători
 Agricultura în mod organic le
permite fermierilor să scape de
buruienile supărătoare fără a utiliza
aplicații mecanice și chimice.
Practici precum plivirea manuală și
îmbunătățirea solului cu mulci,
făină de gluten de porumb, usturoi
și ulei de cuișoare, sare de masă și
borax nu numai că scapă de
buruieni și insecte, dar garantează
și calitatea culturilor.
 Toleranță crescută la secetă

 Plantele cultivate organic sunt mai

tolerante la secetă. Sărurile solubile din
celulele plantelor hrănite cu
îngrășăminte sunt incapabile să extragă
din punct de vedere osmotic suficientă
apă pentru a menține o diluție sigură,
crescând astfel conținutul de sare. Acest
nivel de sare atinge niveluri toxice și
duce la moartea plantelor.
 Practici ecologice

 Utilizarea pesticidelor verzi

precum neem, ceai de compost
și spinosad este ecologică și
netoxică. Aceste pesticide
ajută la identificarea și
îndepărtarea plantelor
bolnave și pe moarte în timp și
ulterior, sporind sistemele de
apărare a culturilor.
 Dezavantaje ale
agriculturii ecologice
 Productivitate mai mică

 O fermă ecologică nu poate produce la fel de mult

randament ca o fermă convențională sau
industrializată. Un sondaj și un studiu din 2008
realizat de Programul de mediu al ONU a concluzionat
că metodele organice de agricultură au ca rezultat
producții mici chiar și în zonele în curs de dezvoltare,
în comparație cu tehnicile agricole convenționale. Deși
acest punct este discutabil, deoarece productivitatea și
calitatea solului unei ferme industrializate scad rapid
de-a lungul anilor.
Necesită Abilitate
 Un fermier organic necesită o mai bună
înțelegere a culturilor sale și trebuie să
urmărească atent culturile sale,
deoarece nu există remedieri rapide
implicate, cum ar fi pesticide sau
îngrășăminte chimice. Uneori poate fi
greu să îndeplinești toate cerințele
extenuante și experiența de a desfășura
agricultura ecologică.
 Consumă timp

Sunt necesare cantități semnificative de timp și energie pentru a executa metodele și

tehnicile detaliate care sunt necesare pentru ca o fermă să poată fi numită fermă
ecologică. Nerespectarea oricăreia dintre aceste cerințe ar putea duce la pierderea
certificării, pe care fermierul nu va putea să o recâștige până la trei ani.

Tatăl Revoluției Verzi Moderne, Norman Borlaug, susține că, deși practicile de
agricultură ecologică sunt capabile să satisfacă cerințele unei fracțiuni de
consumatori foarte mici, terenurile agricole în expansiune distrug dramatic
ecosistemele mondiale. Cercetările efectuate de Agenția Daneză pentru Protecția
Mediului au arătat că agricultura organică nu este capabilă să abordeze sau să
combată schimbările climatice globale. Deși practicile agricole regenerative organice
sunt recunoscute ca strategii eficiente pentru reducerea emisiilor de CO2 într-o
anumită măsură, impactul nu este dramatic.
 Cu toate acestea, în ciuda diferitelor avantaje și
dezavantaje ale agriculturii ecologice, fermele
în care se experimentează metode organice
pentru cultivare, prezintă o rentabilitate mai
mare decât fermele convenționale. Agricultura
organică este cu siguranță mai durabilă pe
termen lung, îmbunătățind foarte mult
fertilitatea solului și rezistența la secetă. Aceste
practici agricole renunță complet la costurile
externe, suportate din cauza investițiilor în
pesticide chimice și a scurgerilor de nutrienți,
precum și o serie de probleme de sănătate care
rezultă din reziduurile agrochimice.
 4​ Evoluția agriculturii ecologice

 Agricultura ecologică cunoaște o ascensiune rapidă, ca rezultat direct al creșterii

interesului consumatorilor față de produsele bio. Pentru a găsi soluții la provocările
generate de această ascensiune rapidă și pentru a asigura un cadru juridic eficient
pentru sector, UE a adoptat noi norme. Având în vedere complexitatea și
importanța legislației secundare în curs de elaborare, intrarea sa în vigoare a fost
amânată cu un an, de la 1 ianuarie 2021 la 1 ianuarie 2022. Amânarea a fost
solicitată inițial de țările UE, de Parlamentul European, de țările terțe și de alte
părți interesate.
 consolidarea sistemului de control,
Iată câteva exemple de modificări care
pentru a spori încrederea
vor fi efectuate în temeiul noilor
consumatorilor în sistemul agricol
norme privind agricultura ecologică:
ecologic al UE;

norme noi privind produsele organice

norme noi pentru producători, care vor
importate, pentru a se garanta că
facilita trecerea fermierilor mai mici
toate produsele ecologice vândute în
la metode de producție ecologică;
UE respectă același standard;

mai multe tipuri de produse care pot fi

comercializate ca produse ecologice.
Agricultură ecologică se face, mai mult sau mai puţin oficial,
pe toate continentele, cu excepţia Antarctidei, fiecare ţară
având cel puţin o asociaţie agroecologică, una sau mai
multe organizaţii de certificare a activităţilor şi produselor
ecologice şi, desigur, mai multe ferme şi societăţi de
prelucrare şi de valorificare a produselor agricole şi
alimentare ecologice.

Ultimul „recensământ‖ efectuat de FIBL/Elveţia în 2004

arată că,, pe plan mondial, se cultivă în sistem agroecologic
circa 25 de milioane de hectare, din care 41.8% se află în
Oceania, 24.2% în America Latină, 23.1% în Europa, 5.9%
în America de Nord, 3.7% în Asia şi 1.3% în Africa.
 În ceea ce priveşte numărul de ferme
ecologice (organice, biologice), în lume
sunt, aproximativ, 500 000 de ferme certificate
ca ecologice (organice, biologice) din care
37.7% în Europa, 30.9% în America Latină,
15.4% în Africa, 13.3% în Asia, 2.3% în America
de Nord şi 0.5% în Oceania. De asemenea, cea
mai mare piaţă de produse agroalimentare
ecologice (organice, biologice) se află în America
de Nord (51%) şi Europa (46%). În comparaţie
cu piaţa agroalimentară convenţională, comerţul
cu produse agricole şi alimente ecologice este
însă nesemnificativ (0.4 - 3.5 % din totalul
vânzărilor).
 În Europa, , agricultura ecologică este în
plină dezvoltare în toate ţările, cele mai
dezvoltate ţări din acest punct de vedere
fiind Italia, Anglia, Germania, Spania şi
Franţa ca suprafaţă cultivată,
Luxemburg, Austria, Elveţia, Italia,
Finlanda ca pondere în suprafaţa
agricolă şi Italia, Austria, Turcia, Spania
şi Germania ca număr de ferme ecologice
(organice, biologice).
 - progreselor semnificative înregistrate în ceea ce
În România , agricultura ecologică, deşi se află în priveşte suprafaţa cultivată în sistem agro-
- creşterii numărului de operatori agro-ecologişti
faza de pionerat este o certitudine datorită: ecologic (circa 260 000 ha la sfărşitul anului
2010);

- creşterii exportului de produse agricole şi

- creşterii volumului şi a valorii produselor alimentare ecologice (circa 8% din
- diversificării produselor agricole şi alimentare
agricole şi alimentare ecologice ( peste valoareaproduselor agricole şi alimentare
ecologice;
120 milioane Euro în 2007); exportate de România în anul 2007 şi 21 milioane
de Euro în 2010);

- dezvoltării şi diversificării pieţei interne de

produse alimentare ecologice, în prezent
în România existând toate formele posibile de
comercializare, de la piaţa reală: depozite
cu produse ecologice, rafturi specializate în
marile hipermarketuri şi magazine specializate
în toate marile oraşe – Sibiu, Bucureşti,
Timişoara, Cluj, Târgu Mureş etc., vânzarea
direct din fermă, .....până la piaţa virtuală.
 5​ Concluzia

În urma executării studiului în cauză,pot afirma faptul că agricultura

ecologică are un rol destul de major în viața noastră,începând cu starea
miediului ambiant cât și cu starea noastră de existență. Deasemenea am
făcut cunoștință cu niște lucruri noi și destul de utile pentru viitorul
meu.  
 6​ Bibliografie

 Costel SAMUIL "TEHNOLOGII DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ"

 Ion TONCEA ,Enuţă SIMION ,Georgeta IONIŢĂ NIŢU,Daniela

ALEXANDRESCU, Vladimir Adrian TONCEA "MANUAL DE
AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ"

 Cultagribio: Avantajele şi dezavantajele agriculturii ecologice

 Despre agricultura ecologică | Comisia Europeană (europa.eu)