Tipuri de glaucom:

Glaucomul primar este unul dintre cele mai frecvente cauze ce provoaca cecitatea ireversibilă.Apare,de regulă,la oameni de vîrstă înaintată.Etiologia glaucomului primar(atît cu uî cît și cu ud),este determinată de factori
multipli.Patogenetic,se includ unele particularități individuale anatomice,intensitatea și caracterul modificărilor senile ale diferitelot structuri oculare,îndeosebi,în sistemul de drenare,particularitățile proceselor metabolice,starea
sistemului nervos.Mulți dintre factori sunt determinați genetic.
Glaucomul cu unghi deschis
Afectează populația în proporție de 0,5-0,7% și reprezintă 60-70% din glaucoamele adultului.Este o boala cronică,lent progresivă,bilaterală,asimetrică(80%),caracterizată prin cresterea Pi cu afectarea fibrelor nervoase ale retinei si nervului optic și
dereglarea vederii centrale si periferice. Afectarea celui de al doilea ochi are loc după un timp oarecare. Boala apare pe neobservate,fără discomfort ocular,semne de congestie pină la momentul apariției tulburărilor vădite ale funcțiilor vizuale,care-l fac pe
pacient să se adreseze la medic.Uneori glaucomul este depistat întimplător,cînd bolnavul se adresează la oftalmolog pentru o prescripție de ochelari.Primele semne subiective apar mai tîrziu,sub formă de dereglări vizuale,hemicefalie.
Simtomele obiective sunt foarte șterse,ochiul în fazele incipiente,chiar și avansat,este linștit,polul anterior aspect normal.În ochiul cu Pi mărită arterele ciliare anterioare sunt dilatate în locul penetrării lor în scleră-simtomul ,,cobrei,,.
Biomicroscopic se constată modificări de ordin distrofic în stroma iriană,dezintegrarea petei pigmentare.Unghiul camerular este deschis pe tot parcursul în toate stadiile bolii.Trabeculii,de obicei,au aspectul unei fășii întunecate,ca urmare a
depozitării granulelor de pigment(din iris).
Unul din cele mai importante simtome este creșterea Pi strîns legată de creșterea rezistenței de scurgere.În debutul bolii are un aspect caracteristic tranzitor și se depistează în tonometria nictemerală. Fundul ochiului,inițial,este normal,prezentînd mult timp deplasarea nazală a vaselor
centrale a retinei,ulterior dilatarea excavației fiziologice,paloarea papilei și o excavație progresivă pînă la 4-5D(peste cîțiva ani,mai rar cîteva zile după accese acute).
Papila optică are margnile nete și o culoare alb-cenușie sau alb-verzuie,prin care se văd oroficiile întunecate ale lamei ciuruite.În 1/3 cazuri din cazuri apar hemoragii mici pe marginea discului.Excavația atinge mai întii marginea papilei(excavația marginală) din partea
temporală,concomitent cu apariția scotoamelor paracentrale din partea temporală și strîmtoarea cîmpului vizual din partea supero-medială,afectînd treptat toată papila.(fig.188,189).
Excavația fiziologică este centrală,circulară,cu marginile în pantă și înconjurată de o coroană periferică normală a nervului optic.Ulterior în jurul papilei, se instalează un inel alb-gălbui(halo glaucomatosus) ca rezultat al atrofiei coroidei în zona sclerozării vaselor cercului lui Zinn-
Haller.
Atrofia(excavația) fibrelor optice și a tesutului glial al nervului optic(degenerescență cavernoasă) se produce din cauza măririi Pi și a ischemiei acestuia.La nivelul retinei se manifestă dispariția celulelor ganglionare și a fibrelor optice.Odată cu apariția acestor atrofii,au loc schimbări
în cîmpul vizual.
Se mărește pata oarbă pe verticală(pata lui Bjerrum),apar scotoame paracentrale,care,inițial,sunt mici,unice sau multiple,dar ulterior acestea se măresc,se contopesc între ele și se unesc cu pata lui Bjerrum,formînd un scotom arciform sau inelar în jurul cîmpului vizual central. Se
strimtorează cîmpul vizual periferic,mai întîi din partea supero-medială sau medială,apoi și din periferia temporală,contopinduse ulterior cu scotomul inelar.În stadiile preterminale persistă numai insulă centrală maculară sau excentrică infero-temporală.Cu timpul,insula centrală
dispare,producînd scăderea rapidă a acuității vizuale,iar în stadiul glaucomului terminal dispare și insulița infero-temporală a cîmpului vizual și vederea se egalează cu zero(fig.190). La valori foarte mari ale Pi se declanșează uneori glaucomul terminal doloros.
Glaucomul primar cu unghi închis este cauzat de mai mulți factori nocivi(anatomici,fiziologici
etc.),care produc închderea funcțională sau organică a unghiului camerular cu radacina irisului în
urma blocului funcțional al pupilei.Este de obicei,bilateral,afectează mai întăi un ochi,apoi,peste
un timp oarecare,și celălalt,suferă mai frecvent(70%).
Glaucomul acut
Printre simptomele glaucomului acut se numără :dureri oculare bruște (adesea severe), ochi roșii, vedere încețoșată, sensibilitate la lumină și observarea halourilor curcubeului în jurul luminilor. Globul ocular se simte ferm și tandru. Este posibil de asemenea, greață și voma. Factorii de risc pentru glaucomul acut: este mai frecvent la
persoanele în vârstă, în special la cei cu vedere lungă, deoarece au adesea un unghi de drenaj îngust în ochi. De asemenea, este mai frecvent la femei decât la bărbați și la persoanele cu antecedente familiale ale afecțiunii. Dacă unghiurile de scurgere ale ochilor sunt înguste, atunci glaucomul acut poate fi declanșat prin dilatarea bruscă a
pupilelor (de exemplu, din cauza întunericului sau a stresului). Riscul de glaucom acut este, de asemenea, crescut de unele medicamente, inclusiv unele antihistaminice și antidepresive, și mai rar, cred unii, de anumite ochi folosite pentru a dilata pupilele pentru o examinare a ochilor.
Glaucomul secundar se referă la orice formă de glaucom în care există o cauză identificabilă a creșterii presiunii oculare, care duce la deteriorarea nervului optic și pierderea vederii. Ca și în cazul glaucomului primar, glaucomul secundar poate fi de tipul cu
unghi deschis sau cu unghi închis și poate apărea la unul sau la ambii ochi. Glaucomul secundar poate fi cauzat de leziuni oculare, inflamație, anumite medicamente, cum ar fi steroizi și cazuri avansate de cataractă sau diabet. Tipul de tratament va depinde de cauza
de bază, dar include de obicei medicamente, chirurgie laser sau chirurgie convențională.
Glaucomul exfoliativ apare atunci când un material flăcător, asemănător matreții, se îndepărtează de pe stratul exterior al lentilei din ochi. Materialul se colectează în unghiul dintre cornee și iris și poate înfunda sistemul de drenaj al ochiului, determinând creșterea
presiunii oculare. Se mai numește glaucom pseudoexfoliativ. Glaucomul neovascular este cauzat de formarea anormală a noilor vase de sânge pe iris și peste canalele de drenaj ale ochiului. Glaucomul neovascular este întotdeauna asociat cu alte anomalii, cel mai
adesea cu diabetul. Nu apare niciodată de la sine. Noile vase de sânge blochează lichidul ochiului de la ieșirea prin rețeaua trabeculară (canalele de drenaj ale ochiului), provocând o creștere a presiunii oculare.
Glaucomul pigmentar apare atunci când granulele de pigment care se află în partea din spate a irisului (partea colorată a ochiului) se rup în fluidul limpede produs în interiorul ochiului. Aceste mici granule de pigment curg spre canalele de drenare din
ochi și le înfundă încet, provocând creșterea presiunii oculare.
Glaucom traumatic - Lezarea ochiului poate provoca glaucom traumatic. Această formă de glaucom cu unghi deschis poate apărea imediat după accidentare sau se poate dezvolta ani mai târziu. Poate fi cauzată de leziuni contondente care învinețesc
ochiul (numite traume contondente) sau de leziuni care pătrund în ochi.